Romanulu, februarie 1871 (Anul 15)

1871-02-14

ATENEULU ROMANU. Duminică, 14 Fevruariu, la 8 ore sera, d. Dr. I. Dragomiră va fine conferința sa deja anunțiată în programulă generale ală conferințelor[i Ateneului]. Cestiuni de istorie și de educațiune. SBRVITIÜ TEUEGRAFIGU 0l1.ii Bojusmi. BORDEAUX, 25 Fevruariu.— Guvernul informeză că negocierile cu Prusia sunt cu activitate urmărite, dari nu este nici uă informațiuna asupra caracteriului negocieriloru. Republica a fosti recunoscută de tote statele, afară de Grecia. Adunarea va primi comunicare despre condițiunile păcii în ședința de Duminecă. Ducele d’Aumale și principele de Joinville, cari se află în departamentul Girondes, au refusată invitațiunea d’ar veni la Bordeaux, în urma desaprobării lui Thiers. BRUXEDULES, 25 Fevruarie.— Condițiunile următore ară fiotărîte pentru pace: Cedarea Alsaciei cu Belfort ș’a Lorrainei germane, fără Metz, ale cărui fortificări vor fi derîmate. Plata unei despăgubiri de 3 miliarde. Bucuresci, al Ferrari, 1871 Suntemü datori a atrage atențiunea Camerei asupra cestiunii Strousberg, a cărui resolvere devine din ce în ce mai arginte. Toți sciü că intregulă capitale ale drumurilor de ferit este în mâna d-lui Strousberg, dată prin violarea legilor, de cătră guvernurö trecută, fără ca statulă se aibă vreoă asigurare în contravalare. In adevără, castelulă Schirow, care e pusă ca ipotecă pentru cele din urmă sume primite ca împrumută de concesionariă, nu este încă plătită guvernului austriacă și acetaa amenință d’a lă secesira pentru nerespunderea ratei anuale; maî totă cealaltă avere a d-lui Strousberg este de multă trecută suptă numele soției sale, și vă depeștă din Viena, 18 Fevruarie, adresată pariului Pester-Lloyd, spune că chiară acumă d. Strousberg, printr’uă vîndare simulată, a trecută palatulă scă din Berlin pe numele ducelui de Saxe-Cobourg. Nu scimă dacă ceilalțî concesionari nu facă totă astă feră. Prin urmare, dacă nu se va grăbi Camera a luată energică și românescă mesură, ne tememă că va remâne redusă a da în judecată pe d. Ambron, cumă îi propune și d. ministru de finance, ceea ce revine la oăscătoriă romănescă: Prinde orbum, scote-i ochii. Pe căndă însă adunarea pare dispusă a totă amăna cercetarea cestiunii, ală cării raportă abia a- 1-altăieri s’a depusă, fără a se citi, d. Strousberg și detentorii obligațiuniloră cărei ferate lucreză spre a sili pe guvernulă romănă se plătesc cupenele unui capitală enormă luată prin fraude, pentru lucrări neefectuate. Aceeași depeștă din Viena către Pester-Lloyd ne spune că d. Strousberg a comunicată detentorilor efectelor sale de orice natură că situațiunea sea nu este în uimbă schimbată, însă, pentru ce privesce obligațiunile căiei ferate romăne, elă trimite pe detentori la guvernulă romănă, care, după d- lui, e dator să se plătescă cupónele. Pe d’altă parte ,iariulă intereselor d-lui Strousberg în țară, Bucarester-Lloyd, publică un comunicare luptă titlu Obligațiunile romane, în care ne spune urmatorrele : „Comitatul din Breslau, pentru obligațiunile căiloră ferate romăne a îndreptată către cancelarială imperiale uă petițiune, prin care se rogă ca „pe calea unei intervențiuni diplomatice, se îndemne pe guvernul României ca se efectuiască solvirea cupanelor din restanță.“— Mai departe același comitatu a decisă: 1. se adreseze guvernului României uă scrisóre, prin care se ceră informațiuni deslușitore în privința atitudinei ce are se observe ele, faciă cu cestiunea de garanțiă și a de obligămintelor, se le faciă cu posesorii de obligațiuni; 2. uă altă scrisóre către consorțulă concesionariă pentru construirea căilor ferate romăne, spre a lă provoca ca se-i comunice documentulă de concesiune, precumă și aretarea despre construirile efectuite pene acumă și despre capitalulu ce represintă în realitate acele construiri; 3, se se caute untă advocată competinte din locă, care, pe basea documentului de concesiune, se șî de opiniunea în privința validității pretensiuniloră ce ar pute se aibă posesorii de obligațiuni.“ In facia unoră asemeni lucrări, cari tindă, nu numai a cere de la Statulă română plată de dobénul je trecută (restanță), dară ăncă a lă sili la acesta printr’uă intervențiune străina, fiă ea chiară diplomatică,—ori cine înțelege, credem, cătă necesitate este d’a se cerceta și lămuri cestiunea, d’a se da pe aciă tóte mișeliele făcute și d’a se va seriose mesuje spre a garanta interesele Statului romănă. Acestea tote suntă de competința Adunării deputațiloră. Nu insistemă mai multă astăzi asupra acestei necesități, și sperămă că și în viitor să nu vomă ave a reveni la acestă cestiune decâtă spre a înregistra resultatulăotărîrilor drepte și romănesci ale Represintațiunii] naționale. Publică mă mai la vale de misiunea d-lui Sc. Turnavitu din Senată. In faca atitudinii anti-constituționale, luată de acestă corpă cu ocasiunea moțiunii Weisa, d. Târnavitu crede, cu drepta cuvântă, că una Romănă, care are respectulă Constituțiunii și simțimântului demnității naționale, nu mai póte sta ună singură minută pe bancele senatoriali, ci că este datoriă a referi cestiunea la judecata alegătoriloră sei. Felicitămă pe d. Turnavitu d’acastă otărîre, care, suntemüși curi, va fi aprobată și de comitinții seii și de toți Românii. Primimă uă lungă epistolă de la D. Pantazi Ghica, relativă la înălțarea D-lui Pavelă Chirițescu la gradul de comandante de batalione în legiunea a 4-a din garda naționale, negreșită spre liniștea și siguranța cetăținilor din colorea de Albastru. Publicăndă mai la vale acea epistolă, vomă face aici câteva oservărî asupra iei. D. Ghica apără ministerială de respunderea acestui faptă, dicîndă că elă nu póte fi imputată de cătă capului legiunii, care a făcută recomandarea. Admitemă acestă modă d’a vede ală D-lui Pantazi Ghica, descărcămă și noi pe Ministru, care a putut f î încetată, de respundere; însă ceremă cu stăruință de la densulă pedepsirea capului de legiune, care ’a amăgită, făcendu-i uă recomandare care este uă insultă pentru opiniunea publică, uă amenințare pentru cetățianî în viitoarele alegeri municipale și altele. Ceremă pedepsirea lui și ca cestiune de moraliate publică, căci, admițândă că D. Ghirițescu ar fi omulă celă mai onorabile, totuși purtarea D-lui din 1869, constatată prin aote oficiali, din care ama dată ieri una resumată, nu numai nu î constituie tituri la recompense și înaintări, dară merită, din partea unoră bărbați în adevără constituționali și cari se respectă pe el înșir,uă energică reprobare. D. Ionă Ghica datoresce dară legalității și moralității, își daoresce sieșî uă satisfacere în acestă privință. Numai dăudu-o, se póte descărca de respundere. Sperăndă că în acestă punte suntemü de acordă, trecemă la altă parte a epistolei D-lui Pantazi Ghica. D-sea se apără de banuiala, de insinuirea ce-i pare ca găsită în 26 mă nuiți că D-lui ar fi participatăa recomandarea de înaintare a D-lui Chirițescu, care are precauțiunea d’a subscrie „alegetoriă în colegiulă II“ și negreșită și încelă comunale. Declarămă, spre satisfacerea D-lui P. Ghica, că scrisorea sa este primulă actă care ne a putută da ideia unei asemeni participări. Pen’ aci nici cugeta semn la acesta, căci credeamă că D-nu Pantazi Ghica au putea se nu-și aducă aminte de antecedințele noului comandante de bataliune, ale cărui titluri au fostă câștigate pe cămpulă de bătaiă de la Radu-Vodă, în campania electorale de la 1869, cu atătă somotă și famfare, de cari aă resunată ^iaunele epocei. Ne amă fostă încetată. D. P. Ghica ne spune, astăzi, ca fostă uitată nu numai tóte acele isbândi, a căroră principale victimă a fostă d. Buescu, dară încă și listă dresată de comisiunea din 1870 și copiată de măna-sele chiar în casă la d. C. A. Rosetti, unde se întruniseră de mai multe ori comisarii, însărcinați a remite ministrului cererile de asigurare ale alegetoriloru, contrabandelor. Regretămă că, în materie așia de grave, memoria d-lui P. Ghica este atătă de scurtă, încâtă vine acumă a se face chiară panegiristulă aceluia, pe care auă îlă denunțase într’uă companiă nu pré recomandabile. Dară, fiindă că of ce omă este liberă a uita și a ține minte ce póte, era se jhemă ce vré, n’avem o nimică de obiectată în acesta privință și trecemă la ală treile puntă. D. P. Ghica — în completă acordă în acesta cu Pressa — ne spune că, deși nu Roșiu, D. P. Chirițescu este omă activă, onestă și stăruitoriă în datoriele sele, și că asemeni omeni sunt trebuincioși în servițlă, ca consolațiune apoi, pentru noi, negreșită, d-lui adauge că a fostă dreptate pentru toți în numirile din legiunea IV-a, căci, pe lângă d. Chirițescu Albu, s’a numită și d. Ștefană Petroni Roșiu. Ilă felicitămă, în ce privesce ăntâia aserțiune, de convingerea cea dobândită și de concursură ce va găsi în lăudatură d-sele; în ce privesce pe a doua însă, se ne permită a nu primi de bună argumentarea. In adevĕrü, cuvintele d-lui Ghica ne aducă aminte ^hetaria francese: Passez-moi la rhubarbe: je vous passer ai le séné. (Trecemă cu vederea reventulă, îți trecă și eu șiuamiehia). Fiindăcă însă noi nu admitemă asemeni transacțiuni, fiindăcă credemă că mă omă, care se respectă, nu pate primi a juca nici rolul reventului nici p’acelă ală sinamichieî din proverbulă francese, suntemași cum că d. Ștefană Petroni, pusă în posițiune d’a servi de introducetoriă, de rescumpărare d-lui P. Chirițescu, se va grăbi a refusa d’a fi amestecată într’ună asemene târgă și-șî va da demisiunea din gradulă ce i s’a conferită în aceluași timpă cu acelua de maiore fostului căpitană de la Radu-Vodă. Terminândă cu acesta cestiune, vomă ruga pe d. Pantazi Ghica se oserve că nu amă relevată nici una din spiritualile și amicalile împunsăture de cari este plină scrisorea d-sale, și nici amă înapoiată la altă adresă cuventată de chivernisețe, cu care termină și care nu se póte îndrepta cătră noi. D-sea trebuie se ne țină semă d’acestă discrețiune, care ne-a fostă dictată, pe d-uăarte de credința că nu e nici ună olasă pentru publică lupta dintre noi înșine, și pe d’alta că, ori câtă de uși ore replice amă fi făcută, ele ară pute fi considerate ca ună esclusivismă, ca uă persecuțiune, în vederea nu scimă căroră eventualități. Și fiindă că voimă ca nici măcară bănuie să se esiste în acastă privință, trecemă înaintea d-lui Panazt Ghica, recomandândă chiară epistola d-sele, căriia îi dămălocă între cele d’ântâiă materie după revista nostră, spre a fi mai bine văzută și citită. S-a respândită scomptură în orașiă că, în districtulă Teleormană ună însemnată comerciantescu proprietariă ară fi fostă ucisă, luândui-se vre 2000 de lire și că, nu numai asasinii ară fi scăpată, dară că încă administrațiunea locale n’a raportată nimică, în timpă de 15 llile, ministeriului, spre a putea da ordini în celelalte județe vecine, ca se se facă cercetări pentru descoperirea autorilor a faptului, care aă putută fugi în alte circonscripțiune administrative și judiciarie. Denunțămă d-lui ministru de interne acestă scomptă, și cum că d-sea va liniști, prin Monitoriu, preocupările la carieră a dată locă. Bordeaux, 17 Fevruarie. — Adunarea naționale. D. Keller depune oă declarațiune aupoorton de deputații Rinului-desuse, Rinului-de-josű, Meurthel și Mosellei, protestând contra anesârii Lorrainei și Alsaciei la Germania și dicende: „Suntemü și vomö remâné totu-de-Una Francesî, în sértea cea bună ca și în cea rea. Pacea, cu prețura unei cesiuni de teritoriu, n’ar fi un pace durabile.“ D. Keller pronunță unu discursu In acesta sensu. Este fórte aplaudata. Camera voteză de urgință discusiunea acestei propuneri. După rugăciunea d-lui Thiers, camera decide a se retrage îndată în secțiuni spre a delibera. Ședința este suspinsă. La redeschidere comisiunea numită spre a examina propunerea d-lui Keller, prezintă raportulü seű, care esprime cele mai vine simpatie pentru poporațiunile de la Est. Se ia actu de propunere, care se va recomanda plenipotențiarilor și ce vor fi însărcinați a negocia cu Prusia. 18 Fevruarie. Deputații Meurthei a fi sosită astazi. Ei se asociază la declararea d-lui Keller. Menotti Garibaldi comandă acuma armata din Vosges. Menotti și Riciotti sunt la Châlons. Armata din Vosges este așezată între Châlons, Macon și Bourg. Cartiariule generale ale primei brigade este la Bourg cu generaliul Canzio. Garibaldi, parasinda Marsilia, a făcută un discurs și în care, recomandândă încrederea și îndouirea silințeloră, <jice: „Oricumi ar fi fi nefericirile actuale ale Franciei, ea remăne în piciore și va redobândi mărirea sea. Republica singură este posibile, ea singură este capabile a rnffica țara moralicopoc și motoriolîcesce.“ Un articlu din ziariul „la France“ previne teza contra unei false securități înmpregiurările actuale. Trebuie a prevede otQ și a presupune chiară că, eh totă stăruința puterilorü, Prusia va cere condițiuni pe cari, în Francia, nici ună guvernă și nici uă partită nu le va pute acorda. Ela conchide fecead o apelă ,la concordiă. . .. Le Lide consideră numirea d-lui Grévy la președință ca una gagiu dată democrației. Elă găsesceuă fii coragiare pentru causa republicană în profesiunile de credință publicate de d-nii Dufaure șt Vitet, și în conversările dintre d-nii Thiers și cățiva intimi, în care acestă oma de stată s’a pronunțată contra oricării resaurări monarchice. Bordeaux. In ședința sea de la 17 Fevruarie, consiliulă comunale de la Bordeaux, emoționată de desvoltarea neobicinuită de putere armată în jurul adunării naționale de câteva 4i,el a ’nsărcinat în unanimitate pe primarium de Bordeaux d’a esprime președintelui camerei surprinderea sea și părerea sea de rest pentru acesta măsură, pe care poporațiunea din Bordeaux o consideră că a nă servosi regretabile de bănuială. Londra 18 Fevruarie. — Lord Lyon anunțță că ieri în adunarea Franciei s’a adoptată mai în unanimitate moțiunea următore. Considerândă necesitatea d’a ne gândi imediată la dirigereaj negocierilor și afacerilor guvernului, in acceptarea decisiunii Franciei asupra formei de guvernă a se adopta definitivamente, d. Thiers este numită capă ală puterii esecutive a republicei franceze; el va exercita aceste funcțiuni sub controlul Adunării și ca asistența miniștriloră pe care î va alege și președe.“ Lord Lyon anunță apoi ca comunicată verbalminte d-lui Thiers renunoscerea guvernului francesc de către curtea de la London.