Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)
1871-11-08
970 ROMANULU 9 NOEMBRE, 1871 pători ai țerei se opineze în propriile lor ü cause, și România se tată, se nu aibă dreptul pe care ’lă are cele din urmă asasinii d’a recusa pe jurați, când’ ei ’și-a resprimată opiniunea în contra acuzatului, séu condu este de notorietate publică ca avea intere să se voteze contra sea. Scumpa noistră patină, întocmai ca divinulu crucificată de la Golgota, este silită a’și duce singură instrumentulă supliciului. Astă-ietă Iudeiică silită pre Christă aduce singură crucea pe care l’aă fostă restignită pe drumul ă ce disperțuia, la loculă supliciului. Fiulă omului, obosită de greutatea ce’să apăsa, cade. Suspinsă pe cruce, în agoniă, i se facesete. Fariseii ’i daă oțetă. Atunci elă rădică ochi de la acastă lume, pentru cere atâtă de multă suferin, și cere mângâiere. Judecătorii sei atunci cu sulița în costă ’să împungă. Mare nedreptate s’a comisă atunci în lume. Déca ânsă în altă ordine de idei amătrămite precami rar^e de reminiscință pe câmpul ă vastă ală istoriei, vomă vede cu anima sdrobită și alte esemple de nedreptate. Ce făcuse Temistocle, Invingătorul de la Salamine și Maratone pentru a fi eșilată ? Ce făcuse Aristide pentru a fi gonit din țara mea? Ce făcuseră cei d’ântâiu creștini pentru a fi aruncați în circă spre a fi mâncați de dobitocele terose ? Doru Galilei, dejű Ian Huss, Servet și alții? Ce făcuse Socrate, acestă nobile figură a anticității, a cărui gloriă, în loc d’a se întuneca prin trecerea timpului, străluce c’uă lumină mai viiă și mai splendidă? Omenii aceștia erau drepți, și cu tóte acestea contimporanii lumi’aă amestecată cu criminalii umanități. La noi culpabilii să împlută drumurile : ei desfîdă opiniunea publică, o disprețuiescă, o nesocotescă, și noi ne prosternămă ’naintea loră, aceia, cari ’i atacă, suntă pasionați, ușiureî, CU puțină closă de capacitate politică. Da, deca justiția n’ar fi sfărâmată, daca Strousberg n’ară fi fostă puternică, lucrurile eraă se fie liniștite. Nici disolvere de Camere, nici crise ministeriale, nici despoiarea finanețeloră, nici discreditulü regimenui constituționale. M amă încetată, ce răscuse. Dacă Strousberg nu esista, Camarila trebuia se invente alte infamii, fiindăcă altminterea ’și-ară renega propria sea esistență. Richelieu, în testamentulă seă politică, între alte secțiuni mai lasă și pe acesta. Domnitorii se nu se servesc nici uădată cu omenii probi, virtuoși; cu aceștia nu potă ajunge la realisarea dorințelor ăloră.“ Ună mică rege ală anticității de pe țărmii Pontului-Rusină, supărată pe lingăii palatului seă: „miserabililoră, le «jise elă, va și omorî îndată, déca despoții n’ară avea necesitate de scelerați ca voi!“ Aceștia suntă intimii consiliari cari în totă-de-ma aă condusă ambițiunea Domnitoriloră: astăfelă suntă și treptele de moralitate pe cari s’a urcată ministerială. Cine nu seie astă-iji că statulă nostru este jăfuită politicesce și moralicesce ? In zadară, mai pe la tóte curțile de jurați, se vede umbrele casiariloră acusațî pentru delapidărî: ei sunt ă achitați, parte prin insistența guvernului care se servesce de dânșii în timpul alegeriloră,precum se spune’ despre celebrulă casiară influinte de tip Târgoviște, parte suntu achitați prin revolta consciinței jurațiloră, cândă vedü că ómenii de la putere insistă, întrebuințeză tóte mediele pentru a se consacra delapidările, voindă se implice chiară represintațiunea naționale în complotul jafului și compromițendu’să, se desființeze juriulă. Tóte viiturile au conspirată în contra României, și noi jurii tăcemă! Și ce este ună stată, care nu mai are moralitate, virtute, justiție și probitate, deca nu mă cadavru din care mănâncă lupii despotismului? Junii noștrii simtă, véciü tóte acestea și, ca nișce soldați desmoralisați, aă aruncată munițiunile, aă fugită, alții s’aă retrasă in cele din urmă și regulî, alții aă trădată și aă trecută în partea adversă. Junii sunt soldații presintelui: ei ducă stindardul posterității, ei trebuie se semene virtute, pentru ca generațiunile viitóre se culegă virtute. Se ne rădicămă din miseriele în cari ne terémü, se strabatemă liniile de demoralisațiune ce ne împresură, se încingemă cocarda adevératelor interese ale Patriei, se luptămu pentru fericirea posterității, se nu pregetămă, pentru ca numai astăfelă se ne putemă repausa cu consecința împăcată, în sînulă eternității. Acealși Oltenii din Mehedinți. ADUNAREA DE PLITAjILORU. Ședința de Vineri, 5 Noembre, 1871. Președința d-lui Dimitrie Ghica. Presinți 77 d-nn deputați. Se acordă mai multe congedie. D. Beloescu comunică Adunării că regretă circumstanțele cari îiu împedică d’a mai face parte din onorabila Adunare. D. Agarici și G. Brătianu susținu a se face invitațiune d-lui Beloescu de a’și retrage demisiunea, pentru motivul că d. ministru de instrucțiune, care printr’uă circulare soma pe profesorii ce suntu și deputați a opta între mandată și catedră, nu trebuie se așeze de posițiunea de profesore a d-lui Beloescu, care prefere a demisiona de câtă a’și perde profesoratulu. D. Boleacu susține că d-sea a fostă totudeuna contra alegerii profesorilorü ca deputați, contra tăvâlirii loru în politica fluctuante a filei, ci mai bine se’și vâr să de șeole se’șî tipărască cursurile, dérit fiindă că vă dată s’a admisă principiulu contrario, atunci se se ridice pentru toți profesorii din ori-ce regiune, căci chiară în capitale vedemu profesori, cari nu’și termină materia câtă prescrie programa, perdendu-și timpul cu politica. D. Agarici combate pe d. Boleacu arătând că constituțiunea dă drepții profesorului de a fi deputată, și întotodeuna s’au alesă profesori ca deputați, înlocuindu-se cu locuțiitori, și déca d. ministru nu recunosce acestă dreptu profesoriloru, atunci lovesce în constituțiune, și acesta o pate face numai atunci cândă profesorale nu este legitimu înlocuiții. D. I. Codrescu, luândă cuvântule, arata că are puținu de adausa pe lângă cele zise de d. Agarici, ca unul ce este colegu cu d. Beloescu, profesore la liceuță din Berindu. Arată că d. Beloescu a fostă de multe ori deputatu și totu-deuna a fost ă înlocuita c’unu bacalaureată care a făcută ș’ună ană în facultatea de științe din Belgia. — D. Belcescu ’și-a cerută congediă la d. ministru, ministrulu n’a voită se’î acorde și prin urmare n’a putută altd de câtă a’și da demisiunea. D. N. Blaremberg, luându cuvântule, arată că este vorba de dreptă, de principiö. Ceea ce legea permite directă, nu trebuie se se tolereze indirectă. Se zice că profesorii nu trebuie se facă politică, c-sea contestă aceste principii, deorece chiară materiele de scale — filosofia, dreptură publică, istoria coprindu politică. Nu e déjit rău ca profesorii să facă politică, dérü totulă e se facă uă politică sănătosă. Constituțiunea prevede și consacră admiterea lor în corpurile legiuitore, dovedi participarea profesorilor din Universități la Senat. De dreptul de care se bucură profesorii din Bucuresci, avându cursurile diminața, trebuie se se bucure și profesorii din provincie, cari nu potă asia de lesne, ca cei din Bucuresci, se vie la Camere. D. Boleacu susține din nou că profesorii trebuie se'și vétju de scală, se 'și ocupe tóte facultățile loru, totă inteligința loru cu misiunea la care suntă chiămațî. Astăfelă, din trecută mai avem ană geografiă, uă istoriă etc, pe cându astăziî profesorii cei mai vechi n’au ună manuale de cursuri ce ’să ținu peste ană. A înlocuit pe ună profesore este a ’lu insulta, căci opiniunea publică și guvernulu ’le-au ales pe elă pentru acea catedră, cu care se identifică, éru nu pe locuțiitorui; de acea d-sea propune uă ifleie pe care de multă o profesară. Ca profesorii se nu mai potă fi deputați, nici miniștrii, ci profesoriile se remână profesore. D. Al. Florescu arată că cestiunea s’a pusă rea de la începută, și, vă dată ce d. Belcescu opteză pentru catedră, nu mai încape nici uă discusiune. D. ministru de culte și instrucțiune publică combate mai pe toți preopinenții, aretându ca d-sea o dată să circulare mai nainte d’a se face alegerile, în care spunea că profesorii se ’și vétă de misiunea loră. D-sea cândă a venită la ministeriu a găsită multe lucruri cari nu’i convineau; unii profesori credeau că e destulă a arunca să depeșiă ministrului și a pleca de la poștă, acesta ’iă-a făcută se dea acea circulare. Suplinitori nu prevede legea, ci numai profesoii titulari, provizorii sed definitivi. D-lui Brătianu, care adineori susținea că ar prevede legea acesta. ’I spune că legea nu prevede. D. Codrescu a susținută că d. Belcescu este Înlocuitd c’mă june bacalaureată; acela pate fi când de amininte, dérün’a trecută prin purgatoriulă cerută de lege, concursulă. Ca ministru alu instrucțiunii, nu va acorda profesoralul se plece de la postură seă, de câtă numai în casă de bală. Onorabilele seu colegă de la justițiă și esterne, ca profesore, ia cerută se -i acorde ună suplinitore; d-sea, ca ministru al instrucțiunii, nu ’î a acordată, ci l’a silită se reorgá la postulă seă. Dacă ședințele Camerei se vor ține în altă parte, profesorii de acolo voru ave facultatea a se bucura de aceste beneficia. D-sea a luată aceste disposițiuni după lege, și n’a luată nici de cumu două măsuri precum s’a disu. DD. Maiorescu și Negruzzi, profesori în Iași, au fostă obligați a sta la locul ă lor, deși votați cu totul contrariu de câtă dd. Ionescu și Beloescu, cari asemenea au fostă obligați. Legea érd nn d-sea ’I opresce. Camera tacă cumă va crede : d-sea o va asculta. Se cere închiderea discusiunii. D-na Nicolae Blaremberg combate închiderea discusiunii pentru că legea instrucțiunii publice este mai vechiă decâtă constituțiunea, și principiul de dreptă este că pactul vechiu se supune pactului noă. După Constituțiune, [iată profesorii și deputați; ună altă motivă și mai energică este acesta : ce se face cu profesorii Universității de Iași, cândă suntă senatori? Catedra ler eraâție vacantă! Ecă cu Constituțiunea recunosce și cere chiară din sînulă profesorilor senatori, prin urmare și deputați. Cumă a pus chestiunea d-lu ministru de instrucțiune, nu mai e uă simplă disensiune, ci uă discnsiune de principiu. De acea rogă pe Adunarea nu ’nchide disensiunea. Punându-se la votu, se nasce contestațiune și se procede prin bile. Discnsiunea se ’nchide cu 51 voturi, contra 34 din 85 votanți. D. Eraclide, luândă cuvântule, rogă pe adunare a face și ’n acésta o pasiune cumă s’a urmată totu-de una, adică a se invita d. Belcescu se ’și retragă demisiunea, căci nu e bine se se facă escepțiune numai cu d-luî. D. Vernescu, luândă cuvântule, arată că nu mai era de trebuință a propune se ’i se facă invitațiune, deorece biutoulă e datori, din usu, a face acesta, și crede că nici acestă ușă nu va fi impedicata de calitatea de profesore. Se pune la votu demisiunea d-lui Beloescu și se primesce cu 54 bile contra 26 din 80 votanți și uă abținere a d-lui Boleacu. Colegiulă ală Hi de Tutova se declară vacantă. D. Lahovari, raportatorele comisiunii pentru elaborarea proiectului de respunsu la mesagiulu tronului, dă citire proiectului de respunsu: Pre înălțate Domne, Adunarea deputaților fi chiămată în sesiune înaintea termenului legiuită, ca se se ocupe cu lucrări devenite arginte pentru interesele țarei, precumu i se afirmă de guvernulă Măriei Télé, crede de datoria sea, ca, de la ântâiului ei cuvântu, se vă încredințeze că va da guvernului unu concursă reale și inteliginte în soluțiunea cestiuniloră ce se vom supune deliberărilorăiei. Buna înțelegere ce s’a cimentată între puterea executivă și puterea legislativă. Adunarea vă consideră ca uă condițiune esențiale de stabilitate supt ală cărei scală se potă desvolta tote interesele vitale ale țarei. De acea, privindn la resultatele deja dobândite, la liniștea publică consolidată, la regularea în mare parte simțitore a financelor și la restaurarea creditului. Adunarea se felicită dimpreună cu guvernul, de bunele efecte ale acordului ce a domnit din conduita afacerilor publice; ea este fermă decisă a stării într’uă cale ce singură pate promite ună progresă normale; și nu va perde din vedere, ca țintă a aspirațiunilorrele, armonia între puterile publice și înțelepciunea în tote măsurile ce se atingă de diferitele interese ale țarei. Vedemă cu mare mulțămire asigurarea ce ni se dă că, prin legile din sesiunea trecută, s’a înlăturată crisa financiară. Acesta resultată este de uă mare importanță, și putem spera că printr’uă bună administrațiune, precum și prin votarea legiloră necesarii, vomă ajunge la stabilirea din ce în ce mai completă a ecilibrului financiară. Pătrunsă de necesitățile practice ale țarei, Adunarea este convinsă că nu póte face mai bine ca se corespundă la dorințele înălțime! Vostre pentru binele publică, decâtă a se ține departe de orice teorii amăgitore ; în acestă spirit, ajistați și de esperiinnța trecutului, vomă cercete tóte proiectele de legi ce ni se anunță cu cea mai mare atențiune și cu totă scrupulositatea ce nu surită impuse de datoriile nóstre către țară. Sperămu, Pre înălțate Domne, că acesta sesiune va fi totă asta de productivă ca și cea trecută; și plini de același devotamentă către tronu și dinastia, slăină Măriei Téle și Măriei Séle Dómnei, ani mulți și fericiți. Deschidendu-se discusiunei generale, d. G. Brătianu, luândă cuvântule, observă că, de la unu cârdu de vreme, mai tóte respunsurile la tronu n’au esprimat și situațiunea, păsurile și nevoile țârei. De la 1866, de cândă ne bucuram de sistemul constituționale, starea țârei nu s’a mai îmbunătățită, oricari ar fi colorile guvernelor ce vină la putere. In trecută mergeamă mai bine, pentru că respunderea cădea numai pe uă parte, pe Domnu, pe miniștrii sei, pe oă clasă privilegiată, pe cândă astăzi, cade asupra corpului legiuitoră, asupra țerei. Teza, după îndelungi suferințe, simția necesitatea de a se introduce seriose reforme sociale și de acea, cu supremă plăcere, primi revoluțiunea din 1866.—D. Al. Florescu iu revoluțiune, mișcată__D. G. Brătianu. Se căutămu a ne da sema deca starea de astăzi corespunde cu dorințele, cu aspirațiunile de la 1866. (întreruperi). De la 1866 nu s’a urmată calea regulată, calea consfințită de devina scrisă pe bandiera tutoră partitelor, libertatea publică alături cu ordinea. De ad vină tóte relele, tóte desordinile în finance, în administrațiune, căci n’aă avută de sorginte corpurile legulitare. De la 1866 pene astăzi singura cameră de supt ministeriulu d-lui Ștefană Golescu a fostă mai bună, căci aveauă majoritate compactă și fermă; alte au fostă forțe îndurginte, tóte cele consacrăndă orice actă ală guvernului care le favora. La uă asemene ocasiune este bine a se esprime tronului starea națiunii. Nu facă critică guvernului; trebuie cu toții se mărturimă că există uă închietudine, uă nesinceritate, și declară solemnă că acesta face ca guvernele se fiă recite de camere, mai alesă în cestiunea Strousberg și, deși se vâdu unite, înse, e numai că unire momentane, era nouă unire din principiu. (întreruperi). Oposițiunea este manifestată pretutindeni, în alegeri, în presă, etc. acésta oposițiune n’arămaî existe, cândă guvernele ar intra p’uă cale constituționale. Și eu ame venită cu scopu se ajută pe guvernulă actuale, dérü, după uă scurtă practică, amu disperată, și credă că și camera va fi totă astă-felă. Guvernulu trebuie se fiă condusă de camere, deuă majoritate independinte, oru nu majoritatea se fiă condusă de guvernă, prin influințele séle particulari prin amenințări cu cele de curendu. ’ In instrucțiune, deși suntu 1860 de scóle, déjü sunt ă reă conduse. In afară, în facă cu străinii, nu voiescă se dicu se avem o respectată prestigiulă naționale, acestă vorbă ar fi pré emfatica, déra celă puțină se simă în bune relațiuni. Pentru a consolida respunsulu, propună ună amendamentă. D. Boleacu arată că, decă miniștrii, eru nu Dominilfl ară fi citită acelă mesagiă, atunci le-ară fi disă [la multe punte, stați că nu merge! Déru, fiindu-că miniștrii se pună în dosulii Domnitorelui și ’i indică a dice cele ce esprimă prin mesagie, și fiindă că avemu respectă către Domnii, n’amă putută dice nimică atunci, acumu, ne fiindă Măria-sea faciă, putemă vorbi despre totă. Putemă cere tronului se nu mai ceră nisce astă felu de mari reforme, cari restornă totă starea actuale a țerei. D. Raportare Lahovari dă explicațiuui că tóte adresele pena acumă s’aă făcută în aceleași condițiuni, ca și cea de a sta-di. Se pune la votu luarea în considerațiune și se primesce cu 62 voturi, pentru, 7 contra. Se pune la votă pe paragrafe. Paragrafulu I, se primeșce fără discusiune. La paragrafulu alu II-lea d. G. Brătianu propune ună amendamentă, care accentueza că armonia dintre camere și ministeriă nu e așia cum ă se accentueză în paragrafulu din proiectă, oricărui guvernă, care se va conduce de regimele represintativă camera va da concursulu său» D-sea recunosce că e bună conduita guvernului, dérü nu este bine servită. In timpul lui Bibescu se trimiteaă cinovnici prin țară, cari făceau anchete; acumu guvernulu a renunțată și la acestă măsură salutarie. De acea, dacă guvernulu se va conduce conformu dorințelor Camerei, va ave totă concursulă dorită» In