Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-16

­OESCE ȘI VEI PUTEA FI.130 N­A.­M JEISSTE­N CAPITALE: una anü 48 lei; ?ese luni 24 lei; trei luni 12 le ; u­n; lună 6 lei. IN DISTRICTE : una anu 68 lei; ș6te luni 9 lei; trei luni 16 lei; un luna 11 lei. Abonamentele in­cepu la 1 și 16..'ale lunei. [una esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7­ fl.­arg. (18 franci) .­­A.M­JN'f'O' *<t Anunțiuri, pagina a IV, linia 30' Utero — 40 bani. Instirțiuți ți reclărie, pag. III, linia 2 lei — — Scrisuri și ori-ce trimiteri REFRANCATE vor­ fi REFUSATE. — Articl.le nepublicate Be veri­arde. ANTJLTJ ALU FÉEF-FPFF-UFCFLF, A^irfrfgfraftwrfa fn rastgírlfi Km,- hv, F*. 1. «— Ffflactfirrfg, gfrafa CcLea, No. 42. DUMINICA, 16 IANTAFIÜ 187?, Edi(iunea de séra LUMINÉZÁ-TE ȘI VEÍ FI ABONAREA IN BICUURSCI, la Administra­țiunea «Jiariului, IN DISTRICTE. 1- coresp­ondinț­l Bei și cu poșta Pentru An­unțiuiT a se adresa la administrațivme. T>>V­T?IS Pentru abonamente: la d. Derras-Hallegroin, Ru­e de 1 onc­inyiÂ^ctmm­edie, 6. Pentru m­unjiurret, Micoud, 7 Rut Pentru Pentru Plaiaeb­­și To$or Bucuresci> ^ CălindarO. Suntemü détorl ca, ’n tóte diminețile, se spunem­ aci publicului cea­a ce se face prin țară și prin lume. In septemâ­­ri ce se sfîrși, constatarama grațiarea acelora dintre membrii bandelor­, pe carii a fi cutezatü unii judecători se-s oec­idască, și violarea flagrante a Constituțiunii, prin perchisițiunile și are4ările preventive și ilegale, nu numai ale garanților fl­­derii și chiar­ ale proprietarilor ș’administrato­­rilorü (jiam­elor). Vorbirâmfi despre sta­­rea noistră din întru, despre încremenirea cu care privimu abuzurile și ilegalitățile, d­espre nepăsarea tuturora în privința dreptului și a legalității, puse în facia u­­nul guvernu activ­ , care a distr șs de ce despre Români, cum a au­­ jisit Ungurii despre naționalitățile robite, că trebuiesc­ conduse, „aretându-le c’uă mână unu mă­­nuchiul de grâu și cu cea­l­altă biciule.“ Vorbirămu despre noua manoperă a d-lui Mavrogheni, care vându în 1871, pe supt mână și cu prețul­ de 76, obligațiunile domeniale, pe cându ele se vindeau cu 78 și jumătate, și care merse pân’a se vinde în 1871 cu condițiune ca la iuliu 1872, pe cându ele se vor­ urca la 94 și 95, se se plătască totul cu 76. D. Mavro­gheni tăcu, deci mârturi asta-felu că in­formările nóstre suntu adevărate, și că ’n adevĕru a păgubiții Statului cu suma de peste done milióne de lei. Cei-lalți mi­niștrii cunoscu­ faptulfl și tace, deci el mârturescu asta-fele c’aprobă fasulu, și că poli­țca cere ca ilegalitatea și jaful, se domnescu în tote și peste totQ. Vor­­biruma în sfârșită și despre nota d-lui Costa-Foru, către puterile străine, prin care explică și comentază ânsu­și legea căiloru ferate, votată de Camere, și spune, curata și limpede, că domnia-sea a recunoscuto și marturitu „în senulu Senatului ș’ală d-lui Fromm,“ că cuvê­itulu „sploatare“ din ar­­tidului 17, însemneză că Pruso-Ungarii au drept se sploat­ze România și s’o cu­­­cerescá, ănsă nu tocmai asta în modu fâțișiu și legale, ci mai pe suptă­mână, așia spre esemplu cumu s’a facutu cu lada cu două chieî și cu obligațiunile domeniale. Vorbindu dórii, nu septemâna ce se sfîrși, despre tote aceste acte din întru, precum­ și despre cele ce se petrecută în Francia, în Ensilistra și ’n Austria, despre ce se vorbim­ astă­­zi, în sim­ula deschiderii Camerelorü ? Una din cestiu­­nile cele mari, ce suntu la ordinea m­ilei în Cameră, este legea presintată de gu­vernă pentru Comună, adică pentru cea­ a ce este temelii unul Stată. Tem­lia bine lovită și dăulată, restul­ cade de sine. Scimți că fisele și demonstrările nóstre întru nimicni nu vorü împedica tîrnăco­­pele guvernului d’a surpa temelia Sta­tului; acésta însă nu este nă causă d’a nu ne ’mplini détoria, d’a nu lămuri ces­­tiunea, pentru ca asta­felu și cel cari surpă și cel carii privescu surparea se fiă toți bine luminați și deslușiți, și sur­parea edificiului se se facă prin deplina nóstra cunoscință ș’aprobare. Se vorbimă deja astă­zi despre legea comunale, astă­felu precumü o cere guvernulu pm pro­­iectulu ce a depusa în Cameră. S’a­­ Jistt, s’a scrisü și s'a dovedita de sute de ani că Comuna este temelia întregei organisări politice și sociale a unui Statu. Ideia chiara de Comună con­ține în sine ideia de libertate, de seif­­gouvernement, și proba cea mai neîn­­douială despre acesta, avem­ că originea comunelor­ este asociarea formată de lo­cuitorii unei localități spre a se sustrage de supro jugulă domniei feudale, fiă laică, fie eclesiastică. Constituirea Comunei carac­­teriseză intrega organisare politică și so­ciale a unei țeri. Acolo, unde consiliele comunale sunt­ slugi servite la ordinile suprefecților­, acolo mai cu semă unde capulfi Comunei, primarele, nu este de­câtă una funcționară numită directă de guvernă și ori­ce netă ale comunei su­pusă la anular­a Domnului, —cum­ cere noua lege presintată Camerei, — acolo, în scurtă, unde autonomia comunale este că minciună, cuvântul­ de Comună nu mai corespunde nici chiar a înțelesului ce avea la originea s­a, în timpii bar­bari, cândü însemna scăparea de supt jugulă Domnului feudale. Orî cine va vede cons­ituirea unei astü­felui de Co­mune, va f'ce îndată că ea nu pate face parte de­câtă dintr’un sistemă despotică de guvernare. Orî ce omu, care se ocupă de cestiuni politice, fiă partizanii ale regimului li­berale fiă partizanii ale despotismului, sare atâtă de bine acesta, în­câtă gu­­vernul­ din naptea de 10 Martie se grăbi, cu nesorotirea cea mai vădită a Consti­tuțiunii, se presinte printre cele d'ântâiă „reforme simțitore“ promise prin discur­­sul­ tronului, distrugerea autonomiei co­munale, supun pretesta de modificarea câtorü-va artico­l din legea comunale ac­tuale. La prima citire a nouei legi, ori­cine trebuie se se simță dureros și mișcată de necalificabila cutezare cu care se­­ fie­ în discursul­ tronului că s'au făcută modi­ficări „spre a se pune legea Îți acordă cu Constituțiunea", pe cândü în fiî­ce ar­­ticlu alü proiectului presintată de guvernă se vedesce cea mai flagrante violare a spiritului și literi! Constituțiunii, formândă aste­fel, împreună cela mai îngrozitoră „desacorda“. Pentru ca se vor să ori­cine ce este pentru guvernă „arco dule“, armonia, des­pre care ne-a vorbitü în d­ecursul­ tro­nului, se reproducem­u aci îndată articlele din Constituțiune relative la cestiune. „Art. 106 Instituțiunile județiane și comunale sunt­ regulate de legi. „Art. 107. Aceste legi vor­ ave de basa­descentralisarea administrațiunii mai completă și indipendința comunale". „Art. 162, alin. I0. 1 Se vor­ revisui tóte codicele și legile esistinte, spre a se pune in armonie cu Constituț­inea Așa dére, conformă art. 132, guver­­nulă era datorit se revisuiesca legea co­­munale, și, conformă art. 107, urma s’o revisuie­ că pe „basa descentralitățiî ad­­ministrațiunii ș’a independinții comunale.“ Ei bine, s’ar fi închipuită are cine­va la 1>­66 că consulele prusiană ne va găsi una minister­ă care, supun n­o­ivn­d a în­deplini prescrierile Constituțiunii, se facă tocmai contrariulți de cea­ a ce cere ia ? Noua lege este două sută și două mie de ori mai reacționariă, mai contrariă des­centralizării și independinței rominale de­câtü legea decretată supra Stătută. Acesta vomă vede­ o îndată, punându aceste două legi faciă în faciă, și ambele alături cu principiele esprese clară în Constituțiune asupra acestei cestiuni. Ensașî originea comunelorü, care este asociarea tutorii locuitorilor a unei locali­tăți spre a scăpa de jugulă Domnului feudde, asociare care ’și alegea—pe basele unei egalități perfecte—pe magistrații sei, ne spune că prima condițiune de esistență și de independință a comunei autonome este ca consiliuli comunale se fiă espre­­siunea fidelă a majorității locuitorilor­. Nu facemü alusiune la falsificarea es­presiunii lor și prin bâte, cărt, dacă e vor­ba de a argumenta in presința bâtelor­, a­ 1101 nici uă lege în lume, afară de drep­­tu­l­ legitimei apărări, nici chiar­ cea mai i­it<­gră și aspră veghiare a justiț­ei nu va putea da acesta garanție, căci pe cel ce mânuiescă bâtele pentru se­rviciul­ pu­terii esecutivă art. 93 din Constituțiune îl pune mai pre susu de tóte legile, acor­­dându-le grația tronului: câte­ va timpii după condamnare. Îl vei fi figurându în Monitorii printre cei atinși de grația tro­­nului și, în facia numelui lor­, oservarea că nici pene atunci chiarü pedepsa nu li se aplicase. Nu le bate deja făcurăm fi alusiune, ci numai la nefalsificarea espresiunii majo­rității prin ânseși disposițiunile legii. Prima condițiune de esistență, indepen­dință și prin urmare de re ale autonomie a comunei fiindu deci nefalsificarea prin lege chiarü a espr­siunii majorității locui­­torilor­, se cercetama mai întâi­ din a­­cesta punct de vedere noua lege presin­tată de guverne, faciă în faptă cu legea de supt Stătută, și cu Constituțiunea. Legea de supta Stătută pe care Con­stituțiunea o destina a fi revizuită în sen­­sul­ unei „descentralizări administrative și autonomii comunale mai complete“ ifice: „Art. 21. Membrii consiliului comunale se alegă direcții de către adunarea a­­legerorüorii Comunei. “ Ca condițiune pentru a fi alegătorii co­munale, afară de calitatea de Română și vârsta legiuită, nu se cere de­câtă „In comunele rurale vă date către Stata de 48 lei vechi,“ adică contribu­­țiunea p­rsonale. „In comunele urbane, de la 3000, la 15,000 locuitori, lei 80,“ în care se co­prinde și contribuțiunea personale. „In acele de la 15 000 în susü, lei 110,“ în care intră asemene contribuțiu­nea pers­onale. Si nte apoi toță alegători comunali: „Toți patentării pénă la a cincea clasă inclusive “ „Suntü alegători fără nici unu censu, toți preoții, profesorii și institutorii de ori­ce g­adü“ și în fine, toți cetățianii eser­­citândă profesiuni liberale, precum­ și pensionarii până la 2000 lei vechi pen­siune pe anl. In so­rtn, pentru comunele rurale suntu alegători comunali, alegătorii câtorii patru colegiuri de deputați din legea electora­l de la 1­66. Pentru c­omunele urbane suntu alegă­tori toți alegătorii colegielor­ I, II și ill de deputat­. Se nu scăpămă din vedere că toți a­­cești alegători vo ându la una locă, in­e­­galitate prefectă, într’uă singură ș’aceiși adunare, resultatulu votului, fi­ndu se ’n­­țelege lăsată pe deplină liberă, era în a­­devără espresiunea majorității tutoră lo­­cuitoriloră Comunei. Ed acuma în ce modă este revizuită acés­ta lege, spre a fi pusă în acordă cu Con­tituțiunea, adică spre a l da „de bază descentralizarea administra­ti­vă mai com­pletă și indepen­dința comunale .Art. 21. Suntu alegători pentru con­­siliul­ comunale toți cei cari întrunescu condițiunile cerute de lege spre a lua parte la aleg­rile pentru adunarea depu­­taților­.“ Listele elec­to all, formate după acea lege, vom­ servi și pentru alegerea consilieloru comunali. „Art. 22. Ace­eași disposițiune cari re­­guleză alegerile pentru adunarea depu­­taților”, se ap­lică și la alegerea pentru consilia­le comunali. „Art. 23. Numărul­ consiliarilor­ ce va alege fie­care colegiă este celă următoră : „La comunele urbane cu uă poporațiune până la 3000 locuitori, trebuind­ 7 membri. „Colegiul­ I va da 2 consiliari, alü II 2, alü III 2, și ale IV 1. „9 membrii la comunele de la 3—5 mii de lomitorî și pentru care: „Colegiulă I va da 3 consiliari, alu II 2, alu III 2 și alui IV 2. „ 11 mm­mbri la comunele cu­uă popora­țiune de la 5—15 mii locuitori: „Colegiulu I va da 3 consiliari alui II 3, alü 11, 3 și alui IV 2. „Colegiulu I va da 4 consiliari, alu II 4 alu III 3 și alui IV 2. „13 membri în comunele de la 15—30 mii d­e locuitori, și pentru care: „Colgiu­l I va da 4 consiliari, alü II 4, alü III 3, și alți IV 2. „15 membri în comunele de la 30 până la 50 mii locuitori, și pentru care : „Colegiul­ I va da 5 consiliați, alü II 4, ald III 3 și alü IV 3. „17 membri în comunele cu uă po­­porațiune mai susa de 50 mii locuitori, și pe­ntru care : „Colegiulü I va da 5 eousil'arî, alü II 5, alü II 5, alú III 4 si alü IV 3. „Art. 23. Pentru orașiele unde împăr­­țirea în patru col­eiuri n’aru da celü mai puțină unu numără de 25 alegători, precum­ și în comunele rurali, cele patru colegiuri se reducă la două în modulă următoră : „Colegiul­ I și II se fusionăză și vo­­teza la unu locu. și colegiulu III cu de­legații colegiului IV asemine, dândă fie­­care din aceste două colegiuri jumătate din numărul­ totale ale consilierilorQ ; ora cânda numerula va fi impară, majorita­­tea o va da colegiulu I și II. Se notămă în trecătă că guvernului, presintându acestă revizuire, are de grijă se adauge: „Proiectulu ce am o­­are a supune de liberarilor­ domniilor n­ vóstre, schimbă cu totalii basa electorale a consiliiloru comu­nali de asta­zi, adoptându pe acea a legii electorale, și acesta în spirituln Const­­­tuțiunii. “ Ar trebui, in adevĕru, atât­ de multu spiritu pe­tru a probi, fiă și prin sofisme că acestă revi­uire este in spiritulu Con­­stituțiunii, în­câtă net­­iându-ne de a­­céi­a, celu puțină din partea suptscriito­relui nouei legi, vomă descurca fără nici un an< voința din noua lege spiritulu d-lui Lascar Catargi ș’ale întregei puteri esec­u­­tive, care nu p­ă­es­­e de­locu mai multă, din spiritulă co­nstituțiunii. Legea electurMe de la 1866 desparte în adevără pe alegătorii de deput­at în patru colegiuri. Este dreptu ensă se a­­m­intim­ aci că acesta împărțire, contra­rie cu totu­lü prim­iji­lorü den­ocra­ice și ănsuși spiritului Constituțiunii, a fostă re­­sultatulu unui transacțiuni între par­ti» națio­nale-liberale și panda adversă, spr­­a scăpa de Len4ű; ânsuși domnul­ Lascar Catargi a declarata atunci că lu­mia că se dă proprietății mari repre­­sin­tanțe proprii în Cameră, renunță la ide­a unui Senato, care nu mai are ra­­țiun­i de-a fi. Pe urmă énse, grație unui co­nci,rso de toți cuno­cută, partita ad­varsă, cu realitatea ce o caraeL­risă par­­v, nn a smulge și Se iatură. Ast­­fel a re­­ma­urămfi și cu proprietatea despărțită În­ doi­ă col­eie, cea­a ce este uă des­părțire rea­ționar­ă în clase, și cu cole­­giulü ale IV, ucisă prin trunchiarea lui d sevârșită de cel­l­alți proprietari, și prin volum­ la alți dom­le gradă, și cu institu­țiu­nea Senatului, ce n’a avută și nu póte ave la noi nici una singură cuvé­ta de a fi, fiă prin nici ținn­, fiă prin raț­iune. Péru nu aoi este cesiunea n­meatu­lui : le­gea electorale este în vigóre și nu asupra împărțirii în patru colegiuri o calcă noua lege ( O.nuaale, în modulă cele mai flagrante. Călcarea este în modul­ de a fi represivitante a acestora colegiuri. Principiul­ ne­tremutata și bine de­fi­­nită pe care’la stabilesce I­gea electorale în pr viința represi itarii celora patru co­­legiurî, este unit tea constante pentru co­­legiuli I, II și IV și multiplicitat­a es­clusivamente numai pentru colegială III, pe care legea electorale îl­ numesce în mai multe rânduri, colegială orașieloru. Asta­felu pe cându p­rnu nici unu ju­­deță colegiele I, II și IV nu potu da mai multu de câtă câte una singură repre­sintante, colegială III, alu orașieloru, dă pentru Bucurescu 6, pentru Iași 4, pen­tru Craiova, Galați, Ploiesci etc. 3, c. 1. (vez­i legea electorale de la art. 2 pene la 6 inclusi­vă). In noua lege comunale acestă principiă fundamentale este violată fără nici uă cruțare; ea admite contra acestui prin­­cipiu multiplicitatea represintațiunii, mai cu semă pentru colegiul­ I și II, și la ce gradă I cu multă superioră celei a­­cordate prin legea electorale colegiului III.. Puterea esecutivă numesce acesta: „a revisui în spiritul­ Constituțiunii.“ Pentru a face mai vedită pentru ori­cine acestă modă de revizuire, se ne res­­irâue temă în județulă Prova , se vede că cumu vrea legea electorale se fiă d­ü re­­presintatu în Cameră, ca județi, și pe de altă parte cumu vrea noua le­ge comu­nale se fiă reprezintați Bucurescii, ca C­­rașiu, în con­sliulu lorii comunale. Acesta ju­deță trimite la Cameră 9 re­­presintați, și anume: Colegiul­ I —■­ 1 . II ~ 1 „ III Bucurescii ” . IV - 1 Acesta este represintațiunea judeciului Ilfova în Cameră. După noua lege comunale propusă de guverne, orașu­lu Bucurescii, va trimite in consiliulQ seii comunale 17 reprim­o­­tanți și anume: - Colegiul­ I — 5 „ II - 5 „ III Bucurescii 4 „ IV - 3 Acésta va fi represintațiunea orașiului Bucurescî. IntrebftmÜ acuma care este espresiu’ nea mal fidele a majorității orașiului Bu­curescî, care este consiliulu comunale, cel 13 represintanțî al colegielor I» I, II și IV de la ospeluli municipale între cari s’afi băgata în derîdere 4 represintanțî al co­legiului orașiului, sau din contra repre­sintațiunea județului Ilfovü din Cameră, in care colegiele I, II și IV n’au de câtă 3 represintanțî, pe­roada colegiulu ora­­șiului Bucurescî O? Acesta se chiamă iarișî a revisui le­gile în spiritula Constituțiunii. Este violată nu numai principiulü uni­­tății represintațiunii p­ntru c­leg­ele I, II și IV, d­­ru­pt ă și ori­ce pro­orțiune, ast­fel­ în câtă arbitrariulă acestei împărțiri pe coloaie apare înt­-’uă goliciune ridico­l și i­esplicabile. In adevĕre, chiar­ admițândfl că nu­­ jxiste în leg­ea electorale principiulu unității represintațiunii pentru tóte cole­­giele afară de ală lu­­le, cumu s’ar putâ explica faptul­ că pe cei da în Cameră Ilfovulu are 6 represintanți pentru cole­­g’ulü III și 3 numai pentru tóte cele­­l­alte, în consiliulü comunale, unde tre­buie se fiă represintantil numai orașială, noua lege pune numai 4 represintanțî pentru colegiul­ III și 13 pentru cele­l­­alte / Unde e profiorțiunea, unde e logica, neenmit spiritulű Constituțiunil? Mai este are nevoie se comparamü unu asemenea consilia comunale cu cele din legea decretată suptă Statuln, care nu putea se fiui revizuită de câtă Intr'unÜ sensil mai liberale, spre a fi pusă In ar­­moniă cu Consti­uțiunea ? Mai este are nevoie se ne amintimü că după legea de susțt Stătută uă singură adunare a tutoră a agătorilorü orașiului aleg ea într’uă perfectă egalitate cel 17 membrii al consiliului comunale, pentru a fi mai evictime arbitrariulu și spiritulu reacționariü ale unei alege­ri de la mem­brii de către nesce coleg,­uri de celu multu 100 de alegători, pe cându colegiulu celu mari, «o­ egiulă orașiului, compusă de 5000 de alegători, dă abia 4 membrii? Se ne oprima mai bine aci, pentru a»­­lă­di, și vomĕ avó totu timpulu de-a vedé, și cu acésta ocasiun-, în numeri­ viitori, că nici logica, nici respectulu legii, nici rușinea chiarü, nu’și potu găsi locu, acolo, unde ținta învierșunată nu este de­câtC . Reacțiune, Oligarh­ie, despotismu. In ședința de a d. Sâmbătă, 15 Ianu­­arie, Camera s’a completată. D. prim-m­i­­nistru a declarată el vă depeștă din Berlin vesteșce guvernului că detentorii de obli­gațiuni Strousberg au primită, în întru­­nirea-le generale, partea I din legea vo­tată ’n privința căielor­ ferate. Apoi s’a dat o citire raportului comitatului de de­legați și proiectului de lege pentru tine­­bun și inregistare. Adunarea ne­ mai iudă apoi în numără, ședința s’a rădicații, după facerea apelului nominale».

Next