Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-22

ANUL I ALO PATRU-SPRE­Z­ECELEA Administrațione» în g.Bagfralfi Rona&ia, Ho. L— Re&acțiunea Strada Colțea Ho. 48. JUOI, 22 BRUMARELUM 870. VO ESCE ȘI VEX PUTE abonamente l. n. L. n. Ună anu .... în capitale 48 districte 58 Șase luni „ „ 24 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 Din lună „ » 5 „ « Abonamentele începi la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplaru 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg­­v. aus. 7 jANT­NTXTTBÎ L. b. Linia de 30 litere..........................• — 40 Inserțiuni și reclame, linia . . • 2 —ROMANULU ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In B­u­c­u­r­e­s­c­i, la Administrațiunea farului In D­i­s­tr­ic­t­e, la corespondenții sei și cu poșta LA PARIS Pentru abonamente: La d. Barras -Hall­egrai­te Rue de l’ancienne comedie, 5. • Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 16 Fleischmarkt, Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein et Vogler, 1i. Neuermarckt LISTA DE SUBSCRIERE In favorea roinițiloru Francesc si a familielorü lorü. Vasluiu, 12 Octombre, 1870. D-lui redactore alű flcarului ROMANULU. Domnule redactare, Eroica și generósa națiune francese luptă, astă­ dî pentru libertate. Ama onore derit a va înainta din par­­te-mî­nna oca seamă pentru ajutorulu ră­­nițilort­ Francesî, pe care vŭ roga se bine­voiți a o trimite la destinațiune, și a primi toto­ uă-dată asecutarea pre­distinsei mele considerațiuni. Maria G. Calmuțchi, Buzeu, 16 Octombre, 1870. D-luî redactare ale­isiam­ului ROMANULU. Domnule redactare, VS trimite cu acesta unul pachetu ca seamă pentru răniții Francesc, și ve rogu se bine-voițî a o trimite la destinațiune. Primiți, ve rogü, asecutarea stimei ce va pástrezi. Anastasia Ionescu. Tours, 30 Octombre, 1870. Hedacțiunii „ROMANULUI“. Noua proclamațiune țlice: Bazaiie­a trădată. Uă asemenea crimă este d’asupra chiară a pe­­depselor și justiției. Francesî, măsurați adâncimea a­­bisului în care v’a aruncatu Im­­periulu, este timpulu d’a ră scula, și suptă egida Republicei, se scdteți din estremitatea nefericirilor­ nóstre, reîntinerirea virilității nóstre politice. Acestă desastru nu ne găsesce nici consternați, nici nehotărîți; suntü gata pentru cele mai de pe urmă sacrificie, și nu facia unoră inemici pe cari tată îi favorisază, se jurămă că nici uă dată nu ne vomă preda. Pe câtă timpă ne va remânea ună degetă de pământ , sacru suptă tălpi, vomă ținea cu putere glo­­riosula drapelu ală revoluțiunii Fran­cese. C. A­ Rosetti, gata pentru ultimele sacrificie în facia ina­micului pe care totulu ’le favoriseza. Se arămă că nu ne voraü preda nici uă dată, pe câte timpu va remâne să părticică din acele pământ și sacru, pe care se calce pi­­ciorele nóstre. Vomii ține cu tărie glorio­­sule drapelü ale revoluțiunii. Causa nóstră este aceia a justiției și a dreptului. Se nu ne lasumü mole și nici enervat Se probămă prin acte că voimü și puteam noi înșine onorea, independința, obține prin integritatea Franciei și totu ce face pe patrie liberă și mândră. Se traiesca Francia, se traiescá republica una și indivisibile.“ BERLIN, 31 Octombre. — Ui de peștă ofi­cială din Versailles <­ire: Se vestesce de la armata Meusei că, în 28 Octombre, inami­­cul­ se riscă aprope de ante-posturile nóstre, spre le Bourget, la est de St.-Denis, ocu­­pând­ acele roci cu trupe numerose; după aceia, la 30 Octombre, a doua divisiune de infanterie a gardei atacă pe inamică și, după uă luptă violente,­­la isgoni din posițiunea ce ocupase. Amu făcuții 30 de oficiarî și 2000 de soldați prisoniari. Perderile nóstre nu suntu încă constatate, dérü suntu con­siderabili. Giurgiu, 17 Octombre, 1870. Cetățianiloru jurați din Târgoviște! Umbrele eroiloru străbuni se dáliau pe sacrele ruine ale vechiei capitale a Ro­mâniei, asistându la judecata patriei loru și adăstândui sentința de viață sau de mar­­e a ei, și geniulü României patrona acestă eră martiră. Din Târgoviște astă­zî, după secuii de tăcere mormentale, e și vocea justiției, voce divină : Ploiescenii suntu achitați! — actu care pentru epoca actuale va ține loculu celü mai frumosu în istorie. Numele vos­­tu, jurați patrioți, vor­ fi purtate cu venerațiune și glorie pe aripele poste­rității. Facă cerulu ca Râmnicula Vâlcea se me­rite aceiași glorie! Traiescă România! Trăiască instituțiu­­nea juriului: A. Stăncescu, P.Dimitriu, V. Koloni, C. Ra­­dovici, M.Radovici, Petrache L. Iconomu, N. Boșmani,Radu Zaharia, B. I.Paraschivescu, A. Stănescu, C. Rădulescu, Tache Gheor­­ghiu, preotul­ P. Pieptenii, Zf. Georgescu, G. Carcalechi, Răducanu Popescu, Ion Drăghicescu, T. N. Târnovenu, M. Di­­mancea, N. Ionescu, Ion Stănculescu, G. Gheorghiu, Alecu Valcovia, Tache Ionescu, Tudorică Dobrescu, C. Tâmborescu, G. Rădulescu, C. Voiculescu, N. Partenescu DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiunul privată ale Monitorului). TOURS, 3­0 Octombre. — Vă proclama­țiune a lui Gambetta către poporul­ fran­cese, anunțând­ capitularea Metrului, o jice „Generalulă, pe care Francia compta chiară după espedițiunea Mexicului, a răpită patrie' In periculă mai multă do­uă sută mii de apărători. Baza vie­a trădată, s’a făcută a gintele omului de la Sedan și complicele in­vasoriloră, călcândă în picere onorea ar­­melor. Incredințate pazei sale și fără măcară a încerca m­ă eforta supremă. Vă sută mii luptători, 20.000 răniți, pușei, tunuri, dra­peluri și cea mai tare fortăreță a Franciei s’aă predată inamicului. Uă asemenea crimă este mai pre­susă de pedepsele justiției. Gambetta, continuând­, țjice: „Sub egida Re­publicei, suntemă deciși a nu capitula Ina­intea inamicilor, nici din Intru nici din afară vomă brava nenorocirile cele mai estreme ele voră servi a reîntineri moralitatea și virilitatea nostra politică și sociale. Suntemă Bucurescî, ,î­nZSS Trădarea de la Metz, care a su­grumatu Francia tocmai [în mo­­mentul­ căndă era aprope și d’a se spăla de pata întinsă asupră’i de lașitatea pretorianiloră imperiului la Sedan și d’a purifica sinul ă iei de profanările aduse de barbarii co­tropitori, acestă trădare, dhcemă, se confirmă definitivamente prin pro­clamarea d-lui Gambetta, pe care o publicămă mai susă. Din prima di, căndă amă pri­mită acestă fulgerătore scrie­ amă recunoscută, după modul­ în care era comunicată, că conține adeve­­rulă, și ne­ amă grăbită a spune în ț­rar­ă credința nostră, pentru a stempăra ilusiunile ce ară mai fi pă­tată esiste și cari n’ară fi servită de cătă a face mai durerosa con­vingere care nu putea întărâiia d’a veni. Ații, chiar­ cei mai stăruitori în lăudabilele lor­ speranțe, trebuie se se supune durerosei realități și se se resemneze a pute resiste și con­­secințeloră. Despre aceste consecințe amu vor­bită d’a doua di chiarű după so­­­­sirea nefericitei soiri; ele se potü re­­suma în puține cuvinte: uă pace de­­sastrofă închiăiată, cu aceia pe cari o dreptură divină cere ca d.de Bismark se’i numescá „guvernă regulată, le­gale,11 adică c’uă regință imperiale pre­care. Acestă închiriare de pace pate fi urmată apoi de stabilirea­­ a două guverne în Francia: unulă republicană, refuzândă a recunosce umilirea Franciei și luptândă me­­reu contra inamicului din afară și a celui din întru, și altulă imperiale, inamică din întru, trădătorulă și degradatorulă Franciei, pactisândă cu inimicii Franciei și luptândă pen­tru a reîntrona domnirea de coru­pere, de fosorire și degenerare a națiunii franceze. Desnodământul­ unei asemene lupte, pentru noi, nu pate fi îndo­­ielă: scârba pe care omulă de la Sedan, cumv îlă numesce Gambetta, a inspirații întrego î­nafinni fran­cese. Îi va face imposibile ori­ce perspectivă de reașezare pe tro­­nulă căzută în pulberea demorali­­zării și degenerării; dacă Prusia sau altă putere va întreprinde d’a juca aici în Francia rolulu pe care lea jucată imperială francese în Mexic, vomă vede de bună semă și pen­tru densa și pentru nuoură Maxi­milian repețindu­se, c’uă îngrozitóre răpediciune, drama de dincolo de s­­cenă. Ș’acastă luptă teribile, acastă ne­obosită și sângerosă lucrare de rege­nerare, departe d’a sfârși puterile nați­unii francese, va face se renască june și puteri că fenicele din cenușiele sale, va servi a căli resorturile pa­triotismului, muiate cu deseverșire de imperiă, „va servi,—cumă dice Gambetta în proclamațiunea sea — „a re’ntineri moralitatea și virilita­tea politică și sociale a națiunii „francese. “ Acestea sunt­, după noi, conse­cințele probabile ale trădăriloră de­­ la Sedan și Metz, pentru că nu putem­ admite că Prusia își va­­ face scrupulă d’a trata c’uă regin­­­­ță anume improvisată, și d’a voi negreșită se îngenuchie nainte’i Re­publica francese, urmând o una res­­belă de esterminare reciprocă, care ar sfîrși prin a o ruina și seca și pe densa. I Câtă despre nest e victorie ră*­­­pecíiî și decisive ale armatelor. Re­­­ publicel, cari singure ară putó se previe pacea desastrofă, încercarea de reîntorcere a imperiului și res­­belulă civile, aruncându peste frun­tarie pe cotropitori, mărturisimă că e vederă cu desevărșire imposi­bile. Spunem­ acésta cu durere, dérit cu resemnare, pentru că mare și mântuitoră va fi înv­țemântală de care aceste imense nefericiri îlă voră da națiuniloră, aretăndu-le ce aduce asupră-le umilirea necontenită, blocarea capului supt jugulă imorale ală despotismului. Am recomanda tu­moră Romănilor, acea­ași resemna­re, pentru că este mai bine, cândă sufletulu nostru arde de simpatii pentru Francia, se recunoscemü e­­edtură disolvatară asupra Franciei ale unei domnirî imorale de 20 de ani, și consecințele ce atrage după sine acastă disolvere, de câtă s’a­­vemă speranțe forte frumóse, darü­mposibile, cari voră veni se agra­veze multă ultima lovitură. Frandia se va rădica, suntemă și cum­, se va rădica mai puterică și mai gloriasa de câtă totu-de-una, prin stindariulă desfășiurata de densa și arborată apoi în lumea întragă; ensa, pentru ca stindariul ă iei s’a­­tingă la imensitatea gloriei și pu­terii lui Cristă, trebuie ca ea se­­ rece ca și densula, prin Golgota, rebuie ca prin ranele’i deschise de cuiele și lancea martiriului, se intre acea „reîntinerire a moralității și vi­rilității,“ despre care vorbesce ge­­nială nouei Francie, și pe cari im­perială corupțiunii, printr’uă lucra­re înverșiunată și criminale de 20 de ani, le mai secase în sînul ă­iei. Desastrele și marele nefericiri ale Franciei sunt­ unu exemplu atâtă de isbitorii, și mai cu semn pentru Români, cari resimtă în sufletă a­­ceste nefericiri, esemplulă trebuie se aibă uă putere atâtă de mare, în­câtă nu vomă înceta d’a’lă areta Romăniloră ș’apoi d’a trece la de­semnarea operei de disoluțiune pe care o urmăresce în România regi­mele ce ne domnesce. Se vorbimă acii lămurită, se a­­bordămă, faclă în faclă, cu capulă susă, fără a ne tem­e de lumină, pe șarpele teritorii ce caută a se stre­cura prin întunerică, pentru a per­­veni se sugă sângele și vigorea Românilor­, care reșâde în dreptu­rile și libertățile lor­. Este vorba de lovitura de Statti. S’o spunemü lămurită, cândă uă cesti­­une preocupă tóte spiritele, datoria presei este d’a se face resunetulă aceloră preocupări și interpretulă loră. Lovitura de Static: acesta este SU­ prima crimă care muncesce astăzi gândurile unei puteri, desperate d'a vede că națiunea nu voiesce se ple­ce cu umilire captilă supt greuta­tea infamielor, ce grămădesce a­supră’i, ci din contra se manifestă prin înfierări sfâșiătore ca cea de la Târgoviștea. Cine s’ar­ puté îndoai c’acésta este crima ce se pregătesce astăzii, n’are de câtă a citi, cumă amă mai disci, cu băgare de somn revista de ieri a țiiarului Pressa. Și se nu ne respundă acestă d­ram­ă că nu este guvernamentale, că guver­­nulă s’a lepădată de dênsula, după cumă și elă s’a lepădată de gu­vernă. Se nune țlică acesta: scimă bine că nu este pentru guvernulă actuale, din contra, lucrezá cu ac­tivitate pentru a’lă resturna, și toc­mai acesta lucrare este să probă mai multă că lovitura de stată se pregătesce, și se pregătesce cu alți omeni de câtă cu cea mai mare parte, celă puțină, din cei cari com­pună ministerială actuale, și cari, prin discreditarea în care am căutatQ, suntu departe de a inspira încrederea necesariă pentru complicitatea în a­­sasinarea drepturilor­ și libertăților­ Românilor”. Se observămă cumă Pressa, de la ncepută și până la sfârșitul p­arti­­d­ului seă, stăruiesce mereu a­ipice că „consternarea și indignarea pen­­tru veridictură juraților­ de la Tîr­­goviștea este generale, “ că țara în­­t rugă este indignată de acestă actă, în fine că țara întrega este de opi­­niunea iei. Se observămă apoi cumă începe prin a asimila manifestarea sau chiară revoluțiunea de la Ploiești, cu cri­mele ordinarie și cumö, fiindă că „dicționarele“ numescă crimă ori ce resculare contra autorităților­, urma ca jurații se considere ca­­sulă ca ori­ce crimă. Plecândă de la acesta iese cu desăvârșire fal­să, declară societatea română în stare de disoluțiune și ’ncercându­­se din nuoă a proba esistența fap­tului de la Ploiescu, pe care nu î’a negată nimeni, și pe care Românuli­, cumă însăși ea recunosce, nici uă dată nu ’l’ a negata, ci numai l’a scu­­latic, trece la sfâșiarea instituțiunii juriului. Printre tóte înjuri ele ce -1 a­­dresază, și din cari­smă reprodusă ieri câte­va, mirăndu-se cumă toți, toți acuzații au fostă achitați, ea întrabă: „Démi cine atunci a comisă cri­ma din Ploiescu? Cine a rădicată mulțimea? Cine a călcată în piciore legile și Constij­­iciunea? Nimeni, a­­sclută nimenirii“ Cumă ? Ieie Pressa cine a călcată în piciore legile și Constitu­­nea? Le -i o spunem­ noi dorii: Le a călcată uă putere arbitra­­riă și criminale, care a pusă bâta gendarmiloră deghisați în loculă libertății alegerilor, garantată de Constituțiune! Le-a călcată acea pu­tere disolvândă de trei ori consili­­ulă comunale, pe care voința și ’n­­crederea alegotorilorü stăruia a’să re­alege, silindu-se astă­felă a falsi­fica și legea și espresiunea voinței unui oraș să! Le-a călcată puterea criminale, care a adusă armata în

Next