Romanulu, februarie 1871 (Anul 15)

1871-02-21

AJUTORIULU INUNDAȚILOR»" Mai mulți cetățiani, întrunindu-se au numită unu comitatu însărcinații a organisa și strînge subscrieri pentru ajutoriulö celoru bântuiți de inunda­­țiune. Acele comitatu se compune de person­ele următoare : DD. Generaliu N. Golescu, Eugeniu Predescu, V. Pappa, T. Meedințianu, C. D. Cornescu, G. Goga, N. Păclianu, Gr. C. Cantacuzino, Dr. Iatropolu, N. Roșiu, 0. Panaiotti, Dr. David­a, Anton Arione, Dr. Calenderu, Procopie Gazotti, G. Co­­engiopolu, I. Cămpinianu, D. Teoh­aride, C. Caramalân, N. Gherassi, Al. Lazărescu, Radu Michaiă, Ștefană Firi­oianu, G. Ni­­culescu bancherii: M. Schina, Eraclie Dumba, Iosefu Niculescu, Gr. Serariu, V. Constantină,­­C. Ciocârlanu­, N. Cre­­țianu, A­. Giani, Gr. Lahovari, D. Zara­­fi­escu, Gr. Eliade. Majoritatea comitatului s’a consti­tuită, alegîndu de președinte pe sup­­semnatură și însărcin­ăndu-lu d’a face apelă la tóte clasile societății, în fa­­vorea celora încercați de nefericire. Ca se-mi îndeplinescă acésta détoria, n’am nevoiă, credă, de altă­ceva, de cătă d’a anunța iubițiloră noștri con­­cetățiani că suprem­erea este deschisă, sigură ca nenorocirea însăși, ce lo­vescé uă mare parte a capitalii, va vorbi mai cu elocință de cătă ori ce amă puté­­lice noi. Liste semnate de președinte și purtăndă sigiliulă comi­tatului sunt­ depuse la toți membrii lui, și se potă lua de la dînșii. Su­mele supscrise se vărsă în minele a­­celui­a de la care s’a luată lista. In ce privesce subscrierile din dis­tricte, ele se voră primi de personele căroră­a li se voră trimite liste și ală căroră nume se va publica. Președinte M. Golescis. ATENEULU ROMĂNU. Astă­zii Duminică, 21 Fevruaria, la 8 ore séra, d. dr. Dragomir va ține a doua a sea conferință anunțiată, în programuri generale ale conferințe­lorii Ateneului. Ce­­stiune de istorie și de educațiune, București, TM 1871. Unü comitatü centrale pentru a­­jutoriu inundaților­ s’a formată în Bucuresci. Președintele seu, d. ge­­neralil N. Golescu, anunțăndă com­­punerea lui, crede de prisosă a mai face unu apelă la subscrieri, con­vinsă că totă nefericirea ce bântuie Capitalea, și pe care a semnalat-o ieri­și d. I. Brătianu, este celă mai elocinte apelă și că, auzindu-le, tóte clasele societății se vor­ grăbi a veni în ajutorul ă celora loviți. Liste de supscrieri se potă dobândi de la toți membrii comitatului, și Po­mănulu , la răndulă seă, face cu­noscută că asemeni liste sunt­ de­ puse și­ la redacțiunea și adminis­­trațiunea sea. COMITATULU CENTRALE PENTRU In ședința de ieri, Adunarea de­­putaților, a cercetată alegerea co­legiului ală III de Vlașca. Desba­­terile acestei cestiuni au stabilită că prefectură și cu procurorele­mă in­trată în sala alegerii cu puterea ar­mată, făr’a fi fost ă chrămați de ni­meni; că cetățianii alege­tori, bătuți, nsăngerați, au fostă alungați și îm­­pedecați de la esercițială drepturi­­lor- loră constituționali, că prin ur­mare alegere regulată, legale, era fostă, nu mai putea fi, în urma u­­nora asemeni violențe. S’a constatată încă faptulă că, în actele prin cari se justifică adu­cerea puterii armate și simulacrulă de alegere, făcută după aceea de unu mică numera de indivizi, suntă acte ale căroră caracteră fraudu­­losă este evidinte, pe care se află răsature, stersăture , schimbări de date etc. S’a constatată în sine crimî de tóta natura, făcute de autorita­tea administrativă și de căți-va in­divizi fără scrupule, spre a falsi­fica resultatul­ alegerii și a trimite în Adunare ună omă, pe care a­­leg Ctoria, în marea majoritate, în mai unanimitatea loră, nu­ lă voină. In urma acestoră constatări, era în­vederată pentru oricine că ridicula operațiune, ală carui productă fu­sese d. Gogoșiă, nu mai putea fi considerată ca uă alegere, și rapor­­tul­ comisiunii conchidea în acestă sensă, declarândă că n’a existată a­­legere, din causa espuseloru împre­­giurări și violențe, cerând și a se declara colegială vacante și a se da în judecată ali­ații puterii ese­­cutive, culpabili de acele odiose crimi­­nă disensiune de patru ore a ur­mată asupra acestei cestiuni. Parti­­ianii guvernului băteloră și asasi­­nateloră au susținută alegerea de bună și aă pretinsă că nu se póte esclude alesură de cătă prin două treimi, acestă teoriă însă nu póte fi admisă de cătă pentru o adevărată alegere, în care suntă contestări pentru ore­cari formalități neîndeplinite, eră nu pentru uă o­­perațiune care are de resultată darea în judecată ca criminali a aginților a puterii, executive, pentru caă făcută se­nsă din urnă pretinsulă alesă, prin fraude și violențe. Cândă­uă Adunare este nevoită a ajunge la uă asemenea hotărîre, este evidente că alegerea făcută de acei aginți nu mai pate avâ ună caractere legale, deci nu mai pate fi considerată ca esistente și acelu­a, care se presintă la Cameră în virtutea drepturiloru ce-i dă­uă astă­felă de operațiune, nu are, nu pute ave însușirile unul adevărată represintante ală alegâ­­torilor­, unul adevărată deputată alesă. Prin urmare, din momen­­tul­ cândă a constatată crimele săvârșite spre a falsifica resulta­­tul­ voinței colegiului, Adunarea nu mai avea a vota asupra pri­mire­­scă respingerei deputatului, ci numai asupra cestiunii decă con­sideră alegerea ca esistente scă nu. Astă­felă mirodă, ea nu era chramată a respinge prina deputată prin ma­­joritate de două treimi, ci a declara vacante, prin simplă majoritate, ună colegiă, unde presiunea administra­tivă împedicase alegerea legale. Asta s’a și pusă Gestiunea și de raportatere și de mai toți oratorii din majoritate, cam­­­ă vorbită. In urma unui discurs­ alu d-lui N. Ionescu, camă condusă în con­cusiunile lui, D. Președinte ală Camerei, cu tóte protestările majorității, a pusă la votă respingerea deputatului cu două treimi. Astă­felă d. Gogoșiă, care nu este de­câtă alesură baionetei și ală fraudii, a fostă proclamată deputată, contra voinței alegetorilor­ din Giur­giu, contra voinței Camerei, care cu 65 de voturi din 109 a cerută anu­larea criminalii operațiuni, pe care d. Pâclianu a legalisat-o prin neiertata și necalificabilea d-sele procedere. Ast­fel, D. Pâclianu a stabilită președintele, fatale libertăților­ par­lamentare, că unii Prefecta póte sfă­râma ună colegiă, înlocui voința alegétorilor, prin buna sea plăcere, și că produsul­ unei asemeni crime pute și trebuie se intre în Adunarea țarei, se facă legi, se controla și se j­ud­ece pe puterea executivă. Majoritatea Adunării, care nu avu­­sese destulă energic spre a-și men­­ține dreptul ă scă de a oțărî punerea votului, faciă cu ciudata explicare ce președintele da Regulamentului, a protestată îndată contra Președin­telui seă, pronunțăm dă, după acestă scenă­­— căreia nu cutezămă a-i da numele ce i se cuvine, —darea în judecată a aginților, puterii esecu­tive, cari aă fraudată și violentată ale­gerea colegiului II din Giurgiu. Ast­­fel ea a dată uă puternică lovire mo­rale și pretinsului deputată și­ ace­­lorv­a, cari­ lu străcuraseră în Adu­nare prin meșteșlugire. Inregistrăndă aceste fapte, cari suntă de natură a discredita­tă majoritate, nu putemă de­câtă se le regretămă pentru dânsa și pen­tru țară. Publicămă mai la vale uă epi­stolă ce ne-o­trămite D. Christescu și care denunță ună faptă de mare gravitate. Este vorba două petițiune, care nu cere nimică mai puținu de­câtă sfășiarea Constituțiunii și care se supscrie prin midiocirea că­­pitanilor­ de gardă, numiți de pu­terea esecutivă și cari răpesc o sem­năture, mai alesă de la cetățianii și gardiștii ce nu sc­ă carie, prin amăgire. Ce scie guvernulă în a­­cestă privință și cari suntă vederile sale asupra unui asemene actă? Și Camera însă­și ce crede cre? iunea justiției pentru ingerința în alegeri. D. Pascal s’a supărațit c’a numită pre­fectu la Belgrad pe d. Calici.. care, în 1867, îlu escortase cu dorobanți, d­rendu­se’lă scotă. In 1870 d. Pascal, mer­­gendu la alegeri în Bolgradu, a fostă primită de d. prefecții Ca­ici cu alară. D. Pascal fusese trimisă în Bolgradă de d. Tăcu cu misiune sciințifica ca se respândescă Romănismulă prin sculele bul­gare. Cei din Basarabia Tau luată dreptu unu fe­ d-mareșială rusescu și prefectură, în raportulă­seu, i spunea că lumea bă­nuia că d. Pascal a fostă susținută de guvernă. Câtă despre d. Negură, care scri­a vorbită de victima de la Iași, i spune că, dacă d-sea era setosă de putere, făcea cee­a ce au făcută alții și ajungea la aceași perfecțiune. D. Aristide Pascal indică că, chiar și pe cândă d. iepureni își compunea mi­­nisteriul ă, a primită depeștă de la Bol­gradă c’a fostă alesă deputată. Prin ur­mare n’a avută nevoie de resimulă d-lui iepureni. D. Manolache Costache vrea se’și respune pe aceia, cari suntu cam­pionii libertăților­ publice. La ordinea dileî fiindă petițiunile, in­dignatele, pensiunile etc. Adunarea precede în cercetarea indi­­genateloru. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Sâmbăta, 20 Fevruarie, 1871. Ședința se deschide la orele 12 sub președința d-lui președinte Nic. Pâclenu S’aprobă sumarulu. Se facu­ forte lungi și animate discusiuni asupra primirii demisiunii d-lui maiorii Bo­­ianu propundu-se se’î se acorde congediu, discusiuni cari degenereză în imputări de neseriositate între N. Negură și generală Florescu.. S’acordă congediu d-lui Boianu, respingendu’i-se demisiunea. D. Dem. Ghica Gomănescet­u face să rectificare la cele imprimate în Monitoru ca cuvinte­­ fișe de d-sea. D. I. V. Adriană demisioneză din membru ală comisiunii d’anchetă parla­mentară. Adunarea respinge demisiunea. D. lepurenu, în cestiune personele, res­­punde d-lui Pascal, care ieri ș’a termi­na o discursură prin a­dice că d. Ma­nolache Costache ară trebui trimisă în a­ REFLESSIUNI ASUPRA FORȚEI ARMATE A ROMÂNIEI. Revista militară publică pe lân­gă No. 7, unu suplimentă cuprin­­­sândă ună articlu suptă titlulă de mai sus). Redacțiunea Revistei es­­prime părerea sca­de­reă că nu pote numi pe autori­, însă articlul­ însuși se însărcinază a ne spune ce este mai esențiale pentru publică, adică a ne face se înțelegemă că­­rți clase aparține și din ce scoilă ese autorială, și acesta reese nu din fap­tul­ că ele preconisază sistema mi­­litariă prusiană, căci sistemele se potă studia în cărți și se potă con­trola după efectele ce au produsă acolo unde au fostă aplicate, deja din metodă, din spiritură ce dom­­nesce în acelă articlu și cari nu se potă înveța de câtă în scolă și nu­mai în scdlă, precumă simțimântele nu se sugă de câtă la sînulă ma­mei. Astă­felă fiindă, nu trebuie mul­tă perspicacitate pentru ca cine­va, citindă articlulă, se ghicescă că au­­torul ă­scă este unul­ din elevii sca­­lei militarie din Berlin, și încă din cei mai distinși, și că el­ aparține unei clasi care, de­și primesce tran­sformarea societății române, n’o pri­mesc c âasă fără regrete. Avurămă nevoiă de acestă declara­­țiune pentru ca se se înțelegă de ce, de­și suntemu cu autorulă mai în tată ce privesce îmbunătățirile ce propune a se face în organisarea armatei române, ne despărțimă to­tuși de dânsulă în ce privesce a­­prob­ările asupra istoriei celora din urmă desvoltari ale societății româ­ne, precum­ și în ce s’atinge de aprecierile’I asupra ultimului resbelă dintre Francia și Prusia. In adevăra, numai ună elevă ală lui Moltke putea se facă, în dome­­niul­ filosofiei istoriei, eresii de na­tura celei următoare: „Poporală lui „Alesandru celă mare a biruită pe „popórele Satrapilor” din Asia, po­­„ pórele Germane aă biruită pe po­­„ pórele imperațiloră romani, popo­­„rulă lui Wilhelm a biruită pe ală „lui Napoleon III, fiindă­că cele „d’ântâiă, cele biruitore, creau pe­­„póre tinere, pe cândă cele biru­­­ite erau popóre betrăne.“ Mai ânteiă ce­va se iilică ună poporă betrănu și ună poporă tâ­nără, cine a ținută, și după ce nor­mă, actele civili ale poporelor, ca se scimă cari suntă cele ânteiă năs­cute? O se nise respunsă negreșită că anii unui poporă se numără de cândv a începută se se civiliseze. Scimă că este oâ scoilă basată pe acestă principiu. Disciplii acestei scale distrugă asta­zi în Francia co­­m­erele acumulate de uă lungă civi­­lisațiune. Totă lumea convine că a­­aceste deprădări suntă efectele unor­ instincte barbare; nu credemă ânse că vreuă scoilă filosofică a putut a erige în principiu că barbaria este junetă, și că pentru ca ună poporă se fie vigurosă trebuie să fie barbară. Atunci Prussianii se facă locă Magiarilor, și mai cu osebire Tur­­ciloru, care sunt ă cei din urmă năs­cuți în lumea civilisațiunii. Nu­ nu suntă popare tinere și bătrâne, dejii suntă societăți cari cadă în slăbi­ciune și ’n descompunere din causa viiteloru­­scă a caducității instituțiuni­­i oră sară politice, sociale sau reli­giose. E că de ce același poporă, care ieii se părea gârbovită, astă­zi este tânără și vigurosă, datorindu acesta metamorfose unei revoluțiuni reli­giose, sociale sau politice. Astă­feră Imperială Romană, adică societatea anti­ă, căzu în pulbere fiindă­ că ins­­tituțiunele lui religiose și sociale, mi­­­nate de ideiele progresului, fură as­­vârțite în viață. La suflarea creș­tinismului și pe baza municipiului, aceleași popore, aparținând­ ace­leași ginte, gintea Latină, își luară sborulă și deveniră înainte­ mergâ­­torele omenirii. Încă ună exemplu. Cândă regimele feodale căzu în decrepitudine, lumea se părea că se coboră în mormântă; în locă ânsă se se cobore ea intră în renascere (La renaissance), și aceleași popore se arătară și mai vigurose în ac­țiunea lor­ sociale. Mai târziu, și acelă regiune, care se chiamă ală regalității, îmbătrâni, putrezi, și miopii crezură eră­ șî că societățile Europiane să se-și dea sufletulu: Francia mai cu osebire era condamnată. Iosifă al I II-a, Impe­­ratului Germaniei, se întorse din Francia cu convingerea că ea era sfârșită. Cu tote astea elă di­ acestă sentință tocmai în ajunul­ revolu­­țiunii celei mari. Toți scimă decă popor­ul­­ francese se areta atunci ijétrânit și degenerată. O se nu se observe pare că amă­ricanată asupra cuvintelor­, că totă asta­ fein­a înțelesă și autorială; că el­ a Z*sü că Francia este bătrână, fiindu-că instituțiunile iei aă îmbă­trânită. Instituțiunile ânsă nu îm­­bătrânescă în 60 de ani; pentru a­­cești trebuiescu sed­e. Apoi decă instituțiunile sociale ale Franciei sunt­ be frâne, nu mai suntă indestulata­­re în facia progresului, ce trebuie se făcemă de acelea ale altoră State

Next