Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)
1870-09-17
10 --------------------------------------------------------— ROMANULU 17 SEPTEMBER 1870 denită, salută, în numele societății, sosirea M. S. prin urmatórele cuvinte : Pre înălțate Domne, „Membrii societății academice române sunt adâncit mișcați de distinsa onore ce li se face prin presing Măriei Téle, augustulu patronQ sub ale cărui auspice s’a înființatui acestü institutü emininte naționale; eî védü Intr’acestü acte, de vie idteresu pentru lucrările societății, vă garanție dintre cele mai tari pentru prosperarea ei, și salută din antină venirea Măriei Télé în mijjloculu lor!“ „Să trăiesc Măria Tea'.“ La care M. S. respunse într’aceștî termeni: „Domnitorii, „Mĕ gasescü totu-d’a una pură nouă plăcere între d-vostră: chiămați a fi păzitorii tesaurelor intelectuale ale României, sunteți meniți a desvolta, departe de agitațiunile febrile unora aspirațiuni necopte, adevăratele forțe ale națiunei și a răspândi în popor, prin exemplulfi cedați, convicțiunea că în timpurile moderne uă muncă consciințiasă și cugetări seriose sunt singure în stare a da unui stată putere și viață. „Este dreptu că greutățile ce începuturile oricârei întreprinderi întâlnescu au fosta causa ca lucrările d-vostră nu au ajunsă la numărul de oipuri folositóre, ce altărela arü fi fostă produse; viitorul clasâ va proba că încrederea ceiera a pusă în luminile și activitatea d-vostră a fostă basată, nu numai pe speranțe, ci pe un adevărată apreciațiune a însușirilor, ce vă distingă“. După acesta, d. secretară generale, I. C. Masimu, arendă cuvéntulu, se ur<’â la tribuna, de unde rosti unu discursu, plina auă profundă erudițiune și >n care s’a văzută seriese studie asupra mersului limbei române în prima jumătate a secolului XIX. Acesta dispursă avu de țintă lucrările societății în decurs de trei ani, adică de la inaugurarea ei și până acum, precum și starea fondurilor ei într’acestă momentü. Acestă raportă a respinsă, crede că, în destulă, ba chiară cu prisosă, nu numai celoră ce diceaă că societatea vegeteză, ci și celoră cari cuteză se respândescâ nerușinata calomnia că fondurile s’ară fi atacată, și, când ü shemă că a respunsă cu prisosă, nu ne referimă la cuvinte, ci la fapte positive, la lucrările enumerate, <ari parte au vedută lumina, eră parte mare vară vede-a chiară acumă în curendă, și la sumele primitive, mărite prin procentele ce au produsă și cari se află în bonuri la tosaurulü publică. Asia deră se sperămă că adeverul s’a restabilită și se simți securi că Românii s*au convinsă că Societatea a lucrată mereă și seriosă și că fondurile ei au crescută forte multă printruă, onestă și patriotică administrare. D. raportare închiăiă esprimândű credința că guvernul M. S. inspirându-se de ună simțământă patriotică și convingându-se de necesitate și chiar de lipsa de medii pecuniare ce Societatea va întâmpina, mai vîrtosă pe viitoru, va înlesni mersul lucruiilor ei, conservându-i și mărindu i chiară subversiunea ce camera legiuitare a votată pe fiecare ană. In urma acestei importante relațiuni, făcută de de raportare generale ale Societății, veni rândulă interesantului discursă „despre utilitatea istoriii la Români și mai vîrtosă a istoriei Româniloră“ și d-un președinte anunță că, din ordinea M. S., d. Gr. Barițiă are cuventură. D. Barițiă, urcându-se la tribună, rosti interesantulă și bine simțitulă discursu, pentru ascultarea căruia publiculă română instruită se adunase cu tote obstacolele ce opunea timpulu. D. Barițiu, după ce vorbi despre constituirea secțiunii istorice și despre neputința de a lucra, din causa lipsei de fonduri în care se afla acestă secțiune, aretă, cu uă limpiditate care’să caracterisă, importanța și necesitatea istoriei la oricare poporă, deducândă chiară de aci necesitatea simțită d’a se scrie pre uă scară mai întinsă istoria naționale; apoi, cu uă facilitate posibile numai ómenilor, versați și aprofundați în materia despre care trateza, arată necesitatea de a se face istoria celoră din urmă 20 ani și mai vîrtosă istoria anilor 1848 și 1849, adevărata epocă de regenerare a Romănilor, respinse cu cuvinte puternice aserțiunea celoră cari pretindă că istoria acestora lui nu se póte scrie, din causă că unele persone, cari au participată la acea mișcare naționale, se afla încă în vieță, și arătă imensele folese ce generațiunile nouă voră trage din acestă lucrare, care pe de oă parte va consănți celoră betrăni, decâ nu mai multă, celă puțină dorința d’a lucra, era pe de alta va areta greșialele, de vom fi fostă, pe cari nouile generațiuni voră trebui se le evite. In respectul materialului istorică, d. Barițiu arătă convicțiunea că, cu tóte greutățile ce se întâmpină, totuși mulți bărbați ș’au adunată bună parte de documente și— aducându-șî aminte de unul din patrioții sei, care făcuseră bună corecțiune de mii de documente istorice și care respundea celor a ce’să întreba“ de ce nu scrie istoria ”: „ Pentru că, cu câtă adunu documente, cu atât îi vedu că-mi lipsescu mac mxitóo"^“terixiiuai tire— tăndă isoarele din cari s’ar pute culege istoria acestor ani. D. președinte declară apoi că ședința este rădicată și M. S., părăsindă fotoliul președenției, convorbi mai multe minute cu d-nii membrii ai societății. Tudor... n »m Bm Strlit. SEHD-ADN* Etă narațiunea bătăiei de la Sedan, pe care și iariulul la Patrie o dă ca autentică. Dintr’ânsa se va vede ca causa acestui desastru, fără esemplu ’n analele Franciei sau chiară ș’ale altei națiuni, nu fostă nici lipsa de capacitate a generaliloru comandanți, nici lipsa de eroism ü a soldaților francesi. . . . Causa adevărată o va vede ori cine va citi urmatorele: In noptea de 31 Augusta spre 1 Septimbre, și în dimineța acestei din urmă zile, corpurile d armată 1-iulii, alü 5-lea, ală 7-lea și ale 12-lea, retrase la Beaumont, se stabiliră la nord de Sedan și ocupară posițiunile urmatore. În facia Meuseî și pe termula dreptű ale acestui zid : 1) La aripa stângă, alți 12-lea corpu — sub generalele Le Brun — la Moncelle, Platinerie și Petit-Monielle, observändö drumulQ de ia Méziérts la Montmedy prin Ca- 1ignari, acoperindu drumul de ferii și trecerea la Breuiles. Aceste corpii era 3 kilometre de Sedan. 2) Ia centru, 1-sub corpii — sub generalele Ducrot — penălțimele Doigny, Intre Petite-Moncelie și Givonne; alü 5-lea corpö —sub generalele Wimpffen, sositü In cursul bătăieî din ajuna și care luase la 31 August, comanda — la posițiune pe Inălțimele care domnescu fundulu Givorntî și nu libera câmpü, la drepta de celu d’ântâiă corpu și unindu’la cu alü 7-lea. 3) La aripa drepta alü 7-lea corpu — sub generalele Felix Douay — întinzându-se de la Fleing până la calvariu lu Illy. Aceste posițiunî, descriindu vă curbă ’mprejurul Sedanului In direcțiunea sud-vest sau nord-vest, se desvăluiau p’uă intindere d’aprope cinci kilometre la uă distanță de 4 kilometre de orașiă. In cursulü chiarit aii acestei nopți armata prusiana Începu a se stabili în fadia Sadanului, pe termulu stăngu de Meusa. Incoronăndu cu numerósele 'i baterii Inălțimele Remilly și Wadelincourt, care domină, prin sud, orașiului Sedan și cursula Meuseî, precumü și afluintele acestui râu Chiers. Printru o canonadă forte, artileria prusiana nu ’ntârzjii a se ’ncerca se taie convoiulu armatei francese, care defila pa drumul de la Garignan la Sedan pe rtpa drepta a râului Chiers și Meusa. Acesta canonadă putea face se sa crezja că intențiunea inamicului nu era numai se neliniștescă convoiul, ci și se’ntorcă atențiunea unei mișcări, intorcându-o spre nord ca se taie drumulü la Méziéres. Posițiunea armatei frnce se lasă uă mică gaura mire 1iulu și alți 7-lea corpu, de la Hly la Givonne. Brigada Consan de Fontanges din divisiunee Guyot de Lespart — alü 5-lea corpu — fu ’nsărcinată se tragă ’a golii. Brigada Abbattucci își păstră câmpulü cu bateriele da reservă. In același timpu ordinii era data brigadei din divisiunea L’Abadie dAydron, care totü se mai alia la Sedan, se vie se ocupe Casai casaunesei alți 5-lea și alți 7-lea corpuri și se leserve de reservă. La 1 Septembre, ia ijoriî țjileî, armata prusiana își începu atacul, luândűuă mișcare ofensivă spre alți 12-lea corpu, aripa stângă a armatei francese. Inamiculu prelungi m curénda acesta mișcare din drepta spre stânga se apeoe la lula corpu, pusü în centru. Victoria crea nehotărîtâ și lupta urma fără resultate apreciabile, când, spre șapte ore de dimineță, mareșialele Mac-Maicm, comandante șefa alü armatei de la Chalons, fu grup răniții. Remise comanda generalului Ducrot din l-ulți corpu. Generalele Wimpflin era cela mai vechiü dintre cei 4 comandanți de corpuri d armată și comanda supremă ș i sa cădea de dreptu de la acestü oficialii generalü nu fu informatü despre rănirea marașialelui de cálü la optü ore. Asta fdü déri, câtü-va timpii, comanda fu esercitată de generalele Ducrot. Către 9 ore perioadü primule corpu operându uă miseare retrogradă destul de pronunțată și îndreptându-se spre pădurea Garenne, generalele Wimpffen reclamă și luă comanda din manele generalului Ducrot, a cărui intențiune era d’a se retrage spre lly, extrema drepta a armatei. Gelö d’anlaia corpo tate astea, în locu d’a se ’ndrepta m spre partea acesta, esecuta uă schimbare in fronti și părea că se apropriă de câmpii. A ásta schimbire de front. Inapoi pe aripa drepta putea fi periculosă, mai ales că Prasianii aveau la estrematorii stângă trupe odihnite asupra cărora drepta și centrul armatei francesi aveau se fie împrăștiate. Trebuia ca trupele din alți 12-lea corpu, care erau deja ustigate de lupta din a junta, se mai străbată 5—6 kilometre d’unu dinmitiren. Generalele Wimpffen, care luase comanda supremă, in greșită astfel, judecă lucrurile, căci comandă ca 1-unű corpu se știea polițiunile de diminață și muli stânga acestui primi corpu cu brigada SauriD, din alti 5-le corpu. Oi mișcare retrograda spre Mezières erea anevoie de un maniéra mare ; inamicul o ocupa, cu puteri cari cresceau pe fiece minutü, tercüulű dintre acesta orașui și Sedan. Generalele Wimpfon hotărî a se mărgi Intru a-și măurma pozițiunile, nedândit de câtură bătaia decisivă. Lupta apei nu ne era defavorabile până atunci. Către amerfi comandantele celui d’alü 7-lea corp a mărturisi câte-va ’ngrijiri relative la acelea din trupele sale, care, ocupându pădurile de se ale Garenne, lângă ferma cu același nume, erau de faptüupuse unui foeü ucidătorii. Generalele de Wimpson se întări cu câteva regimente și baterii trase de alü 5-lea și 1 subii corpul centru și stânga. O parte din reserva cavaleriei se duse și ea ’n spre ace parte cu generalele șefu. Acesta din urmă putu constata cum adevera obusurile prusiane faceau nescemgrozitore perdere la șirurile nóstre. Peste putință d’armé ’îi fdeia unei asemenea ploui de feru și de focul încercară se se opuie trei baterii francese artileriei inamice ; aceste trei baterii, desorganisate nu mai puțin de 10 minute, trebuiră se fia retrase. Cavaleria primi ordine se se adapostescu Întrunii șesi din centrulu unei păduri și nu fără greutate șî putu și infanteria țind posițiunele eî. Indată chiarü generalele Douay anunția că ’îerea peste putință se ție mai multü, fiindu că tata artileria prusiană Își concentrase focul, înspre șesuiQ bräsdalü de proiectilele sale. Bravuri generale anunță asemenea că uă retragere a dreptei sale spre Illy i-ar fi iarășî pesta putință la facia puterilor considerabile cari i se împotriviau. Alți 12-lea corp, la aripa stângă, se menținea cu succesi. Generalele Wimpffen, voindü atunci se profite de avantagele acestui alű 12-lea corp: ea se desfacă drepta printr-o mișcare ofnsivă vigurosă și se aruce m Meusa uă parte din armata inamică, întări pe generalele Le Brun cu totü ce putu despărți din cele dintâiü și din alți 5-lea corpu. Generalele șefe, prin mijloculu acestei mișcări, spera la’și va deschide uă trecere ’a spre Carignan și că va pute meste spre Montmedy. Către 3 și jumătate ore trimise Imperatului, care atunci crea la Sedan, un scrisore in care ’10 rugase vie se se puie la mijloculu trupelor, care vor fi mândre de a-i deschide trecerea. Iroperatorii nu veni, și generalele de Wimpffen, ordonând a se m épá mișcarea ofensivă, alți 12-lea corpii—sub generalele Le Brun— lefrânsa pe inamicii. Din nenorocire 1 iulii și alți 7-lea corpii, care remăseseră un șesQ spre a forma ariergardă, fură atacate viu de puteri superiore și ’mpraștiate, și în locu d’a urma mișcarea ofeensivă a celui d'ala 12-lea corpü, trecând a intra câmpula deschisa și pădurea Garennei, se apropiau puțină câte puțină de Sedan și sfârșiră prin a se desfășiura sub tunurile citadelei. Uă parte pătrunse chiarün orașiu, ale cărui porți avuseseră ne ’ndemănare d’a le lăsa deschise. Generalele șefii, statulü sea majoră, puindu-se atunci înainte de trupele care nu erau Încă ’n orașiu, se aruncară pe urmele celui d’alü 12-lea corpü, suindu pe drumul Givonne. Inălțimele care o dominau la răsărită. Acesta drumu, Întretăiată de garduri și de parcuri, erea greu de străbătută și coluna luă unu drumu din drepta, care o ducea spre perla Balan. Ereau 4 ore. Pare că mișcarea bine secundară a generalului Le Brun arü fi rei> șiul și mai multu, déru în acestă momentă unö oficiárü, t-ămisii do Imperatulü, adoss generalului șefă uă scrisóre prin care suveranulu prevestia pe generale că elu pusese se se rădice stisidardulu albă pe citadela Sîdan, invitându’iu da ordina incetarea focului și d’a se nsărcina se intre ’n negoțțărî cu inamiculu. Generalele de Wimpffen refusă curată acesta misiune. Imperatulu reînoi stăruirile sele. Generalele iarășî refusă, și, în locu d’a ordina se Înceteze foculu, hotărî se maî facă uă ultimă, uă supremă’ncercare, intră ’n orașiO ca se chiămie la densulu téte trupele care se aflau în ele. Amu lăsat a pa generaiele de Wimpffen intrându În orașiu ca se chiiue la densula tóte trupele, care s’afliu grămădite aci, sperândă a se mai duce din nou la luptă spre a susțină pe generalele Le Brun, spre a trece peste corpuri din aripa stângă prusisiană și spre a deschide o trecere către Montmedy. Din nenorocire trupele erau sdrobite de osteneli, pline penă ’a gata de pericule, sleite de cele trei de drumu, de lupte și de lipsă. Făr’a’șî maî da sema de periciule ce erau pentru ele d’a se grămădi vitrună orașiă peste putință d’a se apăra, împresurată mai din tote părțile, cea mai mare parte din ómeni refusă d’a mai eși afară din ziduri. Abia dovenini urmară pe generală și respunseră la generosulü seu apelă. Generalele de Wimpffen, puindu-se ’n capulü lor, goni pe inamică din Eilan și reluă satul d in stăpânire. Câți-va ganji mobili, câți va curagioși locuitori din Sedan se alăturară și ei pa lângă cele doue mii de voluntari. Acesta facele din urmă actualii luptei. Generalele avea pre puțină oștire ca se ’ncerce singura retragere posibile. Neputânda sosi pene la alți 12-lea corp, spre 6 ore sera sa luată, se se retragă la Sedan. Orașiulăerea plina da desene, de cai, de trăsuri, da omeni, de răniți și da soldați da tote armele. Circulațîunea devenise imposibile. Unii atacă seriosă din partea Prusianilor,uă bombardare de câteva minuta, și totuia era perdculo . Starea morale a trupelorüerea peste putință ca se se fi maî reînsuflețită și, ce e și mai multă, generalele șefă dobândi trista cretitudine că nu maî era nutriuientă pentru mai multă d’uăji, că ómenii nu maî aveau munițiunî și că nu și le mai puteau renoi. Convoiurile la cele d’ântâiă lovituri de turn, diminața, se retrăseseră spre Mézières. Aci erau lucrurile, cându Imperatulu scrise însușî generalelui Wimpffen, care’îirimisese demisiunea, spre a i-o refuză a’lu conjura se păstreze comanda. Noua stăruințe se făcură pe lângă generalele Wimpffen spre a se duce se negocieze cu d. de Moetke, alesă de regele Wilhelm ca se trateze despre capitulațiune. Fu lesne generaleluî se cunoscă, încă de la cele d’au fără vorbe, că majoritla generale ală armatei prusiane cunoscea pe deplină fatala situațiune a armatei francese. In adevăra, cornițele Moltke, rvadă deplină și intrega dreptate vitejiei peste măsură a trupelor nostre, convenindu că cei 65 — 70,000 omeni din cele 4 corpuri ale nóstre, cari luaseră parte la bătaia de la Sedan, avuseseră face cu 250,000 adversari, anfirmândă apoi că spre sfârșitu 1 ű acțiunii uă nouă armată prusiană dej80,000 omeni intrase ’n linie, — declară că vrea garanții seriose și că cerca darea Franceiüorö ca prisonian de resbelă. Generalele Wimpffen nu voi se primesca și se rotase.... Fu prevestită că a doua Ji de diminăță orașială va fi bommlbardată de la 9 ore, deci, în acela momenta, convențiunea nu era decretată și semnată. In 2 Septembre, Îndată ce se arată aurora, generalele vesti comandanțiloru de corpuri de armată și generalilor de divisiune se se ducă la densula: unu consiliu de resbelii se țină. Resursele orașiului în alimente și in munițiuni de resbelu se aretară care sunta, și, in unanimitate, consiliul il declară că era cu totulu peste putință d’a se face altă ceva de câtă d’a se trata cu inamicul. Procesulu verbale arü ședințiî fu numai de câtă redactată. La 9 ore generalele șefă se duse la cartieruli generale ale comitelui de Moltke, unde dobândi câteva Îmbunătățiri la condițiunile propuse în principiu de aatorulă generale prusiană. Se cunoșce convențiunea sau maî bine capitularea. In resumatii, in bătaia de la Sedan, 65— 70000 France si sfârșiți s’au luptată cu 250000 Prusiani, au perdutu de la 15 péoé la 20 de mii de ómeni, cari n’au mai fostu in stare d’a se bate, și a di nu maî încape nici uă Indoiéia că sora uă armată inamică nouă sosise în liniele de retragere, impresurându cu totuia trupele francese, coprinse într’ună orașiă care nu se putea apăra, dominată de tóte părțile, și afară de acestea espusâ, la cele mai d’ántâia acte de ostilitte, focului celei maî formidabile alți artilerii, așezată pe nălțime. Se ințelege că cu âorma sdrobită generalele Wimpffen — care luase comanda supremă la urma unu perderî — semnă fatala capitulațiune. Francia, armata, confrații de arme aî vi-