Romanulu, decembrie 1870 (Anul 14)

1870-12-03

ANUNIU ALD PATRU-SPRE-Z­ECELEA Administraționea tu PMAglasu&ura*u. no. &. *offinotline> Strada Colțea­no. 49. JOUI 3 DECEMBRE 1870. VOIESOR ȘI VEI PUTE ABONAMENTE L. n. L. n­oua an& .... în capitale 48 districte 58 Sase luni „ „ 24 » 29 Trei luni „ ” 12 . lb 0« lună „ „ Ș „ ». . .6 Abonamentele incepu la 1 și 16 ale lunei. Unul exemplarii 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 a țjtttttIttbI L. b. Linia de 30 litere.............................— 40 inser­ iuni și reclame, linia ... 2 —ROMANULU ARTICLELE NEPUBLICATE DE VÜRU A­RDE. — REDACTORI EUGENIU CARADA. x.vmiréxA-Tfi ți vei rx Pentru abonamente și anunț­uri a In Bucuresei, la Administrații­ adresa: Administrațiunea farului in Districte, la corespondinții sei și cu poșta SA. PRES8 Pentru abonamente: La d. jDarras-Haliegrain, Rue de l’aneienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA. tTIEIVA. Pentru abonamente : La d. G. B. Popoyicl, 16 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein et Vogler, 11. Neuermarckt Administrațiunea „ Românului. “ D-nii abonați din Craiova și diat. Doljiu sunt­ rugați a se adresa, în lipsa d-lui Borcea Badianu, la d. I. Teodorianu, pentru abonamente noue și plata datorielor­ anteriori. Sunt­ asemene rugate orî­ ce persane, cari dato­­resc și administrațiuniî diferite sume, a grăbi cu trămiterea, spre a nu ne pune în neplăcuta po­sițiune d'a reclama prin publicitate. Redacțiunea și Administrațiunea ROMANULUI primesc o mare numeros de scrisori, ale căror di portă nu este plătită. Se face clară din nou cu­noscută că scrisorile nefrancate vor­ fi riguroșii refusate. LISTA DE SUBSCRIERE în favorea răni­țil­oru francesi și a famili­iilor ü­lorii. D-lui redactare alu­­tiariului ROMANULU. Domnule redactare. Pe lângă aceste puține rânduri, ve trämitü și una cutiă, în greutate de 2,105 grame, cu seamă lină, destinată pentru bravii soldați francesi, răniți în resbeluru actuale, produsü de ambițiunea a doue capete încoronate fără inimă de o mă.— plin fără inimă, căci, cându au declaratü resbelu, fără vr’uă causă bine fondată, n’au cugetată cătu­și de pucina sa la cri­mele și durerile mameloru, la țipetele nevesteloră și miciloru copilași, remașî după acești eroi, căduți de ambele părți. S’ar scuveni ca acestă seamă se fiă donată pentru ambele națiuni, cari credu că fără voia lorii se sfășiă ca tigrii, derű e cunoscută că totă-de­ una trebuie se ajuți pre cele mai debile, căci celă forte e’ajută singură. Deci, noi sesulă femi­nină, ne avândă altă putere, rugămă din animă pre arotă putințele ca s’ajute na­țiunea francese, sora nostră, a scăpa din acestă tristă și gre situațiune, eră ce­lei germane se’i domolescă ura și anima spre a pute deveni la un pace durabile câtă mai curândă, căci acesta place lui D-dleă și omenire!, care se pretinde ci­­vilisată. Priimiți, vă rogă, încredințarea stimei și respectulă ce ve conservă. Alesandrina Cordescu. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Servițiul­ privată alu Monitorului) VERSAILLES 11 Decembre. (Oficiale). — Trupele din corpul­ alț 19-lea a fi întâlnită lag Decembre oă divisiune ina­mică lângă Mont­rault, nu departe de Blois; ataculă inamicului a fost­ res­pinsă. Aripa stângă a acestui corpă­i isgonită pe inamică de la Chambord. Una batalionă din armata Hesse­ a luat ș­i tunuri. La 8 Decembre, corpul­ ală 3-lea , urmărită pe inamică pene la Nevoy, din­colo de Briare. VERSAILLES, 13 Decembre. — (Te­legrama regelui Prusiei către regină).— După 4 ejile de luptă împrejurulă ora­șiului Beaugency, inamicul­ s’a retrași astă­zi pe neașteptate spre Blois și Tours acesta negreșitu din causa perderilor­­ mari ce­a făcută. Perderile nóstre sunt­ forte mici. Se presintă uă mulțime di deserturi. Ună mare numără de gard mobili ’și aruncă armele și se reîntorci în căminurile lor­. Cu tóte acestea a­ma remasă încă mulți. București, u Indrea. Precumü ama spusu-o deja, pe fîă­­­care­­ și camera esprime ne­­­încrederea sa în guvernă, în tote modurile. Acastă espresiune, care părea îndouiala în voturile din­­ zi­lele trecute, a devenită clară și e­­loctote ieri, la votarea comisiunilor­ de cercetare parlamentară asupra alegerilor­ din Vlașca și Prahova, Argeșiă și Vâlcea. In aceste comi­­siunî, oposițiunea a avută 16 vo­turi mai multă de cătă guvernulă. însuși anor. d. Lascară Catargiu, care se bucură de simpatiile indi­viduale ale unui mare numără de deputați, a căzută la ântîia comi­­siune (Vlașca și Prahova), pentru singura rațiune că fusese propusă de amicii guvernului. La a doua comisiune însă, părăsită de guver­namentali, d-sea a fost­ alesă de oposițiune, spre a merge, împreunî cu d-nii Beloiescu și Tăcu, a cer­ceta cele petrecute la Pitescu și Rîm­­nicu-Vălcii și a se convinge de in­­famiele sevîrșite luptă aripa gu­vernului. Daca acumă la cele 57 de voturi dobândite de oposițiune, vomă a­­dauge vre 26 din membrii sei, car lipsescă din Bucuresci, vomă constați că majoritatea contra guvernului nu este numai uă majoritate slabă, ac­cidentale, de­ci,­ci că ea represită aprópe două treimi ale camerei de­­putaților­. In facia unei asemeni majorități, ce va face guvernulă ‘ Retrage-se-va s­ă disolve-va Ca­mera deputaților­, conformă dați­neloră constituționali, ori va per­siste a sta la putere, contra voințe clară manifestate a Camerei și a țerei ? In casulă ală douile, Camera primi­ va uă situațiune care o va face a juca m­ă rolă ridiculă ? Vomă vede. In ședința d’astăzi, D. Costaforu, președinte alesă cu 47 voturi, a­­dică represintante ale minorității gu­vernamentale a Camerei, a provo­cată uă desbatere mică, dacă vomă considera timpulă ce a luată Adu­nării, dară mare din puntură de vedere ală resultatului ce voia a a­­junge D. Costaforu. D-sea a pusă cestiunea ștergerii D-lui C. Pilată dintre deputații Ro­mâniei, pe considerațiunea că a per­­dută naționalitatea sea, din momen­­tulă cândă a luată servin­ă în ar­mata francese. Ințelegemă ca, în acele sfere, ale căroră simpatie le împărtășesce și le esprime D. Costaforu, ori­ce Ro­­­­mănă merge, ca voluntară, a pune ■ brațiulu scă la servițiul­ marii și a eroicei națiuni francese, se fiă urîtă, blestemată și considerată ca ne­demnă de a mai face parte din so­cietatea romănescă, astă­felă pre­cumă ară voi D-loră s’o facă. Insă simțimintele și dorințele acelei sfere nu suntă și ale națiunii și, precum s’a vădută pre bine astăzî, nici ale Camerei. In adevără, abia D. Costa­foru pronunțase acele cuvinte, cari nu voră face de câtă a stabili și mai bine trista sea ilustrațiune, și ună mare numere de deputați a cerută cuvîntulu spre a respunde. Furtuna se simția în aeră. Inter­­­­pelările se crucișină. Simțimintele naționale, simțimintele de iubire și de recunoscință ale națiunii romăne pentru cea francese, simpatiele iei­i politice și de gin­te erau atinse, re­­­­voltate de imprudintea — ca se nu * ch­emă mai multă — propunere­a . Președintelui guvernamentale. Ju­­­­decându după animațiunea ce se * vedea între deputați, după fiorură de indignațiune ce permusese răn­­­durile loră, desbaterea era se ie­nesce mari proporțiuni, și, dintruă o cestiune de regulamentă, se devină­­ una din cele mai seriose discusiuni­­ politice, mai alesă în împregiură­­­­rile de faciă. D. Lascară Catargiu însă a scăpată pe președinte și mai alesă pe guvernă d'uă puternică scuduire. D-sea a înlăturată consi­­derațiunile aduse de Președinte și , a pusă cestiunea pe terîmură pură­­ și simplu regulamentară, cerîndă­­ ca burou să se încunoștințeze pe D. 4 Pilată ca se vită la Adunare. Dacă după ce se va ave dovadă despre­­ primirea acestei încunoșcințări, de­­putatul­ va lipsi încă șase ședințe,­­ atunci Camera va pțărî dacă tre­­­buie a­ să considera ca demisionată p­â s­ă nu. D. Eugeniu Ghica și alții aă în­treruptă de căte­ va ori acestă des­batere, spre a­­lice că Adunarea va acorda concediu D-lui Pilată. ’ Camera a închisă incidintele, în­­vitândă pe bruioă a se conforma curată și simplu regulamentului, cumă propusese d. L. Catargiu. De­și­otărîrea adunării este uă desaprobare netedă a propunerii pre­ședintelui sef și implică oă mani­festare contra aceloră cari voiaă ștergerea d-lui Pilată dintre depu­tații țereî, mărfuri­mu că regretămă acestă soluțiune persistă. Amă fi preferită se vedemă adunarea na­ționale abordândă d’a dreptură și pe calea cea mare gestiunea. Amă fi voită s’o vedemă declarândă că acolo, unde se află d. Pilată, este și remâne mai multă de câtă ori­cândă adevărată represintante ală națiunii, ș’acordându-i acela conce­diu ilimitată, pe care-lu propunea d. Eug. Ghica. Amă fi voită s’o aurjimă procla­­mândă, tare și cu energiă, că nu numai nu perdă calitatea de Ro­mâni acei ce au mersă a lupta pen­tru Francia, deră că ei au meri­tată încă recunoscință patriei, na­țiunii române, a căriî onore o scapă espunendu-și vieța loră. Amă voită s’o au­ limă spunendă d-lu Costaforu, și aceloră de la spatele d-lui, că în deșertă voră veni cr șicane de avocați, cu tertipuri ș considerațiuni cari potă fi presin­­tate ca legali, deră cari, în orî-ce casă, nu suntă românescî, căci or­unde se voră întorce nu voră în­ impina de câtă Români, într’uă cestiune în care e vorba de cele mai profunde simțiminte, de cele mai sacre datorii ale României. Regretândă dară că desbaterea n’a luată proporțiunile ce trebuia se se aibă, se trecemă înainte. Amă spusă necontenită cititori­­oră noștri că trebuie se se desfidă de soliile de origine prusiană, cari nu pre se țină de strictură adeveră. Necontenită faptele că venită a ne da dreptate. La 1 Decembre, regele depeșteră că în arm­ă Francesii aă făcută să eșire la Paris și că aă fostă respinși pe tata linia. A doua zi ace­­l­ași rege depeșteră acelei­ași re­gine că au avută uă luptă victo­riosă contra Francesilor­, cari o cu­­mă Champigny și Brie, de unde au fostă alungați, șfi ° ea elă. Cumă însă ocupaă Francesi­ acele locali­­ăți dacă era adeverată ăntîia de leșiă care anunța că aă fostă respinși de totă linia la 30 Noembre? La 5, 6 și 7 Decembre, Prin­cipii și Regele prusian­ anunță prin­­cipiloră și regineleră ca armata de a Soire e completă învinsă, nimi­cită și risipită. Și de atunci înoua, în tote filele, aceiași principi și regi anunță că au necontenite lupte cu puterile numerase ale Francesilor­ de la Loire. Ce suntă are aceste puteri, de unde esă ele, dacă pri­mele, cari anunțau nimicirea arma­­ei de la Loire, erau adeverate? La 8 Decembre, regele anunță reginei că a 17-a divisiune a avută că luptă victoriosa contra Fran­­cesilor, pe calea de la Blois. As­tășii Monitoram­ publică să depeștă iarăși a regelui, cu data de 13 Decembre, în care spune că, după 4­­ j­ile de lupte împrejurulă ora­șiului Beaugency, Francesii se re­pagă, abia acumă, spre Blois Cumă déra la 8 fuseseră ei bătuț spre Blois, dacă abia la 12 (admi­tendă de adevărată depeșia de as­tă^î) aă apucată direcțiunea spre acelă orașiă? Asemeni contradicțiunî le găsimă pe fiă­care ^i și în tóte depeștele prusienescî. Prin urmare, o ne’uă dată, cititorii nu trebuie se se spe­rie d’asemeni noutăți. Ceia ce le putemă spune după cores­pondințele particulare și sigure ce­a­vemă este că Francia își îmulțesce pe fle­care și apărătorii sei, pe cândă armata de invasiune se împuținază și că lupta cea mare, cea teribile cea decisivă abia acumă va începe Prin urmare, o repetimă, constanță și încredere. Tîrgoviște, 13 Decembre, 1870. TELEGRAMA Jurnalului ROMANULU. Puterea casândă alegerea comunei Târgoviștea, la realegere ierăși nu isbuti, majoritatea șese liberali, cu tóte inconvenințele (ingerințele?) Isaiia. D-lui redactare alu pariului ROMANULU. Domnule redactare. In numerulu diabiului d-vóstu de la 26 Noembre, vedendu inserată unu articulu­­rin care dă parte din elevii internatulu Viatei Basarabii ’și esprimu m­ulțămirile orii către sub­semnatulu, vă rogu, dom­nule redactare, a face ca totu în acestă țară, în care dânșii și aretă inimă, se însereze și aceste puține rânduri ca ecou din parte-mi­­ se iubiți elevi. Amă vădură adresa ce ’mi faceți. Sen­­tmentele ce ’mi arătați nu mă surprindă, e vreme ce, pornite din m­isce inimi inere, neatinse ânca de nici uă influență pasionată, suntă cele mai­ nobile satis­­:­acțiuni ce pot e ascepta ci­ne­va.. Decă pe timpulă câtă amă fostă aci, in­ modestele mele atribuțiuni, amu po­­ută face ceva pentru d-vostră și decă iț­ erezintă, în puritatea inimei, ce toto­­dea­una trebuie se caracterize pe una elevă, că bine merită recompensa ce tril dați, apoi că cu fericire amă conchisă ceva mai multă, amă conchisă că pe lângă instrucțiunea intelectuale țineți comptu­și de acele învățăminte menite a nobila, încă de pe băncile de studiu, inimă unui șco­ală, adică de sentimentulă îecunoscinții. Ați cunoscutu că instrucțiunea intelectuală ără acea instrucțiune care formeză anima, nu face pe adevăratulă omă, pe adevă­­ratulă cetățiană. Și ntradevăru, amici elevi, inimă și numai ea este reședința­uturoru virtuțiloru ce rădică pe individă a adevărata sea înălțime. Sufletulu ne învăță ceea­a ce fără concursul ă sau cele mai pătrunzătore in­teliginți nură putea iei nici uă­ dată, căci adeverulă, echitatea și totă ce e frumosă, voră fi pentru densulă că lume obscură. Se nu ne mirămu dern, decă adesea­ orî progre­sele inteliginței sunt u­nă literă mortă pentru virtute; uimi­tă mai simplu, vir­tutea are uă altă sorginte, care e sufle­­tulă, inimă. Se ascerne că mai ântâiă acestă basă, și pe densa se­aimă și cum­ că vomă rădica celă mai splendidă edi­ficiu. Dacă me bucură de încrederea d-vostră, dacă sunteți convinși că v­amă conservată acelă interesă morale de care mi spu­neți, apoi acumă retrasă din mijloculu d-vostră, și ca școlară mai vechiu, ve a­­tragă ate­ațiunea asupra acestoru linii, cari nu suntă de câtă vă vină dorință a ini­­mei mele. In vieța d-vostră de elevi, feriți-vă câtă veți pute de acea instrucțiune peri­­culosă care, ori de unde ară veni, caută a ve forma numai inteligința și sufletulă ’să iasă în amorțire. Acestă sistemă mecanică, aplicată asupra unoru­ănimi încă crude, este celă mai nenorocită atentată în contra gene­­rațiuni­loru. Aprobați totă-d’a­una, în inimă d-vostră, fapta bună și stigmatisațî cu necruțare reula sub orî-ce formă vi s’ar presintă. Mergeți nainte pe calea frumó­­seloră datorii, recunoscință este vă vir­tute, și fiți convinși că omenii buni vé voră aplauda. Câtă despre mine, iubiții mei, vă măr­­turisescu că, dacă v’ați simțită datori ami mulțămi pentru iubirea ce v­amă purtată, acestă recunoscință nu o defi­rescă, la rândul­ m­ea, de­câtă d-lui I. M. Biurenu care lu’a dirigintul și pe mine precumü ve dirigeză și pe d-vostră și care, prin învățămintele sale potrivite pentru copii a­sciută, și seie încă, se descepte c­ee

Next