Romanulu, mai 1871 (Anul 15)

1871-05-28

ANULU ALU CINCI-SPRE­ PEDELE Admini­strațiunnea^in Pasaginlii Românii. No. 1.—Redacțiunea^Strada Colțea^I VO. 42. VOESCE ȘI VEI PüXfE ABONAMENTE IN CAPITALE: unu anii 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 42 lei; 1 lună ß lei. IN DISTRICTE : unu anui, 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unui exemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) anunțaue! Anunț­uri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimitere NEFRANCATE voru fi REFTISATE.— Articole nepublicate ce voru arde. DEPEȘI TELEGRAFICE (Servițiului privată ale Monitorului). Versailles, 5 Iunie.— Thiers cere amâ­narea discuțiunii asupra princip­elor­ d’Or­­leans pe rour și adauge că comisiunea este de părere că verificarea alegerilor­ și­ abrogarea legii de estică trebuiescă a fi resolvate împreună. Diseuțiunea a fost­ amânată pe roul. Se desm­inte prin sferile parlamentare aserțiunea unor­ ctare relativă la propu­nerea de a prelungi pe două anî puterile lui Thiers, care ar fi în negociere cu principii de Orleans pentru ca acești din urmă se demisioneze în casă cândă se vor­ valida alegerile lor­. Centrală și stânga persistă în a propune se se pre­­lungască pe două ani puterile lui Thiers, pentru ca se se potă da țereî garanții de stabilitate fără cari comercianții și finan­ciarii nu îndrăsnescă a începe nici oă o­­perațiune importantă. Se speră că majo­­ritatea Adunării va adopta prorogarea pu­­terilor­ lui Thiers. In departamente, liniște complectă. Arestarea lui Pyat este confirmată. Consiliurile de resbtlă n’a­ începută âncă a judeca pe prisonierii insurgențî. Bucuresci, 21 1871 Și vâdândă Camera guvernului că mai tote alegerile suntă identice; și că este bine așia cumă s’a făcută, în trei zile ea sfârși aclamarea, și acă­ o constituită și gata întru tote și pentru tote. Și mai dică apoi cine­va că lumina cerului, chiă­­mată asupra deputaților, cu atâta cre­dința de către mitropolitul­ Nifon, n’avu îndată efectul ă iei și nu ne dă deja ga­ranții temeinice de minunele ce ea va produce mai cu sumă în viitoră. Bine­cuvântările archi­păstorescî și mi­nunile duhului cântă în politică ne aducă aminte să asemene minune operată în Francia suptă regele Ludovic al­ 18-lea, adusă pe tronă de către armatele străine. Miniștrii regelui, voindă a reaședa pe rui­nele revoluțiunii de la 1789 principiile cele vechi ale boierimei francese, scamotară, pe cătă putură alegerile, și dobândiră uă Ca­meră ultra-nobile. Poetul­ Beranger făcu atunci un poesiă, întitulată: „leturgia SANTUUIÎ SPIRITU PENTRU DESCHIDEREA CA­­MERILORU“. Se ne ftă permisă a reproduce aci, și numai ca simplă suvenire istorică, pri­mele versuri cu cari începe cântărețulu naționale invocarea sea cătră sântulu­ Spirită. Erî proi eânțitulu, cu fruntea c­asă De marea mitră Episcopală, Sântului spirită cu voce stinsă I-a dresă vorba în Catedrală. Atâți buni nobili ce-a<Jî represintă Poporulă care nicî i-a veiutu, Tu scii pré bine, putere sântă Că spre a merge pe unu drumu batutu, A ta lumină le trebuiesce, Fără de densa totu e unii norii, Spirite sânte­­le-o hărăzesce." — Nu, elfi respunde ; nu me cobora. Cu speranța că invocarea din Mitropo­­liă nu va fi refusată de Spiritulu sântă, cumă fu cea din catedrala Parisului, se ne permită domnii deputați, a saluta începerea lucrărilor, domniloră, recomandându-le sufletul­ ucisului prin torture Iosif Io­nescu. Acestă nenorocită a fostă pusă la torture în timpă de mai multe zile. Noi înși­ ne­amă citită câte­va linie scrise de dânsulă cu creionulă, prin cari spunea so­­ciei lui torturele ce îndurase pân’aci: „Denu voră înceta, dicea nenorocitulă, se scu­ că-mi voră lua și sufletulă“. Și nu tre­cură două dile și torturele îî răpiră și sufletulă. Intre alte torture, după ce ’le băteaă, cumă scria elu însu­șî, de trei ori pe fie­ care di, apoi ni se spune că fu îngropată în pământă pene la supțiori, spânzurată de picioire, pusă în saramură, betută cu biclă cu nisipă, s. c. 1. Denund­ămă crima, a doua­ dî omulă mare, Qeremă cercetare, și guvernulă o face prin eașiî ceî cari suntă­ acusațî. Dacă guvernulă nu voiesce a protege și ’n acestă casă pe ucigași, pentru ce nu trimite uă comisiune de anchetă din Bu­­curesci și medici dați de către consiliulu medicală superioră, pentru ce a călcată regulele de procedure publicândă ună vi­sum reperium mai nainte d’a fi contro­lată d’acestă consiliă, care neputându-se încă pronuncia asupră’I a cerută noule lămuriri de la medicii cari l’a făcută? Apelămă dură la doi deputați. De la dumnefază ceremă uă adevărată cercetare făcută prin medici cari se nu potă fi bă­nuiți, nici ca omeni, nici ca medici. Su­fletulă lui Iosif Ionescu, stă d’asupra vois­­tru, domni deputați, și ve cere dreptate Băgați de samă, domni deputați, căci vine, vă di în care sufletele morțiloră suntă cu multă mai puterice de­câtă tote puterile omenesc!. De la omenii uciși, ne chiamă la le­gile ucise următoriulă comunicată ale guvernului, publicată în Monitorulu de astă­di „Jurnalulă Românulu, în edițiunea de dimineță, B., de Jour, 20 curentă, prin ună articolă întitulată: „Vă plecată între­bare d-lui ministru de culte și instrucțiune publică,“ reprodusă și susținută și de jurnalul­ Orientulu, No. 19, din 23 cu­rentă, pe a treia și a patra colonă, prima pagină, vine a afirma că în ministerul­ instrucțiunii publice se comită acte prin cari se violază art. 392 din legea in­strucțiunii publice. „Ministerul”, în fac­ă cu cele ce sus­ține jurnalul­ Românulii prin menționa­­tula articolă, precumă și Orientulu, nu póte face mai bine pentru a Încredința publiculö de ușiurința cu care se gră­­bescă acele organe de publicitate de a acusa guvernul­ de violare a legii, de­câtă a pune în vederea tuturoră art. II din înaltulă decretă domnescă No. 963, din 3 iuliu 1865, publicată în Monitorulu No. 148, din 8 Iulie acelă ană, prin care art. 392, 393 și 394 din legea in­strucțiunii suntă și rămână abrogate." (Comunicații). căci Așia este bine se vorbască guvernulă, așta se chiamă a vorbi lim­pede, a vorbi în conformitate cu cea­a ce se face și cu cea­ a ce se va face. D. ministru al­ instrucțiunii publice are meritul­ d’a se conforma cu învățătura românescă care cere omului se se porte cumă îi e vorba și se vorbescă cumă îî este portală. Articlul­ 103 ală Constituțiunii dice: „Din diua punerii în lucrare a Con­stituțiunii de faciă, suntă abrogate tote disposițiunile din legi, decrete, regula­mente și alte acte contrarii cu cele așe­­date de ea.“ Și ce am eu, ne­­ jired. Tell, cu Con­­stituțiunea vostră și cu cele ce ea a pres­crisă ș’a abrogată! Acesta pate privi celă puțină pe d-nii Lascar Catargi și Ma­vrogheni, carii aă subscrisă ca miniștri tote secăturile în ea coprinse, dâră pe mine și pe amicii mei nici uă dată. Noi nu cunoscemü ca­tari și fără de morte de câtă decretele lui Vodă­ Cuza, și din acelea încă numai pe cele date supte domnia Statutului. D. Tell recunosce ăncă Statutulă nu ca cei carii diceau că, de la convocarea Camerelor­, Dom­nulă nu mai avea dreptu d’a legifera. Nu, domnia-sea voiesce lu­­crură întregă. Domnulu Cuza, după dom­­nia-sea, putea legifera necontenită, și d acea­ a și pune în lucrare decretele date cu 7 luni naintea Revoluțiunii de la 11 Fevruarie, chiară căndă prin acele de­crete se suprimaă articoiî din legi, votate de Camere. Suntă și remări abrogate, dice d. Teii, tote legile ce au fostă desființate prin de­crete, căci asia dice Statutulă­i așia îmi place mie se fiă. Cui nu-i place, se se -nțelagă cu doi. Catargi și Mavrogheni, și „halal “ se fiă celoru carii se voră mai putea înțelege cu dumnuloră și voră mai putea înțelege ce­va de la dumnuloră. D. Tell este consecințe ca sine ensușî. N’avemă asemene nimică a dice, p acestă teremu, nici d-loră Cretzulescu, Florescu și Costa-Forn. Se ne permiță ânsă uă singură reclamare. Amă­­ fisă și dh­emă c­ă dumnuloră aă, din tóte ponturile de privire, dreptulă se nu recunoscă de câtă Statutulă și decretele principelui Cuza. Nu este ânse mai bine, și mai cu sumă mai demnă de bărbați ca dumnuloră, se spuie lucrurile de mai nainte, ca se nu se dică că voră se prindă pe omeni în curse. Aă dreptate se n’aibă dreptu lege de cătă decre­tele principelui Cuza: de ce case n’aă spus de mai denainte repunerea în vigore a decrete­­loră de suptă lovirea de stată, ca se saimă cu toții se ’ntorceau spatele d-loră Ca­targi, Mavrogheni și tutorii celor ă-l­alțî, mari și mici, câți au­ jurată pe Constitu­­țiunea de la 30 Iuniu 1866, și se ne’n­­torcemă mafia spre stătută și spre tote ale lui și spre toți ai sei? Acasta este singura plângere ce se adresămă, și cum­ fiindă că ne voră înțelege și ne voră da satisfacere. Ună singură comunicată ve ceremă, și la rândulă nostru, v’asigurămă că d’asta dată nu veți mai întâmpina de cât o supunere. Asceptăndă decretură care ne va re­­conduce la Masă 1864, adresă mă d-soră miniștrii încă uă rugăciune. Ni se scrie că la 24 Maiă s’a ’ntru­­nită, la ministeriulă de financie, vă co­­comisiune pentru a regula tarifa vămei pentru esport”. Pe căndă chlămații erau gata a ncepe lucrarea, vedă că veni­seră spre a lua parte la acea lucrare și represintanțî ai consulilor puterilor­ străine. Membrii romăni, ne spune epistola în cestiune, „refulară d’a lucra suptă pre­siunea străină. Acesta face onore d-lui „Aureliană, care a pus c cestiunea dicândă „că ’n timpulă lui Cuza-Vodă aă mai „voită consulii a lua parte, și Cuza le-a „disu că mai bine nu vomă lua vamă de „cătă se permitemă consuliloră a se mes­­„teca în afacerile comerciului nostru.“ Rugamü dâră pe dd. miniștrii prime­­a ne spune dacă faptul­ acesta este în­tru tote cu esactitate narată, secundo, dacă re’nviarea Statutului de la 1864 se face cu scădere în cea­a ce s’atinge de intervenirea consuliloră puterilor­ străine.“ Guvernul­ ne a spusă, prin mesagiul­ Tronului, că „suntă epoce în viața popo­­reloru, în care legea Provedinței se ma­nifestă în totă puterea iei.“ Se vede că ’n epoca acasta legea Prove­dinței este pretutindene pentru restaura­rea Domniloră câduți și d’a­cea­ a Camera Franciei se crede în ajunu d’a restaura monarc­ia legitimă în Francia. „Oensiu­­nea— dice Le Siecle— este admirabile. A spirata incendială, uciderile, urerea; a profita de ’ncremenirea causată prin catastrofele desnodămêntului resbelului sociale ; a pu­ne din nou țara în periclele d’a recăda în noué și sângerose discordii, este ade­vărata, buna și vechia tradițiune regale. Astfel, în adevără se introducă dinastiele.“ Soliile din urmă spună că și Italia pare a fi bântuită de boia schimbării Dom­­nilor­: se vorbesce de abdicarea Regelui, mai nainte de a se transfera guvernul­ la Roma. Cătă despre Spania, este, precumă se vede, mai multă de câtă ori cândă bân­tuită de epoca schimbării constituțiunii ș’a restaurărilor”. Deputatul­ Castelar a de­pusă pe biuroulă camerei următorea pro­punere : „Cortesjî usândul de facultățile ce le dau constituțiunea, declziară c’a sosită mo­­mentulă de a propune națiunii abrogarea art. 33 ală cudului fundamentale și tote consecințele lui, deb­laiândă monarc­ia desființată în Spania.­ Deputatul­ Pirilla a cerută lista deco­­rațiunilor a date deputațiloră cari­tă vo­tată pentru suveranulă actuale. Deputatul­ Garcia-Lopez anunțiă că interpelare asupra purtării despotice a guvernului în privința presei. Deputatul­ Sanchez Nuovo interpelă asupra amânării alegerilor­ municipale, diceadă că este că flagrantă călcare a Constituțiunii. Regele, dice ela, subscriindö acea amânare, a slăbită pactură tronului cu poporulă, pactă asupra căruia jurase că’lu va păstra cu credință. Și ’n timpul­ acestu-a candidații la Tronă, acolo ca pre­­tutindene, își frecă mânele și-și sumeră mânecele. Așia cere astă­ dî Provedința,­dică miniștrii noștri, și prin urmare așia fiă. Numai se fiă constatată că ei voră fi mâne respundătorî, de nu în naintea Providințeî, de­sigură ânsă naintea po­porului ! ADUNAREA DE­PU­T­AȚILORU. Ședința de Joul, 11 Maiu, 1871 Președînța d-luî Dem. Ghica. Ședința se deschide la 12 rQ ore p. m. fiindu 80 deputați presințî, cu citirea și aproba­rea sa­­mariului ședinței de ieri. Președintele citește nota primului-ministru și ministru de interne pe lângă care se alătură a­­dresele senatului și parlamentului italiană, ca respunsü la felicitările camerei române cu ocasiu­­nea transferării capitalei la Roma. D. Președinte dă citire ambelor fi reapunsuri, atât și ală președintelui senatului câtă ș’ală ca­merei — scrise și traduse ’n limba română chiar din Italia — și adunarea le primesce în vii și ananime aplause pe amendoue. D. George Brătianu arată că, nefăcândă parte din fosta cameră, ori­câtă ară fi fostă de diver­­ginte cu părerile acelei camere, însă n’ară fi lipsită d’a fi alături cu ea în cestiunea adresei către parlamentele italiane. Astă­ fcră s’a vetiuta cu plăcere că însemnatulă și influintele senatóse Vilimarma a susținută cu destulă căldură națiu­nea nóstrá, urându’i celă mai ferice viitoră. Ch­ară ș’asupra poporului a făcută cea mai bună im­­presiune, căci o dată tutora se înțelegi, că suntă multe popore, care simpat siscă cu marele acte, sever șită de națiunea italiană. A citită prin șiiabiele italiana piemontese că c.,mera acesta nu e liberase ca cea trecută și nu va primi cu căldură respunsurile citite. Opina dură ca camera se esprime a fi formale simpatia sea către Italia. D. Florescu ministru, de resbelți, arată că gu­vernul­ și Camera suntă în deplină acordă în simpatiei« loră către Italia și că guvernul­ se simte fericită d’a se afla în plăcuta posițiune d’a fi în acestă acordă cu națiunea’ntrigă, în ce prive­­ste simpatiele națiune| nóstre către sora s­a italiană. După propunerea d-lui Verruscu, se trece la ordinea Șilei și președintele declară că va comu­nica reprezintantelui Italiei din Bucuresci modulă căldurosă cumă s’aă primită aceste respunsuri. La ordinea­­ Jilei fiindă alegerea comisiunii bu­getare, se procede la votă și după alegere, se procede la votă și s’alegă succesivă, unele din comisiunile de petițiuni, indigenare, financiariă etc., spre deplina constituire a Adunării. SERBAREA SI MEMORIA LUI STEFANO CELU MARE. D-na Maria C. A.­rrosetti anun­țță că epitafiulu ce va servi ca a­­coperemêntu peste mormêntulu e­­roului națiunii române Stefanu V celu­ mare sau celu sfântu, în ser­barea de la monastirea Futna (în Bucovina) făcută de domnele ro­mâne și lucrată de distinsulă nostru epitaforă și brodatore m aură d. Nacu, fiindă mai de multă gata, se espune— pentru a fi veștită de publică— la magasinulă d-lui Breul, calea Mogoșoiei, pialpia teatrului. Espunerea va ține pene Mercuri sera, și apoi va fi trimis și la desti­na­țiunea s­a. Cu acestă ocasiune redacțiunea anunți­ ca priimit și ciclele acestea, de la comitatului centrale din Viena pentru acestă serbare, uă dare de semă, pe care lipsa de spațiu ne opresce d’a o publica în estenso. După ce explică causa amânării serbării de la 27 Augustă 1870, în acelă timpă de resbelă oribile VINERI, 28 MAIU 1871. ST­ISINEZA­TE ȘI VEI FI -ABONA­REA. IN BUCURESCI, la Administrațiunea Șiariului. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu poșta Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. LA PARIS Pentru abonamente : la d. Darras-Hallegrain, Rue de l’ancienne comedie, 6. Pentru annnțiurî: la d-nil Órain, Thomas et C-nis line Lepeletier, 28. LA VIENA Pentru abonamente: la d. G. B. Popovict, Fleisch markt, 15 Peatr anunțiurt: la d-nil Haasenstein și Vogler Ntuermarkt, 11. >ntre Francia și Prusia, — cee­a ce ar fi împedecată venirea unei mari părți din junimea română de prin țe­­rile străine și ar fi dată serbării ca­­racterulă unei demonstrări făcute cu intențiune — darea de semă in­dică că suma totală, strînsă pentru acestă scopă, este de 4,185 fl. 2 cr. valore austriacă, din care, sco­­­țându-se chieltuielile pentru urna de argintii și lucrările făcute în Bu­covina de 1,468 fl. 61 cr., remăne în numerară 2716 fl. 41 cr. Conchiscândă, raportulă nu se pronunță definitivă asupra realisă­­rii serbării în 27 Augustă viitoră, anulă cuvinte, căci „casulă tristă ală fondului îi mârginesce privirea în viitoră“ și — penă n’o iei ceva sicură despre fondulă serbării — nu póte vorbi ună cuventa categorică. Românii pre aușu­-voră și respunde­­voră categorică ? Vede-vomă. Sub­­scripțiunea se urmeză, în locurile deja anunț­ate și pe carii le amin­­timă 1). ADUNAREA DEPUTAȚILOR 1­. Ședința de Mercuri, 26 Marii. 1871. Președința provisorie a d-lui Simeon ț­arcovici. Ședința se deschide la 12 l­a ore dup’a­­mâciî. Presintî la apelul ă nominale 78 de­’ Hitați. Sumariulă ședinței de ieri aprobându-se­ după câte­va discusiuni privitóre la or­dinea­­ filei. Se dă citire raportului speciale­ală secțiunei verificătore asupra alegerii co­legiului IV" de Covurluiü. D. Poppasu,— ca martură oculară la a­­legerea acesta — declară că d-sea are convincțiunea intimă că d-nulu prefectă locale a cresjutu că e bine se aibă și d-lui ună candidată de deputată, ș’acâsta după dorința sea proprie, căci guvernulă și mai alesă d. Lascaril Catargiu de bună­­samă n’o fi dată ordine oficiase în sen­­sulă acesta (!!). D-sea arată apoi cumă ună d. Liga, instrumentă ală prefectului, slugă cre­­dinciosă totă-da­una a stăpâniloră și es­­pertă în alegeri, ca vechiă sub-prefectă, primară și notară, cumă acelă ”. Liga a provocată tulburările cele mai mari, cu speranță că prefectură va trimite armată și dorobanți cari s’arunce pe primară pe ferastră. Însă primarele Moruzi vine cu câți­va pompieri și, ca pe nesce tulbură­tori, îi dă afară ș’alegerea remâne li­beră. Domnulă prim-procurore, dup’ună protestă, constată c’alegerea era libe­ră și că apoi votarea s’a făcută ’n li­niște pentru d. Ventura. D. șefă ală divisiunei teritoriale făcea pe intermedia­­t orulă, pe samsariile, degradându’și epo­­letele de generale prin propagande elec­torale prin ogradă. Protestele ce s’au tră­mis și in urmă sunt­ făcute prin sub-pre­­fecți și venite forte târziiă. Alegerea d-lui Gr. Ventura e bună și nu se póte de câtă valida. După câte­va explicări date de d. prim­­ministru că, dacă se ia despre ingerințele prefectului și generalului divisionar, ar­ fi luată măsurile necesarie. D. Lascar Costinu combate alegerea d-lui Gr. Ventura, căci birourile s’aă des­chisă înainte de ora legale și baionetele pompieresci n’aă lăsată pe 130 alegă­tori se voteze. Ca membru în comisiunea verificătore, s’aă convinsă despre tóte ile­galitățile și, în unanimitate, aă deci să se se numască uă anchetă parlamentare, oră în urmă majoritatea comisiunea se strîng­e clandestină, își schimbă părerea și cere validarea alegerea. 1) La administrațiunea «Jiarielorul „Romanul* și Ghimpele“ (pasagialu română) și la membrii fostului comitatu alu studinților­ Universității: doi Ștef. C. Michăilescu, G. Dem. Teodorescu și I. A. Brătescu,

Next