Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)
1870-10-22
ANUL I ALO PATRU-SPREZECELEA Administrațione» în g.Bagfralfi Rona&ia, Ho. L— Re&acțiunea Strada Colțea Ho. 48. JUOI, 22 BRUMARELUM 870. VO ESCE ȘI VEX PUTE abonamente l. n. L. n. Ună anu .... în capitale 48 districte 58 Șase luni „ „ 24 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 Din lună „ » 5 „ « Abonamentele începi la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplaru 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. argv. aus. 7 jANTNTXTTBÎ L. b. Linia de 30 litere..........................• — 40 Inserțiuni și reclame, linia . . • 2 —ROMANULU ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea farului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta LA PARIS Pentru abonamente: La d. Barras -Hallegraite Rue de l’ancienne comedie, 5. • Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 16 Fleischmarkt, Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein et Vogler, 1i. Neuermarckt LISTA DE SUBSCRIERE In favorea roinițiloru Francesc si a familielorü lorü. Vasluiu, 12 Octombre, 1870. D-lui redactore alű flcarului ROMANULU. Domnule redactare, Eroica și generósa națiune francese luptă, astă dî pentru libertate. Ama onore derit a va înainta din parte-mînna oca seamă pentru ajutorulu rănițilort Francesî, pe care vŭ roga se binevoiți a o trimite la destinațiune, și a primi toto uă-dată asecutarea predistinsei mele considerațiuni. Maria G. Calmuțchi, Buzeu, 16 Octombre, 1870. D-luî redactare aleisiamului ROMANULU. Domnule redactare, VS trimite cu acesta unul pachetu ca seamă pentru răniții Francesc, și ve rogu se bine-voițî a o trimite la destinațiune. Primiți, ve rogü, asecutarea stimei ce va pástrezi. Anastasia Ionescu. Tours, 30 Octombre, 1870. Hedacțiunii „ROMANULUI“. Noua proclamațiune țlice: Bazaiiea trădată. Uă asemenea crimă este d’asupra chiară a pedepselor și justiției. Francesî, măsurați adâncimea abisului în care v’a aruncatu Imperiulu, este timpulu d’a ră scula, și suptă egida Republicei, se scdteți din estremitatea nefericirilor nóstre, reîntinerirea virilității nóstre politice. Acestă desastru nu ne găsesce nici consternați, nici nehotărîți; suntü gata pentru cele mai de pe urmă sacrificie, și nu facia unoră inemici pe cari tată îi favorisază, se jurămă că nici uă dată nu ne vomă preda. Pe câtă timpă ne va remânea ună degetă de pământ , sacru suptă tălpi, vomă ținea cu putere gloriosula drapelu ală revoluțiunii Francese. C. A Rosetti, gata pentru ultimele sacrificie în facia inamicului pe care totulu ’le favoriseza. Se arămă că nu ne voraü preda nici uă dată, pe câte timpu va remâne să părticică din acele pământ și sacru, pe care se calce piciorele nóstre. Vomii ține cu tărie gloriosule drapelü ale revoluțiunii. Causa nóstră este aceia a justiției și a dreptului. Se nu ne lasumü mole și nici enervat Se probămă prin acte că voimü și puteam noi înșine onorea, independința, obține prin integritatea Franciei și totu ce face pe patrie liberă și mândră. Se traiesca Francia, se traiescá republica una și indivisibile.“ BERLIN, 31 Octombre. — Ui de peștă oficială din Versailles <ire: Se vestesce de la armata Meusei că, în 28 Octombre, inamicul se riscă aprope de ante-posturile nóstre, spre le Bourget, la est de St.-Denis, ocupând acele roci cu trupe numerose; după aceia, la 30 Octombre, a doua divisiune de infanterie a gardei atacă pe inamică și, după uă luptă violente,la isgoni din posițiunea ce ocupase. Amu făcuții 30 de oficiarî și 2000 de soldați prisoniari. Perderile nóstre nu suntu încă constatate, dérü suntu considerabili. Giurgiu, 17 Octombre, 1870. Cetățianiloru jurați din Târgoviște! Umbrele eroiloru străbuni se dáliau pe sacrele ruine ale vechiei capitale a României, asistându la judecata patriei loru și adăstândui sentința de viață sau de mare a ei, și geniulü României patrona acestă eră martiră. Din Târgoviște astăzî, după secuii de tăcere mormentale, e și vocea justiției, voce divină : Ploiescenii suntu achitați! — actu care pentru epoca actuale va ține loculu celü mai frumosu în istorie. Numele vostu, jurați patrioți, vor fi purtate cu venerațiune și glorie pe aripele posterității. Facă cerulu ca Râmnicula Vâlcea se merite aceiași glorie! Traiescă România! Trăiască instituțiunea juriului: A. Stăncescu, P.Dimitriu, V. Koloni, C. Radovici, M.Radovici, Petrache L. Iconomu, N. Boșmani,Radu Zaharia, B. I.Paraschivescu, A. Stănescu, C. Rădulescu, Tache Gheorghiu, preotul P. Pieptenii, Zf. Georgescu, G. Carcalechi, Răducanu Popescu, Ion Drăghicescu, T. N. Târnovenu, M. Dimancea, N. Ionescu, Ion Stănculescu, G. Gheorghiu, Alecu Valcovia, Tache Ionescu, Tudorică Dobrescu, C. Tâmborescu, G. Rădulescu, C. Voiculescu, N. Partenescu DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiunul privată ale Monitorului). TOURS, 30 Octombre. — Vă proclamațiune a lui Gambetta către poporul francese, anunțând capitularea Metrului, o jice „Generalulă, pe care Francia compta chiară după espedițiunea Mexicului, a răpită patrie' In periculă mai multă două sută mii de apărători. Baza viea trădată, s’a făcută a gintele omului de la Sedan și complicele invasoriloră, călcândă în picere onorea armelor. Incredințate pazei sale și fără măcară a încerca mă eforta supremă. Vă sută mii luptători, 20.000 răniți, pușei, tunuri, drapeluri și cea mai tare fortăreță a Franciei s’aă predată inamicului. Uă asemenea crimă este mai presusă de pedepsele justiției. Gambetta, continuând, țjice: „Sub egida Republicei, suntemă deciși a nu capitula Inaintea inamicilor, nici din Intru nici din afară vomă brava nenorocirile cele mai estreme ele voră servi a reîntineri moralitatea și virilitatea nostra politică și sociale. Suntemă Bucurescî, ,înZSS Trădarea de la Metz, care a sugrumatu Francia tocmai [în momentul căndă era aprope și d’a se spăla de pata întinsă asupră’i de lașitatea pretorianiloră imperiului la Sedan și d’a purifica sinul ă iei de profanările aduse de barbarii cotropitori, acestă trădare, dhcemă, se confirmă definitivamente prin proclamarea d-lui Gambetta, pe care o publicămă mai susă. Din prima di, căndă amă primită acestă fulgerătore scrie amă recunoscută, după modul în care era comunicată, că conține adeverulă, și ne amă grăbită a spune în țrară credința nostră, pentru a stempăra ilusiunile ce ară mai fi pătată esiste și cari n’ară fi servită de cătă a face mai durerosa convingere care nu putea întărâiia d’a veni. Ații, chiar cei mai stăruitori în lăudabilele lor speranțe, trebuie se se supune durerosei realități și se se resemneze a pute resiste și consecințeloră. Despre aceste consecințe amu vorbită d’a doua di chiarű după sosirea nefericitei soiri; ele se potü resuma în puține cuvinte: uă pace desastrofă închiăiată, cu aceia pe cari o dreptură divină cere ca d.de Bismark se’i numescá „guvernă regulată, legale,11 adică c’uă regință imperiale precare. Acestă închiriare de pace pate fi urmată apoi de stabilirea a două guverne în Francia: unulă republicană, refuzândă a recunosce umilirea Franciei și luptândă mereu contra inamicului din afară și a celui din întru, și altulă imperiale, inamică din întru, trădătorulă și degradatorulă Franciei, pactisândă cu inimicii Franciei și luptândă pentru a reîntrona domnirea de corupere, de fosorire și degenerare a națiunii franceze. Desnodământul unei asemene lupte, pentru noi, nu pate fi îndoielă: scârba pe care omulă de la Sedan, cumv îlă numesce Gambetta, a inspirații întrego înafinni francese. Îi va face imposibile orice perspectivă de reașezare pe tronulă căzută în pulberea demoralizării și degenerării; dacă Prusia sau altă putere va întreprinde d’a juca aici în Francia rolulu pe care lea jucată imperială francese în Mexic, vomă vede de bună semă și pentru densa și pentru nuoură Maximilian repeținduse, c’uă îngrozitóre răpediciune, drama de dincolo de scenă. Ș’acastă luptă teribile, acastă neobosită și sângerosă lucrare de regenerare, departe d’a sfârși puterile națiunii francese, va face se renască june și puteri că fenicele din cenușiele sale, va servi a căli resorturile patriotismului, muiate cu deseverșire de imperiă, „va servi,—cumă dice Gambetta în proclamațiunea sea — „a re’ntineri moralitatea și virilitatea politică și sociale a națiunii „francese. “ Acestea sunt, după noi, consecințele probabile ale trădăriloră de la Sedan și Metz, pentru că nu putem admite că Prusia își va face scrupulă d’a trata c’uă regință anume improvisată, și d’a voi negreșită se îngenuchie nainte’i Republica francese, urmând o una resbelă de esterminare reciprocă, care ar sfîrși prin a o ruina și seca și pe densa. I Câtă despre nest e victorie ră*pecíiî și decisive ale armatelor. Re publicel, cari singure ară putó se previe pacea desastrofă, încercarea de reîntorcere a imperiului și resbelulă civile, aruncându peste fruntarie pe cotropitori, mărturisimă că e vederă cu desevărșire imposibile. Spunem acésta cu durere, dérit cu resemnare, pentru că mare și mântuitoră va fi învțemântală de care aceste imense nefericiri îlă voră da națiuniloră, aretăndu-le ce aduce asupră-le umilirea necontenită, blocarea capului supt jugulă imorale ală despotismului. Am recomanda tumoră Romănilor, aceaași resemnare, pentru că este mai bine, cândă sufletulu nostru arde de simpatii pentru Francia, se recunoscemü eedtură disolvatară asupra Franciei ale unei domnirî imorale de 20 de ani, și consecințele ce atrage după sine acastă disolvere, de câtă s’avemă speranțe forte frumóse, darümposibile, cari voră veni se agraveze multă ultima lovitură. Frandia se va rădica, suntemă și cum, se va rădica mai puterică și mai gloriasa de câtă totu-de-una, prin stindariulă desfășiurata de densa și arborată apoi în lumea întragă; ensa, pentru ca stindariul ă iei s’atingă la imensitatea gloriei și puterii lui Cristă, trebuie ca ea se rece ca și densula, prin Golgota, rebuie ca prin ranele’i deschise de cuiele și lancea martiriului, se intre acea „reîntinerire a moralității și virilității,“ despre care vorbesce genială nouei Francie, și pe cari imperială corupțiunii, printr’uă lucrare înverșiunată și criminale de 20 de ani, le mai secase în sînul ăiei. Desastrele și marele nefericiri ale Franciei sunt unu exemplu atâtă de isbitorii, și mai cu semn pentru Români, cari resimtă în sufletă aceste nefericiri, esemplulă trebuie se aibă uă putere atâtă de mare, încâtă nu vomă înceta d’a’lă areta Romăniloră ș’apoi d’a trece la desemnarea operei de disoluțiune pe care o urmăresce în România regimele ce ne domnesce. Se vorbimă acii lămurită, se abordămă, faclă în faclă, cu capulă susă, fără a ne teme de lumină, pe șarpele teritorii ce caută a se strecura prin întunerică, pentru a perveni se sugă sângele și vigorea Românilor, care reșâde în drepturile și libertățile lor. Este vorba de lovitura de Statti. S’o spunemü lămurită, cândă uă cestiune preocupă tóte spiritele, datoria presei este d’a se face resunetulă aceloră preocupări și interpretulă loră. Lovitura de Static: acesta este SU prima crimă care muncesce astăzi gândurile unei puteri, desperate d'a vede că națiunea nu voiesce se plece cu umilire captilă supt greutatea infamielor, ce grămădesce asupră’i, ci din contra se manifestă prin înfierări sfâșiătore ca cea de la Târgoviștea. Cine s’ar puté îndoai c’acésta este crima ce se pregătesce astăzii, n’are de câtă a citi, cumă amă mai disci, cu băgare de somn revista de ieri a țiiarului Pressa. Și se nu ne respundă acestă dramă că nu este guvernamentale, că guvernulă s’a lepădată de dênsula, după cumă și elă s’a lepădată de guvernă. Se nune țlică acesta: scimă bine că nu este pentru guvernulă actuale, din contra, lucrezá cu activitate pentru a’lă resturna, și tocmai acesta lucrare este să probă mai multă că lovitura de stată se pregătesce, și se pregătesce cu alți omeni de câtă cu cea mai mare parte, celă puțină, din cei cari compună ministerială actuale, și cari, prin discreditarea în care am căutatQ, suntu departe de a inspira încrederea necesariă pentru complicitatea în asasinarea drepturilor și libertăților Românilor”. Se observămă cumă Pressa, de la ncepută și până la sfârșitul partidului seă, stăruiesce mereu aipice că „consternarea și indignarea pentru veridictură juraților de la Tîrgoviștea este generale, “ că țara înt rugă este indignată de acestă actă, în fine că țara întrega este de opiniunea iei. Se observămă apoi cumă începe prin a asimila manifestarea sau chiară revoluțiunea de la Ploiești, cu crimele ordinarie și cumö, fiindă că „dicționarele“ numescă crimă ori ce resculare contra autorităților, urma ca jurații se considere casulă ca orice crimă. Plecândă de la acesta iese cu desăvârșire falsă, declară societatea română în stare de disoluțiune și ’ncercânduse din nuoă a proba esistența faptului de la Ploiescu, pe care nu î’a negată nimeni, și pe care Românuli, cumă însăși ea recunosce, nici uă dată nu ’l’ a negata, ci numai l’a sculatic, trece la sfâșiarea instituțiunii juriului. Printre tóte înjuri ele ce -1 adresază, și din carismă reprodusă ieri câteva, mirăndu-se cumă toți, toți acuzații au fostă achitați, ea întrabă: „Démi cine atunci a comisă crima din Ploiescu? Cine a rădicată mulțimea? Cine a călcată în piciore legile și Constijiciunea? Nimeni, asclută nimenirii“ Cumă ? Ieie Pressa cine a călcată în piciore legile și Constitunea? Le -i o spunem noi dorii: Le a călcată uă putere arbitrariă și criminale, care a pusă bâta gendarmiloră deghisați în loculă libertății alegerilor, garantată de Constituțiune! Le-a călcată acea putere disolvândă de trei ori consiliulă comunale, pe care voința și ’ncrederea alegotorilorü stăruia a’să realege, silindu-se astăfelă a falsifica și legea și espresiunea voinței unui oraș să! Le-a călcată puterea criminale, care a adusă armata în