Romanulu, ianuarie 1871 (Anul 14)
1871-01-14
34 ROMANULU 14 IANUARIU 1871 armata era în plină retragere și a acestu momentu se așadă în linie de batălie la șase mile dincolo de le Mans. Lupta va re’ncepe fără îndouială mâne. In acestă luptă erau 60,000 de Prusiani și 60,000 de Frances!; acest! din urmă se compuniau de soldați din marină, de mobil, de cercetător!, de vânători, de husari și de dragoni; turceșî nu erau. Frances’ au perdutü 4 mitraileuse 8 tunuri și vre 1500 de omeni. Nu li s’au făcută prisoniari. Retragerea s’a operată în bună ordine și după regulele militarie. Prusianii au perdutü 300 de prisoniari și au avut 3000 de ómeni ucișî, din causa asaltului ce au datu artileriei francese. • Asia doruscă mărturia nepărtinitóre a unui corespondente anglese care desvăluiesce neadevĕrul ü cu care Prusia șii însociescu totudeuna soliile lorü de victorie. Chanzy a fostü silita se se retragă pentru că ’n urma celor 60,000 de Prusiani îngagiați o. luptă, veniau alte trupe îndouitu mai numerose, pe cândü elăn’avea atunci de cătri trupele îngagiate în ziua de 10 Ianuarie. Prusianiî vorbescu de 22 de mii de prisoniari făcuțî lui Chanzy. Ibi bine! corespondintele englesii spune că nu s’a făcută nie! unü prisoniarii francese la 10 ianuarie. Se pare ca în urma retragerii, Prusiani! se flă făcutQ prisoniari vre căte-va mii de trenării, remași dintr-uă armată obosită de atăte ș’atăte^ile de luptă și de marșuri; énsénie! întrunit felii numerulü lorü nu se póte urca la celü aretata de Prusiaui. & * # Gazetta burséi de la Berlin narézá uiuiatorulü faptü tragicü : Baronulü de JMauzaim, Illeti ccda lul& \jxu.«• țeî de la Berlin, s’a ’mpușcază sculându-se de la una strălucită dejunü la care invitase pe toți creditoriilui, suptă cuvântă d’a se ’nțelege cu dânșii. DISCURSULU DOMNULUI ÎONU BRATIANU ÎN ÎNTRUNIREA DE LA 11 IANUARIE. D. Seruire adisă adineauri cănntre, duese să aplaudați, fiindă cu este Bucuresciană. Prin urmare aplaudele ce-mi adresațî mie nu le potă înțelege altü-felu, de câtă ca să probă că me considerați ca p’ună omă străină Bucuresciloră. In adevĕrü, deși de multă tirapa Bucuresciană, după trista catastrofă care a lovită Bucuresci în anii trecuți, amu fostă adoptat de opincă ca copil de sufletă și ea m’a trămisă deputată in adunarea naționale. Vin dâră, ca alt să ală opincei, se vorbescu al eșilora României, locuitorilor capitale!. Vodă Știrbei dicea în Divanulă ad-hoc că este bine se ascultămă și pe opincă, se luămă aminte și opiniunile se î creită dâră că și d-v. me veți asculta cu bună voință. (Aplause.) Mai ântâiă se re spună pentru ce am venita în Capitale. Am venita nu numai pentru că datoria me chiamă, dară pentru că mi s’a spusă că ar fi desbinare in partita naționale. Cândă am auditu aacesta, mi-a înghiățatu inima, căci nimică nu perde pe popere de câtă desbinarea. Me întrebă case pentru ce debinare? Se fă ore pentru alegerea personelor? Este cu neputință. In adeveră, aveți d-v. astăzi se formați uă listă de candidați? Nu. Căci acesta ar fi uă inconsecință, ar fi una ce nesocotită, me iertați se califică astafelü lucrari. Bine, rec. d-v. ați formată anulă trecută uă listă. Parte din alegători, trecându pe supra bâtele bandelor, cumu au putută, au votatu-o. Aleșii după acea lună s’aă înfățișată înaintea Camerei. Insă în facia lorü au venită și alți pretendințî, cari au susținută că ei suntu adeverații deputați ai Bucurescilor. Camera ar fi pututu se plătescă ea înseși intre acesti pretind nți, morți printr'ună scrupulă de conșciință a vrută se-i trântită pe toți înaintea alegâtoriloru, pentru ca ei se spuiă cari suntă adeverații 'oră aleși. Prin urmare d-v. astă dî n’aveți de câtă a spune dacă acele persone au fostă aleșii dv. séanu. (Numerose voci: Ai noștril, ai noștril.) Nimică mai multă. Astăzî nu e vorba se discutămă persone, ci se confirmămă votul ă nostru de ană. Adecă ar fi oă nouă alegere, provocată prin demisiune sau prin disoluțiune, atunci negreșită ați fi chiămați se discutaui, se ve consultați dacă foștii deputați mai trebuiască realeși. Atunci ași înțelege ca fiecare se viă cu candidații sefi negreșită nu că ași pute se nu susțină pe onor. d. Demitrie Caloglu, care, în societăți multa mai înaintate decâta a nostra, ar face onore comercialul, care, de douezeci de ani, fără nici una interesă, fără nici uă ambițiune de câtă aceea a binelui, a stază neclintită la postură seă. Nu că aștă pute se nu propun pe d. C. Ciocârlanu, care la tote împregiurările și-aespusă vieța c’uă abnegațiune, c’ună cavalerismă de care ași dorise ne molipsimd toți. Nu că ași dice, înapoi’. d-lui Serurie, care de la 48 a fostă totií dauna în capă, luptându bărbătesce, nu că în fine ași putu se nu primescă p’a'âția alții cari de deci de ani și aă făcută necontenită datoria de Romănî. Dară astădî, ânc’uă dată, nu este vorba de persone, este uă cestiune mai mare, este uă cestiune de onore, este vorba ce nu se desmință capitala, se nu dea dreptă adversarilor, — se facă onore numindu-i adversari, acelora ce au falsificata alegerile și cari apoi au disa că lista d-v. a fost impusă, sau că aleșii d-v. au ajunsu prin fraude în dealul Mitropoliei. Este vorba se dovedimă că aceia aă mințită, au calomniată. (Da! da! minciuni!— Aplause.) Pân’a nu trece la altă cestiune, voiă dice încă doue vorbe despre alegeri. Dacă nu puteți, fără se vede smințiți, se nu votați lista de ană, aveți însă dreptulu se cereți pre cari noue îngagiamente candidaților d-v., căci, trebuințele schimbându-se, aleșii trebuie se se conforme lorü, se fiă adeverata espresiune a opiniunii. Vamă spusă anulă trecută,... și acumă stăruiescu mai multă asupra acestei ideie, pentru că de ea atârnă salvarea naționa 1 Lifta il’Sa'îm P.fH mâî argint p trr-obuință a tezei este descentralisarea. Numai cu descentralisarea veți puta avea o adevărată represintațiune naționale. Pe câtă timpu Ministerială și prefecții vor fi stăpâni “asoluți asupra tutorii mișcărilor societății, nu trebuie, nu puteți spera alegeri libere. Ori de câtă bună credință ar fi Ministerială in dorința mea d’a lăsa alegerile libere, elă nu pute fi în tate părțile in personă, spre a asigura punerea în lucrare a voinței sele, trebuie se se servescă cu funcționari. Apoi credeți Dv. că o te găsască elu 33 de prefecți așia de perfecți, așia de curați in aspirăn'le lorü, încâtă se nu facă nici ună alasă ? Nu. Nici und ministru nu pate se aibă acestă pretensiune. Oră se se găsască prefecți,’cari se influințeze ea s’alegu," nu candidați ministeriali, și sprijinitori ai lui personali, cari se să susțină prin influința lorü lingă Ministru. Chiară dacă, în timpul alegerilor, toți prefecții ar fi chiămați în Capitale, spre a nu influința, ei au amicii lorü cunoscuți, cari, în facia alegetorilor, ii represintă. El bine, căndă tote interesele suntă în mâna Prefectului, căndă c’uă vorbă elu póte lovi pe cineva în afacerile sele, este forte anevoiă a resiste acțiunii sele, chiar imediate. Anevoiă se gâsesc d omeni cari se se rădice la un așia înălțime, încătă se șî uite tote interesele, se le pune in periclu, spre a-șî face datoria. Trebuie dată ca represintănțiî Capitalii se stăruiască mai ’nainte de tóte pentru descentralisare. Comunea. Districtulu se aibă a-și administra in deplină libertate interesele locali, fără nici una amestecă ală Administrațiunii centrale, care s’aibă a se ocupa numai de interesele generali. Aci este mai întiiăuă cestiune de dreptă. Precumă guvernulă nare dreptă se se amestice în casa omului, în afacerile lui particulare, totü aemene nare dreptulQ se s’amestice in casa comunii și a județului, în afacerile lor. Apoi este și oă cestiune de bună administrațiune. Póte ore guvernul centrale se cunoscă tóte trebuințele unori localitățî situate in diferitele colțuri ale României? Nu. Prin urmare nu se póte nici îndestula, nici dirige. Este însă uă considerațiune mai mare, mai puternică. De la 1859 încâa am repetita necontenită în Cameră că constituirea a Comunii și a Județului, independințî, este un garanță pentru esistența naționale. România este una corpă trunchiata, lipsită de parte din membrele sele de peste Carpați și Prută. In asemeni condițiuni, ea este pra slabă spre a nu se teme, și numai constituirea puternică a comunii pate fi pentru noi m',4- loculă d’a scăpa naționalitatea nostră, căndă ea ar fi amenințată de vre uă furtună, de vre uă invasiune. Se ceremă dară de la represintanții noștri se sprijine descentralisarea, descentralisarea în tote, în administrațiune, în finaneie, în justiție, în oștire. S’a dovedită acumă, d-lară, că oștirea, astfel, precumă era organisată în trecută, era nu numai uă mare greutate financiară, nu numai ună instrumentă de despotismă, dară încă uă instituțiune neputinciosă a scăpată națiune. Sa dovedită acesta într’uă țară vestită pentru vitejlia ei, în Francia, oștirea permanente nu numai a ruinată financiere ș’a stabilită despotismul ci, dar a datü Francia pradă străinului și astăzî ea sufere durerosele consecințe ale acelei sisteme. Apoi dacă Francia a putută ajunge aci, ce potü óre aștepta Statele cele mici? — Numai organisarea ca în Elveția ne pate dauă oștire, care se coste puțină și care se fiără adevărată armată naționale, menită numai pentru apărarea țărei contra năvălitoriloru din afară, căci numai astfel o poporulă întregă póte fi esercitată la arme, și nu este putere în lume, care se pot ă năbuși mnă poporă întregă. (aplause). Permiteți-mî, d-ioră, încă două vorbe despre alegeri. D. Pantazi Ghica v’a aretata slăbiciunea mijloceloru adversarilor, a cărora totă puterea nu stă de câtă în bâte, și, fiinducă astăzi bâtele nu voră mai fi nici protectate, nici tolerate, d-lui v’a 4’să se n’aveți nici uă temă. Ei, d-soră, eu suntă convinsă că, chiară protectată, nu este bâta care v’a biruită, ci uă altă causă. Națiunile cele mai mari, cele mai vechie pe calea libertății, acele cari de secte au fostu capătă mișcării, cari au fostă fâcheie luminătorie ale omenirii, chiară ele au avută minute de slăbiciune. Francia cea mare, Parisulă celă gloriosa, care face astăzî admirarea lumii, chiară ele, in momente de slăbiciune, au căzută prada unora mișei. Bucurescii sau aflată și ei în asemeni momente de slăbiciune, în cari cadă uneori societățile, ca și indivizii, dară după cari se rădică cu atâta mai multă, cu câtu Indignarea contra acelei slăbiciuni este și trebuie să fie mai mare. A fostă apoi și amețeli, care este consecința lipsei unei îndelungate viețe politice. România a intrata în acestă viață abia la anulă 1848, apoi a urmată p lungă întrerupere pînă la 1857. Nedeprinsu dată bine ca vieța cea nouă, necunoscândă condițiunile esistinței societăților, poporul a putută țină momentul fi amăgită și crede că acea cari aă fosta de sece apesătoril sér să se devină liberali, să se mântuiescă societatea de rele. Pe câtă insă omulă se rădică în trepta vieței sociale, pe atâta elu își creezâ mai multe datorie, pe atâtă el care se trăiescă uă viață mai potrivită cu destinațiunea sa, care este d’a fi după chipul și asemănarea Dumnedeirei. prin urmare cu atâtă are se facă mai multe sacrificie. Pentru ca cineva se se îmbogățescă, trebuie se lucreze, eră nu se trăiască în desfrînare și trândăvia; iată asemene și societățile, ca se ajungă la desvoltare, la prosperitate morale și materiale, la civilisațiune, la libertate, trebuie să facă mari și necontenite sacrificie. Acestea sunt unesce adevăruri necontestabile. Numai aceia, ce și-au făcut a uă lege din abusti, minciună și violență, numai aceia v’a pututu face se credeți c’aă se va facă se trăiți uă viață înaltă, liberă, c’aă se vede învățătură și prosperitate, fără sacrificie. Numai ei puteau se va lase a crede că din punga d-soră privată aă se va da șiosele, poduri, drumuri, murî navigabili, instituțiuni de credită, scule, în fine tote îmbunătățirile materiali și morali. Două ani și jumătate de esperiență v’a dovedită că punga d-loră este totă punga d-vostră, dórii, în locă se se cheltuiescă banii numai pentru d-vostra, s’a cheltuită și pentru d-loră.. D-loră v’au spusă că roșii v’au pusă impositulă de 4 la sută, tase comunali, beuturî, etc. etc și că d-loru vină se ve scape. Se lasămă că nu este impozită în țară, care se nu fie fostă aședată de d-loră, dară se vedema, de 2 ani și jumătate, de când suntu stăpâni pe totă, de ce contribuțiuni v’ai scăpată ? V’aduceți aminte, d-loru, ce facă copiii de boiării nevârstnici, — maî toți suntă nevârstnici până moră! — Ei își lasă starea pe mâna unoră epistațî, fiindăcă aceștia le dă de cheltuielă multă mai multă decâtă venitură. Feciorulă resipitoră ală avutului, — nu maî dică boiăria, ca se nu supără pe cineva, — primesc o astăfală pe fiăcare di sume însemnate de bani, fără altă socotelă, de câtă uă mică semnătură. Peste 5 seă 6 ani însă, starea întregă e pusă la tobă și o cumpără acelă bună și îndatoritoriă epistată. Asta voră se facă și cu d-vostră. Nu v’am pusă contribuțiuni, dară au făcută la datorii, pe cari negreșită n’aă se le plătescă dumnuloru ci totă d-vostră. Astfelă i-am vedută, după 2 ani și jumătate, venindă la cameră, se ceră mijlóce spre a acoperi desfrînările d-loră. Au cerută monopolul tutunului , pe care noi l’amu combătută totă-de-una, pentru că este nu numai una imposită greu, dară dă ruină pentru cultivatorii și comercianții români. înainte, tutunurile romănesci se esporta si pînă în Egipetu, de cândă cu monopolulă nu mai este nici una esportă, căci nu se mai cultivă nici a 20 parte din ce se cultiva înainte. Ei cerură încă înființarea timbrului. N’am nevoiă se re spuiă ce este timbru. Sciți că totă d. Iepurianu a venită și l’a propusă la 1866, și dv., cu toții, v’ațî revoltată contra acestui imposito, care loveșee pe omă iu momentilă cândă îi pasă mai multă, și Camera d’atunci va respinsa. Acumă, după ce v’aă promisă ușiurare de contribuțiuni, d-loru vină a cere înființarea lui din noă.—Aă cerută apoi schimbarea tarifeloră patentelor și. In espunerea de motive a acestei legi d-loră aădisă că este numai uă rotundire a sumelor și în bani și nescendause, mai alesă asupra comercianțiloră de haine gata. Voiau astă-felu se ve facă se credeți că intențiunea le era se lovescă pe Evrei, cari aducă haine confecționate, și astă-felă s’aplaudațî legea, s’o primiți. Citind d espunerea de motive, am credutu și că că era uă bună intențiune, cândă însă am citită legea am ve4utu că este cu totul ă alta-felQ. Dacă trei sau patru disposițiunî atingeau pe Evrei, erau alte 30 sau 40 cami joviali d’a dreptur ă și forte greu pe comercianți și industrialii români. E că unu exemplu despre simțământele democratice și patriotice ce dominau în legile d-loră după legea vechiă patenta arendișiloru era lipsată la atâta la sută, până la uă sumă micoare. Arendașiula celei mică era impusă forte impusă. In legea cea nouă propusă de d-loră din contra, se lovește întreită și împătrită arendașiulă celă mică care prin munca lui alungă pe fiecare zi mai multă pe străină din comunile rurali. Așia dară legea d-lora care in aparință protege pe Români, în realitate lovesce, stinge comerciala și industria naționale in folusulă străiniloră. Pe lângă acesta d-loră mai supună la patente încă vre 30 din acele nisce comercialî și Industrie de la țară pe cari pen’acuma nimine n’a cutezată a le lovi. Acestea suntu óre ușiurările ce v’aă promisă d-loră ? Judecați singuri. A mai clisa d. Pantazi Ghia că, bâtele ne mai fiindă proiectate, acei omeni voră cerca a întrebuința corupțiunea. Scă în adevără că ei nu se tragă Înapoi înaintea mi410 celorăcelora mai mișelose; scră că s’aă vărsată pe piacia sume mari, cari vină negreșită, seu suntă câștigate în speculațiuni mari, dară cari nu se potă mârturi; cu tóte acele mijloce însă, suntu sigură că nimică nu póte influința alegerile Bucurescilor”. Ceea ce mă revoltă încă, ceea ce mă indignă, este curagiulu acelora omeni, nerușinarea lorii, care provine din disprețială ce aă pentru socetatea română. Cândă lumea îî judecă, nu după ce au făcut părinții lorii sau ei în trecută, ei după faptele lor de astădi, cândă mormintele deschise de dânșii suntu încă prospete, cumu câtâdă are acei omeni a se mai areta ? (aplause). Se nu credeți, d-loru, că este exagerare. In biserică sau înjunghiată, s’aă împușcată omeni pacînicî cari mergeaă a-șî esercita ună dreptă, ■și corpurile ioru, calde încă, au fostă îngropate unul peste altul, fără care se permită familieloră a le da ultimele îngrijiri. Cumă credu are acei omeni că societatea română, espresiunea cea mai înaltă a ei, Bucureștii, centrală de unde plecă luminile, solința, impulsiunea politică, se va desprețui într’atâtă încâtă se-i urmeze pe dânșii ? E că ce me revoltă, e că ce me întristază mai alesă pentru Bucuresciani. Suntă convinși însă p’acesta desprețu d-v. nu’tu veți maî merita. Simțindi in inima d-vostră aceiași indignare, credă că ve veți întruni, vâ veți îmbărbăta și veți merge a ve face datoria. Aduceți-ve aminte c’acel ce nu’și facă datoria, cari, ca se economisescu timpul pentru interese private, se lenevescu d’a îngriji de cele publice, vine vădh în care platescu scumpă trândăvia lor. Vedeți Francia, cu 40 milione de locuitori, care era cea mai înaintată în lume, care era inima eroică a omenirii, admirată de inamicii sei cei mai neîmpăcați, fiindă ca voită a face economie de timpuri de lucru în interesul ă privată și în detrimentulu intereselor generali, Francia a ajunsă astăzi unde o vedemu. Pământul ă iei, care de sute de ani n’a fostă călcată în piciore, — căci chiară la 1814, căndă Europa întregă, de la Volga pînă la Portugalia, s’a sculată contra iei, n’a calcatu-o în piciore, a intrată într’ensa, daru a respectatu-o, și-a scosu căciula la fii sei ca la nesce eroi ce erau,— pământul ă iei, dică este acumă călcată, nu de Europa,... nu d’ună poporă, ci d’unu rege încongiurată de oștea sea care, cu desprețulu celă mai neaudită, arde casele iei, despotă pe fii sei, insultă și omori mamele, aruncă în focă copii, face în fine fapte care, în seclul XIX, aduce aminte timpurile cele mai crude ale barbariei. Și Francia plânge, sufere acesta rușine. Pentru ce are? Pentru că și-a fostă dată sortea în mâna unui omă încongiurată de câțiva sateliți, precum era la noi pînă mai zilele trecute. Apoi daci Francia, cu 40 milione cetățiani, a putută fi astăfelă espusă, fiindă că nu-șî făcuse datoriă; dacă ea a fostă dusă pînă ’n marginea prăpastiei, așia încâta era aprópe se nu mai pată nici măcară zice că Franciscu I: „totă este perdutü, afară de onore!“ la ce ore ar fi espusă uă țâră mică cumă este a nostră ? V’aducă aminte tote acestea pentru ca se înțelegeți câtă de multă trebue se căutați a fi la înălțimea rolului dv., a ve face cu nestrămutare datoriei. S’afisă vă dată că comercianții, proprietarii, industrialii nu trebue se fiă omeni politici, nu trebue se se ocupe de politică. Acesta mi-aduce aminte ună faptă din istoria antică. Din filosofă, Platone, adisă ca omulă este ună dobitocu cu două piciore și fără pene. Atunci ună altă filosofă, Diogene, a luată mă cocoșiu, i-a jumulită penele și la aruncată ín scala adversariului seă 4icândă e că omulă lui Platone. A venită apoi ună alu treile filosofă, Aristotele, și făcăndu definițiunea omului, care a fostă apoi adoptată de totă lumea, adică că omul este ună dobitocii politică. In adeverii, elă singură din tote dobitocele face politică, cugetă, acesta nu deosebesce de celelalte dobitoce. Prin urmare acei cari ne dică se nu fimți politici, se nu ne ocupămă de afacerile publice, vară se ne inducă la starea de dobitoce, în starea de sclaviă, astăfelă încătă se ne esploteze ca pe nesoevite. Căutați dară se fiți omeni politici, se ve faceți datoriele de cetățiani iară nu numai interesele d-v., particulare, se serviți patria, se ve faceți demni de a ve numi omeni, se fiți în adeveră după raspulă și asemănarea Dumnedeirii. (Aplause). M’am ocupată, D-loru, multă de politic și de alegeri in cele ce v’am disă". Cu tote acestea nu suntă numai alegerile cari m’aă făcută a-mi părăsi familia spre a veni aici. V’am spusă l’a începută caudîndă că este desbinare între D-o mi-a înghiățiiată inima. Credeți însă că causa a fostă temerea de resultatulu alegeriloră? nu. D-lora. Causa este că simplă uă furtună mare care se rădică pe orizonte. Asistatu-ațî vreuă dată la •uă furtună ? Eă am vedută una la 1834. Piua nu începe furtuna, s’a întunecată încetă cerulu, una scomplă grozavă era in aeră, fără ca celă mai mică viață se bată; paserile căutau cuibulu lora; vitele, chiară acrie cari nu trăiască nici uă dată împreună, se agitau, alerg să se se lipască unele de altele în facia primejdiei. Acum furtuni, întunereculă acopere Europa întregă. Pate că Dv., în Capitale, ocupați cu afaceri, cu petreceri, nu vedeți ce se întîmplă. Noi însă cei de la țară, cari ținemă ochii țintiți spre orizonte, vedemu adese mai lămurită. Vă furtună teribile amenință tóte poporele cele mice. Ei bine! ceea ce facă dobitocele cari se strângă la ună locă în asemeni împregiurări, noi Românii n’o se scima óre a o face ? N’o se avenră are acelă simplimentă de conservare, n’o se ne stringemă cu toții ca se facemă faciă furtunea ? Se ne aducemă aminte de ce aă făcută strămoșii noștril, cari ,ori de câte ori Patria era în periclu, se rădicai .toți ca una singură omă, și întrunindu-se spre aperarea ieînă învinsă totă-de una. Astă-felu ne-au peetrată eî