Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-17

798 Elveția. In Elveția principala cestiune la ordinea dilei este totă reforma Constituțiunii federale. Speranța anilor ei din urmă a arătata că este necesar sn a se pune în armonie legislațiunile deosebite ale diferitelor cantone și d’a se crea una dreptă unica pentru afacerile comune ale Confederațiunii. In numărul chestiunilor ce se discută astăzi suntü legislațiunea civile, codicele judiciare, armata și puterea civile. Adunarea marelui consiliu a însărcinată uă comisiune spre a’i face unü raporte în privința propunerilor făcute de consiliulu de Statu ale cantonului d’Argovia, relative la cea din urmă cestiune. Acesta raporte s’a și depusă și conclusiunile lui sunt întocmai cale puterii esecutive cantonale. Eră ce propune comisiunea argoviană: Separațiunea asolută a bisericii și a Statului , libertatea tutorii credințeloru d’a se constitui în comunitate religiosă și d’a se administra fără intervenirea autorității civile; starea civile: căsătoriile, nascerile și ’mormântările, lăsată în mâna comuneilor; escluderea învățământului religiosă din școlele publice; secularizarea averilor monastirescă, cu obligațiunea pentru comune d’a ajuta cu veniturile foră trebuințele diferitelor culturi. Rosia. Imperatură Alesandru al Rusiei, după câteva zile de la întorcerea sa din Varșovia, a publicată ună acasă, prin care prescrie ca, în scolele private și stabilimentele publice de instrucțiune din Polonia, limba germană se fie preferată celei francese. In institutele cari aă clase de conversațiune în limbile esistente, trebuie a se urma ordinea următore: patru dile rusesce, doue dile germănesce, uă di franțuzesce / ROMANULU 17 SEPIERE 1871 JBI Craiova, 1871, Augustă 29. D-lul redactare alu fliariului ROMANULU Domnule redactare, Bine-voiți a face locă în unulă din numerile Rarului d-vóstre următorului arlioulă, relativă la propunerea depusă în Cameră pentru canalisarea Jiului. Primiți totă-d’uă-dată încredințări a osebitei mele stime și considerațiuni. Petru Opran. De la una timpă încoa s’a vorbită multă la noi de ivirea unui întreprimitoră pentru regulirea Jiului de România mică, cu scopă dală face plutitură pentru vase de transportă. Uă asemenea noutate ne-a înveselită apoi cu atâtă mai multă, cândă aflarămă că una Elină, care ar dispune de mai multe vase plutitore de abură și vase de transportă, ar fi visitată localitatea în lungul Jiului, ar fi găsită că ar putea deveni navigabile, și ar fi depusă pentru acestă sfârșită la Camieră condițiunile acestei întreprinderi. Societatea nostră săltă de bucurie, cândă venu că de astă dată, nu suntă numai vorbe, promisiuni și studii pregătitore, ci se propune ca, italü și ostenală, și așa începu a compta de sigură că lucrul se va realisa și că prin urmare se va dota și a treia capitale a României că uă cale mare de comunicațiune, de care are indispensabile necesitate, și de care astăzî, este cu totulă lipsită. Eu n’am avută parte de a întâlni pe acestă domnii cu ocasiunea studiului făcută acestui fluviu, pe cândă visitase și urbea nóstră Craiova, fiindă că me aflamu la țară, n’amă putută dară afla nici propunerile, nici intențiunile, nici modulă d-sele de esecutarea lucrări, de care tóte mă interesamü forte multă. Acum énse, vivid a d-lui érő pentru acestă sfârșită pe la noi, l’amă văduvă, m’amă informată precumă despre proiectarea d-sale, despre scopulă întreprinderii, și pót © dacă nu mĕ încetă am descoperitu chiaru și modulu și mijlócele d-sale de esecutarea lucrării, de cari nu prévoia a ’mui vorbi cu claritate, numai despre condițiile propuse Camerei în totă întregimea lor și nu mamă dată în vorbă, nu le cunoscu déja nici astăzi cu esacuitate, ci numai din audite. Așa amu audită că d-lul este gata a desdauna pe proprietarii moritore după Jiu, care trebuescă a se desființa, că curățirea Jiului se face cu spesele d-sele și că pentru aceste sacrifice cere una privilegiă îndelungații de navigațiune, case fără fișare de uă tasă pentru transportă. Eu de aceste lucru m’am dată mai ântâiă în vorbă cu d-lum, de nefisarea unui maximum de tasă asupra transportului, cu care ocasiune casé am aflatu mai tote căte doriamă se scri. Și pentru că deslușirile făcute mie cu acestă ocasiune suntă de natură, a nu ne pre mângâia, ci din contra a ne neliniști și a ne disilusiona de speranțele ce nutreaba în acestă privință, m’am simțită obligată a le da publicității pentru interesul comună, ca pe două parte, de voiă fi credută de exadă în apreșierile mele, se oprescă uă contractare, care suntă sigură că ne va face neajunsu și va produce regretulă nostru în viitoru, pe de altă parte am fi credută că prin divulgarea descoperirioră și apropierilor mele se dau de timpuri și materie la desbaterea unei cestiuni de mare importanță, ca se nu fimă surprinși ci chiară de vomă contracta cu acastă ocasiune, se contractămă case cu totu maturitatea și se căutămă a nemeri nu numai mijilóce pentru împlinirea intereselor. Intreprindătorilorű mai cu semă cândă sunt străini, ci și pentru satisfacerea intereselor nóstre generali. Sevenimă dură la cestiune. L’amă întrebată, ca ce plată de transportă crede d-lul că va fi se se ié d’aici pené la Bechetă ? ..■a care întrebare 'mi response: că pentru a fișa navlulă n’a putută, nici că va íuta orărî nimicit, pentru că nu se potă calcula chiăltuelile regulării Jiului, avândQ a se lupta cu elementulă de apă, nici că se póte prevedea stricăciunile anuali, ca se potă cunosce suma întreținerii, și adause că fișarea tasionară trabui se ne preocupe și se ne neliniștescă într’atâtă încâtă se facemă din causa acesta împedicare la înrprinderea propusă, deja se înțelege că nunitulă va fi silită pentru propriulă interesă ală d-sele d’a cere ună preță convenabile pentru transportă, spre a atrage marfa din mâna chirigiiloră la vasele d-sele, cu ună cuvântă ’mi (frica d-lui că concurința ce ’I voră face chirigiială va sili se lase navlu ® mai josă, și prin urmare crede că în privința acesta nu vomă avea nici ună motivă de nemulțămire, ci vomă fi satisfăcuți pe deplină și în tote privințele, ne vomă bucura deră d’uă navigațiune fără nici uă chieltuială și ostenel ă din parteim. La tote aceste m’amă silită a’i obiecta că nu suntă împăcată, căci mai ântâiă menționarea de concurența chirigiiloră nu este male, nu pute avea locă aici, deoarece cu opera terminată m’așa vedea constrînsă că ca ună esportatoră ce suntă, a încărca chiară cu ună preță mai urcată decâtă ală chirigiiloră, pentru evitarea furturiloră și a stricăciunelor, camlate pe uscată de ploi, și mai cu semn pentru înlesnirea transportării mârfuriloră, în sume mai mari, și mai iute, aceaa ce nu se póte face prin chirigii. Orecare concuriiță , spuneamă , ară putea se’i facă ună diurnă de seră, care s’ară construi până la Dunăre, sau cândă ară fi liberi și alții de a transporta pe Jiu, aceaa ce se opreșce prin contractarea propusă și se păstrază esclusiv aminte pe sémn d-sele și pe ună timpă îndelungată, aceaa ce pe noi ne îngrijește și mai multă. Prin urmare cieeamă că presupusa concurență a chirigiiloră nu este temeinică, și că ară trebui, după opiniunea mea, se se așede alte tase pentru fișarea tasei de transportă. Atunci îmi declară că ară fi avută și cu d-nii miniștrii pre care espircat în privința la acesta și că ară fi profună scădâm menta de transportă eu —30 la sută ti mai josă de câtă ală igiiloră. Și la gă acesta mamă opusă, dîlu’I că nară și sei cineva de care predă chiriei se tu se ție, seu care preță ge ie de basă, m din care se se reducă -30 la sută, nu de órece chiria este va»ile cândă 16 pi sfanți pe chilă de la Diva până la Beghetă, cândă 18, tândiO, 24 chiară oi și 28 de sfanți și, că cederându-se îndlesnirea transportului pipă, ară trebuie acesta se fiă de de ce I mai josă de p câtă acela pe uscată, urmare 4ise încă nici acesta nu putervi de basă nu cine promite îndestulare amu conchisă c că dacă d-lul nu va tea înlătura a acastă a nostră preocupi, nu va putea declara cu ocasiunea coractării unu ma c siniumă de chirie, uă i sa corespundă c tore capitalului și ostenioră d- sele, nu va dobândi nimică dei Cameră. Spre a putea înse fisa acesta s ă se cere uă o seriosă și precisă estațiune de chiăituielile agulării ș’a întrunerii lucrului în bună stare. Puse derăceni speciali, cari , se ’i facă estimațiune pe care vomă lua-o de lasă, și a?unc vomă sei se resplătimă cu dreptate catarulă și ostenelile d-sele, și nu vom ave nimică de chisă, chiară cândă n vomă obliga la uă chirie mare.—Vomă ascula ce producte și mărfuri se voră prea transporta pe vasele d-sele, vomă cărî pe chile, pe greutate sau pe valorei mărfet mă preță, spre beneficiarea întrepinderii cu prisasă. Am adăugată după acaa că, decă nici prin modulă acesta hum póte alege adevârulă, nu se pute sabili dreptatea și pentru uă parte și pentru alta, apoi amă putea fi sa tasa după plita la vapore de la Calafată până la Bechetă, fiindăcă totă aceaa distanță este și de la Craiova până la Bichetă, și se dă plătimă îndoite spre a se acoperi chiăltielile regulării Jiului, precum și diferința chiăltuelilor a transportului marfei, pe Jift de câta aceaa pe Dunăre, fiindăcă cu același numără de ameni se conducă pe Dunăre împătrită de mari vase, de câtă acelua, care vor naviga pe Jiu. Amădisă în fine că numai asemenea prebări și calcule potă deslega cestiunea, potă stabili că dreptate, era nu concurența chirigiiloră, și că lafișarea tasei trebuie se nu perchemă din vedere dncă uă lucră incontestabile, care este, că navigațiunea confu:.dă în sine idea de estinitate, mai cu semicândă este vorba de a transporta în josul apei, se nu taseze transportulă mai susă, de câtă multă până la jumătate din plata fixată pe calea ferată de la Craiova până la Brăila, adică împreunându-se plata pe Jiu de la Craiova până la Bechetă, cu plată pe Dunăre de la Bechetă până la Brăila, se fiă multă mai josă de câtă aceaa după uscată. Tóte aceste aservărî pe câtă mi sau părută n’aă făcută bună efectă asupra doritorului de privilegia, ba i-a săpată în T’ună rândă și vorba că nu vede în mine precumă îi s’a spusă mă susțiitoră ală întreprinderii ci din contra uă aspru combătătoră, și ca unii din lectorii acestui articlu se nu cadă în asemene aprecieri, voi continua desbaterea cestiunii, ne voi ocupa seriosă a aréta modulă celi mai nemerită, nu pentru a împedica întreprinderea, ci de a înlesni realisana «I. Mai ântâiă de tate va fi de trebuință a spune aici, că dorința generale n’a fostu numai de a dobândi navigațiunea pe apa Jiului, spre a putea transporta verîce producțiune și cu orice pieță, cu pieță de despoiare, situațiune în care ne vedem amenințați de a cădea prin actuala popunere, ci celă de căpetenie visă și speranță a nostră a fostă, se pute mu ajunge a transporta eftină ca pe tóte celelalte aje plutitor« de asemenea natură.— Noi se chemu dâră, că realisându-se navigațiunea pe Jiu, vomă putea încărca mai cu senă cerealele nóstre póte chiară și pe propiile nóstre vase, le vomă lăsa la v,le péne a Bechetă, fără a fi trase de vapore, fără multe spese, conducânduse de doul seu rel omeni, și de la Bechetă se le tragemu în susu sau prin vase cu aburi seă prin cal, astu-felu în câtu transpor,ată până la Dunăre se ne coste mai nimică. Prin urmare scopulă estinătății ținta nostră de căpetenie, neputându-se ajunge prin acordare de privilegiă asupra navigațiunii, voiă spune că acesta nu se póte dobândi, de câtă despărțindu-se lucru în două, unii se ia sarcina regulării Jiului, pentru care li se va acorda perceperea unei tase pe cantitatea producțiunilor transportate pe apă, oă plată îndestulătare de a acoperi chiartuelile lucrării, și alții sau totă lumea se fiă liberă a naviga cu plată otărîtă pe cantitate și calitate de mărfuri, pentru împlinirea lucrarea acesta, care capitală nu se póte perde nici-uă dată, fiindăcă pe lângă acesta întrebuințându-se și dilele șoselelor, mai bine pentru ’«ființarea unei cât atâtă de importante, nu maî într’umană se va termina lucrarea, ca se putemă naviga pe Jță până la Craiova, pe care distanță se voră transporta mari cantități de mărfuri și producte, póte chiară și 300.000 bile de cereale, uă sumă ce ne va produce de sicură ună venită pentru acoperirea procenteloru și anuităților capitalului împrumutată. Nu seă dacă dup’atâta nedreptate ce s’a făcută acestei părți a României, din care se trage atâta bănetă în tesaurul statului, și cu tote acestea este numai ea lăsată fără drumuri de comunicațiune, astăfelă încâtă plecându cineva din capitala ei în cestui lucru negreșită că vei cere ca so orîce direcțiune, nu va găsi de câtă societatea se cugete cu seriozitate, se nu duri stricate, lipsă de șosele naționale, și se descoragieze, ci se se pătrundă că venitulă acestoră rase va fi atâtă de însemnată, încâtă s’ară acoperi cu abondință oricâtă de mari ară fi chiălturile regulării fluviului, și că întreprinderea nară fi espusă la vreuă daună, ci ară avea mare profită. — Consuletze societatea, și convingu-se ca sosită timpulu d’a rupe cu trecutulă, trebuie se ne asemănâmă cu cealaltă lume, care a sevârșită asemene lucrări prin contribuirea mulțimii; asociațiunea dură prin acțiuni este celu mai bună și practică mijlocu d’a ajunge la scopulă nostru, și mai cu sumă cândă asociațiunea va fi compusă de persone ale localității, care pentru interesulă soră propriu, avândă și ele trebuință de transportă nu voră urca acastă tasă mai multe, ci numai p’atâtă, câtu s’ară cere pentru acoperirea chiăltueliloră cu procente abondente. Asta va fi totă suflarea ’mpăcată și folosită prin aserm ne regulare a lucrului, ceeaa ce nu va resulta nici vădată prin acordarea privilegiului de navigațiune ca dreptă recompensă regulării fluviului, chiară și cândă s’ar fi la încă maximum la transporta, pentru că regula acasta nu ’mpedică pe privilegiată a te șicana, a’ți spune că este prinsă de altuia, că nare vase disponibile, și tóte acestea spre a scote preță mai urcată și celă cu păsă plătesce și peste tarifă, numai ca se-șî ntâmpine trebuința. Mi se va respunde, că nimeni nu se opune la acesta, și că toți recunoșuemă că asociațiunea va produce acetă resultată, însé lumea nostră nu este în stare a forma d’uă-cam-dată uă asociațiune. Atunci dicu că și actualele întreprinzători se nu dobândască pentru lucrările de plutire, alta dreptă, de câtă dreptul ă d’a percepe rasă pe cantitatea de producțiuni transportate pe acestü fluviu, aceaa ce se percepe și pe canalul Suedului, și că nemulțămindu-se cu asemene condițiune, atunci preferă mai bine actuala stare de lucruri, de câtă d’a acorda unu privilegiă atâtă de ruinătorii pentru noi. Se nu se vorbască dară cu ’uftkare d’acâstă actuale propunere, se iutesstă că necerânduni-se nici ună bană, și făgăduindu-ni-se posibilitatea de navigațiune nu ne expunemă la nimicu, căci pentru aparință seamănă se fie asia, era în realitate vomă regieta aceaa ce vomă face cu atât ușurință, vomă purta una jugu greă pe grumazii noștrii într’u lungă durată de timpă. Se cântâmă dâră prin tóte micile cele a lumina societatea despre reală ce ne amenință și care ne póte ajunge dacă nu vomă fi serioși, se cântâmă a ne pătrunde despre profitul unei asociațiuni, care pentru regularea Jiului ar dobândi dreptul ă da percepe uă plată convenabile și corespunde tare cu chiăluielile ei. Și dacă din fatalitate nu s’ar pute șterge rugina din societatea nostră cu ’nlesnire, și nu ne-ară da nici urmă de speranțe că ’n curândă se va putu realisa asemene ’ntreprindere și la noi; atunci nu ne remâne alta de făcută, de câtă a recurge la guvernă și la cameră, ș’a se ruga se ne procure capitalulu necesariu pentru Petru Opranu, nu numai că te căsătoresc ca cu boii, dară vieța omului este espusă la totă momentulă, cu deosebire acuma după inundațiune, căci și puținele poduri cari au esistată, numai există, nici că este speranță d’a se repara în curândă, nu seă,nică, dacă dup’atâta neglijință ș’abandonare a acestei porțî a României nu s’ar cuveni celă puțină a veni în ajutorul ă iei în acestă privință, ’mplinindu vă dorință și trebuință indispensabile, mai cu deosebire acuma, cândă este amenințată a remâne pentr’ună timpă ’ndelungată și fără cai ferate, ca și separată de totă lumea, care cale în cealaltă parte a României este aprópe d’a se termina cu desăvârșire ș’a funcționa ’n totă puterea cuvântului. Nu seă încă la ce s’a făcută studiile pregătitore asupra acestui fluviu, la ce s’a cheltuită uă sumă însemnată de bani pentru năvisarea și fondarea Jiului, dacă guvernul n’a avută planulă croită de la ’ncepută și nu s’a gândită la ’mplinirea operei, prin modulă aci indicată, printr’uă împrumută. Aștaderă după câte s’au aretată aci, nu credă că e’ar pute cine va imagina vr’ună avantagiă de la propunerea aerualelur ’ntreprinzătore, care pe câtă mi se pare mie și mi se spune, nu ’nfățișază nici uă garanție că va face uă lucrare solidă, nu aretă plană pe care se se oblige a’lu esecuta, nu spune ce sumă va ’ntrebuința în acestă ’ntreprindere, nu garanteza, dară nici siguranță de navigațiune, că nu ne va arunca de malurile fluviului împreună cu mărfurile și productele nóstre, căci pote d-lul se crudă că este destulă dacă se desființeză morile după Jiă, și cu caragială ce ’Ici va fi avândă espune vasele d-sale, dară noi ce vomă face, la cine se ceremu disdaunarea nostră, cândă acesta va resulta din asemene împrejurare seă neperfecțiune a lucrării? Se cugetămm dâră cu serioslitate, se nu ne facemü pe lângă altele și de rîșu, se ne gândimă la tote și se pătrundemă bine tote posibilele circumstanțe și neajunsuri ce ne potă ajunge. Ancă vă dată dârădică, că după tote ce amă înțelesă nu mi se pare lucru seriosă, nu este propunerea actuale de primită. Speranța mi-o pusă casé pentru realisirea dorinței nóstre, într’uă matură cugetare a guvernului a Camereloră ș’a societății, care toți la mă locă se voră convinge că numai printr’uă ințeleptă chibzuire, numai prin unire, prin colectivitate, prin mijlóce oferite de mulțime se potă împlini asemene opere. La casă contrariu cnse o repetă că, mă vedă silită a cere ajutorulu statului, în modulă susă arătată. Asemene măsuri potă produce imense profite și generale, ori întreprinderi prin privilege satisfacă numai pe ceî ce dobândescă asemene drepturi de la noi. Citimu în Semenătorulu din Bârladu de la 5 Septembre: Nemții s’au înrudită cu noi ca se ne civilizeze, formându din Jidani uă clasă de luidlocfi in țara utstră;