Romanulu, decembrie 1871 (Anul 15)

1871-12-03

0 ROMANULUT 3 DECEMBRE, 1871 Camera trecută, unu proiectu care aveau în princiu de a se pune tutungii latase. Tote secțiunile, și chiară cele cari a0i adoptată monopolulă ’și-au făcută pre carî reserve. Vorbindă asupra proiectului de faciă, d-sea întrebă: proiectulă acesta ese elu vreună proiectă ce se póte aplica ? Póte eluda vre-ună beneficiu Statului beneficiu pe care ’lu ascuptă d. ministru de finance? Proiectul de faciă este același ca celă de supt ministerială d-lui A. G. Golescu, cu singura deosebire că s’a esclusă vorba de comportași. Apoi cândă vomă scote unu astăfelă de obiectă în vîndare, care va fi norma guvernului ? Care va fi prețulă ce ’lă va plăti cultivatorele și prețulă ce ’lă va pune asupra vîndării ? Despre aceste doue cestiuni s’a trecută răpede în raportul raportorelor. Declară dlară că acestă lege, acestă monopolă nu va da nici ună beneficiu Statului, și de acea d-sea este contra lui căci concesionarii, făcândă magazine prin tote județele, voră chiăltui bani mulți și nu voră pute plăti acele 7—8 milione Statului. D-sea crede că e mai bine ca în anul 1872 se se facă încercare cu licența" vîndării tutunului, cu tasele puse asupra tutoră tutungiiloră, după cumil s’a cerută de guvernală trecută, și, după ce vomă vede ce resultă din acestă esperiință, fără a mai espune țara la relațiuni din partea concesionarilor, atunci îlă vomă vota. Adî mulțămită lui Doleă scimă îndestulă ce va sedică concesiuni și concesionari de cari nu ne putemu scăpa. Continuându, d. Leon Eraclide observă d-lui raportare G. Bratianu, se’i probeze că nu e asta, dacă vrea se’să convingă în ceva—cum vrea se convingă camera prin raportulă d-sele, că tutunulă ordinară se vinde în România cu 60 fr.—(ilaritate). Terminând, rogă camera se întrebe pe ministru, a ’i respunde categorică dacă monopolulă va aduce Statului uă beneficiă după date statistice, și numai atunci ’să va admite și d-sea; dacă nu crede că d. ministru de finance, bărbată competinie, se afirme că acestă monopolă aduce avantagii Statului. D. Aninoșianu susține că e mai bine a se esploata monopolul de Stată decâtă a se da in concesiune. Esploatândă stătută acestă obiectă, cultura lui nu se va ruina, pe cândă din contracte se va da concesionarilor, va fi cu totul o altă felă. După aceaa dă câteva explicațiuni asupra stării monopolului în Francia, care are acestă obiectă esploatată de stată. Argumentază că, prin darea în concesiune, statulă va perde, pentru că concesionarii fiind furați de cultivatori și ei ne putându urmări ca statulă pe fum, voră perde și nu voră putea plăti statului. Altă motivă este că funcționarii statului sunt mai indulging, sciindă bine că nu bagă nimică în punga ioră, pe cândă ai confesionariloră voră fi mai asprii și prin asprimea lui ö voră lovi cultivarea tutunului. Terminândă, conchide că admite monopoluli, numai cu condițiune ca statulă se să esploateze, va admite se se dea și în concesiune, însă numai cu condițiune ca statulă se stabilască „quantum,“ ca astă-felă se se scie ce să se dea concesionarii și ce statulă. Câtă pentru sistema taselorii, d-sea o combate supt cuvântă că este impracticabile, lovindu-se numai vândătorii, eră nu și cultivatorii. D. Manolache Costache Iepurenu arată că, deschidzândă orice carte de economie politică, vede condamnându-se monopolulu tutunului, deră cândă nevoia abătută la ușia loră, tote statele au fostă nevoite a se abate de la sriințâ și a adopta monopolulö. Știința dice : „nu chiăltui mai multă de câtă ai,“ ei bine, tote statele astă-zi chialtuiescă mai multă de câtă aă, aci s’aă abătută de la sciință și uă abatere aduce după sine asta. Căci, care altă mediocu este mai bună d’a lua banii de la omeni mai pe nesimțita, ca impositură tutunului ? Ori ce omu, după mesă, fumândă uă țigare, nu scie că fumându plătesce mă impositu. In privința datelor statistice, respunde d-lui Eraclide, că în Francia, în Austria etc., monopolul ă dăună venită de 2—2 și jura. milione venită netă. Se nasce întrebarea dacă și la noi în țară va aduce același avantagiă. D-sea crede că acesta depinde de localitate, și nu se scie ce venită pere da. Este de părerea d-lui Eracli de a se întreba guvernulă ce venită va da, dacă trebuie se se ascepte pene la concurență. D-sea se resumă, că introducerea monopolului este contra sciinței și ca uă resursă estremă. Este pentru proiectulă de monopolă presintată de guvernă acumă, căci e ’ntocmai asemenea cu celă pe care’l- a presentată d-sea la 1870. D. L. Eraclide, reluândă cuvântul«, arată că astă felu, cumă adisă d. Manolache Costachi în privința avantagielor aduse de monopolă, a credută și comisiunea. Rogă pe d. ministru a respunde ce opiniune are în acestă cestiune și totă să dată rogă și Adunarea a prelungi discusiunea fiindă că e vorba de uă concesiune pe 15 ani. D. N. Ionescu, combate cele dise de d. Manolache Costachi. Arată că d. Manolache Costachi crede că ea se simă pe deplină civilisație trebuie se ne punemă și luptă regimele monopolului tutunului. N’a fostă nici ună cuvântă d’a veni cu monopolul ă; a fostă numai că spaimă că bugetulă nu este echilibrată. Și, ca se se echilibreze s’a lisă că trebuie se recurgeam la uă remediă estremă, pe care trebuie se’să admitemă ca să necesitate orbă. D-lui Manolache Costachi nu’i place lumina și în particulară solința. Fiind a chiămată la cesiune de d. Cornea, ce ocupa fotoliulu preșidenției, d. Ionescu respunde că nu scandalisază pe nimeni, cândă discută puntă cu prntă discursulă d-lui Manolache Costachi, omu cu gravitate în Cameră, fostă ministru de financie și fostă chiară primă-ministru. D. Manolache Costachi... Și susținută de d-tea! (rîsete). După lungi explicațiuni d. Ionescu urmază a areta că d. Manolache Costachi voieșce se echilibreze bugetulă. Ei bine, atunci se nu ftă așia darnică în chiăltuie.î căndă se votază bugetele. D. M. Costachi. Suntemă cei mai economî. D. Ionescu, da. economi cu cei mici, dară darnici cu cei mari. Suntemă espeții astăzi, cândă amă sut ferită atâtea concesiuni, și nu trebuie se mai înveninămu acestă cesiune și cu alte considerațiuni Amă avută concesiuni ca a poselară, a reparării edificielor publice, cari tote nu ne au dată nici una avantagiă. Voiți se introduceți sistema cea mai storcetóre, suptă motivă că esiste și ’n altă țară? Voiți se dați tată puterea unei mâni de concesionari? M’amu îngroziții:’ cândă amu vedută că nu se supune nici decimă ce venită se póte da, și a adeverit d-sea nici nu crede că Statulă se aibă vreună avantagiă; din contra monopolulă va da resultate mai rele de cătă in tote cele-ialte state. D. Manolache Costachi dice ce e ună remediă estremă, ânsa numai în casă de resbelă, de indemnîsațiune, numai atunci că țară póte face recursă la asemene remedie estreme. Dară nu faceți unu remediă estremă, ci uă reu estremă. D. Manolache Costachi, fostă ministru de finanțe și omă de stază consumată se nu fi seivndă are că ceea ce susține d-lum este uă ficțiune? După lungi și rigurose explicațiuni în care d. N. Ionescu respunde la întrerupțiunile dlui M. Costachi, menționândă de jafurile de pe la gare comise de unii impiegați și cari au fostă patronați d. M. Costachi întrerupe din nou dicându că „de jurați suntă patronați.“ D. Ionescu respunde că jurații se arată mai indulging pentru micii fraudatori reiândă pe cei maî mari fraudatori cu fruntea deschisă venind a se ne dea noi secțiuni și fiindă omenii cei mai puternici. Arată că cultura tutunului aduce profită cultivatorelui și acumă, când cultivatorele a începută se guste din acestă ramă ală culturei, veniți d-vostră se puneți astă cultură suptă autorisațiune ? Sciți d-vóstre, d-le Manolache Costache, ce este autorisațiunea. Vreți se impunețî cultura cu biciura ? Acolo voiți se ajungeți ? Orele fiind ă ’naintate, mare parte din deputați părăsescă pe nesimțite fotoliurile. D. Ionescu anunță biuroului că forțele nu’i mai permită a vorbi și cere a se amâna disensiunea generale pe a doua <zi, cândă ’și va continua discursură. Dimitrie Ghica, președintele, respunde că nu suntă âncă 5 ore și póte péne atunci se mai vorbască d. Ionescu, ca nu și mâne se le mai răpâscă 2—3 ore. D. M. Costache rogă pe d. Ionescu a’șî continua discursură și speră că forțele câtă și talentulă oratorică ală d-lui nici uă dată nu’le voră părăsi. I. Ionescu, după scurte explicațiunî, anunță din noă biuroulu că nu mai póte vorbi astă-sâră, și cere se se amâne disensiunea. D. Cornea, vîce-președinte la biurcă, respunde că mâne discusiunea va urma ânsă că va vorbi oratorele următoră la ordinea ’nscrierii. D. Ionescu respunde că nu i se póte rădica cuvântulu, deórece n’a terminată și trebuie se vorbască și mâne, spre a desvolta mai multe punte ce trebuiescă atinse. Ședința se rădică și ședință publică se anunță pentru a doua di. 1051 INAUGURAREA ȘCOLEI DE ADMINISTRAȚIUNE făcută la 21 Noembre, 1871, în amfiteatrul de la Colțea. (Urmarea discursului d-lui Gr. Vulturescul). La noi, domniloră, nu s’a făcută până acumă nici uă încercare pentru instituirea unei școli speciale de administrațiune, înainte de convențiunea din Paris nici nu putea veni cumva în minte ideia despre necesitatea unei asemene instituțiuni, căci administrațiunea, până la acestă epocă, nu forma un corpu deosebită avândă legile sale proprii și atribuțiunî speciale. Deși regulamentară organică dispusese despărțirea puterii judecătoresci de cea administrativă, totuși aceste două puteri urmau a trăi confundate împreună și funcționarii treceau dintr’oă ramură într’alta cu aceașî înlesnire cu care dobîndină decretură domnescă de numire în funcțiune. De la convențiunea din Paris și mai alesă după Constituțiunea din 1866, puterea judecătorescâ se proclamă cu totul despărțită de puterea administrativă Câmpulă acestei din urmă nu numai că se desemnă, astăfelă, prin linii bine pronunțate dară se și lărgi prin numerósele legi administrative ce se decretară deodată și prin îmulțirea trebuințelor sociale ce progresul ă făcu sa se nască. Aci, domniloră, este de observată ună fenomenă curiosă demnă de studiată. Pentru aplicarea nouilor legi judecătoresc! ce dobîndî țara se ceru omnul noul și cu cunoscințe bine constatate. Importantele, ânse, și vartele legi administrative ce se promulgară, deși concepute într’ună spiritu noă și după unu sistemă complicată, fură totuși încredințate i) Vești Românulă de la 30 Noembre, spre esecutare unoră persona cari, în mare parte, nu presintaă altă titlu de capacitate de câtă favopea puternicitora trilei stă recomandarea partizanilor lord. Acesta făcu ca asupra funcțiunilor administrative se cadă uădroiă de postulanțî formată parte din acei cari nu’și mai puteau găsi locu în ramura judecătorescă, căci n’aveau solința cerută; și parte din acei membrii ai societății cari, nefiindă vrednici a’șî câștiga pânea cu sudarea feciei, întrigaă pentru a’șî face uă viață comodă din bugetul țârei pe care ei îl consumau fără se producă în schimbă ună servițiă ecivalente. „Dacă s’ară compara printr’ună calculă statistică, dice d. Paulă Vioranu în discursul de reîncepere a lucrărilor anuali ale înaltei curți de casațiune în 1869, daca s’ară compara numerală postulanților, de la promulgarea convențiunii din Paris cu ală celoră de astăzi proporțiunea ară fi adevărată spăimântătore, căci deși am ține în sumă creațiunea unoră funcțiuni necesarii in noua ordine de lucruri, totuși putemu dice că s’a întrebă celă puțină numărulu aspiranților la posturi. „De aici a resultatu firesce din partea Româniloră uă părăsire regretabile a comerciului și a industriei naționale, de aici a venită acelă golii înfiorătoră, care s’a împlută cu mulțimea străinilor, contra cărora ne plângemă cu amărăciune fără a vede că noi înșine suntemă principalii culpabili; de aici a urmată în fine oă tristă declasare a condițiunilor sociali, căci oferta fiindă mai mare decâtă cererea, nici ună ministeriă nu póte satisface reclamările atâtor mediocrități pretențiose, ba dacă guvernele se găsescă împedicate în mersură față de acestă formidabile numără de nemulțămiți.. .“ A îndura âncă multă timpă un asemenea stare de lucruri, este a lucra cu voință la sinuciderea nostră. In ceea ce privesce ramura judecătoresc rândurile postulanților, fără merite aă începută se se mai vărască, grație legii organizării judecătoresc; și, mulți din competitorii incapabili pentru aceste funcțiuni își voră lua totă nădejdea de la dânsele, cândă voră vede votate și esecutate acele măsuri de stabilitate necesarii pentru independința magistratului. In ramura administrativă, ânse, daca lucrurile voră remânea ca pétie acuma, potopul care se fie teribile: cea mai mică dintre funcțiunile administrative o se fiă vânată de ună întreită numără de nedemni postulanți. Către acestă parte, dâră, caută se se îndrepteze ocitură veghiătoră ală legiuitorelui și se ia măsuri mântuitore. Aci s’aă refugiază rândurile îndesate fie acestei armate de părăsiți, cari suntă ună adevărată flagelă ală societății. Tr;buri scă isgoniți și din aceste din urmă retranșamente ale loră. Spre acestă sfirșită, domniloră, trebuie neapărată se separă pentru tóte funcțiuniile administrative cunoscințe speciale și serióse, se se asigure titulariloră fară stabilitatea și uă justă înaintare; și atunci acele brațe cari abia luută în stare se tîrască condeiulu pe hârtie vară servi se înlesnască fundarea și la noi de stabiliminte agricoli, industriali și comerciali cari asigură buna stare a unei națiuni. Cumă ? ni se va dice, împingeți curagială până a susține inamovibilitatea pentru funcțiuni administrative? Făcându óreeari reserve, domniloră, n’amöesita câtă de puțină a respunde în modă afirmativă la o asemenea întrebare. Și’n adeveru, pentru acei funcționari, cari nu au de câtă atribuțiune curată administrative nu vedemă unde ar fi pericolul de a se asigura uă posițiune stabilese care se-și o potă ameliora printr’uă înaintare bine-meritată câștigată în urma unui esamină, unui concursă seriosă. Pentru acei din funcționarii, însă, cari pe lângă atribuțiune curată administrative mai aă, după spirtul sistemului nostru politică, și atribuțiuni politice, aceia potă fi lăsați la discrețiunea miniștrilor cu condițiune da nu fi aleși de câtă dintre acele persone cari voră posede reale cunoșcințe politice-administrative. Nici uădată numă înțelesă că prefectatu pote se fiă lipsită de orice capacitate pe câtă vreme se bucură de încrederea superiorului sec. Prefectura întrună distinctă are atribuțiuni mai variate și mai complicate de câtă chiară ună ministru, cîci, elă represintă în circumscripțiunea teritoriale ce administreză pe întregulă consiliu de miniștrii. Elă este chiămată se esecute legile financiare, de lucrări publice, de resbelă, pentru instrucțiunea publică și cele-lalte. Cumă va seferă, deră, se Ie esecute, daca nu va avâ întinse cunostințe despre întraga stiință administrativă? Nu, domniloră, noi socotimă că utilitatea studielor administrative, ațâță pentru funcționarii Statului câtă și pentru cetățianî, nici nu póte fi pusă în discuțiune. De vreo câțiva ani, o constatămă cu plăcerea începută și la noi se se simță importanța unor asemenea studii și necesitatea lor ă s’a susținută nu numai de către presă ci chiară în moda oficiale a fostă proclamată. Asia în anulă trecută, directorele ministerului instrucțiunii publice domin C. Esarcu, în discursulă ce a ținută la deschiderea consiliului generale ală instrucțiunii publice, adesvoltată cu multă căldură și cu talentulă care’să caracterisă interesulă ce prestată pentru societate suditilă științeloru administrative și-a manifestată dorința d’a vede introdusă, câtă mai curendă, acestă învățâmântă și în programa nostră otitaie. Este de netăgduita, domniloră, că și în ramura adminstrativă, ca în tote celalte ramuri ale activiății omului, solința este indispensabile. Pentru noi ac stă adevără a ajunsă se fiără credință și de aceaa neamă asociată în scopul ă de a organisa acastă școlă speciale pentru învățământulă administrativă, din care se se potă folosi atâtă funcționarulă publică câtă și cetățianul cari voră voi se îideplinască cu consciință mandatulă de administratori ce îl primescă de la alegătorii lor în comună și în județă. (Va urma). „SOCIETATEA ECONOMIA.“ D-nii societari lunte cu ouere în cunoscințriți că localura" propriu ală „Societății Economia“ este situată cu 1H91 * în strada Gabrovenii, supt No. 13, și că comitetulu de operațiuni își ete tuă aci lucrările sale în chlde de Marțea, Jouia și Sâmbăta, în orele — Marțea și Sâmbăta — de la 12 pene 1 ‘/2,era Joaia de la 2 pene la 3/ ore p. m. Comitetul V. Gizante r&punȘfturii, F. BALACEANU. Advocaturu Gheorghe Petrescu, vechiă profesoră de drepturi public și administrativă, sau mutată în crtea Vergului No. 2, și Lucaci No. 2 biz, în casele în care aăședută d. Rozenthal, și în față cu proprietatea dlui Zeîchilis, suburbia Sf. Vineri. Orele de consultațiune, ca mai nainte de la 8—10 diminața, de la 5—8 sâra. Se însărcina dă a pledi procese nu numai înaintea instanțelor din Capitale, dară chiară în districte. Nicolae Fleva, doctoru în dreptă și avocată, face cunosctă că s’a stabilită în Bucuresci. Locuința: strada modei No. 5, casa Dor Ibrovolski, vis a- vis.degenera’ulă Crețuescu. Orele de consultațiune de la 8—10 diminața și de la 6—8 ore sara.