Romanulu, ianuarie 1871 (Anul 14)
1871-01-16
ITANALU ALU CINCI-SPRE PECELE Administrafiunea In Pasaginin Romaan, fso. 1. — Redacțiunea Strada Colțea,p. 42. SIMBATA, 16 IANUARIU 1871. VOESCE ȘI VEI PUI É ABONAMENTE IN CAPITALE: linu anu .48 lei; f ese luni trei luni «2 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu. 68 lei; fese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. ^ v Unü esemplaru 25 bani. / Q Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20./^rj.* ^ Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ANUNȚUJDE ,'5 Anuntiur", pagina IV, linia 30 litere — 40 bWDÍ l<.. Insecțiuni si reclame, pag. IV, linia 2 lei —CSScrisorile ți ori-ce trimiteri,NEFRANCATE IV»si Ivivî.j REFULATE. — Articlele nepublicate Be Tom 7.TIMIiraZA-TE ȘI VEÎ FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațitmea «Jiariului. IN DISTRICTE, la corespondinții sei ,și on post”. Pentru Anunțiuri a se adresa la ad.iiniistrațiune. JIA papis Pentru abonamente : la d. Darrás^Hațegraia, Rue de lancienne comedie, 6. Pentru anunțiuri: la d-nil Drain, Thomas et C-nne Rue Lepeletier, 28. XIA T^NCINLA Pentru abonamente: la 4. Q. B. Popoviei, FUischmarkt, 15 Pentru anunțiurl: la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, It. Din clusă că sala Ateneului este ocupată Vineri, INTRONIREA ELECTORALE Anunțată pentru acea zi Se va ține SAMBATA 1 ® SANUARIA la 7 V» ore sera. Supt președinta d-dn Stefan Golescu CANDIDAȚII • " "pentru Colegiu BIS ai Capitalei admiși în întrunirea electorale ținută la 11 Ianuarie, în sala Ateneului : Stefan« Golescu, Nicolae Golescu. Dumitru Bratianu. C. A. Ilosetti. George M. Ghica. Teodor Meedințianu. LISTA DE SUBSCRIERE în favorea ranitilorű francest. Domnișora Aneta Amărăscu, în etate de 12 ani, o dată 250 dramuri scamă. Domna Aneta N. Roca, una pacheta cu scamă. Domna Eftimia D. Cantilli, 200 dramuri scamă. D’uă epistolă anonimă din Ploiesci, una pacheta cu scamă și 10 franci. S»H¥1TI0 TBUEGRAF1CI) 1 S3 . ÄI.U B@MAWl.tI.UI. PESTA, 27 ianuarie. —■ In Camera deputaplorii, Andrassy, respunjende lauă interpelare, <ace ca Austro-Ungaria recunosce fără reservă noua confederațiune a Germaniei, na voiesce raporturi amicali cu densa, neputându vede acolo nici unu periclu, care se amenințe cu germani sare pe celelalte popore ale imperiului austro-ungarü. In ce privesce resbeluli, atitudinea impusă de neutralitate opresce orice presiune deloale în contra vre unele din părțile beligerine. Bucuresci, 27 Calindariu 1871 Suntema în ajunulu alegeriloru capitalii, în ajunulü fabricândă alegetorii Bucuresciani au se spuiă daca operațiunile electorali sevîrșite în 1870 și în 1869, prin violențe și bâte, prin aginți polițienesci și prin bande de pușcăriași, soldate de putere, esprimeau voința lorü, sau dacă din contra acestă voință fusese fidele și sincera esprecă de secțiunea centrale de la Comună, care singură a votată în deplină libertate. Oricine a putută oserva că, în fada viitorelor alegeri,siabulă Romanulu a postrată óre care reservă. Eră n’a publicată, cu pensiunea de fadă, nici apeluri la alegători, nici espuneri detailte ale rușinoselor, fapte urmate în capitale în cei doui ani trecuți. El s’a mărginită a semnala importanța alegerii viitorie, a face pe alegători se înțelegă consecințele ce va ave verdictulă pe aă a da ei. Causa acestei reserve este că Roma nuici și totă partita naționale nu privesce alegerea de Duminică arătă ca uă cestiune de partită, ca să luptă pentru reeșita unoră candidați două culóre pre care. Este ceva mai multă, este uă cestiune de onore, de demnitate pentru Capitalea țerei, pentru ăaima României, care are se se decidă. Alegătorii se spună dacă înțelegă ca Bucurescii, care pîn’acumă doui ani erad fala națiunii, facla iei luminătorii, antegarda iei pe calea libertății și a naționalității, dacă Bucurescii au căzută așia de josă, au fostă așia de degradați și tîmpițî prin loviturele băteloră și corupțiunile puterii, în câtă România trebue se-și întornă ochii de la dînșiî, se despere d’a-I mai vede în fruntea iei, da mai găsi la dînșiî inițiativa ideieloră celoră mari, a manifestărilor românescă și adeverată democratice. Astăfelă fiindă, pentru ce se mai facemă apeluri electorali? pentru ce se maî dămnă întinse și detaiate espunerî ale nefericiriloră ce în acești doui ani, au trecută asupra Capitalii, ca și asupra țerei întrege, lăsândă în urma loră doliulă și ruină? Alegetoriî,—mulți din eî printru o tristă și săngeroisă speraință personale, — cunoscu forte bine faptele, pe cari le resumă d. Ștefană Golescu, mai la vale, în epistola ce adreseză alegot o floră colegiului II pentru Senată din districtul Muscelă. Prin urmare ei mai decâtă se ptărescă, consultândă consciința și inima loră de Romani, dacă mai voră continuarea și în viitoriă a acelei înjositorie sisteme. In una din ședințele trecute ale camerei deputațiloră. ministerială a depusă pe biuroă dosarulăhestiunii Strasberg. Uă comisiune a fostă numită spre a studia actele și a face raportulă seă către Adunare, asupra acestei însemnate și grave cestiuni care, din causa relei administrări a guverneloră d-soră Dimitru Ghica, Botărescu, Iepurianu, Al. Golescu, Lahovary și C-nne, din causa jafului la carenă lăsată d-lorespu8ă averea țerei, amenință d’a aduce Statului română nisce pagube de mai multe sute de milione de lei nouă. Ecă câte va din primele constatări ce a putut face comisiunea Adunării. Mai ântîiă s’a recrută că, după ce s’a votată concesiunea și de Senatu, ea a fostă ținută, în timpă de patru lune fără a se închiria contractulă definitivă. Numai după retragerea ministeriului Golescu-Brătianu acelă contractă s’a închiriată și s’a subscrisă de d. Dumitru Ghica. Nicî ună actă privitorie la acestă cestiune nu este supscrisă de Ministeriul dinainte de Noembre 1868. Trecendă apoi asupra confecționării obligațiunilor, numirii lui Ambron, și altele, ajunge cineva la raportul domnului Văcărescu ce s’a citită în Cameră la începutul presiunii sesiunii, cu ocasiunea unei interpelări a d-lui Blaremberg, și prin care se arătă casa obligacțiunilor căilor ferate ca ținută în cea mai bună regulă. Din actele din dosară se vede că acesă raport era cu totulă falsă și făcut numai pentru a înșela Camera și națiunea. Ministerial avea ună altă raportă, adevărată acelua, prin care se expunea lucrurile astă-seîă precumă suntă. Dară asta de mare este moralitatea politică aamenilor, ordinii, a aceloră cari pretindă a găsi în capitale alegători cari se le de voturile lor, în câtă miniștrii s’au unită cu d. Văcărescu, ca se presinteze țereîită situațiune mincioasă, ca se-i ascundă ruina la care o dusese regimele d-lură. Astăfelă ei aă ascunsă și Camerei și națiuni! că, încă de la Aprile 1870, nu se mai afla nici ună bană în casa drumurilor. Două sute de milione aprope fuseseră liberate, după nesce ridicate și exagerate certificate, controlate de guvernul d-loră, pentru lucrări săvârșite și cari valorază celă multă jumătate din acea sumă. Restul de vre 60 de milione se dedese, totă din luna lui Aprile, d-lui Strasberg, contra unoră acte de asigurare două valore contestabile, cari apoi și acelea au fostă schimbate în nesce ipotece și mai puțină sicure. După multele și numeróse protestări aleiarnelor și ale opiniunii publice, la Septembre trecută se înlocuiesce d. Ambron prin d. Steege. Peste vre 15 zile abia, acestă din urmă se duce la Berlin spre a primi din mâna străinului căruia se încredințase averea țărei, fără nici uă garanță, cancelaria și casa obligațiunilor drumului de seră. D. Ambron refuză d'a i se preda, luptă curentă că n’are nici uă comunicare în acestă privință de la guvernul românescă. D. Steege depeșeză de mai multe ori, dară abia în luna lui Noembre guvernul d-loră Iepurenu și compania se hotărasce a comunica d-lui Ambron înlocuirea sea. In acestă intervală străinulă în cestiune liberală d-luî Strasberg dncă vre câteva milione, nu în bani căci scimă că bani nu mai erau, ci în acele ipotece cari servină dreptă garanță, și acesta luptă protestă că d-sea sevârșise lucrări sâă adusese în țară materiale d’uă valore corespondinte. Tóte acestea, o repetimă, le cunoscea ministerială, le cunoscea d. Văcărescu, cândă sa desbătută interpelarea d-lui Blaremberg, și cu tóte astea le-aă ascunsă, năamăgită Camera și țera. După acesta, d. Steege, dusă și d-sea de vârtegială care golise casa căii Urate, vine la începutul anului și supscrie acea nefericită declarațiune, prin care obligă pe Statură română a plăti și dobîndile pe timpul construcțiunii, adică pînă la primirea linieloră, pe cari, după actul de concesiune, suntă datori a le plăti concesionarii. Din tote acestea resultă că pe lângă cele 250 de milióane ce suntă deja, fără nicî uă asigurare în contra-valore, în mânele d-lui Strousberg, Régiméle trecută și aginții seină lucrată asia în câtă și ne pusă pe țeră d’uă camă dată la plita altoră câte-va decimi de milióne, la care n’o obligă nimică, și mai târziu la sute de milione. Fără se mai facemă nici ună comentariă, denunțămă aceste fapte opiniunii publice, cetățianiloră Capitalii, Tntuloră Romăniloră. Eî trebuie se judece ce potă se aștepte de la ómeni cari aă dată astăfelă averea ferei jafă și pradă străinului. Cititorii noștri și-aducă aminte cumă Prusianiî, la bătălia de la Viller8exel, pretindeau că aă repurtată uă mare victoriă, ca a respins și alungată pretutindine pe Bourbaki, în ziua de 9 Ianuarie. Scrină apoi că acele nuvele au fost demințite prin fapte. Spre că mai mare edificare însă a cititorilor, publicămă mai la vale și recomandămă atențiunii uă epistolă a unui ofîcialiă superiore romănă, aflată în armata lui Bourbaki, și care trimite la 10 ianuarie, din chiară orașială Villerssexel, că descriere a bătăliei. Clorii alegători din Colegiul I-IO JUDETIUS MUSCENU. Domnii mă. In demisiunea mea către onor, președinte al Senatului, am promisă că într’uă epistolă adresată d-soră vóstre voiüespune mai pe largă motivele ce m’aă forțată se mĕ retragă din inaltula cârpă ală Senatului. In două rânduri de la 1869 ați bine-voitu a mă onora cu voturile d-v. spre a vă representa în acestă înaltă corpă ală Statului căruia Constituțiunea nóstra i-a dată, mai cu osebire, precum am lisă și nu demisiunea mea, dreptulă și dătoria de a priveghia ca instituțiunile șî legile tereî se fiă respectate și aplicate de către puterea esecutivă. Se cercetămă acumă dăcă acestă înaltă corpă a fostă la înălțimea frumosei misiuni ce i-a încredințată Constituțiunea, dacă eră în acțiunea sea putinte a pusă vremă stavilă atacuriloră ce în acești doui ani din urmă n’a încetată a da puterea esecutivă drepturiloră ce Constituțiunea garantăză Romăniloră. La Ianuarie 1869, puterea esecutivă călcă într’ună modă flagrante legea militară. Camera legiuitare cere de la ministru se dea satisfacere legii; e să prefere însă menținerea călcării legii și disolve Adunarea. Acesta este preludiul nomolului de fară-de-legi ce puterea esecutivă avea se comită. căte-va jile toți funcționarii administatrativi, judiciari comunali și chiară profesori sunt destituiți sau permutați, numai și numai pentru a se pute da cele mai neauzite și flagranți lovituri instituțiunilor nóstre constituționali. m aj mulü alegerilorü se desfâșiară totă puterea materiale de care statulü póte dispune, pentru a intimida pe alegători, și a falsifica represintațiunea naționale. Cregiű că rama nevoiă a mă întinde asupra acestui puntu, căci d-v. cunosceti faptele Indestulu, judetulu Muscelu fiindu unul din acele care a fostu mai încercate de abuzurile puterii esecutive în acea nefericită epocă. Vă dată asigurată că nu va fi controlată de represintațiunea naționale, guvernulă nu se mulțămesce de loviturele date în întru drepturiloră țeriî, ca consecință a sistemei de moralisatoriu întronată în afacerilor interiori, ele lasă se se calce acele drepturi în afară, lasă se se insulte acvila Română la Galați, la Oituzu, etc. Senatulă primeșce și elenă lovitură fiindă disolvată pe nesce motive insultatore. La alegerea acestui corpă puterea esecutivă, nu numai întrebuințăză manoperile cele mai neiertate, dară are încă nerușinarea d’a se făli cu dânsele, și prin uă circulară către prefecți spune celui mai cinică neadevără, acela a că anor. d. Ion Ghica și Generală .Nicolae Golescu și subsemnatului n’amă fostă a Ieși de cătă pentru că a bine-voită puterea esecutivă. Se adună Senatulă, noi protestăm» contra acestui neadeverit, ministru că nu nega, se încurcă șî dice că Senatulă are seotărască dacá acelă proiectă merită a fi destituită. Majoritatea Senatului nu numai trece pură și simplu la ordinea zilei, în acestă cestiune de demnitate pentru el însuși, derüâncă elă, care trebuie se fiă ună corpă eminamente conservătoră, stă indiferințe și pastreza cea mai adînsă tăcere in facia tuturoră loviturelor, date de puterea esecutivă Constituțiunei țerii. Acesta nepăsare a Senatului încuragieza puterea esecutivă in continuarea fără delegiloră. Administrații, infecți de siguranță și protecțiune a averii și onórei loră, nu găsescă pe lângă administrațiunile generali și locali de cătă persecuțiuni șî chiarö torturi. Administrațiunea de Argeșiă contribuie la spoliarea averii unor mlsteni in folosulă unui partisană ală «ordinei». Se rădică tóta gendărmăria din județă și năvălesce în comuna Cuca-Măcăi, bate, tăie, torturez, femeie, copii, bătrâni , jăfuiescă averea loră pentru că moștenii cu dreptură de apărare legale se împotrivescă la călcarea drepturilor loră strămoșesci de proprietate. Guvernul trimite oă anchetă civilă și militară la facia locului, și procurorele generale și mai alesă generalele Cornescu constată tóte crumele comise. Guvernul închide ochii și lasă pe culpabili nu numai fără nici vă pedepsa, dară n ’naintéza chiară în funțiunile cele mai Înalte. Ce face Senatulă? Elă tace, nu voesce se vădă, nu voiesce s’audă. Făcându parte din infima minoritate, am voită, printr’uă propunere, se ceru a se aduce la biroul Senatului actele anchetei, ordinată de însașî puterea esecutivă, îase, după regulamentul Senatului, orice propunere urmeza se fiă subscrisă de șapte senatori spre a se pute citi în ședință publică. Eî bine,după mai multe loe de stăruință n’am putut găsi,în acelă înaltă corpă, șapte senatori ca se voiască a supscrie acea propunere. Cumă vedeți, d-niî mei, nicî una din lovirile aduse pactului nostru fundamentală, nu putu se descepte în majoritatea Senatului simțimintele datoriei ce-i impunea constituțiunea, căruia acestă corpă conservătoră datorescă esistența sea. Se presintă case de mînîsteră două legi, una pentru sporirea de 4 bani la ocaua de sare și alta, pentru adăogirea de 2 la sută la imposibilă fondiarű. La acesta din urmă lege majoritatea Senatului se revoltă pentru punga țârii, ună Senatorii se scula și știce că refusă d’a da acesta lege în măna acelui ministeru, Legea se respinge la voiă și astfelă scă pa fi mun«