Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)
1872-01-14
ROMANULU 14 IANUARIE 1872 Duminecă noptea ori până Luni dimineța. Este amusante a vede să vindă aceste perechi dănțuitore, când dănțuitorii sunt atâtă de înarmați, încâtă pară ca nisce arsenale călătore. Plata pentru bucate și băuturi în restaurante se efectuesee prin colbă de aură, pentru care suntă cântate anumite. — In depărtare de jumătate milă de la regiunea de aură se află ună copacă, de crăcile caruia au fostă spăndurați, în cei trei ani din urmă, peste 60 de lucrători, condamnați la morte de către comitatul de priveghiare. (Noulu carieră română.) Acești 3 echivalenți de oxigenă, primiți în gazometre speciale, dă, oxigenul dintrebuințată la iluminații. Este lesne de vâdută că, incidintele regenerațiunii bioxidului de manganesă, întrebuințată la începută, permite und singure și aceasî cantitate de MnO2, a servi de masă unoră nu al preparațiuni de oxigenă și asta mai încolo. In acestă modă da preparațiune adevăratele materii primărie (matières premieres) cari dau oxigenulă sunt : aerul și apa; MnO2 neservindű, deci mă potă exprima astăfelă, decâtă ca ună burete chimică (éponge chimique). III. Ca probe de puțin ulb costă, aă acestui nuoă sistemă de iluminată, dămă aci, în acesta a treia parte, cuvântulă chiară companiei despre care am vorbită mai susü: „In urma încercărilor făcute de la 1869 la 1870 pe piața Hôtel-de-Ville, în curea Tuilleriilor, la teatrul Gallé, la Bazar europeană, la Café des Variétés etc, consiliul municipale a autoritatii la 7 Aprilie, 1870, Societatea Tessié du Motayrie, a face o o nouă încercare pe boulevard des Italiens, spre a susțină cererea adresată municipalității, în ceea ce privește concesiunea canalizării gazului oxigenă în Paris. „Gazul d’éclairage conține carbonul și combustia sea nu se obține decâtă prin mijloculă oxigenului conținută în aeră în proporțiunea de 21 la sută, prin urmare sărăcindă în oxigenă aerulă necesară la respirațiune. Acesta combustie a carbonului nu e nici uădată completă; părticele de carbonă se depună pe pereți, mobile etc., și ceea ce e mai gravă se formază afară de acidulă carbonică (CO2) că mică cantitate de oxidă de carbonă (CO), care e vătămătoră sănătății. „Nuculă prooide a obvine acestoră inconveniente, trimițândă oxigenului în lampă (bec), în momentulă când o hydrogenulă carbonată ese, și astă-felă ’In combură completă (entiârement). Combustiunea piliticelelară de carbonă devine atunci completă și lumina din roșioră ce era, devine albă. Acesta combustiune este astă-felă de puternică, că, cu uă lampă ardândă numai 32 litre gază d’éclairage carburat și 16 litre de oxigenă, (pe oră), se opține cu mai puțină căldură produsă, aceași intensitate de lumină ce dă lampa (bec) tipul orașiului Paris, care arde 140 litre de gază d’éclairage pe oră, adăugămă noi. „Economia e considerabile, ea va permite societății susă numite, d’a oferi lumina oxindrică consumatorilor, cu 20 la sută uă economiă asupra eclafagiului actuale, luândă în însărcinarea sea tote cheltuelile de instalațiune. Gazulă oxigenă, nu este esplosibile, ca și aerul de unde se estrage, este gazură comburantă prin escelințâ, nu arde singură, dară activază combustiunea tutoră corpurilor, etc. Nu mai multă curagiu se suferi de mai multă te întristază . Sciî că cea mai aspră pilă Lustruia mai multă metalule. După ce zise acestea, Stefánia, care’șî pusese tote puterile slăbiciunii sale ca se neuragieze pe miă-sea, se opri simțindă că lacrimile animei îl înecaă vorbele rațiunii. In acelă momentă intră Juan Martin, care se ’ntorcea de la targă. — Ai vădută pe don José, te-am informată despre dânsula ? îlă întrebă femeia sea cu rerăbdare. — Lamă vă jută, respinse bărbatu, ama vă juta p’acelă don Jósé mai înfumurată de câtă uă păpușiă și mai aspru de câtă uă stâncă. Tocmai era se se suie pe cală ca se plece la Higuera spre a urmări p’ună nenorocită și se puie mâna p’uă livede de castani oferită ca ipotecă. Iamă vorbită despre dênsulü. „E sânătosă, e sănâtos și, îmi clise, dému vouă ce vé pesa de elă ? Nu cumva din întâmplare v’âțî fi ’nchipuită că eu suntă partea sanitară a Gazetei, pusă acolo ca se FELURIMI Banchetul marelui Viziru, care a avută locu dilele acestea în Constantinopole, a devenită însemnată prin acea, că cu acesta ocasiune ambasadorele rusescă Gen. Ignatieff a rădicată mă toastă pentru sănătatea Sultanului și pentru prosperitatea reformelor sale de guvernamentu; érő martie Vizită a golită toastulă seu pentru durabilitatea bunei armonii ce există între Porto și puterile cele mari. * * * Regele Braziliei, după cum a nareja „Journal des Debate“ isistându filele trecute la prelegerea ținută de d. profesore Franck, în colegiul de France, numitulă profesorea găsită — prin sunetulfl ce trata—pensiunea de a face asusiune la noua lege ce sfărîmă sclavagială în Brazilia. Auditorulă a arătată căldurosa sea simpatie pentru suveranulă presiune, care a luată inițiativa acelei legi juste și umane. * * * Regiunea de aură în Montana Jurnalulă comerciale din New-York publică urmatorea narațiune despre viața din Helena, capitala regiunii de aură din Montana: „Aici aurul se câștigă în două feluri, adică pe d’ asupra șipe dedesuptulu pământului. Pe d’asupra este simplu spălată din pietrișiă, care se află în adâncime de 2 — 15 piciore; tota acela pietrișiă și nisipil se află pe unele locuri în adâncime de 0—-50 piciore; acolo apoi se sapă gropi până la numita adâncime apoi se sapă rube în diferite direcțiuni; în aceste rube (scobituri) se întâmplă apoi nenorociri mai în fiecare ioi, din causa surpăriloru și din cauză că săpătorii lucrâiă cu mare nebăgare de sâmă, mai alesă în locurile unde se găsesc o aură mai multă. Colbulă de aură se găsesce adesea ori în așia de mare cantitate, in câtă spălându-lă într’uă lingire d’uă anumită mărire, produce uă valore de peste 4.000 dolari. Sâmbăta sora toți minării se ducă pe la dugnenele și restaurantele din vecinătatea minelor, în unele restaurante se găsescă îngagiate fete de danță, datoria acestora cete de a juca cu amabilii săpători de aură , aceste danțuri apoi duréija obicinuită până vă daă la iată minutulă scrie despre sănătatea omenilorü ? Tóte lucrurile își dă termenulă soră, și voi ați sfirșită cu Gabriel. De pa d-tea vii ca se’i ceri tatălui să prețură crescerii lui, te poți duce se bați la uă altă poftă, bine fiindă înțelesă că ceea ce pretindeți nimeni nu se va nsărcina se reclame pentru voi, aceste comisiuni le face cineva singură, și, câtă amă trăită, că nu m’amă însărcinată de câtă cu propriele mele afaceri. Asia dâră, rămâi sănătosă ; poți forte bine se nu mai vii și nici femeia rea d’asemenea. Femeiele, cândă s’apucă d’astea, suntă ca năravurile : nimeni nu mai póte scăpa de densele.“ — Isuse! strigă Stefania, a j<să elă asta? — Da, și lamă ascultată fără se mă supără, respinse Juan Martin. Unul omă care vorbesce astă-felă n’aî ce se’î mai respumsi: ar fi ca și cumă ară vrea cineva se spele piciorele unul asină.Dară mi-a mai disă ș’altă ceva, adause tatală Anei ascmnfându’șî emoțiunea. Era călare NUMIRI IN FUNCȚIUNI. Prin decrete domnesc cu data de 30 Decembre și 4 Ianuarie, 1872, D. Dimitrie Lăzărescu s’a numită în postură de verificatore clasa II în serviciulă contribuțiuniloru directe; D. Diamante Antóniade s’a numită în postură de inspectore ală vămilor dl; D. C. Panaitescu, în postură de vameșă la paniulă Scoposeni; D. George Arion, în postură de revizore la vama de la gara Târgu-Vestei; D. Climent Enghiurliu, în postură de ajutore al șefului de la vama garei Târgoviștea; D. V. Marinescu, în postura de țiitore de registre pentru casieriă la același biuroă; D. D. Muntenescu, în postură de revisore la biuroulă vamale de la gara Filaretă; D. M. Ionescu, în postură de ajutore ală șefului la aceași vamă; D. Georgescu, în postură de țiitore de registre pentru casieriă la același biuroă; D. N. Boblea, în postură de revisore la biurculă vamale de la gara Suceva; D. G. Hagioiu, în postură de revisore la vama Iași; D. N. Costinescu, revisore la vama Iași; V. Teodoră Protopopescu, în postură de țitore de registre pentru casieriă la vama garei Brăila; D. Mitiță Georgescu, în postură de suptrevisare la vama Brăila; D. D. Culoglu, în postură de țitură de registre pentru casieriă la vama arare! Galați; D. I. Pangrati, în postură de secretară și arhivară la biuiculă vamale de la pu ritură Giurgiu ; D. Giovanaki, în postură de supt-vameșă la Smârda, pendinte de vama Giurgiu; D. Dimitrie Christu, în postură de ajutore prețuitore la biurculă vamale din Ploiesci; D. Sava Kiriacu, în postură de ajutore prețuitore la vama Tabacu; D. I. Dragomirescu, în postură de revisore la biurculă vamale din Craiova; D. Ion Banciu, în postură de țuitore de registre la biuioulă vamale Predeală, și tocmai punea mâna pe hățuri, cândă îmi strigă: „Juan Martin, uitaruÜ se’ți spuie că don Gabriel Labrador are se se ’risere."" La aceste cuvinte, Stefánia scose una țipătă; Ana lăsă se s’audă, mă suspină; Juan Martin aftă cu durere privindă pe frăsea; și unchiul. Matias murmură cu roma ’s zdrobită : — Cel ce pleci nu se mai întorcă! — Nu credă, Țise Stefania cu turburare. Cu tóte câte spusese fiicei sale, bieta femeiă păstra ’n adânculftică speranța că Gabriel se va ’ntorce, speranță pe care și-o ascundea pene și de sine ânsășî. Apoi câ să se reî nsufleascu pe bieta Ana, pe care surprinderea o paralisa cum ghiața paraliseza rîulă, și pe care durerea o făcea se pălască cumă mortea palesce mnă cadavru. — Nu credă, repeta dânsa cu aprindere, Gabriel va veni; e peste putință se cuiă ! — Ștefaniislie Juan, care ’nțelese că ideia mumei era d’a consola pe fiică. IV. Cestiunea iluminațiunii fiindă la ordinea dileî și în raportă inversă cu esistența întunericului, am credutu a face bine atrăgândă atențiunea părințiloru orașiului Bucuresei (patres Urbis), asupra acestui nou modă, ca unulă ce întrunesce condițiunile practice, d’a fi intensă și accesibile. Ch Popescu-Pașcanu: vecinii preparatore de chimie la Collége de France. Licențiata în științe, membru al societății chimice din Paris. SABIA DOMNULUI TUDORU. Sabia ilustrului și patriotului Domnu, Tudoru Vladimirescu, a fost intrată în posesiunea ilustrei și naționalei familie a Văcărescilor. Acesta o sciit mulți, și lesne se póte constata și afirma de toți câți cunoscu acastă posesiune. Ion Văcărescu mi-a făcută onorea a rai da acestü mare daru. Dureróse împrejurări me silescu d’a me priva d’acésta avere Indouitü prețioisă pentru mine. Acel cari voru voi s’o aibă, se potu adresa la mine, în tóte filele de la 10 ore diminața, pene la 3 ore după amin-cj J. C. A. Rosetti. CARITATEA ROMANA. Oimonn, in temniță, hrănită cu laptele ficei sale. Acesta tablou a fost facutü de pictorele frances IsacLaelier (Jean- Jacques) și espusa la 1765 în salonulu de la Louvre lupta titlulu Caritatea romană, în joculü altui tablou ale sea „mortea lui Abel“, pe care la retrasü. Bachelier a fost o directore perpetuale ale Academiei de pictură, sculptură și architectura, ala Marsiliei, alti manufacture de Sevres etc. etc. etc. Tabloul acesta se află și aoumit la Louvre. Cestiunea ensé este d’a se sei care este originalulfi? Celü care este la Louvre sau celti care, prin coinciding straordinarie, se află în posesiunea mea ? Mai mulți artiști francesi au înclinată în favorea tabloului ce posedă; cel mai favorabili pentru cele de la Louvre au opioatü cä Bachelier a fécutit douö. împrejurările în care mé aflu mesilescu a vinde acestu tablou, dérit ași preferi, chiaru cu paguba mea, se nu-lütrămită în străinătate, ci se remăie în țară acestá operă de artă. Ilu propui déru avuților ai noștri, dupe ce negreșită îlu voru cerceta prin cei mai distinși artiști români. Tabloulü se póte vedé la mine péne la 20 Iauuariű, în tóté (Jdele de la 10 ore diminâța péne la 3 ore după amia-(jî. Dup’acesta termenii, dacă Rominii nu voră voi se la aibă, voiu fi silitua’la trămite în străinetate, împinsă lérü de stimululu amorii firi sei către copiii mei, ca părinte declară în publică și solemnă, că domnu Dimitrie Ionescu, directore de pensionară din Bucuresci, precumă și respectabila d-sele consorte, cu stăruința din parte-le spre revindecarea sănătății unui copilă ală meă, fostă bolnavă în institutul a d-see, nă dovedită, prin îngrijire părintescă, că devii încredințați domniei-lor, pe lângă buni educatori, diligind instructori în știință și moralitate, posedă și nișc e duioși părinți. Din acestă punte de vedere ’i retribuiescă cu gratitudinea exprimată în publică, care este cela mai mare și mai scumpă actă de răsplată din partea unoră părinți. A. Vineșiu, Călărați, 4 ianuarie. 1872. MULȚUMIRE PUBLICĂ. 35 SOCIETATEA ECONOMIA Neputându-se ține ședința anundată pentru ântâia Duminică din Ianuarie, din cauză că domnii societari nu s’au întrunită în aenörula prescrisă de statute, comitatul o invită din noți și ruge pe domnii societari a fi presinți la adunarea generale ce are a se ține Duminică, 16 ale cuvinței la ora 12 din di, în localulu Universității, sala de științe. Presitunile la ordinea suntă acele prevezute la art. 47 din statute, votarea buugetului și mai multe propuneri relative la ameliorarea statutelorfi. P. președinte, G. Trotenu. Secretarii, I. On. Enachiu. Gizante rispun<Ji torü, P. BALACEANU. PETRINI PAULU Doctorii in medievift de la facultatea din Paris, dä consultațiunt Marița, Joaia și Sâmbăta, de la 121 până la 2 ore din jur la locuința sea strada Colții No. 51, (etagiulü de suse). Doctorița Penesen, s’a mutată în propria sea casă după strada Arcului No. 16, lângă biserica Armenască. Consultațiuni de la 10—12 ore ziua restaurantul guichard. De la 1 Ianuarie st. v. 1872 se rencepa table d’hôte cu 3 lei noul în tote filele, de la 6 ore. Clientela care ’n anulă trecută visite acestă table d’héte cunosce deja gustulă măncăritoră și bunulă servițtă ce găseset ’n acestă restaurantă. mmmoBsmammsam ga gatgBcewi1 masam «wwwatt Tótă fapta bună merită remunerare și, orice obligațiune reclamă reciprocitate, nu ’ncerca se te ’ngrijesc, d ună lucru care n’are trebuință de ’ngrijire; trebuie se mai sciî că, spre a vindeca, e nevoie se tai ceaa ce nu e sănătosă. Gabriel nu va venii, trebuie s’o șoimii cu toții și s’o epunemă, ș’a ne mechipui altă ceva, amă fi se ne perdemu timpulă. Voi vă mnchipuiți, nevinovate ce sunteți, că chiară décá elă ară vrea, cel ce’lu înconjura Țară lăsa se se ’ntorca ? Nu vedeți că n’are nici celă mai micii temeiă acea-a ce voi credeți ? Juan tăcu, și nu se mai au<fi decâtă suspinere Anei și sărutările mamei pe fruntea fiicei, strîngând-o n brațe. D’ună momentă, unchiulă Matias stan dă josă, cumă amă spus-o, afară din portă, își țintea privirile spre două cavaleri cari treceau printre arborii drumului care aduce de la Hguera. Acesti cavaleri se ’ndreptau cu pasă răpede spre casa lui Juan Martin. — Stefaniă, Ilie acesta femeiei sale c’ună profundă si mțimântă, avemă âncă ună copilă mai multă la cimitiră. Ana, fita mea, amorurile tale aă fostă nenorocite , nită-le. — Ce,zise Stefania cu acelă avântă simpatică ală mumei ș’ală femeiei, nu cumva uitarea se vinde pentru ca S’O poți cumpăra cândă aî nevoie de ea ? — Da, da Stefaniă, respunse Jaan, ee vinde și se póte cumpăra. Dumnezică te scapă de ea, cela ce-o dobândesce eu o voință tare, moneta cumpărării e rugăciunea. — Juan e astea suntă lesne numai de spusă ! — Și se și facă, deși atunci costă ceva mai multă greutate decâtă d’a le spune. Iți pare deja mai dreptă și mai creștinescă d’a se atrista și nutri cu speranțe peste putință ? Lucru peste putința e și ntorcerea lui Gabriel. (Va urma).