Romanulu, mai 1871 (Anul 15)
1871-05-28
ANULU ALU CINCI-SPRE PEDELE Administrațiunnea^in Pasaginlii Românii. No. 1.—Redacțiunea^Strada Colțea^I VO. 42. VOESCE ȘI VEI PüXfE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu anii 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 42 lei; 1 lună ß lei. IN DISTRICTE : unu anui, 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unui exemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) anunțaue! Anunțuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimitere NEFRANCATE voru fi REFTISATE.— Articole nepublicate ce voru arde. DEPEȘI TELEGRAFICE (Servițiului privată ale Monitorului). Versailles, 5 Iunie.— Thiers cere amânarea discuțiunii asupra principelor d’Orleans pe rour și adauge că comisiunea este de părere că verificarea alegerilor și abrogarea legii de estică trebuiescă a fi resolvate împreună. Diseuțiunea a fost amânată pe roul. Se desminte prin sferile parlamentare aserțiunea unor ctare relativă la propunerea de a prelungi pe două anî puterile lui Thiers, care ar fi în negociere cu principii de Orleans pentru ca acești din urmă se demisioneze în casă cândă se vor valida alegerile lor. Centrală și stânga persistă în a propune se se prelungască pe două ani puterile lui Thiers, pentru ca se se potă da țereî garanții de stabilitate fără cari comercianții și financiarii nu îndrăsnescă a începe nici oă operațiune importantă. Se speră că majoritatea Adunării va adopta prorogarea puterilor lui Thiers. In departamente, liniște complectă. Arestarea lui Pyat este confirmată. Consiliurile de resbtlă n’a începută âncă a judeca pe prisonierii insurgențî. Bucuresci, 21 1871 Și vâdândă Camera guvernului că mai tote alegerile suntă identice; și că este bine așia cumă s’a făcută, în trei zile ea sfârși aclamarea, și acă o constituită și gata întru tote și pentru tote. Și mai dică apoi cineva că lumina cerului, chiămată asupra deputaților, cu atâta credința de către mitropolitul Nifon, n’avu îndată efectul ă iei și nu ne dă deja garanții temeinice de minunele ce ea va produce mai cu sumă în viitoră. Binecuvântările archipăstorescî și minunile duhului cântă în politică ne aducă aminte să asemene minune operată în Francia suptă regele Ludovic al 18-lea, adusă pe tronă de către armatele străine. Miniștrii regelui, voindă a reaședa pe ruinele revoluțiunii de la 1789 principiile cele vechi ale boierimei francese, scamotară, pe cătă putură alegerile, și dobândiră uă Cameră ultra-nobile. Poetul Beranger făcu atunci un poesiă, întitulată: „leturgia SANTUUIÎ SPIRITU PENTRU DESCHIDEREA CAMERILORU“. Se ne ftă permisă a reproduce aci, și numai ca simplă suvenire istorică, primele versuri cu cari începe cântărețulu naționale invocarea sea cătră sântulu Spirită. Erî proi eânțitulu, cu fruntea casă De marea mitră Episcopală, Sântului spirită cu voce stinsă I-a dresă vorba în Catedrală. Atâți buni nobili ce-a<Jî represintă Poporulă care nicî i-a veiutu, Tu scii pré bine, putere sântă Că spre a merge pe unu drumu batutu, A ta lumină le trebuiesce, Fără de densa totu e unii norii, Spirite sântele-o hărăzesce." — Nu, elfi respunde ; nu me cobora. Cu speranța că invocarea din Mitropoliă nu va fi refusată de Spiritulu sântă, cumă fu cea din catedrala Parisului, se ne permită domnii deputați, a saluta începerea lucrărilor, domniloră, recomandându-le sufletul ucisului prin torture Iosif Ionescu. Acestă nenorocită a fostă pusă la torture în timpă de mai multe zile. Noi înși neamă citită câteva linie scrise de dânsulă cu creionulă, prin cari spunea sociei lui torturele ce îndurase pân’aci: „Denu voră înceta, dicea nenorocitulă, se scu că-mi voră lua și sufletulă“. Și nu trecură două dile și torturele îî răpiră și sufletulă. Intre alte torture, după ce ’le băteaă, cumă scria elu însușî, de trei ori pe fie care di, apoi ni se spune că fu îngropată în pământă pene la supțiori, spânzurată de picioire, pusă în saramură, betută cu biclă cu nisipă, s. c. 1. Denundămă crima, a doua dî omulă mare, Qeremă cercetare, și guvernulă o face prin eașiî ceî cari suntă acusațî. Dacă guvernulă nu voiesce a protege și ’n acestă casă pe ucigași, pentru ce nu trimite uă comisiune de anchetă din Bucuresci și medici dați de către consiliulu medicală superioră, pentru ce a călcată regulele de procedure publicândă ună visum reperium mai nainte d’a fi controlată d’acestă consiliă, care neputându-se încă pronuncia asupră’I a cerută noule lămuriri de la medicii cari l’a făcută? Apelămă dură la doi deputați. De la dumnefază ceremă uă adevărată cercetare făcută prin medici cari se nu potă fi bănuiți, nici ca omeni, nici ca medici. Sufletulă lui Iosif Ionescu, stă d’asupra voistru, domni deputați, și ve cere dreptate Băgați de samă, domni deputați, căci vine, vă di în care sufletele morțiloră suntă cu multă mai puterice decâtă tote puterile omenesc!. De la omenii uciși, ne chiamă la legile ucise următoriulă comunicată ale guvernului, publicată în Monitorulu de astădi „Jurnalulă Românulu, în edițiunea de dimineță, B., de Jour, 20 curentă, prin ună articolă întitulată: „Vă plecată întrebare d-lui ministru de culte și instrucțiune publică,“ reprodusă și susținută și de jurnalul Orientulu, No. 19, din 23 curentă, pe a treia și a patra colonă, prima pagină, vine a afirma că în ministerul instrucțiunii publice se comită acte prin cari se violază art. 392 din legea instrucțiunii publice. „Ministerul”, în facă cu cele ce susține jurnalul Românulii prin menționatula articolă, precumă și Orientulu, nu póte face mai bine pentru a Încredința publiculö de ușiurința cu care se grăbescă acele organe de publicitate de a acusa guvernul de violare a legii, decâtă a pune în vederea tuturoră art. II din înaltulă decretă domnescă No. 963, din 3 iuliu 1865, publicată în Monitorulu No. 148, din 8 Iulie acelă ană, prin care art. 392, 393 și 394 din legea instrucțiunii suntă și rămână abrogate." (Comunicații). căci Așia este bine se vorbască guvernulă, așta se chiamă a vorbi limpede, a vorbi în conformitate cu ceaa ce se face și cu cea a ce se va face. D. ministru al instrucțiunii publice are meritul d’a se conforma cu învățătura românescă care cere omului se se porte cumă îi e vorba și se vorbescă cumă îî este portală. Articlul 103 ală Constituțiunii dice: „Din diua punerii în lucrare a Constituțiunii de faciă, suntă abrogate tote disposițiunile din legi, decrete, regulamente și alte acte contrarii cu cele aședate de ea.“ Și ce am eu, ne jired. Tell, cu Constituțiunea vostră și cu cele ce ea a prescrisă ș’a abrogată! Acesta pate privi celă puțină pe d-nii Lascar Catargi și Mavrogheni, carii aă subscrisă ca miniștri tote secăturile în ea coprinse, dâră pe mine și pe amicii mei nici uă dată. Noi nu cunoscemü catari și fără de morte de câtă decretele lui Vodă Cuza, și din acelea încă numai pe cele date supte domnia Statutului. D. Tell recunosce ăncă Statutulă nu ca cei carii diceau că, de la convocarea Camerelor, Domnulă nu mai avea dreptu d’a legifera. Nu, domnia-sea voiesce lucrură întregă. Domnulu Cuza, după domnia-sea, putea legifera necontenită, și d acea a și pune în lucrare decretele date cu 7 luni naintea Revoluțiunii de la 11 Fevruarie, chiară căndă prin acele decrete se suprimaă articoiî din legi, votate de Camere. Suntă și remări abrogate, dice d. Teii, tote legile ce au fostă desființate prin decrete, căci asia dice Statutulăi așia îmi place mie se fiă. Cui nu-i place, se se -nțelagă cu doi. Catargi și Mavrogheni, și „halal “ se fiă celoru carii se voră mai putea înțelege cu dumnuloră și voră mai putea înțelege ceva de la dumnuloră. D. Tell este consecințe ca sine ensușî. N’avemă asemene nimică a dice, p acestă teremu, nici d-loră Cretzulescu, Florescu și Costa-Forn. Se ne permiță ânsă uă singură reclamare. Amă fisă și dhemă că dumnuloră aă, din tóte ponturile de privire, dreptulă se nu recunoscă de câtă Statutulă și decretele principelui Cuza. Nu este ânse mai bine, și mai cu sumă mai demnă de bărbați ca dumnuloră, se spuie lucrurile de mai nainte, ca se nu se dică că voră se prindă pe omeni în curse. Aă dreptate se n’aibă dreptu lege de cătă decretele principelui Cuza: de ce case n’aă spus de mai denainte repunerea în vigore a decreteloră de suptă lovirea de stată, ca se saimă cu toții se ’ntorceau spatele d-loră Catargi, Mavrogheni și tutorii celor ă-lalțî, mari și mici, câți au jurată pe Constituțiunea de la 30 Iuniu 1866, și se ne’ntorcemă mafia spre stătută și spre tote ale lui și spre toți ai sei? Acasta este singura plângere ce se adresămă, și cum fiindă că ne voră înțelege și ne voră da satisfacere. Ună singură comunicată ve ceremă, și la rândulă nostru, v’asigurămă că d’asta dată nu veți mai întâmpina de cât o supunere. Asceptăndă decretură care ne va reconduce la Masă 1864, adresă mă d-soră miniștrii încă uă rugăciune. Ni se scrie că la 24 Maiă s’a ’ntrunită, la ministeriulă de financie, vă cocomisiune pentru a regula tarifa vămei pentru esport”. Pe căndă chlămații erau gata a ncepe lucrarea, vedă că veniseră spre a lua parte la acea lucrare și represintanțî ai consulilor puterilor străine. Membrii romăni, ne spune epistola în cestiune, „refulară d’a lucra suptă presiunea străină. Acesta face onore d-lui „Aureliană, care a pus c cestiunea dicândă „că ’n timpulă lui Cuza-Vodă aă mai „voită consulii a lua parte, și Cuza le-a „disu că mai bine nu vomă lua vamă de „cătă se permitemă consuliloră a se mes„teca în afacerile comerciului nostru.“ Rugamü dâră pe dd. miniștrii primea ne spune dacă faptul acesta este întru tote cu esactitate narată, secundo, dacă re’nviarea Statutului de la 1864 se face cu scădere în ceaa ce s’atinge de intervenirea consuliloră puterilor străine.“ Guvernul ne a spusă, prin mesagiul Tronului, că „suntă epoce în viața poporeloru, în care legea Provedinței se manifestă în totă puterea iei.“ Se vede că ’n epoca acasta legea Provedinței este pretutindene pentru restaurarea Domniloră câduți și d’acea a Camera Franciei se crede în ajunu d’a restaura monarcia legitimă în Francia. „Oensiunea— dice Le Siecle— este admirabile. A spirata incendială, uciderile, urerea; a profita de ’ncremenirea causată prin catastrofele desnodămêntului resbelului sociale ; a pune din nou țara în periclele d’a recăda în noué și sângerose discordii, este adevărata, buna și vechia tradițiune regale. Astfel, în adevără se introducă dinastiele.“ Soliile din urmă spună că și Italia pare a fi bântuită de boia schimbării Domnilor: se vorbesce de abdicarea Regelui, mai nainte de a se transfera guvernul la Roma. Cătă despre Spania, este, precumă se vede, mai multă de câtă ori cândă bântuită de epoca schimbării constituțiunii ș’a restaurărilor”. Deputatul Castelar a depusă pe biuroulă camerei următorea propunere : „Cortesjî usândul de facultățile ce le dau constituțiunea, declziară c’a sosită momentulă de a propune națiunii abrogarea art. 33 ală cudului fundamentale și tote consecințele lui, deblaiândă monarcia desființată în Spania. Deputatul Pirilla a cerută lista decorațiunilor a date deputațiloră carită votată pentru suveranulă actuale. Deputatul Garcia-Lopez anunțiă că interpelare asupra purtării despotice a guvernului în privința presei. Deputatul Sanchez Nuovo interpelă asupra amânării alegerilor municipale, diceadă că este că flagrantă călcare a Constituțiunii. Regele, dice ela, subscriindö acea amânare, a slăbită pactură tronului cu poporulă, pactă asupra căruia jurase că’lu va păstra cu credință. Și ’n timpul acestu-a candidații la Tronă, acolo ca pretutindene, își frecă mânele și-și sumeră mânecele. Așia cere astă dî Provedința,dică miniștrii noștri, și prin urmare așia fiă. Numai se fiă constatată că ei voră fi mâne respundătorî, de nu în naintea Providințeî, desigură ânsă naintea poporului ! ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Joul, 11 Maiu, 1871 Președînța d-luî Dem. Ghica. Ședința se deschide la 12 rQ ore p. m. fiindu 80 deputați presințî, cu citirea și aprobarea samariului ședinței de ieri. Președintele citește nota primului-ministru și ministru de interne pe lângă care se alătură adresele senatului și parlamentului italiană, ca respunsü la felicitările camerei române cu ocasiunea transferării capitalei la Roma. D. Președinte dă citire ambelor fi reapunsuri, atât și ală președintelui senatului câtă ș’ală camerei — scrise și traduse ’n limba română chiar din Italia — și adunarea le primesce în vii și ananime aplause pe amendoue. D. George Brătianu arată că, nefăcândă parte din fosta cameră, oricâtă ară fi fostă de diverginte cu părerile acelei camere, însă n’ară fi lipsită d’a fi alături cu ea în cestiunea adresei către parlamentele italiane. Astă fcră s’a vetiuta cu plăcere că însemnatulă și influintele senatóse Vilimarma a susținută cu destulă căldură națiunea nóstrá, urându’i celă mai ferice viitoră. Chară ș’asupra poporului a făcută cea mai bună impresiune, căci o dată tutora se înțelegi, că suntă multe popore, care simpat siscă cu marele acte, sever șită de națiunea italiană. A citită prin șiiabiele italiana piemontese că c.,mera acesta nu e liberase ca cea trecută și nu va primi cu căldură respunsurile citite. Opina dură ca camera se esprime a fi formale simpatia sea către Italia. D. Florescu ministru, de resbelți, arată că guvernul și Camera suntă în deplină acordă în simpatiei« loră către Italia și că guvernul se simte fericită d’a se afla în plăcuta posițiune d’a fi în acestă acordă cu națiunea’ntrigă, în ce priveste simpatiele națiune| nóstre către sora sa italiană. După propunerea d-lui Verruscu, se trece la ordinea Șilei și președintele declară că va comunica reprezintantelui Italiei din Bucuresci modulă căldurosă cumă s’aă primită aceste respunsuri. La ordinea Jilei fiindă alegerea comisiunii bugetare, se procede la votă și după alegere, se procede la votă și s’alegă succesivă, unele din comisiunile de petițiuni, indigenare, financiariă etc., spre deplina constituire a Adunării. SERBAREA SI MEMORIA LUI STEFANO CELU MARE. D-na Maria C. A.rrosetti anunțță că epitafiulu ce va servi ca acoperemêntu peste mormêntulu eroului națiunii române Stefanu V celu mare sau celu sfântu, în serbarea de la monastirea Futna (în Bucovina) făcută de domnele române și lucrată de distinsulă nostru epitaforă și brodatore m aură d. Nacu, fiindă mai de multă gata, se espune— pentru a fi veștită de publică— la magasinulă d-lui Breul, calea Mogoșoiei, pialpia teatrului. Espunerea va ține pene Mercuri sera, și apoi va fi trimis și la destinațiunea sa. Cu acestă ocasiune redacțiunea anunți ca priimit și ciclele acestea, de la comitatului centrale din Viena pentru acestă serbare, uă dare de semă, pe care lipsa de spațiu ne opresce d’a o publica în estenso. După ce explică causa amânării serbării de la 27 Augustă 1870, în acelă timpă de resbelă oribile VINERI, 28 MAIU 1871. STISINEZATE ȘI VEI FI -ABONAREA. IN BUCURESCI, la Administrațiunea Șiariului. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu poșta Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. LA PARIS Pentru abonamente : la d. Darras-Hallegrain, Rue de l’ancienne comedie, 6. Pentru annnțiurî: la d-nil Órain, Thomas et C-nis line Lepeletier, 28. LA VIENA Pentru abonamente: la d. G. B. Popovict, Fleisch markt, 15 Peatr anunțiurt: la d-nil Haasenstein și Vogler Ntuermarkt, 11. >ntre Francia și Prusia, — ceea ce ar fi împedecată venirea unei mari părți din junimea română de prin țerile străine și ar fi dată serbării caracterulă unei demonstrări făcute cu intențiune — darea de semă indică că suma totală, strînsă pentru acestă scopă, este de 4,185 fl. 2 cr. valore austriacă, din care, scoțându-se chieltuielile pentru urna de argintii și lucrările făcute în Bucovina de 1,468 fl. 61 cr., remăne în numerară 2716 fl. 41 cr. Conchiscândă, raportulă nu se pronunță definitivă asupra realisării serbării în 27 Augustă viitoră, anulă cuvinte, căci „casulă tristă ală fondului îi mârginesce privirea în viitoră“ și — penă n’o iei ceva sicură despre fondulă serbării — nu póte vorbi ună cuventa categorică. Românii pre aușu-voră și respundevoră categorică ? Vede-vomă. Subscripțiunea se urmeză, în locurile deja anunțate și pe carii le amintimă 1). ADUNAREA DEPUTAȚILOR 1. Ședința de Mercuri, 26 Marii. 1871. Președința provisorie a d-lui Simeon țarcovici. Ședința se deschide la 12 la ore dup’amâciî. Presintî la apelul ă nominale 78 de’ Hitați. Sumariulă ședinței de ieri aprobându-se după câteva discusiuni privitóre la ordinea filei. Se dă citire raportului specialeală secțiunei verificătore asupra alegerii colegiului IV" de Covurluiü. D. Poppasu,— ca martură oculară la alegerea acesta — declară că d-sea are convincțiunea intimă că d-nulu prefectă locale a cresjutu că e bine se aibă și d-lui ună candidată de deputată, ș’acâsta după dorința sea proprie, căci guvernulă și mai alesă d. Lascaril Catargiu de bunăsamă n’o fi dată ordine oficiase în sensulă acesta (!!). D-sea arată apoi cumă ună d. Liga, instrumentă ală prefectului, slugă credinciosă totă-dauna a stăpâniloră și espertă în alegeri, ca vechiă sub-prefectă, primară și notară, cumă acelă ”. Liga a provocată tulburările cele mai mari, cu speranță că prefectură va trimite armată și dorobanți cari s’arunce pe primară pe ferastră. Însă primarele Moruzi vine cu câțiva pompieri și, ca pe nesce tulburători, îi dă afară ș’alegerea remâne liberă. Domnulă prim-procurore, dup’ună protestă, constată c’alegerea era liberă și că apoi votarea s’a făcută ’n liniște pentru d. Ventura. D. șefă ală divisiunei teritoriale făcea pe intermediat orulă, pe samsariile, degradându’și epoletele de generale prin propagande electorale prin ogradă. Protestele ce s’au trămis și in urmă sunt făcute prin sub-prefecți și venite forte târziiă. Alegerea d-lui Gr. Ventura e bună și nu se póte de câtă valida. După câteva explicări date de d. primministru că, dacă se ia despre ingerințele prefectului și generalului divisionar, ar fi luată măsurile necesarie. D. Lascar Costinu combate alegerea d-lui Gr. Ventura, căci birourile s’aă deschisă înainte de ora legale și baionetele pompieresci n’aă lăsată pe 130 alegători se voteze. Ca membru în comisiunea verificătore, s’aă convinsă despre tóte ilegalitățile și, în unanimitate, aă deci să se se numască uă anchetă parlamentare, oră în urmă majoritatea comisiunea se strînge clandestină, își schimbă părerea și cere validarea alegerea. 1) La administrațiunea «Jiarielorul „Romanul* și Ghimpele“ (pasagialu română) și la membrii fostului comitatu alu studinților Universității: doi Ștef. C. Michăilescu, G. Dem. Teodorescu și I. A. Brătescu,