Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-23

VO vscr ȘI VEI PÉTÉ abonamente l. n. L. a. Dnöanö .... în capitale 48 districte 58 Șese luni „ „ 24 „ 29 Trei luni * 12 „ 15 od lună * 56 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplari 25 bani. Frieia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Autria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANUNTIURI L. b. Linia de 30 litere................................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — anulu ald PATRU-SPRE DECESEA Adramulgtr&Iganea în Pinglri si Vornan %o.. .~ F^daodane» Strada, Colina Mo. 49. VINERI, 23 BRUMARELU 1870. lttminésza-te și vei fi Pentru abonamente și anunțiuri a se adresa: in Bucinesci, la Administrațiunea țiiarului In Districte, la corespondinția set și cu poșta X.A. PARI9 Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegraite Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: LadilÓrain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 33. LA VIZI* A. Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici 16 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein ct Vogler, 11. Neuermarcht SERVIȚII! TELAORAFICU Alili »«ISTAMITI.08 BERLIN, 31 Octombre. — Gazetta Germaniei de Nord (jice că, guvernul apărării naționale nevoinda pacea, nu mai rezmâne decâtă puterea armelor, care se decidă. Apărătorii Parisului au respins, in 29 Octombre, ante-posturile prusiana de la satulile Bouget și Denis intărindu-se; a doua, la 30, uă divisiune prusiana a isgonită pe Francesi din posțiunile ce ocupaseră, după uă luptă violente și strălucită. Uă milă doue sute Francesi au fost făcuți prisonierî. Perderile Prusianilor sunt considerabile. TOURS, 31 Octombre. — Uă proclamațune a lui Gambetta anunți capitularea Metzului, declară pe Bazaine de trădătorii, de aginte al fi ex-împeratului și complice cu cotropitorii. El a esorti pe France și a urma resbelulu. Douăspreijece mii de Prusianî au ocupată orașiuia Dijon In 30 Octombre, după uă luptă de 8 ore și bombardarea orașiului. (Servițiulă privată ală Monitorului). TOURS, 31 Octombre, — Uă de peștă, adresată ministeriului, cu data de 30 Octombre, de la Beaune, anunță că orașială Dijon a fost ocupată de 12,000 Prusianî agenda cu dănși o artileriă; după că luptă prin foburguri, care a durată de la 9 ore diminăța pene la 4 și jumătate sera, orașiulă fiind bombardată, comandantură militară aflându-se în neputință de a opune uă resistență eficace, a operat.rt atunci un traveren «o. TOURS, 1 Noembre. — Proclamațiunea lui Gambetta către armată Jiee: „Soldați, ați fostă trădați, eramu desonorațî. Acumă, scăpați de nisce șeii nedemni, luptați pentru salutul patriei, pentru căminurile vostre, pentru familia vostra. Răsbunațî onorea vostră, care este onorea Franciei. Frații voștri din armata de Rhin aă protestată In contra acestui lașiă atentată. Aduceți din noă victoria : destinele țeresvă suntă Încredințate. VERSAILLES, 27 Octombre. — (Intârdiată) — Trupele wurtembergeseră Împrăștiată pe franci-tirori și pe quarțjiîmobili lângă Mont-Creux și Nangis. Inamiculă a perdută un mitraileasă și ună tună. Mai multă da 100 ómeni morți și răniți. Bucuresci, b.""Îm Judecânda după deghiarările de peu’acțuni ale Prusianiloru și uitându de câtă nerușinată în consecință s’au arătatu capabili pentru a pute brăsda cu noué șiroie de foeü și de sânge simulu nefericitei Francie,!’ spuneamu ieri că nu putemu admite că el voru trata cu alta-cineva de câtă c’uă regință imperiale. Acestă părere o întemeiame pe declarările lor anteriore că nu vom trata cu unii guvernă nelegale și neregulată ca acelă ală apărării naționale. Așa vedemă că ne-amă amăgită, punând o temeiă pe cuvântulă dată ală regelui Prusiei, căci pariulă oficiale ală Germaniei de Nord spune că resbelul va urma, fiindă că guvernul apărării naționale nu voiesce pacea. Ecăderii regele și d. de Bismark recunoscântă dopă dată legalitatea și voința guvernului apărării naționale, numai pentru a pute urma opera loră de distrugere. Totă astfel, după trădarea de la Sedan, ei încetară d’a mai zice că nu facă rebelă poporului francesc, ci numai imperatului. Acestă din urmă otărîre a monarhului prusiană este evidinde că e dictată numai de marea temere ce are elă, ca și toți monarohii, de stabilirea și întărirea Republicei francese. Ingenuochiarea și nimicirea morale și materiale a Republicei este ceră aici opera întreprinsă de regele Prusiei, este noua fașă a resbelului de uriași ce urmeză d’a însângera pămăntul Franciei. E cideră acestă resbelă, unul din cele mai memorabile, de nu chiară cele mai memorabile în istoriă prin imensitatea consecințelor, ce va atrage după sine, trecendă deja prin trei rase. De la începută până la Sedan, resbelă de preponderință politică între două case domnitore, și din partea imperatului Franciei resbelă de stabilire a unei dinastie, deja decăzută de la prima ’i domnire. De la Sedan péné la Metz: restele de preponderință politică între două națiuni: umilirea și reducerea Franciei din partea Prusianilor . respingerea inamicului de pe teritoriul francese din partea națiunii fancese. După Metz — deci trebuie se punemö valare pe dedarea Ziarului oficiale ală Prusiei — rebelă de nimicire morale și materiale a Republicei. Noi însă totă credemă că regele Prussiei, regendă stăruința în luptă a apărătorilor Franciei și ai Republicei, își va schimba pentru a patra ora motivele și va închiria pacea c’uă regință precare. Însă decă va stărui întărirea pe care pare a o fi luată acumă d’a reduce prin putere pe Francia republicană, scumpă, forte scumpă va plăti órba’i învier și mare, mina va cu deseverșire doue țerî cari făceau fala și preponderință Europei asupra celorălalte părți ale lumei, și’și va da lui ânsu’și și tutoră monarhhiloră ultima lovitură. Nișce nefericiri atâtă de mari voră deschide ochii și voră desmorți sufletulă chiară națiuniloră celoră mai apatice, cari se voră scârbi de ele însele d’a se mai vede plecate suptă jugulă unoră monarhii, cari conducă popore întregi la măcelă, pentru interesele loră dinastice, pentru a adauge uă ra^ă mai multă la corona soră, pentru a-șî schimba titlul de rege pe acela de imperată, de tirană mai mică în tiran mai mare. Și deșerte îi vor fi silințele, decă întrega națiune francese va scutura în fine de pe densa pulberea orbitore și corosivă a imperiului, și decă, desceptată de strigătură cutremurătoră ală imensei sale nefericiri, se va arna întregă pentru a susține mărtibelű de esterminare, cuotărîrea d’a nu depune armele, d’a nu se reprisa ună singură momentă până cândă inamiculă nu va va fi silită a se retrage sfărâmată peste fruntariă. Contra unei asemeni decisiuni, luate de uă națiune de 38 de milione, nu este putere omenescă care se potă resiste, și decă din nefericire turpitudinile colosale de la Sedan și Metz nu ne-ară lăsa de câtă uă forte slabă speranță despre un asemenea deștepare, ară binecuvânta ultima decisiune a regelui Prusiei. In faciă ensă a acestei nouă decisiuni d’a urma resbelulă, se mai așceptă că maî ’nainte d’a despera cu totulă, se vedemă decă nu cumăva se va realisa în Francia <i cerea poetului română „multă potă puținii buni împreună,“ se chemă déca „puținii buni“ cari aă rădicată stindardulă liberă rea și demnitățeî Franciei, nu vor ă respândi în tote sufletele scînteiele sufletului soră. In capitale preocuparea Z^ei urmeză a fi lovitura de stată. Se va face, nu se va face? Cuteza va, nu va cuteza? Ș’acestoră întrebări ce se ’ncrucișază la totă momentulă, respundă totă felulă de vorbe : acumă se zice că crima este decisă, și se daă chiară numele primelor victime; acumă se zice cestiunea s’a desbătută între intimii înaltului cercă, și că între alții d. Manu, ministrul de rosbele, opunându-se, ar fi arătată lipsa de putere și de mijloce și chiară consecințele nefaste ale acestei aberațiuni a turbării despotismului. Acestea sunt cele ce se zică. Câtă despre noi, sperândă încă în deșceptarea celoră amețiți de lovitura ce primiră de la judecătorii națiunii la Târgoviște, vomă repeți cea-a ce amă irișa și ieri: „Avâ-voră criminalii cutezarea d’a pune și ’n faptă lovitura de Stată, cândă se voră convinge că n’aă nici uă ideiă, nici ună principiă pe care se’să arboreze, că n’aă nici uă putere, absolută nici una, care se le fiă devotată și se’i dea sprijină?..... Vomă vedé!“ Aci ensă nu este cestiunea. Cestiunea este d’a se sei cari suntă descoperirile mărturisite și nemărturisite âncă ale d-loră D. Sturza și mai eu sémn Teodoră Văcărescu, trămiș pentru a constata trebuiorele pe care le făcea d. Ambron cu d. Strasberg. Cestiunea este d’a se sos: este să nu respunzătoră guvernulă că lăsândă pe d. Ambron multă timpă în funcțiune, chiară după votul Camerei, i-a dată înlesnirea d’a deșerta casa Jaques și de cele din urmă 45,000,000 lei nici ce mai avea acolo România, pe cândă lucrări nu suntă tăcute nici pentru că pătrime din suma acțiuniloră cea luată pen’acuma? Seamă că d-nii miniștrii suntă împăcați cu consciința loră, fiindăcă stăruindu la ’ncepută a se destitui d. Ambron, s’aă lovită de stânca inviolabilității care i-a făcută se renunțe la destituire. Cestiunea este cnsă deca acesta inviolabilitate, fiă și infailibilitate, îi póte scăpa de responsabilitatea materiale. Aceste punte ar fi trebuită se lămurască guvernulă, 0ră nu se ne parigorisesc, spunându-ne c’a înocuită pe d. Ambron, și că d. Văcărescu a făcută comunicări, pe cari consiliulă de miniștrii nu le crede de natură a fi eunosenta de națiune a cărei avere se pradă. Monitorul d’al-altăieri ne spune în fine că d Ambron a fost„ răpită înaltei sale protecțiuni, și cu „suspină și cu durere“ înlocuită prin d. Steege, care va realisa uă economie în budgetul d-lui Strasberg, primindu’șî remunerariulă de la România ale cărei interese este însărcinat a se apere, eră nu, printr’uă stranie combinare, de la d. Strasberg, cumă primia d. Ambron. In urma fulgerătorului verdict de la Târgoviștea, desperarea făcu pe acusători a intenta d-lui Candianu ună procesă în falsă, pe atâtă de lașiă, pe câtă și de ridiculă și absurdă. Primul si momenta de nemângăiare trecuta, ni se ae c’acuma d. Candianu ar fi fostă în fine pusă în libertate. Printre adresele de felicitare ce ne vină în privința actului patriotică de la Târgoviștea, nici d. Iepureni nu este trecută cu vederea; a că în ce modă i se esprimă recunoscințele. TELEGRAMA primită la stațiunea din Bucuresci la 31 Octombre s. n. 2 ore 40 minute după amiază, priimită la redacțiunea, Românului alb la 3 Noembre, 3 ore 30 minute după amiazî. Adică a trebuită acestei depeși 3 Zile Și 50 minute pentru a face călătoria de la casa Bărcănescu pâne la redacțiune. Râmnicu Vâlcî, 31 Octobre. Domnului prim-ministru Iepurenu Domnule Iepurene, Intemnițatură d-voistră, admirându-ve marea inteligință, vă felicită cu respectă de isbânda din Targoviștea și de temeliele ce puneți Dinastiei. Dimancea. MEDICII ROMANI IN RESBELULU ACTUALE V. Doctore Davila. (A vede „Românul«“ de la 18, 19 ți 22 cuvinte) Am credută că cititorii voră ierta se intramă in câteva detaliuri, spre a dovedi marea trebuință de a vulgarisa principiurile convențjiunea din Geneva, și spre a aduce aminte datoria sacră ce au comandanți superiori de a pune aceste principiurî in ordinea de zi a armatelor și de a prevesti pe locuitori prin proclamațiinî speciale. Credemă că aceste mesuri aă rămasă neesecutate și că nu póte să fia atribuite decâtă unei negligee voluntare, căci proclamațunea principelui Alexander de Hesse este destulă de cunoscută spre a nu fi uitată de spiritele tuturora acelora cari conducă armatele. Opiniunea publică se va pronunța, după cercetările congresului, asupra acestei cestiuni. Susa dacă voluntarii ambulanțelor trebuie se veghieze și ei asupra esecutării convențiunii, deca vremă ca opiniunea publică se judece, neaperată, că cestiunea trebuie se fi studiată de tot acei cari formeza marele juriă ale acestui tribunale ală civilisațiinei moderne. Opiniunea publică însă nu pate se judece, deci chiară legea fondamentale a convențuneî din Geneva este necunoscută; — deși în adeveră ea nu este decâtă refresulă opiniunei publice europene, pusă In mișcare de dr. Dunant In urma ororilor bătăliei de la Solferino. Opiniunea publică nu este încă cea ce trebuii s je universale, nu este decâtă refresură sentimenteloră unei majorităț, partea cea mai distinsă a națunilor, cari nu locuescă in statele devastate ci câtă se pate mai departe de teatrul resbelului. Proclamațunea prescrisă de art. 5 trebuiesce adresată din partea generalilor, locuitoriloră teriloră ocupate de armată In timpii de rasboie, deja cine nu vede că aceste proclamațiinî deca ar fi fostă și promulgate, totuși efectul ă loră era indoiose, insuficientă asupra unor poporațuni speriate cari n’aveau nici un cunoscin^ă anteriorá de convențuune. Proclamațunea este oă aplicațiune obligătorie, insă mărginită, a convențiunei. Noi dorimă vulgarisațunea ei In chspulă celă mai întinsă atâtă In timpul de resboit câtă și in timpul ă. de pace. Trebue dorittă propagandă care lesne se va putea face prin concursul presei. Locuitorii trebue se fie convinși nu numai prin tote considerațunile de interesele personale cari au afluența cea mai mare asupra naturii lorü inuite, dérü încă prin considerațiile morale și creștine care Înalță demnitatea omului. Speramü că literații și publiciștii României vor îi desfășura și ei drapelulii internaționale i și vor rădica atâtă de înaltă acestă simbolă umanitară, ca toți se pótá sé’le véitá, se cunoscu, se aprecieze binefacerile lui. Înainte de ce flagelulă resbelulă va bântui tn omentă. Eră reflecțuunile ce ne sugera devastațiunile satelor , și devastarea jandarmului Saxon care plăcea că are un soră institutrice la Paris, și care doria din inimă înfrățirea poparelor. Medicii români nu vură de câtă se esprime mulțămirea oficierilor prusianî cari aă bine-voită a le dauă conductorii și la 8 ore sera ajunseseră la Domcourt: aci sa vede că erau deja anunciațî și asceptați 1) Se scie că drapelurii Convențiunei din Geneva crucea roșie pe pânză albă, printr’uă strania disposițiă a destinelor și poporelor, este și întocmai drapelulii națională alu bravilorii Montenegrin!.