Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-14

ROMANULU 14 IANUARIE 1872 Duminecă noptea ori până Luni dimineța. Este amusante a vede să vindă aceste pe­­rechi dănțuitore, când­ dănțuitorii sunt­ atâtă de înarmați, în­câtă pară ca nisce arsenale călătore. Plata pentru bucate și băuturi în restaurante se efectuesee prin colbă de aură, pentru care suntă cântate anumite. — In depărtare de jumătate milă de la regiunea de aură se află ună co­­pac­ă, de crăcile caruia au fostă spăn­­durați, în cei trei ani din urmă, peste 60 de lucrători, condamnați la morte de către comitatul­ de priveghiare. (Noulu carieră română.) Acești 3 echivalenți de oxigenă, primiți în gazometre speciale, dă, oxigenul d­intre­­buințată la iluminații. Este lesne de vâdută că, incidintele re­­generațiunii bioxidului de manganesă, în­trebuințată la începută, permite und sin­gure și aceasî cantitate de MnO2, a servi de masă unoră nu al preparațiuni de oxigenă și asta mai încolo. In acestă modă da preparațiune ade­văratele materii primărie (matières pre­­mieres) cari dau oxigenulă sunt­ : aerul­ și apa; MnO2 neservindű, deci mă potă exprima astă­felă, de­câtă ca ună burete chimică (éponge chimique). III. Ca probe de puțin ulb costă, a­ă acestui nuoă sistemă de iluminată, dămă aci, în acesta a treia parte, cuvântulă chiară com­paniei despre care am vorbită mai susü: „In urma încercărilor­ făcute de la 1869 la 1870 pe piața Hôtel-de-Ville, în cur­ea Tuilleriilor­, la teatrul­ Gallé, la Bazar europeană, la Café des Variétés etc, consiliul­ municipale a autoritatii la 7 Aprilie, 1870, Societatea Tessié du Motay­r­ie, a face o o nouă încercare pe boule­vard des Italiens, spre a susțină cererea adresată municipalității, în cee­a ce pri­­vește concesiunea canalizării gazului oxi­­genă în Paris. „Gazul­ d’éclairage conține carbonul și combustia sea nu se obține de­câtă prin mijloculă oxigenului conținută în aeră în proporțiunea de 21 la sută, prin urmare sărăcindă în oxigenă aerulă necesară la respirațiune. Acesta combustie a carbonului nu e nici­ uă­dată completă; părticele de carbonă se depună pe pereți, mobile etc., și cee­a ce e mai gravă se formază a­­fară de acidulă carbonică (CO2) că mică cantitate de oxidă de carbonă (CO), care e vătămătoră sănătății. „Nuculă prooi­de a obvine acestoră incon­­veniente, trimițândă oxigenului în lampă (bec), în momentulă când o hydrogenulă car­bonată ese, și astă-felă ’In­ combură com­pletă (entiârement). Combustiunea pilitice­­lelară de carbonă devine atunci completă și lumina din roșioră ce era, devine albă. Acesta combustiune este astă-felă de pu­ternică, că, cu uă lampă ardândă numai 32 litre gază d’éclairage carburat și 16 litre de oxigenă, (pe oră), se opține cu mai puțină căldură produsă, aceași in­tensitate de lumină ce dă lampa (bec) tipu­l orașiului Paris, care arde 140 litre de gază d’éclairage pe oră, adău­­gămă noi. „Economia e considerabile, ea va per­mite societății susă numite, d’a oferi lu­mina oxi­ndrică consumatorilor, cu 20 la sută uă economiă asupra eclaf­agiului actuale, luândă în însărcinarea sea tote cheltuelile de instalațiune. Gazulă oxigenă, nu este esplosibile, ca și aerul­ de unde se estrage, este gazură comburantă prin escelințâ, nu arde singură, dară activază combustiunea tutoră corpurilor­, etc. Nu mai multă curagiu se suferi de mai multă te întristază . Sciî că cea mai aspră pilă Lustruia mai multă metalule. După ce­­ zise acestea, Stefánia, care’șî pusese tote puterile slăbiciunii sale ca se neuragieze pe m­iă-sea, se opri simțindă că lacrimile animei îl înecaă vorbele ra­țiunii. In acelă momentă intră Juan Martin, care se ’ntorcea de la targă. — Ai vădută pe don José, te-am in­formată despre dânsula ? îlă întrebă fe­meia sea cu rerăbdare. — Lamă vă jută, respinse bărbatu, ama vă juta p’acelă don Jósé mai înfu­murată de câtă uă păpușiă și mai aspru de câtă uă stâncă. Tocmai era se se suie pe cală ca se plece la Higuera spre a urmări p’ună nenorocită și se puie mâna p’uă livede de castani oferită ca ipotecă. I­amă vorbită despre dênsulü. „E sână­­tosă, e sănâtos și, îmi clise, dému vouă ce vé pesa de elă ? Nu cum­va din întâm­plare v’âțî fi ’nchipuită că eu suntă par­tea sanitară a Gazetei, pusă acolo ca se FELURIMI Banchetul­ marelui Viziru­, care a avută locu dilele acestea în Constantinopole, a devenită însemnată prin acea, că cu acesta ocasiune ambasadorele rusescă Gen. Ignatieff a rădicată m­ă toastă pentru să­nătatea Sultanului și pentru prosperitatea reformelor­ sale de guvernamentu; érő martie Vizită a golită toastulă seu pen­tru durabilitatea bunei armonii ce există între Porto și puterile cele mari. * * * Regele Braziliei, după cum a nareja „Journal des Debate“ isistându­­ filele trecute la prelegerea ținută de d. profe­sore Franck, în colegiul­ de France, nu­­mitulă profesore­a găsită — prin sunetulfl ce trata—pensiunea de a face asusiune la noua lege ce sfărîmă sclavagială în Brazilia. Auditorulă a arătată căldurosa sea simpatie pentru suveranulă presiune, care a luată inițiativa acelei legi juste și umane. * * * Regiunea de aură în Montana Jurnalulă comerciale din New-York pu­blică urmatorea narațiune despre viața din Helena, capitala regiunii de aură din Mon­tana: „Aici aurul­ se câștigă în două fe­luri, adică pe d’ asupra și­­pe dedesup­­tulu pământului. Pe d’asupra este simplu spălată din pietrișiă, care se află în a­­dâncime de 2 — 15 piciore; tota acela pietrișiă și nisipil se află pe unele locuri în adâncime de 0—-50 piciore; acolo apoi se sapă gropi până la numita adâncime apoi se sapă rube în diferite direcți­uni; în aceste rube (scobituri) se în­tâmplă apoi nenorociri mai în fie­ca­­re ioi, din causa surpăriloru și din ca­­uză că săpătorii lucrâi­ă cu mare nebă­gare de sâmă, mai alesă în locurile unde se găsesc o aură mai multă. Colbulă de aură se găsesce adesea­ ori în așia de mare can­titate, in câtă spălându-lă într’uă lingire d’uă anumită mărire, produce uă valore de peste 4.000 dolari. Sâmbăta sora toți minării se ducă pe la dugnenele și res­taurantele din vecinătatea minelor­, în unele restaurante se găsescă îngagiate fete de danță, datoria acestora cete de a juca cu amabilii săpători de aură , a­­ceste danțuri apoi duréija obicinuită până vă daă la iată minutulă scrie despre să­nătatea omenilorü ? Tóte lucrurile își dă termenulă soră, și voi ați sfirșită cu Ga­briel. De pa d-tea vii ca se’i ceri tatălui s­ă prețură crescerii lui, te poți duce se bați la uă altă poftă, bine fiindă înțelesă că cee­a ce pretindeți nimeni nu se va n­­sărcina se reclame pentru voi, aceste co­­misiuni le face cine­va singură, și, câtă amă trăită, că nu m’amă însărcinată de câtă cu propriele mele afaceri. Asia dâră, rămâi sănătosă ; poți forte bine se nu mai vii și nici femeia rea d’asem­enea. Feme­iele, cândă s’apucă d’astea, suntă ca nă­ravurile : nimeni nu mai póte scăpa de densele.“ — Isuse! strigă Stefania, a­­ j<să elă asta? — Da, și l­amă ascultată fără se mă supără, respinse Juan Martin. Unul omă care vorbesce astă-felă n’aî ce se’î mai respumsi: ar fi ca și cumă ară vrea ci­ne­va se spele piciorele unul asină.Dară mi-a mai disă ș’altă ceva, adause tatală Anei ascmnf­ându’șî emoțiunea. Era călare NUMIRI IN FUNCȚIUNI. Prin decrete domnesc­ cu data de 30 Decembre și 4 Ianuarie, 1872, D. Dimi­­trie Lăzărescu s’a­ numită în postură de verificatore clasa II în serviciulă contri­­buțiuniloru directe; D. Diamante Antóniade s’a numită în postură de inspectore ală vămilor dl; D. C. Panaitescu, în postură de vameșă la paniulă Scoposeni; D. George Arion, în postură de revi­zore la vama de la gara Târgu-Vestei; D. Climent Enghiurliu, în postură de ajutore al­ șefului de la vama garei Târgoviștea; D. V. Marinescu, în postura de țiitore de registre pentru casieriă la același biuroă; D. D. Muntenescu, în postură de re­­visore la biuroulă vamale de la gara Filaretă; D. M. Ionescu, în postură de ajutore ală șefului la aceași vamă; D. Georgescu, în postură de țiitore de registre pentru casieriă la același biuroă; D. N. Boblea, în postură de revisore la biurculă vamale de la gara Suceva; D. G. Hagioiu, în postură de revisore la vama Iași; D. N. Costinescu, revisore la vama Iași; V. Teodoră Protopopescu, în postură de ți­tore de registre pentru casieriă la vama garei Brăila; D. Mitiță Georgescu, în postură de supt­­revisare la vama Brăila; D. D. Culoglu, în postură de ți­tură de registre pentru casieriă la vama arare! Galați; D. I. Pangrati, în postură de secretară și arh­ivară la biuiculă vamale de la pu ritur­ă Giurgiu ; D. Giovanaki, în postură de supt-va­­meșă la Smârda, pendinte de vama Giurgiu; D. Dimitrie Christu, în postură de aju­tore­ prețuitore la biurculă vamale din Ploiesci; D. Sava Kiriacu, în postură de ajutore prețuitore la vama Tabacu; D. I. Dragomirescu, în postură de re­visore la biurculă vamale din Craiova; D. Ion Banciu, în postură de țuitore de registre la biuioulă vamale Predeală, și tocmai punea mâna pe hățuri, cândă îmi strigă: „Juan Martin, uitaruÜ se’ți spuie că don Gabriel Labrador are se se ’risere."" La aceste cuvinte, Stefánia scose una țipătă; Ana lăsă se s’aud­ă, m­ă suspină; Juan Martin aftă cu durere privindă pe fră­sea; și unchiul. Matias murmură cu rom­a ’s zdrobită : — Cel ce pleci nu se mai întorcă! — Nu credă, Țise Stefania cu turburare. Cu tóte câte spusese fiicei sale, bieta femeiă păstra ’n adânculft­ică speranța că Gabriel se va ’ntorce, speranță pe care și-o ascundea pene și de sine ânsășî. Apoi câ să se reî nsufle­ascu pe bieta Ana, pe care surprinderea o paralisa cum ghiața paraliseza rîulă, și pe care durerea o făcea se pălască cumă mortea palesce mnă cadavru. — Nu cred­ă, repeta dânsa cu aprin­dere, Gabriel va veni; e peste putință se cu­­iă ! — Ștefanii­­­slie Juan, care ’nțelese că ideia mumei era d’a consola pe fiică. IV. Cestiunea iluminațiunii fiindă la ordinea dileî și în raportă inversă cu esistența întunericului, am credutu a face bine a­­trăgândă atențiunea părințiloru orașiului Bucuresei (patres Urbis), asupra acestui n­ou modă, ca unulă ce întrunesce con­­dițiunile practice, d’a fi intensă și acce­sibile. Ch Popescu-Pașcanu: vecinii preparatore de chimie la Collége de France. Licențiata în științe, membru al­ societății chimice din Paris. SABIA DOMNULUI TUDORU. Sabia ilustrului și patriotului Domnu, Tudoru Vladimirescu, a fost­ intrată în posesiunea ilustrei și naționalei familie a Văcăresci­­lor­. Acesta o sciit mulți, și lesne se póte constata și afirma de toți câți cunoscu acastă posesiune. Ion Văcărescu mi-a făcută ono­­rea a­ rai da acestü mare daru. Dureróse împrejurări me silescu d’a me priva d’acésta avere Indouitü prețioisă pentru mine. Acel cari voru voi s’o aibă, se potu adresa la mine, în tóte filele de la 10 ore diminața, pene la 3 ore după amin-cj J. C. A. Rosetti. CARITATEA ROMANA. Oimonn, in temniță, hrănită cu laptele ficei sale. Acesta tablou a fost­ facutü de pic­­torele franc­es IsacLael­ier (Jean- Jacques) și espusa la 1765 în sa­­lonulu de la Louvre lupta titlulu Caritatea romană, în joculü altui tablou ale sea „mortea lui Abel“, pe care la retrasü. Bachelier a fost o directore per­­petuale ale Academiei de pictură, sculptură și architectura, ala Mar­­siliei, alti manufacture­ de Sevres etc. etc. etc. Tabloul­ acesta se află și aoumit la Louvre. Cestiunea ensé este d’a se sei care este originalulfi? Celü care este la Louvre sau celti care, prin coinciding straordinarie, se află în posesiunea mea ? Mai mulți artiști francesi au în­clinată în favorea tabloului ce po­sedă; cel mai favorabili pentru cele de la Louvre au opioatü cä Ba­chelier a fécutit douö. împrejurările în care mé aflu me­silescu a vinde acestu tablou, dérit ași preferi, chiaru cu paguba mea, se nu-lü­trămită în străinătate, ci se remăie în țară acestá operă de artă. Ilu propui déru avuților ai noștri­, dupe ce negreșită îlu voru cerceta prin cei mai distinși artiști români. Tabloulü se póte vedé la mine péne la 20 Iauuariű, în tóté (Jdele de la 10 ore diminâța péne la 3 ore după amia-(jî. Dup’acesta termenii, dacă Romi­nii nu voră voi se­ la aibă, voiu fi silitua’la trămite în străinetate, împinsă lérü de stimululu amorii fi­ri sei către copiii mei, ca părinte declară în publică și solemnă, că domnu Dimitrie Ionescu, directore de pensionară din Bu­­curesci, precumă și respectabila d-sele consorte, cu stăruința din parte-le spre re­vindeca­rea sănătății unui copilă ală meă, fostă bolnavă în institutul a d-se­e, nă dovedită, prin­ îngrijire părintescă, că devii încredințați domniei-lor, pe lângă buni educatori, diligind­ instructori în știință și moralitate, posedă și nișc e duioși părinți. Din acestă punte de vedere ’i retri­­buiescă cu gratitudinea exprimată în pu­blică, care este cela mai mare și mai scumpă actă de răsplată din partea unoră părinți. A. Vineșiu, Călărați, 4 ianuarie. 1872. MULȚUMIRE PUBLICĂ. 35 SOCIETATEA ECONOMIA Neputându-se ține ședința anun­­dată pentru ântâia Duminică din Ianuarie, din cauză că domnii so­cietari nu s’au întrunită în aenö­­rula prescrisă de statute, comita­­tul o invită din n­oți și ruge pe domnii societari a fi presinți la a­­dunarea generale ce are a se ține Duminică, 16 ale cuvinței la ora 12 din di, în localulu Universității, sala de științe. Presitunile la ordinea suntă acele prevezute la art. 47 din sta­tute, votarea buugetului și mai multe propuneri relative la ameliorarea sta­­tutelorfi. P. președinte, G. Trotenu. Secretarii, I. On. Enachiu. Gizante ri­spun<Ji torü, P. BALACEANU. PETRINI PAULU Doctorii in medievift de la facultatea din Paris, dä consultațiunt Marița, Joaia și Sâmbăta, de la 121 până la 2 ore din jur la­ locuința sea strada Colții No. 51, (etagiulü de suse). Doctorița Pene­sen, s’a mutată în pro­pria sea casă după strada Arcului No. 16, lângă biserica Armenască. Consultațiuni de la 10—12 ore ziua restaurantul­­ guichard. De la 1 Ianuarie st. v. 1872 se re­ncepa table d’hôte cu 3 lei noul în tote­­ filele, de la 6 ore. Clientela care ’n anulă trecută visite acestă table d’héte cunosce deja gustulă măncăritoră și bunulă servițtă ce găseset ’n acestă restaurantă. mmmoBsmammsam g­a gatgBcewi1 masam «wwwatt Tótă fapta bună merită remunerare și, ori­ce obligațiune reclamă reciprocitate, nu ’ncerca se te ’ngrijesc, d ună lucru care n’are trebuință de ’ngrijire; trebuie se mai sciî că, spre a vindeca, e nevoie se tai cea­a ce nu e sănătosă. Gabriel nu va venii, trebuie s’o șoimii cu toții și s’o epunemă, ș’a ne mechipui altă ceva, amă fi se ne perdemu timpulă. Voi vă mnchipuiți, nevinovate ce sunteți, că chiară décá elă ară vrea, cel ce’lu în­­conjura Țară lăsa se se ’ntorca ? Nu ve­deți că n’are nici celă mai micii temeiă acea-a ce voi credeți ? Juan tăcu, și nu se mai au<fi de­câtă suspinere Anei și sărutările mamei pe fruntea fiicei, strîngând-o n brațe. D’ună momentă, unchiulă Matias stan dă josă, cumă amă spus-o, afară din portă, își țintea privirile spre două cavaleri cari treceau printre arborii drumului care a­­duce de la Hguera. Acesti cavaleri se ’ndreptau cu pasă răpede spre casa lui Juan Martin. — Stefaniă, Ilie acesta femeiei sale c’ună profundă si mțimântă, avemă âncă ună copilă mai multă la cimitiră. Ana, fi­ta mea, amorurile tale aă fostă neno­rocite , nită-le. — Ce,­­zise Stefania cu acelă avântă simpatică ală mumei ș’ală femeiei, nu cum­va uitarea se vinde pentru ca S’O poți cumpăra cândă aî nevoie de ea ? — Da, da Stefaniă, respunse Jaan, ee vinde și se póte cumpăra. Dumnezică te scapă de ea, cela ce-o dobândesce e­u o voință tare, moneta cumpărării e rugă­ciunea. — Juan e astea suntă lesne numai de spusă ! — Și se și facă, de­și atunci costă ceva mai multă greutate de­câtă d’a le spune. Iți pare deja mai dreptă și mai creștinescă d’a se atrista și nutri cu spe­ranțe peste putință ? Lucru peste putința e și ntorcerea lui Gabriel. (Va urma).

Next