Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)
1872-01-16
OESCE ȘI VEI PUTEA FI.130 NA.M JEISSTEN CAPITALE: una anü 48 lei; ?ese luni 24 lei; trei luni 12 le ; un; lună 6 lei. IN DISTRICTE : una anu 68 lei; ș6te luni 9 lei; trei luni 16 lei; un luna 11 lei. Abonamentele incepu la 1 și 16..'ale lunei. [una esemplaru, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl.arg. (18 franci) .A.MJN'f'O' *<t Anunțiuri, pagina a IV, linia 30' Utero — 40 bani. Instirțiuți ți reclărie, pag. III, linia 2 lei — — Scrisuri și ori-ce trimiteri REFRANCATE vor fi REFUSATE. — Articl.le nepublicate Be veriarde. ANTJLTJ ALU FÉEF-FPFF-UFCFLF, A^irfrfgfraftwrfa fn rastgírlfi Km,- hv, F*. 1. «— Ffflactfirrfg, gfrafa CcLea, No. 42. DUMINICA, 16 IANTAFIÜ 187?, Edi(iunea de séra LUMINÉZÁ-TE ȘI VEÍ FI ABONAREA IN BICUURSCI, la Administrațiunea «Jiariului, IN DISTRICTE. 1- corespondințl Bei și cu poșta Pentru AnunțiuiT a se adresa la administrațivme. T>>VT?IS Pentru abonamente: la d. Derras-Hallegroin, Rue de 1 oncinyiÂ^ctmmedie, 6. Pentru munjiurret, Micoud, 7 Rut Pentru Pentru Plaiaebși To$or Bucuresci> ^ CălindarO. Suntemü détorl ca, ’n tóte diminețile, se spunem aci publicului ceaa ce se face prin țară și prin lume. In septemâri ce se sfîrși, constatarama grațiarea acelora dintre membrii bandelor, pe carii a fi cutezatü unii judecători se-s oecidască, și violarea flagrante a Constituțiunii, prin perchisițiunile și are4ările preventive și ilegale, nu numai ale garanților flderii și chiar ale proprietarilor ș’administratorilorü (jiamelor). Vorbirâmfi despre starea noistră din întru, despre încremenirea cu care privimu abuzurile și ilegalitățile, despre nepăsarea tuturora în privința dreptului și a legalității, puse în facia unul guvernu activ , care a distr șs de ce despre Români, cum a au jisit Ungurii despre naționalitățile robite, că trebuiesc conduse, „aretându-le c’uă mână unu mănuchiul de grâu și cu cealaltă biciule.“ Vorbirămu despre noua manoperă a d-lui Mavrogheni, care vându în 1871, pe supt mână și cu prețul de 76, obligațiunile domeniale, pe cându ele se vindeau cu 78 și jumătate, și care merse pân’a se vinde în 1871 cu condițiune ca la iuliu 1872, pe cându ele se vor urca la 94 și 95, se se plătască totul cu 76. D. Mavrogheni tăcu, deci mârturi asta-felu că informările nóstre suntu adevărate, și că ’n adevĕru a păgubiții Statului cu suma de peste done milióne de lei. Cei-lalți miniștrii cunoscu faptulfl și tace, deci el mârturescu asta-fele c’aprobă fasulu, și că polițca cere ca ilegalitatea și jaful, se domnescu în tote și peste totQ. Vorbiruma în sfârșită și despre nota d-lui Costa-Foru, către puterile străine, prin care explică și comentază ânsuși legea căiloru ferate, votată de Camere, și spune, curata și limpede, că domnia-sea a recunoscuto și marturitu „în senulu Senatului ș’ală d-lui Fromm,“ că cuvêitulu „sploatare“ din artidului 17, însemneză că Pruso-Ungarii au drept se sploatze România și s’o cucerescá, ănsă nu tocmai asta în modu fâțișiu și legale, ci mai pe suptămână, așia spre esemplu cumu s’a facutu cu lada cu două chieî și cu obligațiunile domeniale. Vorbindu dórii, nu septemâna ce se sfîrși, despre tote aceste acte din întru, precum și despre cele ce se petrecută în Francia, în Ensilistra și ’n Austria, despre ce se vorbim astăzi, în simula deschiderii Camerelorü ? Una din cestiunile cele mari, ce suntu la ordinea milei în Cameră, este legea presintată de guvernă pentru Comună, adică pentru cea a ce este temelii unul Stată. Temlia bine lovită și dăulată, restul cade de sine. Scimți că fisele și demonstrările nóstre întru nimicni nu vorü împedica tîrnăcopele guvernului d’a surpa temelia Statului; acésta însă nu este nă causă d’a nu ne ’mplini détoria, d’a nu lămuri cestiunea, pentru ca astafelu și cel cari surpă și cel carii privescu surparea se fiă toți bine luminați și deslușiți, și surparea edificiului se se facă prin deplina nóstra cunoscință ș’aprobare. Se vorbimă deja astăzi despre legea comunale, astăfelu precumü o cere guvernulu pm proiectulu ce a depusa în Cameră. S’a Jistt, s’a scrisü și s'a dovedita de sute de ani că Comuna este temelia întregei organisări politice și sociale a unui Statu. Ideia chiara de Comună conține în sine ideia de libertate, de seifgouvernement, și proba cea mai neîndouială despre acesta, avem că originea comunelor este asociarea formată de locuitorii unei localități spre a se sustrage de supro jugulă domniei feudale, fiă laică, fie eclesiastică. Constituirea Comunei caracteriseză intrega organisare politică și sociale a unei țeri. Acolo, unde consiliele comunale sunt slugi servite la ordinile suprefecților, acolo mai cu semă unde capulfi Comunei, primarele, nu este decâtă una funcționară numită directă de guvernă și orice netă ale comunei supusă la anulara Domnului, —cum cere noua lege presintată Camerei, — acolo, în scurtă, unde autonomia comunale este că minciună, cuvântul de Comună nu mai corespunde nici chiar a înțelesului ce avea la originea sa, în timpii barbari, cândü însemna scăparea de supt jugulă Domnului feudale. Orî cine va vede consituirea unei astüfelui de Comune, va f'ce îndată că ea nu pate face parte decâtă dintr’un sistemă despotică de guvernare. Orî ce omu, care se ocupă de cestiuni politice, fiă partizanii ale regimului liberale fiă partizanii ale despotismului, sare atâtă de bine acesta, încâtă guvernul din naptea de 10 Martie se grăbi, cu nesorotirea cea mai vădită a Constituțiunii, se presinte printre cele d'ântâiă „reforme simțitore“ promise prin discursul tronului, distrugerea autonomiei comunale, supun pretesta de modificarea câtorü-va articol din legea comunale actuale. La prima citire a nouei legi, oricine trebuie se se simță dureros și mișcată de necalificabila cutezare cu care se fie în discursul tronului că s'au făcută modificări „spre a se pune legea Îți acordă cu Constituțiunea", pe cândü în fiîce articlu alü proiectului presintată de guvernă se vedesce cea mai flagrante violare a spiritului și literi! Constituțiunii, formândă astefel, împreună cela mai îngrozitoră „desacorda“. Pentru ca se vor să oricine ce este pentru guvernă „arco dule“, armonia, despre care ne-a vorbitü în decursul tronului, se reproducemu aci îndată articlele din Constituțiune relative la cestiune. „Art. 106 Instituțiunile județiane și comunale sunt regulate de legi. „Art. 107. Aceste legi vor ave de basadescentralisarea administrațiunii mai completă și indipendința comunale". „Art. 162, alin. I0. 1 Se vor revisui tóte codicele și legile esistinte, spre a se pune in armonie cu Constituținea Așa dére, conformă art. 132, guvernulă era datorit se revisuiesca legea comunale, și, conformă art. 107, urma s’o revisuie că pe „basa descentralitățiî administrațiunii ș’a independinții comunale.“ Ei bine, s’ar fi închipuită are cineva la 1>66 că consulele prusiană ne va găsi una ministeră care, supun noivnd a îndeplini prescrierile Constituțiunii, se facă tocmai contrariulți de cea a ce cere ia ? Noua lege este două sută și două mie de ori mai reacționariă, mai contrariă descentralizării și independinței rominale decâtü legea decretată supra Stătută. Acesta vomă vede o îndată, punându aceste două legi faciă în faciă, și ambele alături cu principiele esprese clară în Constituțiune asupra acestei cestiuni. Ensașî originea comunelorü, care este asociarea tutorii locuitorilor a unei localități spre a scăpa de jugulă Domnului feudde, asociare care ’și alegea—pe basele unei egalități perfecte—pe magistrații sei, ne spune că prima condițiune de esistență și de independință a comunei autonome este ca consiliuli comunale se fiă espresiunea fidelă a majorității locuitorilor. Nu facemü alusiune la falsificarea espresiunii lor și prin bâte, cărt, dacă e vorba de a argumenta in presința bâtelor, a 1101 nici uă lege în lume, afară de dreptul legitimei apărări, nici chiar cea mai iit<gră și aspră veghiare a justiței nu va putea da acesta garanție, căci pe cel ce mânuiescă bâtele pentru serviciul puterii esecutivă art. 93 din Constituțiune îl pune mai pre susu de tóte legile, acordându-le grația tronului: câte va timpii după condamnare. Îl vei fi figurându în Monitorii printre cei atinși de grația tronului și, în facia numelui lor, oservarea că nici pene atunci chiarü pedepsa nu li se aplicase. Nu le bate deja făcurăm fi alusiune, ci numai la nefalsificarea espresiunii majorității prin ânseși disposițiunile legii. Prima condițiune de esistență, independință și prin urmare de re ale autonomie a comunei fiindu deci nefalsificarea prin lege chiarü a esprsiunii majorității locuitorilor, se cercetama mai întâi din acesta punct de vedere noua lege presintată de guverne, faciă în faptă cu legea de supt Stătută, și cu Constituțiunea. Legea de supta Stătută pe care Constituțiunea o destina a fi revizuită în sensul unei „descentralizări administrative și autonomii comunale mai complete“ ifice: „Art. 21. Membrii consiliului comunale se alegă direcții de către adunarea alegerorüorii Comunei. “ Ca condițiune pentru a fi alegătorii comunale, afară de calitatea de Română și vârsta legiuită, nu se cere decâtă „In comunele rurale vă date către Stata de 48 lei vechi,“ adică contribuțiunea prsonale. „In comunele urbane, de la 3000, la 15,000 locuitori, lei 80,“ în care se coprinde și contribuțiunea personale. „In acele de la 15 000 în susü, lei 110,“ în care intră asemene contribuțiunea personale. Si nte apoi toță alegători comunali: „Toți patentării pénă la a cincea clasă inclusive “ „Suntü alegători fără nici unu censu, toți preoții, profesorii și institutorii de orice gadü“ și în fine, toți cetățianii esercitândă profesiuni liberale, precum și pensionarii până la 2000 lei vechi pensiune pe anl. In sortn, pentru comunele rurale suntu alegători comunali, alegătorii câtorii patru colegiuri de deputați din legea electoral de la 166. Pentru comunele urbane suntu alegători toți alegătorii colegielor I, II și ill de deputat. Se nu scăpămă din vedere că toți acești alegători vo ându la una locă, inegalitate prefectă, într’uă singură ș’aceiși adunare, resultatulu votului, findu se ’nțelege lăsată pe deplină liberă, era în adevără espresiunea majorității tutoră locuitoriloră Comunei. Ed acuma în ce modă este revizuită acésta lege, spre a fi pusă în acordă cu Contituțiunea, adică spre a l da „de bază descentralizarea administrativă mai completă și independința comunale .Art. 21. Suntu alegători pentru consiliul comunale toți cei cari întrunescu condițiunile cerute de lege spre a lua parte la alegrile pentru adunarea deputaților.“ Listele electo all, formate după acea lege, vom servi și pentru alegerea consilieloru comunali. „Art. 22. Aceeași disposițiune cari reguleză alegerile pentru adunarea deputaților”, se aplică și la alegerea pentru consiliale comunali. „Art. 23. Numărul consiliarilor ce va alege fiecare colegiă este celă următoră : „La comunele urbane cu uă poporațiune până la 3000 locuitori, trebuind 7 membri. „Colegiul I va da 2 consiliari, alü II 2, alü III 2, și ale IV 1. „9 membrii la comunele de la 3—5 mii de lomitorî și pentru care: „Colegiulă I va da 3 consiliari, alu II 2, alu III 2 și alui IV 2. „ 11 mmmbri la comunele cuuă poporațiune de la 5—15 mii locuitori: „Colegiulu I va da 3 consiliari alui II 3, alü 11, 3 și alui IV 2. „Colegiulu I va da 4 consiliari, alu II 4 alu III 3 și alui IV 2. „13 membri în comunele de la 15—30 mii de locuitori, și pentru care: „Colgiul I va da 4 consiliari, alü II 4, alü III 3, și alți IV 2. „15 membri în comunele de la 30 până la 50 mii locuitori, și pentru care : „Colegiul I va da 5 consiliați, alü II 4, ald III 3 și alü IV 3. „17 membri în comunele cu uă poporațiune mai susa de 50 mii locuitori, și pentru care : „Colegiulü I va da 5 eousil'arî, alü II 5, alü II 5, alú III 4 si alü IV 3. „Art. 23. Pentru orașiele unde împărțirea în patru coleiuri n’aru da celü mai puțină unu numără de 25 alegători, precum și în comunele rurali, cele patru colegiuri se reducă la două în modulă următoră : „Colegiul I și II se fusionăză și voteza la unu locu. și colegiulu III cu delegații colegiului IV asemine, dândă fiecare din aceste două colegiuri jumătate din numărul totale ale consilierilorQ ; ora cânda numerula va fi impară, majoritatea o va da colegiulu I și II. Se notămă în trecătă că guvernului, presintându acestă revizuire, are de grijă se adauge: „Proiectulu ce am oare a supune de liberarilor domniilor n vóstre, schimbă cu totalii basa electorale a consiliiloru comunali de astazi, adoptându pe acea a legii electorale, și acesta în spirituln Consttuțiunii. “ Ar trebui, in adevĕru, atât de multu spiritu petru a probi, fiă și prin sofisme că acestă reviuire este in spiritulu Constituțiunii, încâtă netiându-ne de acéia, celu puțină din partea suptscriitorelui nouei legi, vomă descurca fără nici un an< voința din noua lege spiritulu d-lui Lascar Catargi ș’ale întregei puteri esecutive, care nu păese delocu mai multă, din spiritulă constituțiunii. Legea electurMe de la 1866 desparte în adevără pe alegătorii de deputat în patru colegiuri. Este dreptu ensă se amintim aci că acesta împărțire, contrarie cu totulü primijilorü denocraice și ănsuși spiritului Constituțiunii, a fostă resultatulu unui transacțiuni între parti» naționale-liberale și panda adversă, spra scăpa de Len4ű; ânsuși domnul Lascar Catargi a declarata atunci că lumia că se dă proprietății mari represintanțe proprii în Cameră, renunță la idea unui Senato, care nu mai are rațiuni de-a fi. Pe urmă énse, grație unui conci,rso de toți cunocută, partita advarsă, cu realitatea ce o caraeLrisă parv, nn a smulge și Se iatură. Astfel a remaurămfi și cu proprietatea despărțită În doiă coleie, ceaa ce este uă despărțire reaționară în clase, și cu colegiulü ale IV, ucisă prin trunchiarea lui d sevârșită de cellalți proprietari, și prin volum la alți domle gradă, și cu instituțiunea Senatului, ce n’a avută și nu póte ave la noi nici una singură cuvéta de a fi, fiă prin nici ținn, fiă prin rațiune. Péru nu aoi este cesiunea nmeatului : legea electorale este în vigóre și nu asupra împărțirii în patru colegiuri o calcă noua lege ( O.nuaale, în modulă cele mai flagrante. Călcarea este în modul de a fi represivitante a acestora colegiuri. Principiul netremutata și bine definită pe care’la stabilesce Igea electorale în pr viința represi itarii celora patru colegiurî, este unit tea constante pentru colegiuli I, II și IV și multiplicitata esclusivamente numai pentru colegială III, pe care legea electorale îl numesce în mai multe rânduri, colegială orașieloru. Astafelu pe cându prnu nici unu județă colegiele I, II și IV nu potu da mai multu de câtă câte una singură represintante, colegială III, alu orașieloru, dă pentru Bucurescu 6, pentru Iași 4, pentru Craiova, Galați, Ploiesci etc. 3, c. 1. (vezi legea electorale de la art. 2 pene la 6 inclusivă). In noua lege comunale acestă principiă fundamentale este violată fără nici uă cruțare; ea admite contra acestui principiu multiplicitatea represintațiunii, mai cu semă pentru colegiul I și II, și la ce gradă I cu multă superioră celei acordate prin legea electorale colegiului III.. Puterea esecutivă numesce acesta: „a revisui în spiritul Constituțiunii.“ Pentru a face mai vedită pentru oricine acestă modă de revizuire, se ne resirâue temă în județulă Prova , se vede că cumu vrea legea electorale se fiă dü represintatu în Cameră, ca județi, și pe de altă parte cumu vrea noua lege comunale se fiă reprezintați Bucurescii, ca Crașiu, în consliulu lorii comunale. Acesta județă trimite la Cameră 9 represintați, și anume: Colegiul I —■ 1 . II ~ 1 „ III Bucurescii ” . IV - 1 Acesta este represintațiunea judeciului Ilfova în Cameră. După noua lege comunale propusă de guverne, orașulu Bucurescii, va trimite in consiliulQ seii comunale 17 reprimotanți și anume: - Colegiul I — 5 „ II - 5 „ III Bucurescii 4 „ IV - 3 Acésta va fi represintațiunea orașiului Bucurescî. IntrebftmÜ acuma care este espresiu’ nea mal fidele a majorității orașiului Bucurescî, care este consiliulu comunale, cel 13 represintanțî al colegielor I» I, II și IV de la ospeluli municipale între cari s’afi băgata în derîdere 4 represintanțî al colegiului orașiului, sau din contra represintațiunea județului Ilfovü din Cameră, in care colegiele I, II și IV n’au de câtă 3 represintanțî, peroada colegiulu orașiului Bucurescî O? Acesta se chiamă iarișî a revisui legile în spiritula Constituțiunii. Este violată nu numai principiulü unității represintațiunii pntru clegele I, II și IV, drupt ă și orice proorțiune, astfel în câtă arbitrariulă acestei împărțiri pe coloaie apare înt-’uă goliciune ridicol și iesplicabile. In adevĕre, chiar admițândfl că nu jxiste în legea electorale principiulu unității represintațiunii pentru tóte colegiele afară de ală lule, cumu s’ar putâ explica faptul că pe cei da în Cameră Ilfovulu are 6 represintanți pentru coleg’ulü III și 3 numai pentru tóte celelalte, în consiliulü comunale, unde trebuie se fiă represintantil numai orașială, noua lege pune numai 4 represintanțî pentru colegiul III și 13 pentru celelalte / Unde e profiorțiunea, unde e logica, neenmit spiritulű Constituțiunil? Mai este are nevoie se comparamü unu asemenea consilia comunale cu cele din legea decretată suptă Statuln, care nu putea se fiui revizuită de câtă Intr'unÜ sensil mai liberale, spre a fi pusă In armoniă cu Constiuțiunea ? Mai este are nevoie se ne amintimü că după legea de susțt Stătută uă singură adunare a tutoră a agătorilorü orașiului aleg ea într’uă perfectă egalitate cel 17 membrii al consiliului comunale, pentru a fi mai evictime arbitrariulu și spiritulu reacționariü ale unei alegeri de la membrii de către nesce coleg,uri de celu multu 100 de alegători, pe cându colegiulu celu mari, «o egiulă orașiului, compusă de 5000 de alegători, dă abia 4 membrii? Se ne oprima mai bine aci, pentru a»lădi, și vomĕ avó totu timpulu de-a vedé, și cu acésta ocasiun-, în numeri viitori, că nici logica, nici respectulu legii, nici rușinea chiarü, nu’și potu găsi locu, acolo, unde ținta învierșunată nu este decâtC . Reacțiune, Oligarhie, despotismu. In ședința de a d. Sâmbătă, 15 Ianuarie, Camera s’a completată. D. prim-ministru a declarată el vă depeștă din Berlin vesteșce guvernului că detentorii de obligațiuni Strousberg au primită, în întrunirea-le generale, partea I din legea votată ’n privința căielor ferate. Apoi s’a dat o citire raportului comitatului de delegați și proiectului de lege pentru tinebun și inregistare. Adunarea ne mai iudă apoi în numără, ședința s’a rădicații, după facerea apelului nominale».