Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-21

ANULU ALU PATRU-SPRE­ DECESEA Administrațion»* ta­g&gaghuisi 9>Qm&n, No. L-- Redacțiunea Strada. Colțea No. 42, LUNI 21, MARȚI 22, SEPTEMBRE 1870. VOIESCE ȘI VEI PUTIe abonamente l. n. L. n. Unu anu .... în capitale 48 districte 58 Șase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 1» afl­­ună » » 5 „ 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplaru 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. t. aus. 7 a­ntuntiueI L. b. Linia de 30 litere...................................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 ~ ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARABA. EUMINEZA-TE ȘI VEI PI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea graiului In Districte, la corespondințiî sei și cu poșta la pabis Pentru abonamente: La d. Darras -Hall eg rain Rue de l’aneienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein și Vogler, l­. Neuermarckt SERVITIV TELEGRAFICA ALIA ROMAVI A­I FLORENZA, 2 Octombre. Trupele itali­­ane au­ ocupat Engelsburgul­, după cere­rea Papei, la BERLIN. 2 Octombre. Un telegramă de Ferneres din 30 Septembre dice: „Astă­zi Francesiî au atacată corpului alți șeselea și, după uă luptă de doue ore, sau retrasă în dosulă forturilor­ Parisu­lui, lăsându 200 de prisoniarî.“ TOURS, 2 Octombre. Asaltulă Prusiani­­loru asupra fortului Charenton a fostă respinsii. Inamiculu a stabilită linia sea de­­ m­­presurare a Parisului mai departe de câtă potă bate tunurile francese. Prusianii construiesc u­nă tabără întă­rită la Versailles și pară a voi se ia dis­­posițiuni pentru a petrece acolo ierna. In Paris sunt­ 250 de batalione de gardă naționali armați, fie­care batal­ione­ compunându-se din 1,500 omeni­, adică în totală numai garda naționale numeră 375,000 luptători. (Serviț­iul0 privată ală Monitorului.­) BERLIN, 30 Septembre. — țiarusă de Peterburgă, denunțândă formală sgomote­­le privitore la cumpărarea unor­ vase cui­­rasate americane, la concentrarea trupelor d­in partea de Sud Vest și la vechiămarta d-lu. Ignatief la Petersburg, aroinlesce politica le­ ale a guvernului rusă, favorabile păcii, și pe care o reclamă prudența atâtă din partea pușiții câtă și din partea celorl­alte na­țiuni. Imperatorele a primită ieri în audienți pe d. Thiers. Bucuresci, I ES 1870. Depeșile, pe cari le am publicați în suplimentul de ieri și pe cari le repro­­ducem­ mai susü, au fost­ adeve­­rate rade înveselitore și fortificătore ale sorelui gloriei francese, rație cari au venit a se aline puțină durerile sufletelor­ nóstre și se împrăștie, în cătă­va, negurele îngâmfării prusia­­nismului ce ne apesă. De la prima păne la ultima de­­peștă, tote sunt­ favorabile eroici­­lor­ noștrii frați din Occidente, tote Inveselesc o d’uă potrivă sufletele nóstre amărîte. Până și telegrama prusiană de la Ferneres ne vestesce că victoriă, mică pate, deru­tă victoriă a Fran­­cesilor”. In adevara, ea dice: „du­pă uă luptă de două ore, Francesii s’au RETRAS în dosula forturilor­.“ Ce ar fi facutu ore Francesii a­­tunci, cându ar fi repurtat chiar cea mai strălucită victoriă ? Neapărat că nimic alt de câtu totu a se retrage în dosula forturilorü, de vreme ce ei nu făcuseră de câtă uă eșire, du­pă cumu au fostu tate luptele ce s’au incaieratu în zilele din urmă, și ’n cari, după cumu se va vedea și­­n amănuntele publicate mai la vale. Francesii au fostu totu­de­una victorioși. Asia dorii, din momentul ace ân­­sași depeșia prusiana dice retrași, era nu respinși, din momentulu ce nu vorbesce despre vre­unu avan­­tagiu alü Prusianiloru, pentru noi resultă clara că ataculu de la 30 Septembre a fostű pentru Francesi unii ataca victorioșii, ca și cele de la Villejuifs de la Droucy și Pierrefite. Cea­ a însă ce nu mai póte lăsa nici umbră de ’ndouială însuși Pru­­sianilorü, este respingerea asaltului armatei lor­ asupra fortului Cha­renton. Nu scimți decă toți citi­torii nostriî au data importanța ce merită acestei isbânde a apărători­lorü Parisului. Pentru ca strategicii prusianî se se decidă a da asaltu unui fortu din cele ce cingű Pari­­sulu cu unu brau de nepătruns, trebuie se fi făcută mai antâiű lucrări pre­găti­tóre forte seriose, și trebuie a­­poi se fi pusű în mișcare mari pu­teri, căci ei scia bine câtă uă ne­­isbândă în asaltulu unui fortü in­fluențezi asupra spiritului unei ar­mate deprinsă cu victoria. Prin urma­re lupta din jurul bastionelor Charen­­tonului a fost­ teribile și puteri for­midabile trebuie se fi fostu puse în foeu; mare dejit a fostu și isbânda eroiciloru apărători, mare salvatorea influință morale ce ea a produs asu­pra armateloru națiuni francese, și mare și aceia ce a produsu asupra ceteloru de invasiune, cari au fostü silite se se retragă și se se stabilescă acolo, unde nu­ mai putea ajunge bombele luptătorilor­­ acelei repu­blice, pe care ele pani a o despre­­țui atâta de mulții. Scriea despre tabăra întărită de le Versailles nu ne spune asemene nimica bună pentru îngâmfații în­vingători ai lui Napoleone III. A­­cestă disposițiune, ce au luat­-o, aretă lămurită câtă credit ei de di­ficile victoria suptă zidurile Parisu­lui și cu mă întrevădă posibilitatea d’a nu pute lua Parisulu mai 'na­­inte de ’nceperea iernei. Vorbindu despre acesta tabără întărită pentru a petrece ierna, sun­­temű naturalminte conduși a ne a­­minti de Moscva. Și Napoleon I, nu în tabără, ci chiar­ în sinnla vechiei capitale a Rusiei, în impe­­rialul­ Kremlin, se stabilise pentru a petrece ierna, și vai!... cum a și unde o petrecu!!. . Acumü însă cestiunea se pre­­zintă și mai complicată pentru fa­­talistulű candidatu alü imperiului germanian. Avendü nainte’i Parisulu, cu zi­durile și forturile’i înfricoșiate, apă­rate de sute de mii de luptători, ce se agită plini de ardere resbelică, avendu d’asupră’i ierna, ce s’apropie cu tóte rigorile și necesitățile ce suflă asupra pământului; avându la spate’i uă națiune eroică, ce se seó­­ă întregă, bogată de averi și pa­­riotismü, și se organiseză cu ră­­per­iciune spre a nimici pe năvăli­­ori, — tóte acestea nu ni se păru materiale pentru a rădica unii arca de triumf­, supta care se trecă me­­nitulu unei vrăjitore la tronulu lui Carol cel­ Mare. Nu s’au mulțămitu învingetorii de la Sadova d’a fi ínvinsu și prinsu pe celu care a atrasu pe Francia íntrunű resbelii ruinatorii, ci, după ce au începutu prin a declara că facu resbelu numai im­­peratului, era nu națiunii francese, acuma, credendu că laurii victoriei nu mai potü păli pe fruntea loru, vorü se rădice resbelulu la nălți­­mele unui resbelu de ginți, vorü se puie pe cruce pe Cristulii na­­țiuniloră, sperându că voru năbuși astü-felu și mântuirea națiuniloru, pe care elü o propagă, și libertatea, în numele căreia luptă, sperându că prin acesta asasinată vom­ reu­­ și a ’ntinde domnirea politică a Germaniei asupra lumei întregi. Pro susa planetă insula unora asemeni reeșite: nici uă­dată nu se vor­ putea menține la asemeni ’năl­­țuni preoții dreptului divină, de­prinși, ca regele Prusiei, a se târî în ’«crederea norocului și’n promi­siunile vrăjitoreloru. Vai! cânda a­­mețiela va coprinde atâtă de sosii pe ’ngâmfați, nimicitóre va fi căderea/ Declarați resbelii națiunii? Derii nu sciți că națiunile sunt­ ne ’o­­vingibile, nu vedeți cumü mica, dera eroică națiune elenă a ’nvins și pe unula din cele mai puterice im­pecte ale lumei? Nu Vedem cumül ânsașî microscopica, pe lângă Fran­cia, insula Creta a resistat­ ani în­tregi puterile ră uuite ale Turciei și Egiptului și a trebuită ca apărătorii iei se fiă esterminațî pentru a se pu­­te subjuga din n­ou pământul iei? Și voiți se ’nvingeți marea și eroica națiune francese, se exterminați lup­tătorii a 38 de milione de suflete, pe cându și voi sunteți muritori, pe cându și pe voi vă ucide glonțul ü și Vă taie sabia?!......... Guvernulü din România — nu vomu duce românescu — nu vreai se vorbescă, nu vrea se liniștescă spiritele și se curme durerosa ne­dumerire a tutorii Românilor, în grava cestiune a scopurilor­ ma­nifestate ale Rusiei d’a se deslega de ingagiamentele tratatului de Pa­ris, adică, în cee­a ce ne privesce, d’a ne lua d’uă cama dată partea din Basarabia pe care ne-o înapo­­iase. Suntemii deja siliți a căuta la străini, în telegramele și diam­ele străine, acea liniștire pe care gu­­vernul­ are interesă, se vede, d’a nu ne-o da. Uă telegramă a Monitorului, pe care o reproducem a mai susü, spune că diab­ulul de Petresburg desminte scirea despre concentrarea trupelor­ spre Basarabia, rechiămarea amba­­sadorelur rusescii de la Constan­­tinopole și aminteste politica favo­­­rabile păcea a guvernului rusescü. Acestă scrie pare, în cătu­va, de natură a liniști dureresele nóstre neliniști, ânse, cugetând­­ că nu este nevoie a se rechi­ma mai ăntâie ambasadorele, pentru a se face de­clararea că Rusia nu se mai ține de tóte dispoțiunile tratatului de pace din 1856, cugetândă că gu­vernulu rusescü n’are nevoie se de­clare resbelii, pentru a ne rerăpi par­tea din Basarabia și gurele Dunării,­ pe cari ni le ’napoiase, ci n’are de cătu a ocupa acestă parte ș’a as­­tepta ca apoi no’ și Turcia se’la atacamai, decă ne dă măna, — cuge­­tându la tóte aceste împrejurări, cerema mai multă și cu mai mare stăruință de catü totü deuna ca gu­vernulü se vorbescă îndată și se lămurescă pe deplina cestiunea. Mai căutândă și prin cjiarie străine uă alinare la neliniștea nostră, ama găsită în Corespondința Slava, de la 29 Septembre, un­ articlu repro­dus după Gazet­ta oficiosă de Moscva, și pe care, din causa lipsei ații de spațiu, alü vomii reproduce mâne. Acest articlu este fulminantă de ’năcrire și de grave amenințări contra Prusiei, și toto d’uă dată pirose­a simpatii pentru Francia. O pre­f era Servițiulu particulară ală „Românului“ VIENA, 3 Octombre. piariului Revista de Luni dice că póte asecura — pe temeiulu u­­noru informații unÎ din bună sorginte — că sol­rile neliniștitore, privitóre la atitudinea tul­burată și ameninț­atore a Rusiei, sunt­ lip­site pe ori­ce temeiu. Scomptele causate de pretinsele declara­­tiuni ale ambasadorelui rusesc­ de la Gon­­­ slanlinopole, Ignatief, nu se acreditéza. înarmările Rusiei se reducü la Înrolările ordinare, recrutarea ne avându nici unu ca­­racteru neliniștitoru. Revista constată că relațiunile dintre ca­binetele din Viena și cele de la St. Pe­tersburg sunt­ cele mai bune. Ely merge atâta de departe cu­ ame­nințările, în câte, credendu­’lü pe cuvente, s’ară părea că Rusia nu este departe d’a dec­lara resbelii Prusiei. Acastă împrejurare și bună-vo­­ință vedită a Rusiei pentru Francia s’ară părea de cele mai bună au­­gură pentru liniștea, integritatea și esistența României, înse nu trebuie se scăpămă din vedere unu lucru: în Rusia, și mai cu semă în cer­curile oficiale din cari se inspiră (lisa gazettă, dreptul­ națiunilorfi, voința poporului, etc., tote aceste fundamentale principiuri ale evan­­geliului naționalităților), cari au ve­nită la cunoscința de ele însele, sunt a­utopii, ființa suvernă, auto­­cratură, stepănulu tutuloru este totă, națiunea nimică; temă ne e deru­tare că Rusia, decă se va ’nvrăjbi cu Prusia, ne va trata ca Prusianî, pentru cuventură,că Măria Sea Dom­­nitorulu este dintr’uă familiă prusiană. In acesta casa, ori cine póte vede posițiunea în care singuri ne amu pust, și câtă, ânc’uă dată, guver­nul ă este detoră se lămurescă uă cestiune d’ună interesă atâtă de ar­­detorű pentru toți Românii. RATECIREA CRIMEI. Cându vedemű în ce stare este pusă Romănia de furia neî nțelesă a unui regime de violență, torturi și corupțiuni; cându privimu la spec­­taclulu Ingrozitoru alu atâtoru ne­fericiri, alu atâtoru lacrime ș’ală do­liului ce crimele puterii aruncă;­ cându audimi țipetele de durere ce­ se rădică ca uă bóre otrávitóre și învelesce întrega putere într’unu noră negru de nemulțămire, de ură și de blăsteme; cându privimu tóte umbrele și tóte ororile acestui îngrozi­­toru tablou, a cărui pânză este pămân­­tulu României, — ne ’ntrebamü cu uimire, cumü potü esiste spirite destul­ de inepte, sau destul­ de orbite de pasiuni rele, și corupte de simțimente înjosite, în­câtă se’și sape ânseși, cu atâta înverșiunare, uă gropă în care este peste totă pu­tința se nu cadă? Chiarü conserva­­­­rea loru proprie, interesulu loru per­­­sonale, care aci arü fi ’n acordă eu interesulü generale, arü trebui I se le deschidă ochii, se le oprescă braciulu, în lucrarea loru infamă și criminală!.............Acesta e efec­tul­ crimei: rătăcirea! Chiar­ con­­stiința cea mai lesne de’mpacatü are nevoie d’a fi rătăcită pentru a comite uă singură crimă: a mer­ge din crimă în crimă, ca puterea ce din mare nefericire ne domnesce, Ieste culmea rătăcirii. In adevăr­, la ce speră are a­­cestă putere s’ajungă cu îndouirea și ’nșlocirea la fie­care momentu a crimeloră ș’a rigorilorü suptă care face se gemă partea cea mai cu âuimă și cu durere de țeră a Ro­mâniei? — A ucide națiunea ro­mână? Deri acesta’i este misiunea ce ’și-a dată ? — A ’ntemeia dom­nia personale, asolută și totu­de­ una imorale? Acesta’i este scopul­?... Nici că pote fi­ altul­. Pe lângă rătăcirea crimei, și ră­tăcirea puterii nemărginite, amân­două conducă la aceia­și prăpastie. In adevĕrü, la ce altă de câtă unoră asemeni nefericite rătăciri putemü se atribuimă faptele ce se comită pe totă dina, despre cari a­­vemu nouă serii naintea nóstru, și numai spațiulă ne opresce a pu­blica acii altele de câtu următorele, în resumatu: „Ploiesci, 16 Septembre. „Cei trei oficiali din garda na­ționale din Ploiesci, 1) cari la alegerea din Main trecutu au fostu ares­tați pentru c’au apărată la colegi­ală alai IV libertatea electorale, sunt­ trimișî ca criminali la jurați. Fiindu­că juriulu din Ploiescu n’a inspirată destulă încredere puterii, procesulü s’a transferată la Târgoviște.“ „S’au făcut a doue depește sup­­scrise de acusațî, prin cari ei auto­­ri saț pe domnii avocați Giani, Stă­­tescu, Petrescu, Schina, etc. a se presinta, în numele nefericiților, per­secutați, la casațiune și a lucra con­tra strămutării procesului, sau pen­tru strămutarea lui la Bucurescu sau Buzea, s’a refuzat o însă de administrațiune visarea acelora de­­pește". Ploiescu, 18 Septembre „Cetatea nostră vede, de două­­ file, rigorile stării de asediu între­­indu-se. Patrule numerose parcurge stradele. Oștirea este preumblată prin orașă, întrunit modă amenin­­țătoră. Pompierii primăriei, după­­ ce au urmată cortegiulu oștirii și dorobănțimii, ca se mărescă numă­­rulü lorü, sunt­ desarmațî: puscele lorü sunt­ luate și puse supt paza armatei ori dorobănțimii, căci autorita­tea n’are nici uă încredere în eî. La în­­chisorea de la Calugarü, garda obici­nuită se împătțesce. In locu d’uni­ssemi-plutonii, care păzia pe cei 15 arestați din acestă murdară — și prin urmare sămănătoră regimelui,—­­hanii, uă companiă întregă, cu că­­pitanul, în capii și oficiării, vini a­ î păzi. „Oștirea vitregă este consemnată și hamdii este încă oservată de pa­trule de dorobanți, cari trecu la fie­care două sau trei minute. Ar crice cine­va că e un orașiă luat cu asaltű și cutrierata în tote direcțiunile de trupele inamice. Acesta este fisio­­nomia ce presintă de dove­­ Zile Ploiescu­. Lumea ride, căci fie­care scie bine c’un suflare ar fi destulă, spre a resturna acestă eștafodagiă de ridicule, și, decă ea nu vine, 1) D-niî G. Stefanescu, Ilie Trăsnea și N. N­. Radovici, comerciant.

Next