Romanulu, noiembrie 1871 (Anul 15)

1871-11-08

970 ROMANULU 9 NOEMBRE, 1871 pători ai țerei se opineze în pro­priile lor­ ü cause, și România se tat­ă, se nu aibă dreptul­ pe care ’lă are cele din urmă asasinii d’a recusa pe jurați, când’ ei ’și-a res­­primată opiniunea în contra acuza­­tului, séu condu este de notorietate publică ca avea intere să se voteze contra sea. Scumpa noistră patină, întocmai ca divinulu crucificată de la Gol­gota, este silită a’și duce singură instrumentulă supliciului. Astă-ietă Iudeii­că silită pre Christă a­duce singură crucea pe care l’aă fostă restignită pe drumul ă ce disperțuia, la loculă supliciului. Fiulă omului, obosită de greutatea ce’să apăsa, cade. Suspinsă pe cruce, în agoniă, i se facesete. Fariseii ’i daă oțetă. Atunci elă rădică ochi de la acastă lume, pentru cere atâtă de multă suferin, și cere mângâiere. Judecă­torii sei atunci cu sulița în costă ’să împungă. Mare nedreptate s’a comisă a­­tunci în lume. Déca ânsă în altă ordine de idei amătrămite pre­cami rar^e de reminiscință pe câmpul ă vastă ală istoriei, vomă vede cu anima sdrobită și alte esemple de nedreptate. Ce făcuse Temistocle, Invingătorul­ de la Salamine și Ma­­ratone pentru a fi eșilată ? Ce făcuse Aristide pentru a fi gonit din țara mea? Ce făcuseră cei d’ân­­tâiu creștini pentru a fi aruncați în circă spre a fi mâncați de do­bitocele terose ? Doru Galilei, dejű Ian Huss, Servet și alții? Ce fă­cuse Socrate, acestă nobile figură a anticități­i, a cărui gloriă, în loc­ d’a se întuneca prin trecerea tim­pului, străluce c’uă lumină mai viiă și mai splendidă? Omenii aceștia erau drepți, și cu tóte acestea con­timporanii lum­i’aă amestecată cu criminalii umanități. La noi culpabilii să împlută dru­murile : ei desfîdă opiniunea publică, o disprețuiescă, o nesocotescă, și noi ne prosternămă ’naintea loră, aceia, cari ’i atacă, suntă pasionați, ușiureî, CU puțină closă de capacitate po­litică. Da, deca justiția n’ar­ fi sfărâ­mată, daca Strousberg n’ară fi fostă puternică, lucrurile eraă se fie li­niștite. Nici disolvere de Camere, nici crise ministeriale, nici despoia­­rea finanețeloră, nici discreditulü re­gimenui constituționale. M­ amă încetată, ce ră­scuse. Dacă Strousberg nu esista, Camarila tre­buia se invente alte infamii, fiindă­că altminterea ’și-ară renega propria sea esistență. Richelieu, în testamentulă seă po­litică, între alte secțiuni mai lasă și pe acesta. Domnitorii se nu se ser­ves­c nici uă­dată cu omenii probi, virtuoși; cu aceștia nu potă a­­junge la realisarea dorințelor ă­loră.“ Ună mică rege ală anticității de pe țărmii Pontului-Rusină, su­părată pe lingăii palatului seă: „miserabililoră, le «jise elă, va și omorî îndată, déca despoții n’ară avea necesitate de scelerați ca voi!“ Aceștia suntă intimii consiliari cari în totă-de-m­a aă condusă am­bițiunea Domnitoriloră: astă­felă suntă și treptele de moralitate pe cari s’a urcată ministerială. Cine nu seie astă-iji că statulă nostru este jăfuită politicesce și moralicesce ? In zadară, mai pe la tóte curțile de jurați, se vede umbrele casiariloră acusațî pentru delapidărî: ei sunt ă achitați, parte prin insistența guver­nului care se servesce de dânșii în timpul­ alegeriloră,precum se spune’ despre celebrulă casiară influinte de t­­ip Târgoviște, parte suntu achitați prin revolta consciinței jurațiloră, cândă vedü că ómenii de la putere insistă, întrebuințeză tóte medi­ele pentru a se consacra delapidările, voindă se implice chiară represin­­tațiunea naționale în complotul­ ja­fului și compromițendu’să, se desfi­ințeze juriulă. Tóte viiturile au conspirată în contra României, și noi jurii tăcemă! Și ce este ună stată, care nu mai are moralitate, virtute, justiție și probitate, deca nu m­ă cadavru din care mănâncă lupii despotismului? Junii noștrii simtă, véciü tóte acestea și, ca nișce soldați desmoralisați, aă aruncată munițiunile, aă fugită, alții s’aă retrasă in cele din urmă și re­­gulî, alții aă trădată și aă trecută în partea adversă. Junii sunt­ soldații presintelui: ei ducă stindardul­ posterității, ei trebuie se semene virtute, pentru ca generațiunile viitóre se culegă virtute. Se ne rădicămă din miseriele în cari ne terémü, se strabatemă liniile de demoralisațiune ce ne împresură, se încingemă cocarda adevératelor­ interese ale Patriei, se luptămu pen­tru fericirea posterității, se nu pre­­getămă, pentru ca numai astă­felă se ne putemă repausa cu consecința împăcată, în sînulă eternității. Acealși Oltenii din Mehedinți. ADUNAREA DE PLITAjILORU. Ședința de Vineri, 5 Noembre, 1871. Președința d-lui Dimitrie Ghica. Presinți 77 d-nn deputați. Se acordă mai m­ulte congedie. D. Beloescu comunică Adunării că re­gretă circumstanțele cari îiu împedică d’a mai face parte din onorabila Adunare. D. Agarici și G. Brătianu susținu a se face invitațiune d-lui Beloescu de a’și retrage demisiunea, pentru motivul­ că d. ministru de instrucțiune, care printr’uă circulare soma pe profesorii ce suntu și deputați a opta între mandată și catedră, nu trebuie se așeze de posițiunea de pro­fesore a d-lui Beloescu, care prefere a demisiona de câtă a’și perde profesoratulu. D. Boleacu susține că d-sea a fostă totu­de­una contra alegerii profesorilorü ca deputați, contra tăvâlirii loru în poli­tica fluctuante a­­ filei, ci mai bine se’și vâr să de șeole se’șî tipărască cursurile, dérit fiindă că vă dată s’a admisă prin­­­cipiulu contrario, atunci se se ridice pen­­tru toți profesorii din ori-ce regiune, căci chiară în capitale vedem­u profesori, cari nu’și termină materia câtă prescrie programa, perdendu-și timpul­ cu politica. D. Agarici combate pe d. Boleacu ară­­tând­ că constituțiunea dă drepții profe­­sorului de a fi deputată, și în­toto­de­una s’au alesă profesori ca deputați, înlocuin­­du-se cu locuțiitori, și déca d. ministru nu recunosce acestă dreptu profesoriloru, atunci lovesce în constituțiune, și acesta o pate face numai atunci cândă profeso­rale nu este legitimu înlocuiții. D. I. Codrescu, luândă cuvântule, a­­rata că are puținu de adausa pe lângă cele­­ zise de d. Agarici, ca unul­ ce este colegu cu d. Beloescu, profesore la liceuță din Berindu. Arată că d. Beloescu a fostă de multe ori deputatu și totu-de­una a fost ă înlocuita c’unu bacalaureată care a făcută ș’ună ană în facultatea de științe din Belgia. — D. Belcescu ’și-a cerută congediă la d. ministru, ministrulu n’a voită se’î acorde și prin urmare n’a pu­tută altd de câtă a’și da demisiunea. D. N. Blaremberg, luându cuvântule, arată că este vorba de dreptă, de prin­­cipiö. Cee­a ce legea permite directă, nu trebuie se se tolereze indirectă. Se zice că profesorii nu trebuie se facă po­litică, c-sea contestă aceste principii­, de­ore­ce chiară materiele de scale — filoso­fia, dreptură publică, istoria coprindu po­litică. Nu e déjit rău ca profesorii să facă politică, dérü totulă e se facă uă politică sănătosă. Constituțiunea prevede și consacră ad­miterea lor­ în corpurile legiuitore, do­­vedi participarea profesorilor­ din Uni­versități la Senat­. De dreptul­ de care se bucură pro­fesorii din Bucuresci, avându cursurile diminața, trebuie se se bucure și profe­sorii din provincie, cari nu potă asia de lesne, ca cei din Bucuresci, se vie la Camere. D. Boleacu susține din nou că profe­sorii trebuie se'și vétju de scală, se 'și ocupe tóte facultățile loru, totă inteligința loru cu misiunea la care suntă chiămațî. Astă­felă, din trecută mai avem a­nă geografiă, uă istoriă etc, pe cându astăziî profesorii cei mai vechi n’au ună ma­nuale de cursuri ce ’să ținu peste ană. A înlocui­t pe ună profesore este a ’lu insulta, căci opiniunea publică și guver­nulu ’le-au ales­ pe elă pentru acea ca­tedră, cu care se identifică, éru nu pe locuțiitorui; de acea d-sea propune uă ifleie pe care de multă o profesară. Ca profesorii se nu mai potă fi deputați, nici miniștrii, ci profesoriile se remână pro­fesore. D. Al. Florescu arată că cestiunea s’a pusă rea de la începută, și, vă dată ce d. Belcescu opteză pentru catedră, nu mai încape nici uă discusiune. D. ministru de culte și­­ instrucțiune­­ publică combate mai pe toți preopinenții, aretându ca d-sea o dată să circulare mai nainte d’a se face alegerile, în care spunea că profesorii se ’și vét­ă de mi­siunea loră. D-sea cândă a venită la mi­­nisteriu a găsită multe lucruri cari nu’i convineau; unii profesori credeau că e destulă a arunca să depeșiă ministrului și a pleca de la poștă, acesta ’iă-a fă­cută se dea acea circulare. Suplinitori nu prevede legea, ci numai profesoii titulari, provizorii sed definitivi. D-lui Brătianu, care adineori susținea că ar prevede legea acesta. ’I spune că legea nu prevede. D. Codrescu a sus­ținută că d. Belcescu este Înlocuitd c’m­ă june bacalaureată; acela pate fi când de amininte, dérü­n’a trecută prin purgato­­riulă cerută de lege, concursulă. Ca ministru alu instrucțiunii, nu va acorda profesoralul se plece de la pos­tură seă, de câtă numai în casă de bală. Onorabilele seu colegă de la justițiă și esterne, ca profesore, i­a cerută se -i acorde ună suplinitore; d-sea, ca ministru al­ instrucțiunii, nu ’î­ a acordată, ci l’a silită se reorgá la postulă seă. Dacă șe­dințele Camerei se vor ț­­ine în altă parte, profesorii de acolo voru ave facultatea a se bucura de aceste beneficia. D-sea a luată aceste disposițiuni după lege, și n’a luată nici de cu­mu două măsuri precum s’a disu. DD. Maior­escu și Negruzzi, profesori în Iași, au fostă obligați a sta la locul ă lor, de­și votați cu totul­ contrariu de câtă dd. Ionescu și Beloescu, cari asemenea au fostă obligați. Legea érd nn d-sea ’I o­­presce. Camera tacă cum­ă va crede : d-sea o va asculta. Se cere închiderea discusiunii. D-na Nicolae Blaremberg combate închiderea discusiunii pentru că legea instrucțiunii publice este mai vech­iă de­câtă constituțiunea, și principiul­ de dreptă este că pactul­ vechiu se su­pune pactului noă. După Constituțiune, [iată profesorii și deputați; ună altă mo­tivă și mai energică este acesta : ce se face cu profesorii Universității de Iași, cândă suntă senatori? Catedra ler eraâție vacantă! Ecă cu Constituțiunea recunosce și cere chiară din sînulă profesorilor­ se­natori, prin urmare și deputați. Cumă a pus c­hestiunea d-lu ministru de instruc­țiune, nu mai e uă simplă disensiune, ci uă discnsiune de principiu. De acea rogă pe Adunare­a nu ’nchide disensiunea. Punându-se la votu, se nasce contes­tați­une și se procede prin bile. Discnsiu­­­nea se ’nchide cu 51 voturi, contra 34 din 85 votanți. D. Eraclide, luândă cuvântule, rogă pe adunare a face și ’n acésta o pasiune cumă s’a urmată totu-de­ una, adică a se invita d. Belcescu se ’și retragă demisi­unea, căci nu e bine se se facă escep­­țiune numai cu d-luî. D. Vernescu, luândă cuvântule, arată că nu mai era de trebuință a propune se ’i se facă invitațiune, de­ore­ce biutoulă e datori, din usu, a face acesta, și crede că nici­ acestă ușă nu va fi impedicata de calitatea de profesore. Se pune la votu demisiunea d-lui Be­loescu și se primesce cu 54 bile contra 26 din 80 votanți și uă abținere a d-lui Boleacu. Colegiulă ală Hi de Tutova se declară vacantă. D. Lahovari, raportatorele comisiunii pentru elaborarea proiectului de respunsu la mesagiulu tronului, dă citire proiec­tului de respunsu: Pre înălțate Domne, Adunarea deputaților fi chiămată în se­siune înaintea termenului legiuită, ca se se ocupe cu lucrări devenite arginte pen­tru interesele țarei, precumu i se afirmă de guvernulă Măriei Télé, crede de dato­­ria sea, ca, de la ântâiulu­i ei cuvântu, se vă încredințeze că va da guvernului unu concursă reale și inteliginte în soluțiunea cestiuniloră ce se vom supune deliberă­­riloră­iei. Buna înțelegere ce s’a cimentată între puterea executivă și puterea legislativă. Adunarea vă consideră ca uă condițiune esențiale de stabilitate supt ală cărei scală se potă desvolta tote interesele vitale ale țarei. De acea, privindn la resultatele deja dobândite, la liniștea publică conso­lidată, la regularea în mare parte simți­­tore a financelor­ și la restaurarea cre­ditului. Adunarea se felicită dimpreună cu guvernul, de bunele efecte ale acor­dului ce a domnit d­in conduita afaceri­­lor­ publice; ea este fermă decisă a stă­rii într’uă cale ce singură pate promite ună progresă normale; și nu va perde din vedere, ca țintă a aspirațiunilor­­rele, armonia între puterile publice și înțelep­ciunea în tote măsurile ce se atingă de diferitele interese ale țarei. Vedem­ă cu mare mulțămire asigurarea ce ni se dă că, prin legile din sesiunea trecută, s’a înlăturată crisa financiară. A­­cesta resultată este de uă mare impor­tanță, și putem­ spera că printr’uă bună administrațiune, precum­ și prin votarea legiloră necesarii, vomă ajunge la stabi­lirea din ce în ce mai completă a eci­­librului financiară. Pătrunsă de necesitățile practice ale ța­rei, Adunarea este convinsă că nu póte face mai bine ca se corespundă la do­rințele înălțime! Vostre pentru binele pu­blică, de­câtă a se ține departe de ori­ce teorii amăgi­tore ; în acestă spirit­, a­­jis­tați și de esperiinnța trecutului, vomă cercete tóte proiectele de legi ce ni se anunță cu cea mai mare atențiune și cu totă scrupulositatea ce nu surită impuse de datoriile nóstre către țară. Sperămu, Pre înălțate Domne, că a­­cesta sesiune va fi totă asta de produc­tivă ca și cea trecută; și plini de ace­lași devotamentă către tronu și dinastia, slăină Măriei Téle și Măriei Séle Dómnei, ani mulți și fericiți. Deschidendu-se discusiunei generale, d. G. Brătianu, luândă cuvântule, observă că, de la unu cârdu de vreme, mai tóte respunsurile la tronu n’au esprimat și si­­tuațiunea, păsurile și nevoile țârei. De la 1866, de cândă ne bucuram­ de siste­­mul­ constituționale, starea țârei nu s’a mai îmbunătățită, ori­cari ar fi colorile guver­­nelor­ ce vină la putere. In trecută mergeamă mai bine, pentru că respunderea cădea numai pe uă parte, pe Domnu, pe miniștrii sei, pe oă clasă privilegiată, pe cândă astăzi, cade asupra corpului legiuitoră, asupra țerei. Teza, după îndelungi suferințe, simția necesitatea de a se introduce seriose refor­me sociale și de acea, cu supremă plăcere, primi revoluțiunea din­ 1866.—D. Al. Flo­rescu iu revoluțiune, mișcată__D. G. Brătianu. Se căutămu a ne da sema deca starea de astăzi corespunde cu do­rințele, cu aspirațiunile de la 1866. (întreruperi). De la 1866 nu s’a urmată calea re­gulată, calea consfințită de devina scrisă pe bandiera tutoră partitelor, libertatea publică alături cu ordinea. De ad­ vină tóte relele, tóte desordinile în finance, în administrațiune, căci n’aă avută de sor­ginte corpurile legu­litare. De la 1866 pene astăzi singura ca­meră de supt ministeriulu d-lui Ștefană Golescu a fostă mai bună, căci avea­uă majoritate compactă și fermă; alte au fostă forțe îndurginte, tóte cele consa­­crăndă ori­ce actă ală guvernului care le favora. La uă asemene ocasiune este bine a se esprime tronului starea națiunii. Nu facă critică guvernului; trebuie cu toții se mărturimă că există uă închietu­­dine, uă nesinceritate, și declară so­lemnă că acesta face ca guvernele se fiă recite de camere, mai alesă în cestiunea Strousberg și, de­și se vâdu unite, înse, e numai că unire momentane, era no­uă unire din principiu. (întreruperi). Oposițiunea este manifestată pretutin­deni, în alegeri, în presă, etc. acésta o­­posițiune n’ară­maî existe, cândă guver­nele ar intra p’uă cale constituționale. Și eu ame venită cu scopu se ajută pe guvernulă actuale, dérü, după uă scur­tă practică, amu disperată, și credă că și camera va fi totă astă-felă. Guvernulu trebuie se fiă condusă de camere, de­uă majoritate independinte, oru nu majoritatea se fiă condusă de gu­vernă, prin influințele séle particulari prin amenințări cu cele de curendu. ’ In instrucțiune, de­și suntu 1860 de scóle, déjü sunt ă reă conduse. In afară, în fac­ă cu străinii, nu voiescă se dicu se avem o respectată prestigiulă naționale, acestă vorbă ar fi pré emfatica, déra celă puțină se simă în bune relațiuni. Pentru a consolida respunsulu, propună ună a­­mendamentă. D. Boleacu arată că, decă miniștrii, eru nu Dominilfl ară fi citită acelă me­­sagiă, atunci le-ară fi disă [la multe punte, stați că nu merge! Déru, fiindu-că mi­niștrii se pună în dosulii Domnitorelui și ’i indică a dice cele ce esprimă prin me­­sagie, și fiindă că avemu respectă către Domnii, n’amă putută dice nimică atunci, acumu, ne fiindă Măria-sea faciă, putemă vorbi despre totă. Putemă cere tronului se nu mai ceră nisce astă­ felu de mari reforme, cari restornă totă starea actuale a țerei. D. Raportare Lahovari dă explicați­­uui că tóte adresele pena acumă s’aă fă­cută în aceleași condițiuni, ca și cea de a sta-di. Se pune la votu luarea în considera­­țiune și se primesce cu 62 voturi, pen­tru, 7 contra. Se pune la votă pe paragrafe. Paragrafulu I, se primeșce fără dis­cusiune. La paragrafulu alu II-lea d. G. Bră­tianu propune ună amendamentă, care ac­­centueza că armonia dintre camere și mi­­nisteriă nu e așia cum ă se accentueză în paragrafulu din proiectă, ori­cărui gu­­vernă, care se va conduce de regimele represintativă camera va da­ concursulu său» D-sea recunosce că e bună conduita guvernului, dérü nu este bine servită. In timpul­ lui Bibescu se trimiteaă cinov­­nici prin țară, cari făceau anchete; acumu guvernulu a renunțată și la acestă mă­sură salutarie. De acea, dacă guvernulu se va conduce conformu dorințelor­ Ca­merei, va ave totă concursulă dorită» In

Next