Romanulu, februarie 1871 (Anul 15)
1871-02-21
AJUTORIULU INUNDAȚILOR»" Mai mulți cetățiani, întrunindu-se au numită unu comitatu însărcinații a organisa și strînge subscrieri pentru ajutoriulö celoru bântuiți de inundațiune. Acele comitatu se compune de personele următoare : DD. Generaliu N. Golescu, Eugeniu Predescu, V. Pappa, T. Meedințianu, C. D. Cornescu, G. Goga, N. Păclianu, Gr. C. Cantacuzino, Dr. Iatropolu, N. Roșiu, 0. Panaiotti, Dr. Davida, Anton Arione, Dr. Calenderu, Procopie Gazotti, G. Coengiopolu, I. Cămpinianu, D. Teoharide, C. Caramalân, N. Gherassi, Al. Lazărescu, Radu Michaiă, Ștefană Firioianu, G. Niculescu bancherii: M. Schina, Eraclie Dumba, Iosefu Niculescu, Gr. Serariu, V. Constantină,C. Ciocârlanu, N. Crețianu, A. Giani, Gr. Lahovari, D. Zarafiescu, Gr. Eliade. Majoritatea comitatului s’a constituită, alegîndu de președinte pe supsemnatură și însărcinăndu-lu d’a face apelă la tóte clasile societății, în favorea celora încercați de nefericire. Ca se-mi îndeplinescă acésta détoria, n’am nevoiă, credă, de altăceva, de cătă d’a anunța iubițiloră noștri concetățiani că supremerea este deschisă, sigură ca nenorocirea însăși, ce lovescé uă mare parte a capitalii, va vorbi mai cu elocință de cătă ori ce amă putélice noi. Liste semnate de președinte și purtăndă sigiliulă comitatului sunt depuse la toți membrii lui, și se potă lua de la dînșii. Sumele supscrise se vărsă în minele aceluia de la care s’a luată lista. In ce privesce subscrierile din districte, ele se voră primi de personele cărorăa li se voră trimite liste și ală căroră nume se va publica. Președinte M. Golescis. ATENEULU ROMĂNU. Astăzii Duminică, 21 Fevruaria, la 8 ore séra, d. dr. Dragomir va ține a doua a sea conferință anunțiată, în programuri generale ale conferințelorii Ateneului. Cestiune de istorie și de educațiune, București, TM 1871. Unü comitatü centrale pentru ajutoriu inundaților s’a formată în Bucuresci. Președintele seu, d. generalil N. Golescu, anunțăndă compunerea lui, crede de prisosă a mai face unu apelă la subscrieri, convinsă că totă nefericirea ce bântuie Capitalea, și pe care a semnalat-o ieriși d. I. Brătianu, este celă mai elocinte apelă și că, auzindu-le, tóte clasele societății se vor grăbi a veni în ajutorul ă celora loviți. Liste de supscrieri se potă dobândi de la toți membrii comitatului, și Pomănulu , la răndulă seă, face cunoscută că asemeni liste sunt de puse și la redacțiunea și administrațiunea sea. COMITATULU CENTRALE PENTRU In ședința de ieri, Adunarea deputaților, a cercetată alegerea colegiului ală III de Vlașca. Desbaterile acestei cestiuni au stabilită că prefectură și cu procurorelemă intrată în sala alegerii cu puterea armată, făr’a fi fost ă chrămați de nimeni; că cetățianii alegetori, bătuți, nsăngerați, au fostă alungați și împedecați de la esercițială drepturilor- loră constituționali, că prin urmare alegere regulată, legale, era fostă, nu mai putea fi, în urma unora asemeni violențe. S’a constatată încă faptulă că, în actele prin cari se justifică aducerea puterii armate și simulacrulă de alegere, făcută după aceea de unu mică numera de indivizi, suntă acte ale căroră caracteră fraudulosă este evidinte, pe care se află răsature, stersăture , schimbări de date etc. S’a constatată în sine crimî de tóta natura, făcute de autoritatea administrativă și de căți-va indivizi fără scrupule, spre a falsifica resultatul alegerii și a trimite în Adunare ună omă, pe care aleg Ctoria, în marea majoritate, în mai unanimitatea loră, nu lă voină. In urma acestoră constatări, era învederată pentru oricine că ridicula operațiune, ală carui productă fusese d. Gogoșiă, nu mai putea fi considerată ca uă alegere, și raportul comisiunii conchidea în acestă sensă, declarândă că n’a existată alegere, din causa espuseloru împregiurări și violențe, cerând și a se declara colegială vacante și a se da în judecată aliații puterii esecutive, culpabili de acele odiose crimină disensiune de patru ore a urmată asupra acestei cestiuni. Partiianii guvernului băteloră și asasinateloră au susținută alegerea de bună și aă pretinsă că nu se póte esclude alesură de cătă prin două treimi, acestă teoriă însă nu póte fi admisă de cătă pentru o adevărată alegere, în care suntă contestări pentru orecari formalități neîndeplinite, eră nu pentru uă operațiune care are de resultată darea în judecată ca criminali a aginților a puterii, executive, pentru caă făcută sensă din urnă pretinsulă alesă, prin fraude și violențe. Cândăuă Adunare este nevoită a ajunge la uă asemenea hotărîre, este evidente că alegerea făcută de acei aginți nu mai pate avâ ună caractere legale, deci nu mai pate fi considerată ca esistente și acelua, care se presintă la Cameră în virtutea drepturiloru ce-i dăuă astăfelă de operațiune, nu are, nu pute ave însușirile unul adevărată represintante ală alegâtorilor, unul adevărată deputată alesă. Prin urmare, din momentul cândă a constatată crimele săvârșite spre a falsifica resultatul voinței colegiului, Adunarea nu mai avea a vota asupra primirescă respingerei deputatului, ci numai asupra cestiunii decă consideră alegerea ca esistente scă nu. Astăfelă mirodă, ea nu era chramată a respinge prina deputată prin majoritate de două treimi, ci a declara vacante, prin simplă majoritate, ună colegiă, unde presiunea administrativă împedicase alegerea legale. Asta s’a și pusă Gestiunea și de raportatere și de mai toți oratorii din majoritate, camă vorbită. In urma unui discurs alu d-lui N. Ionescu, camă condusă în concusiunile lui, D. Președinte ală Camerei, cu tóte protestările majorității, a pusă la votă respingerea deputatului cu două treimi. Astăfelă d. Gogoșiă, care nu este decâtă alesură baionetei și ală fraudii, a fostă proclamată deputată, contra voinței alegetorilor din Giurgiu, contra voinței Camerei, care cu 65 de voturi din 109 a cerută anularea criminalii operațiuni, pe care d. Pâclianu a legalisat-o prin neiertata și necalificabilea d-sele procedere. Astfel, D. Pâclianu a stabilită președintele, fatale libertăților parlamentare, că unii Prefecta póte sfărâma ună colegiă, înlocui voința alegétorilor, prin buna sea plăcere, și că produsul unei asemeni crime pute și trebuie se intre în Adunarea țarei, se facă legi, se controla și se judece pe puterea executivă. Majoritatea Adunării, care nu avusese destulă energic spre a-și menține dreptul ă scă de a oțărî punerea votului, faciă cu ciudata explicare ce președintele da Regulamentului, a protestată îndată contra Președintelui seă, pronunțăm dă, după acestă scenă— căreia nu cutezămă a-i da numele ce i se cuvine, —darea în judecată a aginților, puterii esecutive, cari aă fraudată și violentată alegerea colegiului II din Giurgiu. Astfel ea a dată uă puternică lovire morale și pretinsului deputată și acelorva, cari lu străcuraseră în Adunare prin meșteșlugire. Inregistrăndă aceste fapte, cari suntă de natură a discreditată majoritate, nu putemă decâtă se le regretămă pentru dânsa și pentru țară. Publicămă mai la vale uă epistolă ce ne-otrămite D. Christescu și care denunță ună faptă de mare gravitate. Este vorba două petițiune, care nu cere nimică mai puținu decâtă sfășiarea Constituțiunii și care se supscrie prin midiocirea căpitanilor de gardă, numiți de puterea esecutivă și cari răpesc o semnăture, mai alesă de la cetățianii și gardiștii ce nu scă carie, prin amăgire. Ce scie guvernulă în acestă privință și cari suntă vederile sale asupra unui asemene actă? Și Camera însăși ce crede cre? iunea justiției pentru ingerința în alegeri. D. Pascal s’a supărațit c’a numită prefectu la Belgrad pe d. Calici.. care, în 1867, îlu escortase cu dorobanți, drenduse’lă scotă. In 1870 d. Pascal, mergendu la alegeri în Bolgradu, a fostă primită de d. prefecții Caici cu alară. D. Pascal fusese trimisă în Bolgradă de d. Tăcu cu misiune sciințifica ca se respândescă Romănismulă prin sculele bulgare. Cei din Basarabia Tau luată dreptu unu fe d-mareșială rusescu și prefectură, în raportulăseu, i spunea că lumea bănuia că d. Pascal a fostă susținută de guvernă. Câtă despre d. Negură, care scria vorbită de victima de la Iași, i spune că, dacă d-sea era setosă de putere, făcea ceea ce au făcută alții și ajungea la aceași perfecțiune. D. Aristide Pascal indică că, chiar și pe cândă d. iepureni își compunea ministeriul ă, a primită depeștă de la Bolgradă c’a fostă alesă deputată. Prin urmare n’a avută nevoie de resimulă d-lui iepureni. D. Manolache Costache vrea se’și respune pe aceia, cari suntu campionii libertăților publice. La ordinea dileî fiindă petițiunile, indignatele, pensiunile etc. Adunarea precede în cercetarea indigenateloru. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Sâmbăta, 20 Fevruarie, 1871. Ședința se deschide la orele 12 sub președința d-lui președinte Nic. Pâclenu S’aprobă sumarulu. Se facu forte lungi și animate discusiuni asupra primirii demisiunii d-lui maiorii Boianu propundu-se se’î se acorde congediu, discusiuni cari degenereză în imputări de neseriositate între N. Negură și generală Florescu.. S’acordă congediu d-lui Boianu, respingendu’i-se demisiunea. D. Dem. Ghica Gomănescetu face să rectificare la cele imprimate în Monitoru ca cuvinte fișe de d-sea. D. I. V. Adriană demisioneză din membru ală comisiunii d’anchetă parlamentară. Adunarea respinge demisiunea. D. lepurenu, în cestiune personele, respunde d-lui Pascal, care ieri ș’a termina o discursură prin adice că d. Manolache Costache ară trebui trimisă în a REFLESSIUNI ASUPRA FORȚEI ARMATE A ROMÂNIEI. Revista militară publică pe lângă No. 7, unu suplimentă cuprinsândă ună articlu suptă titlulă de mai sus). Redacțiunea Revistei esprime părerea scadereă că nu pote numi pe autori, însă articlul însuși se însărcinază a ne spune ce este mai esențiale pentru publică, adică a ne face se înțelegemă cărți clase aparține și din ce scoilă ese autorială, și acesta reese nu din faptul că ele preconisază sistema militariă prusiană, căci sistemele se potă studia în cărți și se potă controla după efectele ce au produsă acolo unde au fostă aplicate, deja din metodă, din spiritură ce domnesce în acelă articlu și cari nu se potă înveța de câtă în scolă și numai în scdlă, precumă simțimântele nu se sugă de câtă la sînulă mamei. Astăfelă fiindă, nu trebuie multă perspicacitate pentru ca cineva, citindă articlulă, se ghicescă că autorul ăscă este unul din elevii scalei militarie din Berlin, și încă din cei mai distinși, și că el aparține unei clasi care, deși primesce transformarea societății române, n’o primesc c âasă fără regrete. Avurămă nevoiă de acestă declarațiune pentru ca se se înțelegă de ce, deși suntemu cu autorulă mai în tată ce privesce îmbunătățirile ce propune a se face în organisarea armatei române, ne despărțimă totuși de dânsulă în ce privesce aprobările asupra istoriei celora din urmă desvoltari ale societății române, precum și în ce s’atinge de aprecierile’I asupra ultimului resbelă dintre Francia și Prusia. In adevăra, numai ună elevă ală lui Moltke putea se facă, în domeniul filosofiei istoriei, eresii de natura celei următoare: „Poporală lui „Alesandru celă mare a biruită pe „popórele Satrapilor” din Asia, po„ pórele Germane aă biruită pe po„ pórele imperațiloră romani, popo„rulă lui Wilhelm a biruită pe ală „lui Napoleon III, fiindăcă cele „d’ântâiă, cele biruitore, creau pe„póre tinere, pe cândă cele biruite erau popóre betrăne.“ Mai ânteiă ceva se iilică ună poporă betrănu și ună poporă tânără, cine a ținută, și după ce normă, actele civili ale poporelor, ca se scimă cari suntă cele ânteiă născute? O se nise respunsă negreșită că anii unui poporă se numără de cândv a începută se se civiliseze. Scimă că este oâ scoilă basată pe acestă principiu. Disciplii acestei scale distrugă astazi în Francia comerele acumulate de uă lungă civilisațiune. Totă lumea convine că aaceste deprădări suntă efectele unor instincte barbare; nu credemă ânse că vreuă scoilă filosofică a putut a erige în principiu că barbaria este junetă, și că pentru ca ună poporă se fie vigurosă trebuie să fie barbară. Atunci Prussianii se facă locă Magiarilor, și mai cu osebire Turciloru, care sunt ă cei din urmă născuți în lumea civilisațiunii. Nu nu suntă popare tinere și bătrâne, dejii suntă societăți cari cadă în slăbiciune și ’n descompunere din causa viiteloruscă a caducității instituțiunii oră sară politice, sociale sau religiose. E că de ce același poporă, care ieii se părea gârbovită, astăzi este tânără și vigurosă, datorindu acesta metamorfose unei revoluțiuni religiose, sociale sau politice. Astăferă Imperială Romană, adică societatea antiă, căzu în pulbere fiindă că instituțiunele lui religiose și sociale, minate de ideiele progresului, fură asvârțite în viață. La suflarea creștinismului și pe baza municipiului, aceleași popore, aparținând aceleași ginte, gintea Latină, își luară sborulă și deveniră înainte mergâtorele omenirii. Încă ună exemplu. Cândă regimele feodale căzu în decrepitudine, lumea se părea că se coboră în mormântă; în locă ânsă se se cobore ea intră în renascere (La renaissance), și aceleași popore se arătară și mai vigurose în acțiunea lor sociale. Mai târziu, și acelă regiune, care se chiamă ală regalității, îmbătrâni, putrezi, și miopii crezură eră șî că societățile Europiane să se-și dea sufletulu: Francia mai cu osebire era condamnată. Iosifă al I II-a, Imperatului Germaniei, se întorse din Francia cu convingerea că ea era sfârșită. Cu tote astea elă di acestă sentință tocmai în ajunul revoluțiunii celei mari. Toți scimă decă poporul francese se areta atunci ijétrânit și degenerată. O se nu se observe pare că amăricanată asupra cuvintelor, că totă asta feina înțelesă și autorială; că el a Z*sü că Francia este bătrână, fiindu-că instituțiunile iei aă îmbătrânită. Instituțiunile ânsă nu îmbătrânescă în 60 de ani; pentru acești trebuiescu sede. Apoi decă instituțiunile sociale ale Franciei sunt be frâne, nu mai suntă indestulatare în facia progresului, ce trebuie se făcemă de acelea ale altoră State