Romanulu, februarie 1871 (Anul 15)

1871-02-25

DEPEȘE TELEGRAI (Servițiule privatü ale Monitoriului) PARIS, 5 Martin­. — pianuri oficiale anunț­ă că Aurelles de Paladines a fost­ numita comandanta superiorü ale guardei naționale a Seinei și Roger (du Nord), șefii alți statului-majori. LONDRA, 6 Martin. — Se acceptă sosirea lui Napoleon la Chislehurst. BORDEAUX, 6 Martin. — Ducele de No­­ailles este numitü ambasadori in Rusia și Melchior de Venge, ambasadorii la Constan­­tinopole. Bucuresci,24 .1871. Precumu prevĕdusema, Aduna­rea, la finitulu ședinței de erî, lip­­săndă ordinea Șilei, h­otărîtă a lua astăzi în desbatere Raportul­ asu­pra cestiunii Strousberg. In ședința d’astad­i s’a cercatu unu altu moda de amânare, sau mai bine tricéuda de perdere de timpu, s’a propusü ca Adunarea se discute mai ăntîiă cestiunea în ședință se­cretă și apoi s’o abordeze în pu­blici­. Majoritatea a respinsă acastă pro­punere și în momentul­ căndă scri­­emu aceste răndur­­i. A. Holbana dă citire raportului seu, pe care l’amü publicată în numărul­ nostru de Vineri. Felicitămă pe majoritate că nu s’a lăsată abate de la calea datoriei prin nici ună felă de insinub­î­ uă și ovăire cătă de mică în acestă gra­vă și scandaloosă afacere ar fi fostă discreditulă pentru Represintațiunea naționale, ar fi fostă uă dovadă tristă, dema nerecusabile că ea nu sose­scu mare curagială a esercita acelă controlă severă, la care-i daă dreptă legile și care este unulă din caracteriele ce distingă guverna­­mintele constituționale de cele auto­cratice. Sperămă că discusiunea și votul­ Adunării voră fi de natură a întări, a reda credința în justiție, în legi, in Constituțiune, a proba că res­­punderea ministeriale nu este nu­mai ună cuvîntă, înainte d’a se vota era ordinea Șilei pentru astădi. D. Ministru de financie, stâruindu ca se se ia în discusiune bugetele, a făcută oă es­punere a situațiunii financiarie a țerei din cele mai curiose. ț­iserămă espunere a situațiunii, însă nu este acesta­a termenul d e­­xactă cu care se póte defini rela­­țiunea D-lui Ministru și trebuie se mărturimă că nici găsimă uă es­­presiune prin care s’o caracterisămă bine. Pate camă fi mai aprope de adeveră ascendă că D. Ministru a făcută era ună cursă fantastică de statistică comparată sau ună felă de calculă cabalistică. Renunțăndă însă la definițiune, ne mărginimă a con­stata că, ori care ar fi numele ce i se cuvine, relațiunea D-lui Minis­tru este de natură a îngriji spiri­tele, nu pentru că face tabloul­ unei situațiuni în adeveră grave, ci pen­tru că cuprinde, credemă noi, erori și exagerări cari n­ară trebui se gă­sescu locu în lucrarea unui Minis­tru. Și căndă țlicemu acesta nu pu­­temă fi bănuiți că vorbimă pro domo nostro, căci trebuie se recunoscemu că D. Ministru s’a ferită d’a aduce vr’uă acusare cuî­va, și s’a măr­ginită a espune situațiunea gene­­rale a financielor, asta-felu pre­cumü o vede D-sea. Credemă însă că vede greșită și așteptămă pu­blicarea in extenso în Monitoriu a espunerii sele, pentru ca s’o stu­­diămă mai bine și, sperămu, se probămă prin cifre erorile ce co­prinde. Pîn’atunci, secotimă că nu este reă a preveni pe publică contra impresiunii pre descuragiante ce ar pute produce acea expunere. Amă denunțată, acumă câte-va­­ jile, D-lui Ministru de Instrucțiune, scomotele ce circulaă asupra unoră­crimi comise într’uă scala de fete din Tîrguță-Jiulă. D. Ministru a luată îndată me­­saje spre a se face uă cercetare se­­riosă și astă­zi­, într’ună comunicată pe care­ lű reprod­ucemă mai la vale. Monitorul­ ne spune că faptele descoperite sunt­ grave, că princi­palele inculpată este arestată și că justiția își face datoria. Esprimîndă mulțămirile nóstre D-lui Ministru pentru argințile me­­sure luate de D-sea, suntemă da­tori­a­î atrage atențiunea totă asu­pra cestiunii interns­telară, și mai alesă celoră de fete, însă dintr’ună puncți de vedere mai generale. D-sea ne spune, în comunicabilă de astă­zî, ca revisorele școlariă din Gorji­, care nu și-a făcută da­toria d’a preveni guvernul­, a fostă destituită. Este bună acastă­otărâre, cre­demă însă că este trebuiță ca ea se se întindă asupra mai mul­­tor­­a. Suntu în adevera alți funcționari și revisori școlari, a căroră conduită ar trebui se se facă obiectul­ unei cercetări seriose. Dacă D. Ministru ar numi co­misiuni de inspecțiune, compuse de emeni severi și probi, asupra stării scu­­lelor și internatelor și asupra modului cum unii revisorî >șî îndeplinescă ma­rile și frumusele datorie ce le impune funcțiunea soră, credemă că s’ară face descoperiri cari ar aduce celă puțină multe destituiri, dacă nu chiară dări în judecată. Interesul­ societății, alei moralității și educa­­țiunii publice impune domnului mi­nistru a se ocupa seriosă de acastă cesti­u­ne, a lucra pentru stîrpirea a­­buzurilor, ce, în acestă ramură ca în tote cele­l­­alte, am găsită in ad­ministrarea trecută u­ă midă dacă favorabile scandalosei loră desvoltări.­ila și la Galați, mai alesă daunele causate, în genere clasic serace, lu­­crăriloră, suntă fórte mari. Publi­­cămu­mai la vale ună apelă ală unui comitată instituită la Galați pentru­ a strînge subscrieri și rela­țiunea gardistului civicii asupra e­­fectelor­ revărsării Dunării, și cum­ că strigarea de durere a celoră ce su­feră va găsi resunetă în tote cri­­mele. Comitatul­ centrale din Bucu­­resci, suptă președința d-lui ge­­neraliă Nicolae Golescu, a cărui constituire amă anunțatu-o, prime­­sce, credemă, supscrierile pentru Bu­­curesci ca și pentru Galați și alte localități încercate. Aducîndă aminte cetățianilor, Romănî datoriele ce le impune simțimîntulă solidarității, fa­­cemu înc’uă dată cunoscută că li­ste de supscriere se află depuse și la Administrațiunea și Redacțiunea acestui Siariu. Fiindă că suntemă asupra ace­stui subiectă, ne grăbimă a face cunoscută că demnele din societate, cari aă dată de ună­ Și acea stră­lucită represiutațiune teatrale, ală că­­rii produsă era destinată a alina, pe câtă e cu putință, durerea ră­­nilor, ce acoperă corpurile luptă­­torilor, nobilii și generose­ națiuni francese, voră da în curîndă, totă în teatru celă mare, uă represinta­­țiune în folosulă săraciloră. Momentul­ este forte bine alesă, și produsul­ acestei operi de bine­fa­cere va pute uștura suferințele u­­nor­ adevărați nefericiți, a căroră sórte flagelală inundațiunii a ve­nită a o face și mai deplorabile. Anunțândă dară acestă represin­­tațiune filantropică, care face onore personelorü ce au luată inițiativa, suntemă și cum­ că ea va găsi în publiculă bucureșciană ună deplină concursă, precumă suntemă și cum­ că subscrierea deschisă pentru acela­­ași scopă de comitatură centrale va ave ună puternică resunetă în totă țara. P. S. După citirea raportului d-lui Holbană, ora fiindű pre înaintată spre a se pute începe discnsiunea în fondă, și D. ministru ceîondă ca Adunarea se ia cunoscință de nesce propuneri cari aă venită din partea d-lui Strousberg, ședința pu­blică s’a rădicată la 4­­3 ore. Discusiunea raportului va începe însă mâne­roul, căci, precumă amă <jisă mai susă, credemă că Adu­narea nu se va lăsa împedica lu­crarea iei nici prin insinuire, nici prin manoperire concesionarilor­. Deputatul­ alesă la colegiul­ II de Râmnicu-Sărată este d. C. Fleva și la colegiul­ ală IV de Ialomița, d-nu Ghiță Georgescu. Independința belgică publică mai multe avisuri oficiile ale prefectului germană din departamentul­ Vosgiloră, prin care se impună poporațiunilor­ francese cele mai neomenóse contribuțiuni, de totă fe­­lulă. După inserarea actelor­ oficiale, In­­dependiența conchide: ^Ca lămurire suplementarie, e că ce trebuie se plătiască în virtutea acestoră decisiuni, uă nefericită comună de 5000 de suflete, lipsite de ori­ce resursă și proprietate: 4758 de franci partea ce vine se plătescă acastă comună din cele 300,000 de franci (contribuțiune pentru a se împărți ca gratificațiune oficialilor­ Germani din Vosges în timpul­ armisti­țiului); 1,600 de franci partea din con­­tribuțiunea de 1 milion­ (pentru despă­gubirea Germaniloră isgoniți din Francia și pentru daunele causate marinei ger­mane); 29.000 de franci partea din con­­tribuțiunea impusă pentru reconstruirea podului de la Fontenoy (distrus­­ în tim­­pul( resbelului) care, lia fiisa în paren­­teză, este la 40 de leghe departe de co­muna impusă; 41,000 de franci ca con­tribuțiune estrade resbelă; și 19,000 de franci asemene contribuțiune în rechisi­­țiuni în natură.“ Asia derit, în totalii, acestă nefericită comună, sleită deja de lipsa și de rechi­­sițiunile de tota feluri aduse de unii res­­bela barbară, este condamnată a plăti încă 95,358 de franci. Dacă acuma vom calcula că din cinci mii de suflete abia să miă potă se f­ă contribuabili, vom­ vedea că f­ă­care omă care nu mai are nici ce mânca nici cu ce se acoperi pe sine și pe copii lui, este condamnată a plăti Prusianiloră câte 100 franci, suptă pedepsa de esecutare militariă. Ecă­dară probată prin fapte că acea­a ce spună d­arnele străine că sermaneloru poporațiunî francese li s’aă luată totă, totă, pâne și hainele copiiloră, nu este uă­exagerațiune, ci una faptă ce reiese din însuși actele oficiali ale civilisaților­ și umaniloru Germani. Apele dă decrescută d’uă camă dată cu totulö. Cu tote astea, chiară dacă n’amă ave se ne tememă de efectele desastrose ce póte aduce topirea ninsoriloră la munte, care va veni mai târziu, totă suntă încă destui nefericiți ale căroră locuințe au fostă inundate în zilele din ur­mă, aici în capitale și în alte ora­­șie, cari reclamă ajutorie. La Bră­care trebuie neapărată se provoce noule calamități în viitoră. Cornițele de Bismark, adauge acestă diam­ă, a perdută uă ocasiune care nu se presinte de doue ori în istoria unui po­­poră: Germania ară fi fostă celă d’ântâiă dintre statele Europei, și nimeni nu ’i ară fi contestată supremația, dacă diplo­mații germani, ară fi dată probă, după victoriă de remo derațiune'Și mărinimie. Pu­terea numai a ’nvinsű. Wallenstein saă Tilly (copii catolicilor, în resbelă de trei­­fieci de ani) pară fi lucrată altă felă de câtă Bismark și Moltke. Germanii pară a nu fi făcută mai multă progresă de­câtă străbunii sor, din resbelulă de trei­­fieci de ani, și lupta care s’a sfârșită acumă a avută de resultată, grație atitu­dinei finale a Prusie, d’a întorce tote simpatiile lumei civilisate în partea Fran­ciei.................. Astă­ felă într’ună viitoră resbelă, aceste simpatii voră însoci pe Francia în silințele’s pentru a se recons­titui. piab­ulă Stendard se pronund­ă și mai categorică încă ; imputările ce elă adre­­seză Germaniei suntă multă mai aspre, și condițiunile de pace pe cari ea le-a im­pusă „voră avea de efectă, fiice diab­ulă englese, d’a perpetua temerea de resbelă în Europa“. Câtă despre Times, elă spune lămu­rită că acestă pace nu este de­câtă uă suspindere a luptei pentru a se pute pre­găti resbunarea (revandhe). Opiniunea diariolor și engleze asupra m­o­derațiunii și generosității Germane. Diariulă Daily Telegraph dice că con­­dițiunile de pace facă se se emoționeze tote speranțele ce se visaseră asupra pre­tinsei moderațiuni a Germaniei. Lumea civilizată, va protesta întregă contra a­­cestoră condițiuni cari sumă atâtă de e­­sorbitante, în­câtă ară justifica­tă reîn­­căierare a luptei, decă Francia ară pute se aibă cea mai mică șiansă de succesă. Indemnitatea de resbelă va cresce da­­toria publică a Francie’, în nesce pro­porțiuni enorme, pe cândă pierderea Al­saciei ș’a Lorainei ii vor­ micșora veni­turile cu 100 de milione pe ani, căci nu trebuie a se uita că aceste provincie suntă tocmai scaunulă manufacturelor­ celor­ mari și că ele sunt­ acelea cari aă plătită tesauruluĭ mai multă de câtă orî-eari alte provincie agricole d’acea­ași întindere. Astă­ felă deră Francia perde uă parte din cele mai importante ale te­ritoriului seă, ș’uă a treia parte din te­­ritoriul ă ce’î remâne este ruinată de pus­tiirile resbelului și de rechisiuiuni; în a­­semeni condițiuni, invingătorul­ îl impune uă indemnitate, ală cărui venită anuale este de ună miliardă (?), este câtă cele trei pătrimi aprope din venitulă Statelor­­ Unite! piar­ulă Daily Telegraph este de părere că Germania a comisă uă greșială im­­punândă nesce condițiuni pre aspre și cari vor­ face neînlăturabile unui nucă resbelă în viitoră. In altă numeră diab­ola Dai­y Telegraph fa­ce că Englitezii i se pare că este uă umilire pentru densa d’a nu fi avută pu­terea, ca și cele­l­alte state ale Europei, se înlăture uă asemene catastrofă (pacea) Epistole de la Metz spună că autori­tățile prusiane au isgonită din acestă o­­rașiă pe toți magistrații francesi, chiară pe consilierii onorari, pené și pe portărei. Li s’a acordată trei dile pentru a pleca. Ună decretă dată de curândă de gu­vernală prusiană din Alsacia, isgonesce pe toți profesorii de origine francese de la Liceulă din Strasbourg. Li s’a acordată trei zile pentru a pleca din praș să. După ce se va semna pacea, stiigă Adunării naționale a Franciei are se certă, se fiice, regelui Prusiei, d’a restitui Fran­ciei pe învinsură de la Sedan, pentru a i se cere socotelă in modă juridică de purtatea’i ca generalisime ală armatei de la Rină. Moțiunea, fiice m­­am­ului Cloche, are se fie presintată de d-nii Louis Blanc, Vic­tor Hugo și Henri Rochefort, pe lângă cari se vor­ alătura vr’uă sută cincî­­fieci de alți represintanți ai poporului. Ni se trămite spre publicare ur­­mătorea reclamare, ce d. Constantin Pilată a adresată d-lui ministru de resbelă, căruia i s’a îmbănatŭ ieri D -m­ei sele d-ltu ministru de resbela Domnule ministre: „Ar fi pre lungă, ș’ași adusa póte de momentele prețiose, ce ești si­lită a consacra servicieloră la a că­roră direcțiune esti chlămată, decă așă începe prin a’ți descrie căușele ce m­’aă sforțată a trece fruntaria fără prealabile permisiune a prede­­cesorelui domniei­ téle, în urma că­rui faptă domnia-sea ș’a creată drep­­tulu d’a mĕ traduce înaintea unei comisiuni militarie.— Ună raportă ală meă detailată, adresată predece­­sorului domniei-téle, despre acele tri­ste circonstanțe, trebuie se se gă-

Next