Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-18

ANULU ALP PATRU-SPRE­ PECELEA A3m fol8t gațian&& la Fasaglalfi Roman, Vo. L- medacțiunea Strada Colțea No. 42, VINERI, 18 SEPTEMBRE 1870 VOJESCE și vei puts: a bonamente L. n. L- n- Una anu . . . . în capitale 48 districte 58 , Sese Inni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ « UL lună „ „ . „ io» Abonamentele începă la 1 și 16 ale lunei. Une esemplarű 25 bani. Praeia, Italia și Anglia trimestru trand­ 20 Au­tria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANTINTIXTEL L. b. Linia de 30 litere.................................. — ^ Inserțiuni și reclame, linia . • • 2 ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIO CARADA. LUMIN­EZA­TE ȘI VEI PI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea «Ziarului In Districte, la corespondinții sei și cu post» 1.A PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Halleyrafn Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: Lad-ilÓrain, Thomasețț!-i« Rue Lepeletier, 23. t,.A. VIEN A Pentru abonamente : La d. O. R. Popovici, 16 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein și Vogler, n­. Neuermarckt Numere din Romănuțu, care conține t­oarta parisului cu tóte fortificațio­­­ NILE ȘI LUCRĂRILE SALE DE APĂRARE, în­ L socită cu tóte explicările necesarie și is­­­­toricul­ fortificării Parisului, sunt­ de­ 1 puse spre vendare la administrațiunea aces­­­tui ^iarto. Cetățianii de prin districte, cari vorü bine­­­voi a lua mai multe numere spre a pro­­­cura conjudețianiloru loru acesta cartă, atâtu­l de neapărată pentru cei ce urmărescu peri­­­pețiele resbelului uriașii, ce urmeza in jurulu Parisului, se voru adresa către administra­­­țiune prin epistole francate și alăturându I, costulu numeriloru ce dorescu a lua. Cos­­­tulü spedițiunii numeriloru va fi pe semai administrațiunii. Pretinsu unui numeru : 25 BANI. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Servițiule privata alü Monitorului.) TOURS, 27 Septembre.— Divisiunea lui Mauduy a luatü, In 23 Septembre, redutele Moulin-Jacquet, Villejuif și Hautes-Bruyéres ce erau ocupate de Prusianî. Trupele nos­­­tre s’au menținut și în aceste posițiunî pe cari continuă a le ocupa. Perderile inami­­­cului au fost­ considerabili. Totü In acea­și zi­ contra-admiralul Laisset, facându­uă re­­cunoscere briliante, isgonia pe inamicii din Drancy, pe cându generalulu Ballanon ’I is­gonia din Pierrefitte. După acea trupele nós­­tre au efectuatu retragerea lorü spre St. Denys fără a fi supărate. Bucuresci, Răpciune, 1870. Vă durerosa lovire a fostă pen­tru noi spirea ce ne veni aseră, despre predarea Strasburgului. Uă resistență atât­ de eroică, ca acea­a a garnisonei acestui orașiu, supt comanda bravului generării­ Uhrich, merita a fi încoronată de un strălucită succes­. Dérü se pare că actele vandalice, bombardarea, distru­gerea orașiului, a bisericilor­, bi­­b­­liotecelor­, spitalurilor, au pro­ 1­e­dusü efectulu ce acceptau de fapt densele cei ce le comiteau. Popo­­r rațiunea nearmată a Strasburgului,­­ bărbați, femei, copii, bătrâni, cari U­­—după ce văzuseră locuințele și a­le verea lorü nimicite — duceau uăn viață de torture prin pivnițe, nu le mai pututu îndura, se vede, atâtea chinuri ș’a deschisă porțile ora­­șiului. Pare ce­va imposibile ca eroicii apărători ai Strasburguluî, după a­­tâta timpi de luptă gloriósa, se fi deschisu ei înșiși porțile, fără uă presiune sfâșiătore a nefericitei po­­porațiunî. Circulă zgomotulu că numai orașul­ s’ar­ fi predată, era că bravul generaliű Uhrich, retrasă în cetățuia Strasburgului, înfruntă ân­ă­ d’acolo formidabila putere a Ger­­manilorü. Uă asemenea otărîre din parte-se, de­și în cele din urmă n’ar isbuti de­câtă la­să sinucidere eroică ca cea de la Laon, căci—grație per­fecționării armelor­ și strategiei — luarea ori­cărei cetăți de mică în­­­­tindere a devenită uă cestiune des­ timpu, uă asemene otărîre, direniu­l ar fi uă mare victorie morale, ar fii încununarea cu laurii vecinicei glo­r rie a frunții bravului Uhrich j luptătorilor ă sei. I Deca spirea despre predarea Stras­­burgului ne produse­ră durerosal impresiune, gasirama ănsă și uă mân­­găiare forte întemeiată în spirile­­ despre victoriele Francesilor­ din jurulu Parisului. Aceste victorie sunt­ confir­mate prin mai multe telegrame, și a­­sta déra ni se pare că autenticita­tea lora nu pate fi pusă la ’ndou­­jiélá. Mai cu sumă de peșia Moni­­­­­­torului, pe care o reproducemű mai susü, prin amănuntele ce dă, ne pare din cele mai convingător?. Aceste fericite serii ne producă m­ă ușturare și mai mare ancă, cândă cugetămă că, după tóte in­­f­formațiunile și amănuntele ce ne vinu, și dintre cari publicămu câte­va mai la vale, strategicii Prusian! se vom­ sili acuma se ’nvingă prin feme pi aceia pe cari suntu con­­­vinșî că nu’î potu învinge numai­­ prin putere. I­I Impresurarea Parisului, de­și, du­r­­pă opiniunea mai multor o­ameni­­ speciali este imposibile fără că ar­mată d’unu milionn, noi n’o putemü I privi totu asta­felu, ci credemu că sună armată mai puțină numericsăj ’dispunând­­ de multă cavalerie ca­­­­re se parcurgă necontenită spațiu­­­­rile neocupate de trupele stabilite­­ pe diferite punte, va pute reeși în , destulă a opri uă aprovisionare ș­­i suficiente. il Așia déra apărătorii Parisului nu­­ trebuie se se mărginescă a căuta­­*ne resiste numai asediatorilor­, ci,— hărțuindu’i, decimându’î, ne­lăsân­­di-le unu momentu de repausű, a­­trăgându’i în posițiunile lorü­cele ari, — trebuie se caute a’i învinge,­ mai ântâiă prin obosială, pentru a e pute aprovisiona slăbindu-le su­­praveghiarea, ș’apoi cădendă ?su­­pra loru cu puteri mari și repau­­iate. Acesta este tactica pe cara pare i-au adoptatu-o generării francesi, pentru că vedemu că luptele nu se mai curmă în jurulu Parisului și asediații, în locu d’a adopta roluru de defensivă ale unora asediați, iau cu mare succesü roluru de ofensivă. Acesta­­ va scăpa, și cu den­și va fi scăpată și onórea și glorii Franciei/ Prusianii speră că vor­ reduci Parisulu prin fume! Déju țină semi puțină d’acele mii de brad­e armați și pline de vigóre cari nu voru si d­emână neactive; țină samă d’acel mii de animi nobile, cari ar da di dorința d’a resbuna pe frații și co­pii lorü, d’a resbuna onorea Fran­ciei, țină sâm­ă puținii și de dificultă­­țile ce are de ’nvinsu­ră armat­ă de 400.000 de ómeniíni, apropia­rea iernei și ’ntruă țeră unde, după fiă-care zidi, —cum o dice Victor Hugo, în sublimulű apela pe ca­­re’la publicăm0 mai la vale — în­­truă țeră unde „după flă­ care zidu se simte poporală și Dumnedeu, unde uă flacără ese de pretutindeni din paméntu“ și consumă totu ce am­ puté lăsa unu adăpostu inemicu­­lui, țină semă de tóte acestea, și vom­ vede dacă luarea Parisului prin fume lucru atâte de lesne cum speră, și decă mai nainte d’a ’nvinge el prin fume, nu vom­ fi învinși prin puterea unei națiuni, care se scoli­­ întregă și ia armele pentru a nimic pe năvălitori. Se măgulesce d. Bismark că vi­i pute nimici pe toți apărătorii f­ran­d­ei?... Déru­are omenii lui de armi suntu invulnerabili, și, ucid cu-i totu mereu, nu suntu și eî necon­­­tenit, uciși și ’mpuținați, era ne­­­fericita și frumósa Germaniă, im­­brăcată în doliă, nu sufere deja di­m fumea pe care copiii iei, duși la Jmăcală, vorü s’o întindă în Paris?.. E că cestiunî cari ni se pare că nu le póte resolve una îndelungată asediu și prelungirea ăncă multe timpu a resbelului. Ori ce prelungire este favorabile Francesilor­, căci ea le dă timpulu d’a se organisa și forma în pute­­rice armate, pe căndu, din contra, ori ce prelungire este fatale Ger­­maniloru, deja grozavă de decimat prin lupte și boli, deja destulă de a reciți in arderea loru resbelică, prin desolarea în care suntu aruncate a tătea familie lipsite de nutritori f­lorii. Prin proprie­le séle nvinge un viu regele Epirului, fu nvinșu; învin­gênda, Annibale își perdu țara și­ sine ensușî; Invingêndu, chiaru colos­ulu nordului,ensușî marele Napoleon puse capeta împărăției și gloriei salle. Regele Wilhelm, cu puternca’a ar­mată, a ajunsă la culmea gloriei :­ nu mai are de catü a se coborî !­ Și déci vomü privi la mișcarea ge­­­­n­era­le și eroică a națiunii francee la posițiunea dificile ce ar­ ave puterile germane, în casa de scă­dere, pare forte probabil e că și sfârșitulft scolului ala nouă­spre­ze­­ce se va da viitoriului învățămintele pe cari ni le au lasatu Pirrus, An­nibale, Napoleon !! Nici i^iua de adi nu putu trece ! fără ca se fi primită scrii sfâșiătore ! despre noule fapte ale puterii ce ne guvernă. Suntu câte­va zile de cândű­ama publicată nesce depește ale domne­­­lorü Dimancea și Berivoescu, prin de ari conjurați pe miniștrii a uștura ! torturele supt cari gemü bărbați dlorit. Acele torture nu s’au curmată . D-nii Dimancea și Berivoescu, a­­dcusați pentru asasinatulu comisii di guvernă la biserica Mavrodolu­lf­i Pitești, sunt­ transportați pen­­­tru a fi judecați de juriulu de la ■ Râmniculu-Vâlcea. Temnița d’acolo ! este unu feli de beciu umedu, ș’a­­­ colo suntu aruncați și ținuți supt a­restű preventivii d-nii Di­man­cea­c și Berivoescu, cu tóte propunerile « cetățianiloră Râmniceni d’a oferi ca­sele lorü ca temnițe. 4 Nu e destul ii atâta! Preveniții au­­ foștii trimiși de multü la Râm­ni­cu­­ și, cu tóte aceste, dosariulii totu nu­­ este încă trimisu, și sesiunea în curendü va fi terminată și este forte­­ probabile că nenorociții spectatori­i ai crimeloru puterii de la Pitescu­­ vom­ fi lăsați în beciulü­lorii, totu­l în arestare preventivă, până la se­­­­siunea viitóre! Ce probă mai evidinte despre o uă lașiă și neomenosă persecutare? Ce desvăluire mai deplină a vo­­inței d’a ucide pe acești cetățiani— dintre cari d. Dimancea este și bol­­i nava — pe cari glonnțele ce plecau­­ din șisenaua primarului din Pitesci nu’i putuseră ucide ? ! Completați-vă opera, asasini ai­­ națiunii, pentru ca pedepsa care o lovesce pe ori­ce asasina, se flă­­ mai deplina espresiune a dreptății­­ divine /... ȘEASE ORE SEARA. SERVITIU TELEGRAFICU ILV ROMANULUI BERLIN, (oficiale). Telegramă transmisă de la MUNDOLSCHEIM, 28 Septembre. Capitularea Strasburgului s-a inchiriata lai­­ 2 ore dimineta de către locoteniotele colo­l Inelu badese Lessinsky. Preda­t suntü 451 prîciărî. In totalu 1­7001 s ómeni. Garda nationale a depuse armele. VCITOR HUGO. . D. Victor Hugo, după ce s’a a­­­dresată către Germani, printruă e­­pistolă pe care amu publicat-o la ’ I timpii, se adreseză acu­ma către I Frances!. Eră alț dncilea apela alü soți: Către Francesî. Ama prevestită frățesce Germania. Germania și-a urmat­ drumul­ spre Paris. E la porț­ile lui. Imperiulü a atacatü Germania, precum a­­­acase Republica, fără veste, ca una trădă­­,ore, și va fi Germania, d’acesta resbele, pe care imperatulu i Pa făcuți, își risbuni pe Republică. Fiă. Istoria va judeca. Cea­a ce Germania va face acuma acea o privesce, déra noi, Francia, aveniu datorii către națiuni și către geniule umană. Se ni­le ’­aplinima. Cea d’ântâiu datorie este exemplulă. Momentulü In care suntem este uă mare oră pentru popóre. Fiă­care are se’șî dea séma. Francia are acelü privilegiu, pe care ba avuta uă diai era Roma, pe care ba avută uă diuióra Grecia, ci periclulu­scü lnsem­­nez! stingerea civilisațiunii. Unde e lumea ? Avernü se vedemü! De s’art întempla, cea ce este peste pu­­tin­», ca Francia se îngenuchie, grozăvia Ine. .iciuniî ce va suferi va arcta cota de roși e nivelul­ geniului umana. Dérü Francia nu va ’ngenuchia. Și pentru unü cuvéntü fórle simplu, pi care o se’lü spunemü. Pentru că’șî va fio j détoria. Francia are datoria, pentru tóte poport! și pentru toți óamenii, se salveze Parisulu nu pentru Paris, ci pentru lume. A­­sta détoria Francia și o va ’mplini. I Rădice-so tóte comunele­. Tóte satele s b­ea focu! Tate pădurile umple-se de voci de Ihuitare! Clopotele! Clopotele! Esă din fir­care casă câte una soldate, suburbea facă-se und regimente, orașiul­ facă-se­ră armată ! Prusianii sunt­ 800 de mii, voi sunteți 40 de milione de omeni. Puneți-ve la roadă și suflați peste dânși­­l Lille, Nantes, Tours, Bourges, Orleans, Colmar, Toulouse, Bayonne cingeți-ve capsa! La drumO! Lyon ié’fi pușca ! Bordeaux ia’țî carabina, Rouen scote’ți sabia, și tu, Marsilia, cântă’țî cânteculu și vino teribile Cetăți, cetăți, cetăți, face’țî păduri de pichete, îngrădiți-ve baionetele, lairămasi-ve tunurile, și tu, sătulețe, ie­fi și tu furca. Nu e prajű, nu sunte munițiuni, nu e artileria ? Erore! Aveme. Ș’apoî țeranul elvețian! n’aveau de câta1 securi, țeranii polonesi n’avea­i de câta case, țăranii bretoni o’aveau de câta ciomege. Și totulti peria ’naintea lorü ! Totulu ajută pe cela ce face bine. Suntemu acasă. Stagiunea va fi pentru noi, ventura va fi pentru noi, presa va fi pentru noi. Resbel séü rușine ! Cine vrea pole. Ai pușcă rea­eescelinte, când inima e bună. Ai ruginită bucată de sabie e neinvincibile cândO bra­­țul­ este vitéze. De țăranii din Ispania s’a 'nfrânta Napoleon. Numai de câta tn grabă, fără mai perde uă <fi macare, făr’ a mai perde uă ori, fio-care, bogatö, säraeö, lucrätorö, neguți­­ tora, muncitorii, iași cu dênsula séa ree­­târne’șî la pamêntu tota ce sâm­ănă cu ui armă séu c’unu protectite. Rostogoliți stâncile, grămădiți petra de pe pavagie, prdaceți ferurile plugurilor d­in topore, prefacețî brasdele ’n gropi, bateți-vă cu totu ce ve­nea pe -a mână; luați petrele­­ sfintei nóstre patrie, bateți pe năvălitori cu o3ele mamei nóstre Francis. O cetățeni, cea ce le veți arunca ’n facia, pe drumulö celor petrosO, va fi patria. Orî­ ce omü fie une Camille Desmoulins, ori ce femeii fie uă Théroigne, ori ce te­­nore fie une Barpa ! Faceți ca Bonbonnel, venétorul­ de pantere, care, cu 15 ómeni a ucisQ 20 dc Prusiam ș’a fácutö 30 de prisoniari. Ulițele orașielor o înghită pe ina­­­ micö, feréstra deschi^i-se furiósa, casa as­­ vérse din ea mobilele, învelișiulQ arunce ’și șindrilele, bătrânele mame indignate dove­­descu c’au perii alb îl Strige mormintele, după fie­care zidu simță-se poporule și Dumneiille, ési pretutindenea uă flacără pe pimente, ori ce buruienu fie une rugu ar­­^ätorel... Hărțuiți ici, trăsniți colo, opriț convoiurile, tăiați carele cu munițiunî, sfă­­rîmațî podurile, intrerupeți drumurile, săpați pimentul­, și Francia devie să prăpastie sub piciorele Prusiei! Ah! poporu! ătă-te ghiemuite In pes­­ceră. Desvăluie statura-ți neașteptată. Arătă lumii formidabilulu miracule ale desceptării rélé. Rădice-se și sburlescu-se leule de la 92 și vêi a-se imensulu stolö negru de vul­turi, cu căte două capete, fuginde la scutura­rea camei sale. Se facemu resbelulu do z­i și nópte, res­­belulu munților­, resbelulu câmpielor­, res­­tulu podurilor­. Rădicați-ve ! rădicați - ve ! Nici uă intăr­­ijiaro, nici uă odihnă, nici une somnu! Despotismule atacă libertatea, Germania a­­tacă Fran­ța. La­­ atunecosa căldură a pă­­­­mântului nostru topesca-sc ca noua scustă armată colosală! Nici unö punte din teri­­torie se nu remăie făr’a’și face datoria ! Se organ­simți ingrozitarea bătaiă a pa­triei. Liberi-trăgetori, aide, săriți șianțu­­rile, treceți torentele, profitați de umbră și de crepusculă, șurpuiți prin limocuri, stră­­curați-ve, târiți-ve, ochiți, trageți și ester­­minațî invasiunea! Apărați Francia cu ero­­ismü, cu disperare, cu frăgezime. Fiți terib­ibilî, o patrioți! Numai opriți-ve, când o veți

Next