Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-12

TELEGRAMA Buzeii, 22 Septembre, 1871. D-luî redactare alu fiariului ROMANULU Astă­zi aflându-mă, cu mai mulți pri­eteni, la unu stabilimentă de mercantile, mă pomenescă că unu dorobanță poliți­­enescu mă invită brutalminte se mergă la poliție. După acesta, vină dour și unu comisară. Constituții mea mi se aplică prin îm­brânceli și delanori! Polițaiul­, ca aginte fidele sistemei emieeriloră și ciorbagiiloră, grămădi asu­­pră’mi insulte și diferite altele..... Vă rogă, se dați luminea acesta, pen­tru ca se vâdă lumea, și mai vîrtosă Românii, de unde arad plecată și unde amu ajunsă. Ionu Bor­oglu. Românii nu emigrezi, pe cândă Ger­manii emigrază. Și apoi este pre dreptă,­ politicii și umanii, ca pentru câți-va Ro­mâni ce și-ară părăsi țara spre a se stră­muta în străinătate, noi se sacrificămă totă națiunea, scoțândă de vân­tare pă­­mântul­ patriei la străini, cari ni-lu voră cumpăra totă cu banii noștril? — Se ne gândimă seriosul, căci numai sutele de milione ce ne­amă legată a da străini­­loră suptă formă de concesiuni și de îm­prumuturi de stată și sistemulu economică care face ca tóte averile se tracă de la Români la străini, — voră fi mai multă de­câtă de ajunsă ca străinii Să de vie, ca în orașele Moldovei, proprietari pe cea mai mare parte din moșiele nóstre; și a­­tunci s’a sfîrșită cu noi, căci uă națio­nalitate fără proprietatea pământului nu póte fi. Uă naționalitate română presu­pune ună pământă posedată de Români ! Ună­stată atrage capitaluri însă le a­­trage pe producere, pe industrii, pe o­­biecte scose din țară, âră nu pa înstrăi­narea fondului, pe vârterea țarei. In așa modă nu atrasă capitaluri nici oă na­țiune din câte exis­ă. Totulu este relativă. Dacă considerămă numai capitalurile în sine, fără a consi­dera și ’n mânile oul se află ele, și ’n ce condipunl operază, și resultatele loră morale și politice asupra națiunii, atunci trebuie se considerămă fericiți pe iloții din satele Moldovei cândă întreprinzătorii loră—Jidovi—a fi bani, pentru că cu a­jutorul­ capitalului îl storce cu mai multă putere.­ Atunci România ar trebui se considere ca să bine­facere invasiunile militare ce au ocupat’o în atâtea rânduri, pentru că acestea ’i aduceau cu sine bine. Cândă Francia fu inundată de armata Germană, ună invețatu ală scólei cosmo­polite care profeseză doctrina că „banulu nare animă,“ <f>cea­ „mare avantagiă „pentru Francia că resbeiulă se urmază „pe pamântul ă iei! Mulțime de bani are „se se verse în țară de la uă oștire­a­­„tâtă de mare!“ . Miijlocul­ de a ave capitaluri în modă compatibile cu onórea și existența nostră politică stă în reformarea sistemului nostru economică în sensulfi naționale, care ar ava de efectă ca uă parte însemnată din capitalurile ce intră în țară pe produceri, se rămână în țară, se fructifice în țară— se nu plece întregi în străinătate cumă plecă din causa actualelor regiune eco­nomică, ar ava de efectă ca averile se nu tracă de la Români la străini; și ’n fine stă în organisarea unui sisteme na­ționale de instituțiuni de credită. Cea mai simplă înțelepciune cere res­­tatornicirea legii abrogată, care opuna străi­­nilor­ nenaturalisați d a cumpăra nemobile. Oriintele se află în periodulă luptelor­ de rasă și a formațiunii staturilor și națio­nale. Asia dură tocmai cândă naționali­tatea nostră se luptă în procesul­ de viață cu națiunile opuse, cari ari tendința a ne cuprinde țara prin cucerirea econo­mică și prin superioritatea culturale, — este politică și umană, ca tocmai în ase­mene epocă gingașiă pentru noi, în ase­mene crisă, noi se dârîmâmă așeijâmin­­tele create de înțelepciunea străbunilor­ noștri, pentru conservarea națiunii, întă­­riturile cu ajutorul­ cărora putemă re­­sista și eși triumfători din acastă luptă ?— Cândă vedemă bine că alte națiuni nu ,î favorate de istorie de câtă noi, avândă avantagială d a se cultiva mai înainte de câtă noi, suntă cu câte-va gi narațiuni de cultură înaint­a nostră, pe cândă noi a­­păsați de invasiunile și dominațiunile străine în cursă de secule, amă fostă paralisațî în cultura nostră. Cândă vedemă că ne aflamă nu în facia unui casă ordinară unde câți­va străini ară voi a cumpăra proprietăți, și care Hindu în mică numără sară asimila cu noi,­­ ci în facia unei emigrațiuni siste­matice, a unei cuceriri furișate; — a da dreptă străinilor, se ne deposede de pă­­mântul­ patriei, este a ne esecuta noi în­și­ne în contra nóstru planulă destructo­­rilor­ noștri, a consimți noi înși­ne la peirea nostră. (Fa urma). FELURIM­I. Otrăvire cu plumbă. In Viena (Löwen­­gassr) s’a întâmplată <la*ele trecute ți­ă casă forte interesante. Ună copilă se îm­bolnăvise de mai multă fimpă și nici unul­ din medicii chiamați nu putea se desco­pere causa bulei. In line medicală spe­cialistă de copil, Dr. Löwy, a studiată bula acesta mai cu de-amănuntură, și a devenită astă­felă la conclusiunea, că are a face c’uă otrăvire prin plumbă. Cercetări mai aprópe aă și avută resul­­tatură, că s’a descoperită, cumă că mân­ca sâă da pe obrază in fie­care dimineță cu Bleiweiss, care conținândă plumbă avu ună efectă atâtă de periculosă pentru copilă. (Curierulă de­ Iași). * # * Unu duelă în consiliul­ comunale de Bucur­esti. D. Ioanid cere cuvântulă spre a co­munica ce­va gravă consiliului, și acor­­dându-i-se relateză cele următore: In ședința de Marți, 24 ale cuvintei, pe când p âncă se ținea ședință, d. G. Florescu ’lă a chiămată la uă parte și ’­ a­­fisă : „Domnule Ioanid, îți vorbescă fórte seriosă, mă credă insultată prin cuvintele ce al­­ jisă astă­c­îla adresa mea în privința aceloră 500,000 ocale patru întrebuințată pentru pavagie; de ac­a­a îți facă cunoscută că te provocă la ciudă.— Mâne îți voiă trimite secondanții, și d-tea vei numi pe al d-tale spre a regula due­­lulă prin care voiescă a -mi repara onorea atacată, de d-tea." La acestă propunere a d-lui Florescu, d. Ioanid a începută se­riijS, și i-a res­­punsii că d-sea nu este venită aci se se face, că nu înțelege acastă provocare de duelă; că d-sea stăruie și nu va înceta de a cere se se dea uă socotâlă exactă pentru întrebuințarea acelo­r 500.000 o­­cale pân­ă. D. Ioanid, neputândă crede de câtă uă glumă provocarea făcută de d Florescu, și crefcândă că ar fi rușine de a spune acesta celorfl-l­alți colegi al sei s’a întorsă la locu­lă sec, și a asistată la deliberările consiliului până la finită. A doua di Mercur­, fi­udă însărcinată a face să constatare la cancelaria stărostiei dulgherilor­ și ziduriloru, în urma unei petițiuni primite la Primărie din partea membrilor a acestei stărostii, și fiindu că prin adresa de invitațiune i se­­­sese că acastă lucrare are se se încapă la 10 și jun. ore diminâță, a plecată d’a­casă de la 10 ore și a stată la cancelaria (jise) stărostit cu acastă cercetare pâne la orele trei după amâdf. Intorcându-se a­casă, a intrată pe din dosă și s’a cul­cată, fiindă ostenită. Pe la orele 6 după aniâdl a eșitu din casă iarășî pe din dosă, fără se in­vadă omenii d-sâle nici cârdă a venito, nici cândă a plecată. Pe la orele 8 intorcându-se a­casă și intrândă în prăvălia sea, ’I s’a dată de omenii sei țină biletă sigilată, pe care îl­ pre­­sintă consiliului, în cuprinderea urmă­­tore . ROMANULU 12 SEPTEM­BRE­ 1871 787 „Domnule, „Suntemă veniți pentru a doua oră „adî la d-vo. tră pentru a arangia con­­­flictulă întâmplată între d. Florescu, „fiindă martorii d-luî pe câmpul ă de o­­„nóre, ve rogă trămitețî martorii d-vós­­­ tră; pe noi ne găsesce la casa Crețu­­­lescu la d. Corioianu de la 4—5 ore „sâra.“ Semnătura este nedescifrabile. După citirea acestui biletă, continue d. Ioanid, d-sea începândă se rîdă, a în­trebată pe omenii sei: cine ’să adusă? El ’s aă respunsă că douî oficialî. După acesta, d. Ioanid intrândă în comptoară, unde se afla asociatulă seă, acesta ’l-a spusă că pe la orele 11 de diminață pe cândă se afla ocupată în comptoară, s’a pomenită de­uă dată că intră acolo douî d-nii oficerî cari s’aă adresată către d-luî în limba francesă. Tovarășuiă d-luî necu­­noscândă acastă limbă, le a­disă că nu înțelege ce spună. Atunci acei d-nî ofi­ciali ’î aă disă în limba română că suntă veniți din partea d-luî G. Florescu, în calitate de secondanți al d-luî, cari să se asiste ca martori pe câmpulă de onore la duelulă propusă, și ’să aă întrebată cari suntă secondanții d-lui spre a se în­țelege asupra regulării duelului. Asocia­­tură d-lui Ioanid fiindu forte ocupată și sin­gură în comptoară, și ne’nțelegândă pen­tru ce ’ia provocă la duelă, le a­disă se ’lă lase în pace; „noi, le a adăugită, „nu ne ocupămă de dueluri, noi avemă „aici marfă de vândare : daca aveți se „cumpărați ce­va, poftiți treceți în pră­vălie.“ Atunci, vetiându că era uă ne’nțelegere între acest­ douî domul oficiarî și asocia­tură d-lui Ioanid, pe cari d-loră ’lă lua­seră dreptă d. Ioanid, d-nui oficiarî aă întrebată cândă potă găsi pe d. Ioanid. Li s’a respunsă că d-lul nare lisată ora cândă vine a­casă, póte se vie curândă, póte se vie și tocmai pe seră. După a­­cesta oficial ii aă plecată. Peste­uă oră în­torcându-se, și spuindu-li-se că totă n’a venită d. Ioanid, d-loră aă lăsată b.letulă presintatu acumă consiliului. D. Ioanid, luândă acesta totă dreptă glume făcute de d. Florescu, e’a urcată în casa sea spre a se culca. Dâră mai în urmă,gin­­dindu-se că neste asemene glume nu suntă bune, și mai vîrtosă că toți omenii sei aflaseră despre acesta, a eșită din casă și s’a dusă se comunice acestee d-luî pre­­fectă ală poliției; deru nu s’a găsită nici la prefectură nici la domiciliulă saă ; și fiindă că d-nu prefectă șade în apropriare de d nu Tacian, primula procurore ală tribunalului, s’a dusă la d-luî credândă că să va putu găsi spre a’i arăta acelu biletă și a’i relata cele petrecute în ma­­gasinulă seu, n’a putută afla onse nici pe d nu prim-procurore. S’a dusă apoi la d-nu ministru de resbelă, pe care ase­menea nu l’a găsită. S’a întorsă la clu­­bură de vis-a-vis de teatru, credândă că acolo va găsi vr’ună demnă procurore, dară nici acolo n’a fostă mai norocită, întorcându-se apoi iară la poliție, a găsită pe d-nu prefectă, care tocmai pleca, și spunânduî d-luî tóte cele petrecute în privințe acestui duelă, d-nu prefectă ’l-a­­fisă că se n’aibă nici uă grijă, căci d-sea va face cele de cuviință. A doua­­ zi Mer­cur­, d-nu Ioanid, venindă la o spelulă co­munale și fiindă că credea că d-nu pre­fectă va fi vorbită ceva d-lui Florescu, accepta de la acesta de a’l declara că a făcută uă glumă. D nu Florescu ea é din contra n’a tăgăduită că a trămisu cu totă seriosulă pe acel douî d-nT oficialî la d-luî, că stăruie a se bate cu d-luî în duelă, și că, dacă d-nu Ioan­d este omă de onore, nu pole se refuse provocarea. Atunci d-nu Ioanid, vâdândă stăruința d-lui Florescu în provocarea pe care o credea la înce­pută de glumă și pe care se pudia de a o divulga, cred­ându că n’ar fi cuviincio să se scie și publiculă că între două con­­silieri comunali se petrecă asemene lu­cruri: vedândă că cu tote observațiunile ce a făcută d-luî Florescu, d-luî continuă de a’lă insulta, dicândă că dacă e omă d­e onore trebuie se se ba­t la duelă cu d-luî, cea-a ce va se țlică, observă d. Ioanid, că déca nu se va bate, nu e omă de onore; vedendu că la comună suntă pre­­sinți din membrii iei spre a se putu ținâ co silă, a ruga­ u pe d. Racoviță locote­­nintele de primară, ca se invite de d-nii consiliarî se iu­re în ședință spre a le relata aceste împrejurări; dată fiindu că’i s’a observată că legea comunale nu per­mite a se ținiâ uă ședință fără a se con­voca conciliarii cu 24 ore mai ’nainte, d. Ioanid a rugată atunci pe d. Racoviță de a­ permite a relata tóte aceste îm­prejurări a dona­t și pentru cândă era con­vocată consiliulu. Asia dâră, continue d. Ioanid, astă­ dî supune consiliului acastă cestiune arginte care se atinge de viață și de demnitatea sor de consilieră ală co­munei. In câtă privesce onórea d-sale ca comerciante și simplu cetățianu, cuvintele d-lui Florescu d. Ioanid le consideră ca prafulă care se pune pe uă haină curată și pe care scuturânduiți cu degetulă, haina rămâne totă curată, și nu crede că cine­va, în locă se scuture prafulă de pe dânsa ar face bine s’o arunce în focă. In cee­a ce s’atinge ânsă de demni­tatea de consilieră,­­lice d. Ioanid, Gesti­unea se schimbă, căci nu crede că con­­siliarii sunt­ veniți aici spre a se juca ca copii. D. Ioanid se crede datoră a se o­­cupa seriosă de interesele comunei spre a putu fi în stare a da în totă­da­una uă socotilă eșactă de banii comunei cari se chieltuescă. D. Ioanid, adresându-se către d. Fio­­rescu, Îi dice se lase duelulă, căci d-luî ca omă de prăvălie, precumu ’lă a nu­mită d. Florescu, nu înțelege duelul­, comercianții ocupându-se de altă ceva de câtă de duelă. D. Florescu a calificată pe d. Ioanid de omă de prăvălie, dice d-lui, credândă a lă insulta. D. Ioanid arată că — departe de a’i fi rușine de acestă titlu pe care d. florescu i la dată în disprețulă co­­mercii­lui — d-se a­flă pâr­ă cu mândrie și că omulu de prăvălie se crede datorii și - n dreptă de a cere socotala cumă se chieltuescă banii comunei. Prin urmare nu duelă cere d-lum ci comptă eșad­ă de întrebuințarea celoru 500,000 ocale pâtră, terminândă, d. Ioanidă dice că ieri s­a adusă la d. ministru Tell, care este și ad-interim la ministerul­ de resbelă, că­ruia relatându I tote cele întâmplate în privința duelului, ’i-a arătată și biletulă pe care l’a lăsată acel douî d-nî oficialî; și că pe soră a venită la d-sea d. co­­m­andante ală orașiului, întrebându-la ai spune­­ cine suntă acei douî d-nî oficialî cumă îl chiamă, și unde locuie că. D. Ioanidă neputâ­ dă ai da aceste inform­a­­țiuni s’a mărginii a a arăta d-luî coman­­dante numai acelă biletă. D. Ioanidu rogă pe d. Florescu ca omü onestă ai spune numele și locuința aceloră douî domni oficialî spre a le areta d-lul coman­danții. D. Florescu protestă energică in con­tra cuvinteloră d-lui Ioanid, cumă că d-lul ar fi atacată comercială, și rugă pe consiliu să se ad­ă p­ acesta. D-sea dice că comercială este puterea unei țări,­ că comerciala este compusă de persone forte onorabili cari sd­âncă m­ă merită mai multă, acela de a’și fi creată averea prin propriele sale merite. Nici vă­ data dură n a avută intențiunea da ataca comerci­ală, mai cu suma că printre colegii d-sale se găsescă comercianți, persone pe care d-sea le stimază, și care n’aă protestată în contra cuvinteloră pronunciate de d-luî în ședința trecută Sole,­­Ilie d. Florescu, că d. Ioanidă speculază cuvintele d-lui în piad­ă, dară lasă ea publiculă se judece, se se pro­puneie asupra conduitei d­lui Ioanid. D. Florescu continuâ,dă aretă că în­­tr’i­ devĕra a atacată pe d. Ioanid perso­nale, și ’și mănține cuvintele d-sale în privința d lui, ânse pentru onerea co­­mercii lui, crede că d. Io­aid nu este re­­presintantele lui. In cee­a ce privesce că d sea a pro­vocată pe d. loinidi, c. Flor«­seu aretă că acesta este adevera­ a ; énse nu credea ca d-luî se facă din acasta cestiune de con­siliu, ființă să cestiune cu totulă privată. Intr’adevĕrit, dice d. Florescu, a trămisă martori­le d. Ioanid, pe cari nu numai n’a voită se’î primască și se respundă la provocațiune, dară chiar și a reclamată parchetului în contra militarilor s­trimiși. D. Florescu se miră curân­d. Ioanid cere ca se divulge numele oficialilor­ , mese­ria de dotatore n’a făcut-o nici vă­ dată, și o lasă d-lui Ioanid. D. Florescu resumându-se aretă că nu voiește a mai prelungi acastă disensiune, lasă dâră că fiă­care cetățianu, care va citi pro­esele vervali, se pronuncie epite­­tulă ce se cuvine omului acela care în­­trebuințeză asemene mujioce și care re usă uă satisfacțiune de onore. Toți ceî­l­alți d-ni consiliarî propună ca acestă regretabile incidin­e tratată în ședință secretă, se nu se publice. D-niî Ioanid și Florescu ânse stăruindă A se înscrie cuvintele d-loră, și âncă nu es­­tenso în prosesulu verbale, care se se publice, consiliulu n’a putută de câtă cu părere de râd se accadă la propunerea dumnuloru. (Estrasa din procesuri-verbale­ alíí ședinței consiliu­lui de la 27 August s.­ H.­r. * Jules Favre a intentată procesă de presă contra tuturoră diam­eloră, cari au publicată calomnii despre câ­isulă și des­pre faptele sale din timpul ă, când­ era ministru. Totă­ uă­dată este de notificată că Jules Favre a redeschisă biroulu scă de advocată și la 4 Septembre st. a. a avută cea ântâiă pledarie. (Curierulu de Iași). Bucuresci, 5 Septembre, 1871. D-luî redactare alu pianului ROMANULU Domnule redactare. Au­ înserată în stimabilele d-vóstre diar­ă, de la 4 ale cuvinteî uă epistolă a unui abonată anonimă. M’am mirată că d. abonată nu și-a supscrisă și numele, acesta dovedeșce că se ascunde, cândă invocă pedepsirea func­­ționarilor­ abusivi. Totă lumea scie că d. Manolescu, fostă perceptare la colorea de galbenă din ca­pitală a delapidată bani. Asia dâră d. abonată n’a avută în vedere se scrie ceva noă, ci numai se respândescă u­ă neadeveră despre ancheta ce se face în privința baniloru delapidați de Manolescu,­­zicându-se că acestă anchetă se póte casa de autoritățile judiciare, fiindă­că se face de mine, ca particulara. Cu tote că anchetele făcute de una par­ticulară pot­ fi legale, când­ particularulü ar ava autorisațiunea unui ministru, totuși d­ abonată a uitată, se vede, a arăta, prin epistola mea, că nu este persona mea particulară desemnată ca facerea anchetei în cestiune. Pentru acastă anchetă e de numită uă com­isiune, compusă de d. procurore ge­nerale pe lângă curtea de apelă, d’ună membru delegată ală comunei Bucuresci și d’ună delegată ală d-lui ministru de finance, ș’acastă com­isiune, credă, are destulă greutate, ca se inspire ’ncrederea că va arăta totă adeverulă, prin anchda ce face. Asicuru încă și pe d. abonată că au­toritățile judiciare nu voră găsi vr’uă ne­­legalitate la un asemene anchetă. Speră, domnule redactare, că veți bine­voi, în interesul­ adevĕrului, a ’nsera acestă respunsă prin stimabilele d-vóstre drariă. Primiți, ve rogă, domnule redactare, asigurarea pro­di­tinsei laele considerațiuni. N. Petrescu. Societatea Română DE ARME GIMNASTICA ȘI DARE LA SEMNE. Duminică 12 Septembre concursă cu premie­ra carabină și pistolu în localulă de dare la semnă ală societății. Societatea Economia Duminecă la 5 Septembre, neputându­­se întruni numărul a d-loră membrii în conformitate cu presei ipțiunile art. 45 din statute, Comitatul­ face cunoscută, că, Duminică la 12 ale curentei, pe la ora 12 din di, are a se ținu ședința ordinară a adunarei generale din patrilunia a doua a anului curent , cu ori-care ar fi nume­­rulă d-loră membrii presinți, conformă art. 46 din statute, și totă-d’uă-dată se adauge, că s’aă luată disposițiuni pentru ținerea ședinței totă în localul­ Ateneului română. Președinte, F. S. Aureliană. Secretară, I. Ov. Enacenu. Girante reapun^ătorii, P. BSliceanu. Doctor ulii Veileanu, locueșce calea Ver­­gului No. 45. Dă consultații gratuite pen­tru malawi sermani de la ora 10—12.

Next