Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-18

ANUL I ALD PATRU-SPREZECELEA Adminifstrațianest ia PAaagliti Roman, Vo. 1.— Be&acțiunea Strada Colțea No. 42. DUMINECA, 18 BRUMARELU 1870. VOIESCE ȘI VEI PUTE ABONAMENTE S. n. L. n. Dna anu .... în capitale 48 districte 58 | Sese luni nr 24 „ 29 Trei luni » » 12 » Uă lună r n 5 ` Abonamentele începe la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplaru 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANTNTÎNTBÎ L. b. Linia de 30 litere...............................“ 40 Inserțiuni și reclame, linia . • • 2 “ DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servnțiului private ale Monitorului). BERLIN, 27 Otombre. — (Oficiale). Se vestesce de la Versailles, cu data de 25 Octombre, că în 22 curentei, armata francese, sub ordinele generalului Cambriers, care luase posibiiune lângă Byoz, a fostii respinsă, după un luptă violente, dincolo de rula l’Ognon, spre Besangon. Aü luatü parte la acésti combatere brigada Degenfeld, trupele brigade lprü principele Ouillaum si Keller șj doue batalióne din alö 30-lea regimentu. Perderile nóstre sunt de 3 oficiări și 100 ómeni. Inamicul a perdutü 2 oficiări de state-majore și 100 prisonierî. BERLIN, 27 Octombre.— (Oficiale). Următorea telegramă a fost adresată reginei Augusta la Homburg, în 27 Octombre: „Armata lui Bazaine și fortereța Metz au capitulată a fi dimineț o: 150,000 prisonierî, între cari 20,000 răniți și malaci. Aciî după améiia, armata și garnisona va depune armele. „Acesta evenimentu este unul din cele mai importanți ale acestei luni, grafie providin tei. „Wilhelm“. Ș’acumă, cândă toți vedemă unde a fost adusă Francia de coruperea și uneltirile criminale ale regimelui imperiale, se cugetămă și la noî ună momentă, se ne gândimă unde vomă ajunge, noi, națiune mică și amenințată de puterice vecini, déca se va perpetua regimele sub care gememă, regime totă atâtă de corupâtoră, până și m amânunte, totă atâtă de criminale în tote, totă atâtă de cinică. LUMNEZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunțiuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea diarului In Districte, la corespondinții sei și cu poșta X.A PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrains Rue de l’ancienne comedie, 6. .Pentru anunțiurl: Lad-ilÓrain, Thomas et C-ie Eue Lepaletier, 23. X.A VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțțuri: La domnii Haasensteine Vogler, 11. Neuermarckt Bucurescî, ?? Brumarelu. Nu în ilusiunî deșerte s’a legănată imaginațiunea și cu densa pena nóstră, spre a ne sili se aducemu încrederea și speranța în sufletulu cititorilor noștril. Probă că nu ne legănamă în asemeni ilusiuni, este că ne raportamű mai cu samă la mărturisirile cjiarelor germane, și probă mai convingătore încă este c’acum zi, cândă cea mai uriașiă trădare a nimicită speranțele nóstre, nu facemă presupuneri imposibile și recunoscemă cu sfășiare de inimă disperarea situațiunii. Cumă puteamă se nu avemă noi asigurarea că Francia va fi în curendă victoriosa, cândă vedeamă situațiunea critică în care, după caseși mărturirile diareloră germane, se aflau trupele de invasiune, cândă vedeamă starea spiritelor în Paris, victoriele apărătorilor lui, și victoriele armatei de la Metz? Ultimul numără ală Revistei militare ne cfice că „Kriegs-Zeitung (Diaridă resbelului") din Berlin spune că armata prusiana A „PERDUTU SPERANȚA ca Metzu să se „capituleze în curându, și pentru „acesta începută se-și tea mă„surî ca se potă ierna în jurul ă seă. „Se construiescă barace și se trăsmită cantități enorme de pături.“ Decă ensișî Prusianul, prin mamulă soră anume pentru resbelă, mărturisită c’aă perduta speranța da vede capitulândă Metzulă mai nainte de venirea iernei era ore posibile ca noi se perchemă uă speranță pe care n’o mai aveaă ansisî Prusianul? Eramă ore se perchemă noi credința în realitatea și mărinimia unora generali, cari ori câtă de corupți de imperiă, orî câtă de anti-republicani se fiă, suntă totuși Frances! ? Suntă unele fiamie din Bucuresci, — forte puține la numeră, pentru onerea simțimintelor române, carî se laudă că ele aă prevăzută de multă timpă capitularea Metzului. Acele Ziarie erau de bună semă mai prusiane decâtă cele prusiane din Berlin, pentru a aveaă speranță pe care acele n’o mai aveau. Atâtă suntă de prusiane aceste ziarie, încâtă pentru a da acumă mai multă strălucire succesului nesperanți ală Prusianilor, cântă eroismul a unoră generări cari comendaă uă armată de 130,000 omeni, și cari aă depusă armele naintea unui inamică pe care ’lă învinsese în armă. Aveamă speranța, aveamă asecutarea chiară — o repetimă — că Francia va fi victoriosă, pentru că nu puteamă prevede, nu ne era permisă a ultragia uă națiune, admițândă că se va pute face în sînulăiei cea mai mare din tote trădările care există în istoria omenirii. Noi priviamă pe Francia în facia inemicului din afară și cramă plini de credință; acumă inemiculă din întru, copiii iei chiară o nvingă!... Ce sufletă românescă, ce inimă palpitândă de iubire pentru Francia putea cugeta la un asemene infamie și rușine pentru națiunea francese! S-ar zice cineva că trădătorii din Metz, pentru a face și mai teribile lovirea dată Franciei și mai sfășiătore desperarea adusă d’ună asemene actă, aă alesă tocmai momentele celei mai dificile pentru Prusiani. In adevară, la Paris puterea Prusianiloră era forte slăbită, atătă prin atacurile at> ’ncetată repetite și victoriose ale apărătoriloru Parisului, câtă și prin epidemiele ce se declaraseră între dânșii. Cerculă loră de împresurare, în loc d’a se restrânge spre a sugruma capitalea care agață invidia loră, se lărgise într’ună modă considerabile, atâtă din causa formidabilei artilerie de pe forturi, câtă și dintracea a atacurilor necontenite și perderilor de tunuri și munițiuni, luate de către agresivii asediați; alarma se răspândise în Versailles chiară, și nu trebuia de câtă uă armată din afară, fiă și numai de 80.000 omeni, care se hârțuiescă necontenită și cu dibăcie pe asediatori pentru a-i sili în curândă se rădice asedială. Pe de altă parte armatele se formau cu răpeziciune în diferitele părți ale Franciei! La vest Bourbaki lua comanda unui corpă ce se putea numi însemnată, atunci căndă peste 200,000 de Prusiani ar fi fostă ținuți naintea Metzului, la estă Garibaldi aduna în jurul mii și mii de luptători, și acestă bială munților nu pândia de cătă momentul pentru a se arunca asupra asediatorilor. Metzului, este evidente c acesta era misiunea și scopul ă să. Ș\ puțină timpă încă de se măr Zia trădarea, armata închisă la Metz ar fi eșită victoriosă, spre a merge să se sfărâme corpurile, relative mici, trimise spre Lyon pentru a împedeca formarea unei armate francese, să se contribuiescă la eliberarea Parisului. Situațiunea armatei prusiane din jurul Metzului devenise aprope nesuferită, după ânseși mărturirile corespondențiloru din taberele lor. Lanehra, care compunea oă parte însemnată din acestă armată, era în stare de demoralizare. Cea mai remasă acumă din acestă situațiune superbă pentru Francia ?... Nimică nimică ! Cei mai demoralizați din armatele prusiane au reluată corabiă și ’ncredere, parte din landwehră, care făcea dificultăți d’a pleca din căminurile sale, acumă va pleca în Francia ’n masă ca la uă serbare. Totă d’uădată efectulă morale, produsă de acestă catastrofă, va fi sdrobitoră pentru apărătorii Franciei. Totă trădați și iară trădați, ei vor ajunge a nu mai are încredere în nimică, și caragial desperării nu va fi d’ajunsă pentru a șterge atâtă efectulă produsă de trădare, câtă și avântură și puterea dată Prusianilor. Cele peste 200,000 de mii de Prusiani, care asediaă Metzulă, voră fi liberi acumă d’a merge parte ca se nimicescă orice ’ncercare de formarea unei nouă armate, în orice parte a Franciei, și parte se ’ntărescâ pe asediatorii Parisului. E că unde a adusă pe Francia imperială, cu armata luî de pretoriani! Imperiulă a declarată resbelulă, imperiulă a începută prima și probata trădare de la Sedan, armata imperiului a dată cea mai de pe urmă lovitură Franciei prin neauzita trădare de la Metz! ... Ce învâțământă pentru cei cari voră se ’nvețe ceva !! Amă spera încă cu putere rădicarea Franciei în acestă resbelă, cândă vă parte măcară din acestă armată de 130,000 de ómeni s’ar fi revoltată contra lășității și trădării unoraa din capii iei, cândă s’ară fi găsită câțiva măcară, cari se ucidă pe cei ce voiaă a semna capitularea, făcându-o imposibile. Însă decă trădarea să demoralisarea șefiloră coprinde și sufletul, atâtoră mii de omeni de arme, dacă 130.000 de oșteni depună armele în facia unui inemică pe care’lă învinsese în armă, trebuie se recunoscemă c’adâncă a pătrunsă demoralisarea imperiului, c’adâncă a coruptă guvernală personale întrega societate francese și că, pentru resbelulă actuale, ori ce speranțe ar fi în adeveră nesce ilusiuni deșerte, carî ne ar face și maî sfîșîiătorre definitiva descepțiune. „Prădați, jefuiți, înavuțiți-ve. zicea imperială miniștriloră și generaliloră, numai susțineți-me! Și pentru a găsi ómeni, cari se să susție cu acestă prebă, rădica la onoruri și puteri totă ce era mai degradată în societatea francese. Și corupțiunea trecea încetișoră prin tote straturile societății, din poștă în poștă, din gradă în gradă; și funcționarii deveniră delapidatorii averii publice și spirii imperiului; și armata devenia uă turmă de pretoriani, în care toți desprețuindu-se unul pe altul, soldatulă pe căpitană, căpitanulă pe generariă, încrederea încetă dispăru, considerațiunea și cu dânsa disciplina se nimici, cinismul, interesul personale și iubirea bunului trasă luară loculă vitejiei, mărinimiei și patriotismului, și vozurama pe soldații imperiului dobândându-se la ciocnirea unor puteri ceva mai considerabile, părăsindu’șî drapelul”, pentru care nu mai aveau nici ună respectă, ca și pentru șefii lor”. Avea nevoie imperială de deputați la ordinile infamielor sele? „alegeți, Z‘cea éla poporațiunilor rurali, ce vă pesă cine va fi în capulă afaceriloră, dacă vă veți vinde bine grânele și vitele?“ Și multe din aceste poporațiuni ajunseră pe nesimțite a’și repeta doctrina imperiale Zicâ ndu’șî: „ce ne pasă deca cei ce ne guvernă voră fi hoți, Franceșî, Prusiani, Turci scă Tătari, dacă noue ne va fi bine, déca ne vomă vinde bine grânele și vitele?“ și scepticismulă, ucigâtorulă scepticismă, cangrenă națiunea francese! E că opera domnirii personale! Ecă fructele ce ea a produsă, ce trebuia se producă: umilirea și fosorirea Franciei pe multă timpă! Suflarea Republicei, cu tótă puterea’i purificătore și desceptătore, n’avu timpă se prevină trădarea de la Metz și.................și totulă fu perdută!......... Trebuie s’o mărturisimă, trebuie se ne asceptămă la uă pace desastrofă, închiriată póte, spre culmea barocorei cu însușî guvernulă imperiale care a perdută Francia!......... Acesta este acumă desnodământulă fatale, desnodământulă pe care’Jă vedemă cu inima sfâșiată d’uă nespusă durere.... afară decă Republica, în îndouiture nemărginite și înfocate ale stindariului seă, ascunde puterii și resurse nepresimțite măcară de cugetarea omenescă! Imperială, pentru a’șî pute întinde despotismul și coruperea, inventa necontenite rescule și revoluțiunî, sâă agrava pe cele cari ise bucniau din sufletul cetățianilor, ce vedeau peirea la care se duce Francia. La noî aceașî sistemă, și, ca rafinare a cinismului, cei ce comită asasinatele și torturele morale și fisice, bancheteză apoi pe mormintele deschise de dânșii. In numărul d’alaltă ieri amu vorbită despre banchetulă domnescă de la Ploiesci, amî dărnă toastulă pe care gura domnască îl rosti la acelă banchetă: „Vă mulțămescă pentru urările și simțimintele cari ’mi ați esprimat a, amu vedutu cu să viă plăcere că majoritatea locuitoriloru din Ploiesci a condamnată actele criminali cari s’aă întâmplată în acestă orașă, rădică dură acestă roastă în sănetatea aceloră cetățiani din Ploiesci, cari suntă pentru liniște, ordine și stabilitate, fiindă că numai pe aceste base România va pute prospera.“ In momentele căndă jurații de la Târgoviște aveau ași pronunța verdictulă, căndă acelă verdictă nu este încă cunoscută, gura domnească condamnă deja în publică, numindu’i criminali, pe aceîa pe cari justiția țereî nu-i a condamnată încă. Legea pedepsesce cu coruptare orice presiune asupra juraților. Cine va pedepsi acesta domnescă presiune ? Ce tribunală supremă, recunoscută de națiune, este Măria Sea, pentru a căcalifica în publică și chiară în locul desceseloră puterii sale, de criminali pe nesce cetățiani cari voră fi pute achitați, pentru că voră fi mișcată consciința juraților, prin drepta și nobila indignare care’î a făcută sa se revolteze contra crimelor puterii ? „Vede majoritățile“ (?) Măria Sea, are „viuă plăcere,11 d’a bancheta în loculă tortureseră , condamnă și se veselesce!.... Celă care condamnă și se veselesce la urmă, condamnă și se veselesce mai bine! Români, cari va uitați cu durere la Francia, uitați-va și la România vostră! ”1/2 ore sera. Jurații din Târgovișteanu pronunțată verdictulă soră. Sunt condamnate de judecătorii națiunii crimele puterii, banchetarea și condamnarea domnescă de la Ploiesci! Traiescu România ! Ecă depeșia ce primimă, Târgovistea, 29 Octombre, 1870. Jriariului ROMANULU. După șeserole de cercetare și desbateri, verdictulă juraților. A ACHITATU PE TOȚI ACUZAȚIÎ. Trăiescă Târgoviștea !!! Carada.