Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)

1872-02-21

162 ROMANI’LU 22 FEBRUARIU 1872 In genere, d-sea nu ’nțelege da se pune alte sume la votu de câtă cele primite de opropsiunea bugetară. D. ministru de resbelü combate pe d. D. Manu, arezândă că ’n 1870, cându d. Manu era ministru de resbelu, nu mai puțind si d-luî trecea n bugetu — pe care la are dinainte — posturi neprevedute ‘o legea organică. Se cilesce amendamentulu d-lui Costandache d’a se vota 3,800 lei pentru birja acelui adjutante. Disensiunea se ’nchide și amendamentul, puindu-se la vota cu bile, se respinge prin 47 voturi, contra 30, din 83 votanți. Se pune la votü cifra de 8430 lei, admisă de comisiune, și se primesce. Cele alte cifre, admise de comisiune, se primescă, împreună cu sistemulil propușii de ministru î n servițiul sanitare, da se asimila medicii de regimente cu gradul I și loja de maiori, admițendu-se numai doctori in medicină înlocuia chirurgilor, șî de unde resultă uă economiă de 000 lei. Bugetul a rectificativă alu ministeriuluî de resbele, se primesce în totale. Ministrul», de resbelü desvoltă și susține cererea sea d’a se aloca ’n buget fluă cifră de lei 600,000 pentru construcțiunî. Pen’aci nu s’a alocată nici uă sumă pentru acestă scopă. La Iașî și la Galați cazarme mal că nu esiste; aerul s e infectă și soldații, în mare numără bolnăviți, trecri în spitale compuse din case nchiriate. Asemenea nu există locale pentru depositul și armeloră și cartușeloru. Omeni speciali, cari au visitatu casarmele nóstre, zicü că ele suntu mormintele soldațilorfl. De acea, după devise și plaurul făcute, d-sea «ere de la cameră se voteze cifra menționată, sigură fiind că pentru aceste necesități diferite, arü trebui vre 10 milióne, cea a ce arü necesita nnci împrumută cu anuități. Ca se se mai ascepte până la 1874, e imposibile. Bugetulu armatei a fluctuații. La 1866 bugetul era de 16,273,123 lei; bugetulO din urmă s’a recinsii cu 1,621,000 lei, capitolulu construcțiuniloru. Raport,orele se remaleză că, déca se ceru aceste cifre, e bine se se spuie și resursei* ele unde se pote lua aceste cifre. D. Const. Blaremberg susține că numai la noi se îvesce uă asemenea tristă Stare de lucruri, ca floria națiunii — armata — se fiă băgată ’n risce ca sârme mai rele decât și casele penitenciarielor. Cifra de 600,000 lei se póte scóte de oriunde. Chiară d’are fi se punemu unu monopost pe cărțile de joc, chiar si d’aiü ti se f aceme unu împrumut si, totul trebuie se votame acestă cifră. D. N. Ionescu consistă că adesea s’au votata sume, si constituiri nu s'au mai făcuta. Astafelu ß’a votata pentru cazarma de la Copou, (Iași) și ea totu nu sa construitQ. La 1870 d. ministru Manu ne spunea că armata nu e nimiofi. Ași ce ne cere d. ministru? 600,000 lei. Ei bine, acestă cifră este ce va ridicula. Pute-se-va cu aceste 600,00 lei se asigurama buna stare a sănătății armatei ? In acestă cifră intră și sfîrșirea fonderiei de la Târgoviște, oă ’ntreprindere mortă de la creațiunea iei și pe care acuma vreți s’o re’nviațî. Ași aderă cifra pentru construiri va fi mai mică. Și nu atâtul de mult, trebuiesc! construiri, ci reparațiuni, căci, pe ori unde a trecute oștirea, a lasatö ruina. Astafelu e’a ’ntâmplatu cu parculu de la Frumósa din Iași. . D. ministru de resbelu combate pe d. lonescu, amintindu că ceaa ce se cere pentru momenta suntu cele mai urginte necesități. In acestă cifră e unu maneju, la Iași, uă ea sarmă ș’unul grajdul ierășî în Iași pentru artileria, construiri de deposit?, ’n cele patru divisiunî pentru depunerea manițiunilor. Neputêndu face uă dată tote, se facemu ceva, și déca se ceru numai 600,000 lei, causa suntu nevoile țereî. La Târgoviște. Câtă pentru arsenalulu de care d-lui Ionescu nu place, importanța lui e imensă. Industria arü profita fórte multü. Numai rate de s’arti produce, rate pentru cari plftii mii milióne, totu arü fi destule pentru acele arsenalÜ. Și cându se strigă pe totu (Jiua că n’avemu industriă, d. N. lonescu vrea ca totu ce s a chiultuitu cu acele arsenale — milióne de lei — se porfi. In acelü arsenale reteíe se facu în 35 minute, pe cându țăranii le făcfi în 3 dile pentru 20 de lei, ca se’șî nenorocescă vitele și se ruineze șioselele. Se citeacc amendamentulu d’a se adauge 680.000 lei la ministeriulu de resbelu pentru construcțiuni. D. G. Brătianu combate și teoria d-luî raportare d’a nu se vota sporuri de nu vore ti resurse, și p’a d-luî N. lonescu, care pune cestiunea de ne’ncredere 'a ministeril. Ambele aceste idei sunt et eresii: cea d’ântâiă, eresiă economico-politică, cea d’a doua, eresiă constituționale. Susțiind si apoi, ca și ministrul, necesitatea construcțiunilorn, rogă p’Adunare a primi cifra, chiar d’arü fi se se puie imposite norii, numai se nu se ruineze edificiele esistente. Raportarele susține din nou necesitatea d’a se prevede și resurse, déca Adunarea vrea ca voturi séfi se aibă efectu. Comisiunea bugetară nu primesce acestă cifră de câtü supt reserva declarării ministrului de financie. D. P. Mavrogheni, ministru de financie, arăta că pe d’nă parte Adunarea recunosce necesitatea construirilor si, éra ne d’alta ’la întrebă bani de unde vomü lua. Deputații cunoscui, ca și d lui, situațiunea. Cu drumurile de ferfi, deficitul trece peste 10,000,000 Usî, și, când și camera a votatü legea drumurilor de ferfi, a recunoscut și anticipândfi că nu vomi pute ave resurse de câta toru la datoria flotante, prin casa de depuneri. Pe lângă acestea mai e și adausulu la pensiuni, pe care Senatulu l’a mai mărită chiar și. Resursele ce voru da înregistrarea, monopolulu și timbrulu voru acoperi să parte numai din resurse. Vorbindu contra disensiunii, d. Cesar Boleadi aretă că, de câtu se totu vorbimu de economii, se desființăm și armata și se damn cutăriiî vecinii 3 — 4 milióne se bată pe ceia ce ne va invada, 3—4 celui altu cându va veni altulü, ș’asia mai încolo. (rîsete generali). Ü. N. Ionescu. Apoi camv ara și facema! Disensiunea se ’nchide, și, puindu-se la vote, amendamentulu propusu, cu specificările ministrului, resultatulu este : 38 bile albe contra 37 bile negre, din 75 votanți. Majoritatea cerută de regulamentu trebuindü se fiă de 39 voturi, scrutinulü s’anulă româindü ca votarea se se facă din nou în ședința viitare. Se î ncepe cu votarea bugetului ministerialul de finance. Ministrul P. Mavrogheni dă explicări privitóre la birouri vamale de la Pruta. Raportarele expune diferite detalii, relative la diferitele adause, primite de comisiune. D. Agarici, cu acestă ocasiune, cere ministrului de finance a pune pe cameră în posițiune se cunoscă eșacul ș’anume care e starea remășițelor fi neîncasate din anii trecuți pentru contribuțiuni. D’aci încolo, servițiulul de constatare, pentru care în bugetul s’adauge cifra de lei 103,542, se ’și împlinescu misiunea cu scurpulositate, astafelu încât a se scima unde neaflămu cu rămășițele. D. ministru de finance declară că motivul ce l’a îndemnată d’a nu reduce acestu servițiu e a se constata eșactfi cifra reale din rămășițe, spre a se fei ce se se trecă în bugetü. Apoi în mare parte de județe—10 la nurversi — roluri nu există, neregularitatea e mare. Cererea d-lui Agarici e justă și, cu ocasiunea bugetului pe 18/3, ea se va pune în practică. Bugetulü verificativü alü ministerialul de finance, ín cifra totale de lei 206,704, barit 97 ca adansa, se voteză. Se citesce bugetulu ministeriului agriculturei, comercialul și lucrariloru publice, la care comisiunea a admisü ca adausa 531,981 lei. D. N. Cretulescu, ministru de lucrări publice, insiste a nu se reduce lefile conductorilor și inginerilor, ci a se mai primi și cifra de 35,184 lei, cerută de guvernă. Inginerii și conductorii fiindu înaintați, lefurile li s’a crescutu și, camera neprimindu adausele propuse, fiü puin într’uă posițiune fórte ciudată. D. G. Manu susține că nu e dreptü ca gradațiunea 'n lefuri și grade sa se facă pe baza unui simplu regulamentu. Astafel, camera a respins și gradațiunea profesorilor, cumu poredorii se primescu acuma gradațiunea inginerilorü ? îndată ce se va vota legea pentru gradațiune, inginerii se primescu lefurile corespondinte. Pân’atunci se se mulțămască pe naintarea onorifică, primindu aceași lojă. Pentru acesta, ruga camera a mănține lucrararea comisiunii respingându propunerea d-lui ministru. D. ministru N. Crețulescu aretă că reglementul de care se vorbesce e de vr’uă 10 ani și ela s’a consfințită prin diferitele bugete anuale. Respingêndu-se, posițiunea d-sele va fi critică și nici nu se putea gândi la refusulö comisiunii bugetare. D. N. Ionescu constată că și gradațiunea profesorilor nu s’a primitu la votarea bugetului rectificativu ale ministeriului de instrucțiune: camera dérii nu pate de câtfl se fiă dreptă către d. ministru, puindu-l și în aceași posițiune cu d. Tell, ministru de instrucțiune. Vor ii dori, și unuia va consola capul didactici!, era cela altu corpului inginerescu. D. N. Crețulescu, ministru, relată că e mare deosebire între uă gradațiune și alta. Gradarea inginerilorü se face cu decretă domnesc!!. D. Leon Jiladi,de demonstră că, supt nume de recificare, guvernulă vrea se răpescă camerei ceaa ce ea a refusatu cu ocasiunea votării bugete orii pe 1872. Astafelü se cere 4.488 lei pentru personalulu sculei de agricultură, pentru lucrări de șiosele 300,000 lei, pentru plata cantoniarilor: 66,732 lei, etc. Tóte acestea mai sunt trecute ’n bugetul. Ș’apoi nici nu soluiu dec’aceste lucrări se justifică sau nu, și pentru facerea căroiei șiosele se ntrebuințeză. Asemenea și cifra de 60,000 lei, pentru restaurarea pepinierii și florăriei din Bucuresci trebuie lăsată sarcina comunei. D. N. Crețulescu, ministru, susține că tote prevederile în bugete sunt de mare nevoie, asfstândul că pipsele de construitil sunt: cea de la Reni la Galați, Craiova- Bechetfl, etc. D. C. Nanu atrage atențiunea ministrului asupra comunicațiunii de la Bâriadă la Tecuci, și de la Tecuci la Vasluiul, pe unde circulațiunea e dificile și aprópe barbară. Dupa respunsul ministrului, disensiunea se ’nchide. Se pune la vote cererea ministrului de a se aloca 24.000 lei pentru gradațiunea inginerilor, respinsă de comisiune, și se primesce. Ministru de lucrări publice insistă a nu se respinge cifra cerută pentru întreținerea grădinei Cișmegiu, pe care municipalitatea nu vrea s’o’ntrețină, căci totul de ima chiábine la acesta a facut-o Statulö. D. G. Vernescu constată ca o destula că țara a facutü acestă grădină: e datoria municipalității s’o ’ntrețină. Mai puține lefuri, mai puține diurne, mai puțini funcționari — căci comuna e plină de funcționari ! Ce face comuna ? Pene și sănătatea nostră e amenințată, când lacurile și bălțile stau pe stradele Capitalei. Ministrul se nu se uite la corórea politică a celora de la municipalitate, ci se’i constrângă a primi acestă chiăltuelă. D. prim~ministru areià că, déca Comuna uu s’arti supune, arti sei o d-loru supune, casé comuna e săracă, i-a tăiat fi lefuri și posturi, dérü détoria e pré mare. Disensiunea se ’nchide. Cererea ministrului d’a se mai adauge 14,548 lei, peste ceaa ce a admisă comisiunea, se primesce. Bugetul ministrului de lucrări publice, se primesce, împreună cu adausul, de alți 100,000 lei la §. construirilorfi, cifră ce resultă ca economii din capitolulu contractelor fi închiriate. D. D. Ghika aretă că și Eforia spitaleloru are unu bugetu rectificativu, pe care ’la póte ecilibra cu revirimente. Implinindu-se unele rămășițe cu cari s’au plătită détoriele, d-sea cere ca cu economiile se facă virimente. După citirea espunerii de motive, d.N. Ionescu arelo o acesta nu e una bugeta rectificative, ci una virimente, legitimi și justa. Puindu-se la voiu acesta virimentu, totu în suma de anu, se primesce. • AUGUSTE BLANQUI candf. la 1939 sa petre ovut cea mai mare parte a vieței în temnițe, foséndilü din noți acumu la ínchnare, judecații de unulți din inamicii săi politici, d. J. .]. Weisse, redactorele foiei „Paris- Journal. “ Președintele. Acusatule, sculate. Numele, pronumele și versta dumitele? Acusatula Blanqui. Ludovic-Augusta, șese deci și șapte de ani. Președintele. Cea din urmă-ți locuință? Acusatura. Temnița. Președintele: Profesiunea ? Acusatura. Oma de litere. Omi de litere! autorele acelora două conspirări concepute și esecutate cu atâta mărire, una la 12 Marte 1839 și alta la 14 Augustă 1870! Omii de litere, admirabilele sfătuitorii ale apărării în timpul asediării Parisului! Ce trăsură de lumină asupra moravurilor fișa spiritului unei epoce! Tóte vechiturile de magazie ale vechilor, miniștrii și deputați, tótă colecțiunea lustruită de junețe a nouilor și deputați și miniștrii, totu acelü Kirielu oficiale, care de mai bine de cinci-deci de ani a condusă Francia din catastrofe în catastrofe și din cădere în cădere până la perderea Alsaciei și a Metzului, și care ne conduce încă nu se scie unde, toți aceștia suntü fără contestare ómen! de Statu, omeni politici! Ei au avutű unu titlu , au ocupată funcțiuni mari; sunt consacrați mandarini! Și Blanqui, a cărui viață a mistuit-o politica, Blanqui „parvenită la termenul carierei sale, întrebată despre profesiunea sa, Blanqui, nefiind o fostă nici vă dată de câtu Blanqui, nu-și găsesce sie și altu titlu de câtu acelü quasî-i idicolo, unulü din cele mai netenge și mai neplăcute din limba obicinuită a fimpilorü noștril, omn de litere!“ Și cu tóte aceste cel carii suptn adeverații măiestrii al politicei, cari au studiată legile iei statorice și i-au determinată aforismiî, cei cari au râdicat-o in starea de sciință exactă. Tucidide, Guichardin, Machiavel, Richelieu, Henri de Roban, și celü mai adâncii dintre ei, cardinalele de Metz, n’ar refusa d’a recunosce în acesta strani„ Roma de litere“, de nu galele lor), celü puțin fi unulü dintr’aî loru, nascutü cu aptitudinea ce ursita, care nu dă merite, dérü care le pune în lucrare, nu ia permisii a se desvoltă. Nu cunoscu despre Blanqui de câta cea-a ce amu vedut si de la 4 Septembre la 8 Decembre 1870, pe una din tribune clubului, de câtă cea-a ce am fi citită de la ele, în același timp, p’uă prosta bucată de hârtiă, ce-o făcea s’apară prin puterea sacrificielor, care n’avea nici abonați, nici cumpărători, care n’a putută trăi mai multü de trei luni, și de care pare că singurii eu, afară din puținii sei partisani, îmi mai aducă astă-zl aminte. Nu cunoscă de câtu pe Blanqui de pescaunu, p’acela tocmai care este asta-zi pe bancele consiliului de resbelü, pe Blanqui din Clubulu Ilablonul ș’alfl Patriei în periclu. D’acela nu mai voi vorbi. Esteriorală era distinsă; menținerea perfectă; fisionomia delicată, fină și liniștită, cu câte unü fulgerii sălbatici! oare trecea uneori prin nisce ochi mici, pătrunjétori, și cari, în starea lor, obicinuită suntu mai multu bine-voitorî decâtă aspri. Cuvântule, mesuratii, familiarii și precisă, cuvéntul a celei mai puțină declamatoriu ce am auditu în vieța mea, ca acela ale d-lui Thiers. Câtu despre fonduiö discursului totulu era drepta. In clubulu de la Halle, aveamu adese lângă mine p'uiu june redactore de la Desbats, forte conseevatore, precimiü amânarea d’a fi și eO, care debuta atunci și care se osebia deja prin înțelepciunea și maturitatea l’am audita spiritului său. De câte ori nu suspinând!, în momentul el cându Blanqui își făcea expunerea sea (Jizică a evenimintelor, asediării, a greșialeloră guvernului, a trebuințelor și situațiunii:— „Déru tóte aceste suntu adeverate! Dérü are cuvéntu. Ce pecatu că este Blanqui!“ Cugetamu ca și densulil, diceamu ca și densuli, déru nu oftamu. Adevérulu este bund, ori de unde vine. Șa doua-<ji ilit citianul în siariulu seu ! A aci nu mai era cuvântulü rece și corectă din diua trecută ! Aci ardea și ’nsufleția! Ce putere d’amărăciune! Ce elocință ! Ce sinceră și sfășietore iubire pentru patria ei periclu! Ce resunetu ale râuiloru iei! Ce sângerante dureri! Ce mâini, ce turbări malnifice contra incapacităților suverane ș’a vanităților fi urîcióse care perdeau Parisul, admirându-se pe sinele! A seri asta-felu la șese deci și șapte de ani, după doue-zjeci de ani de întemnițare, cându imaginațiunea este secată, când simțurile sunt stinse, corpul storșit, spiritul- ostenită, cuműare se mai póte seri, de nu se va seri cu carnea și cu sângele seil și rupându-șî anima. Și nici uă pregătire, nici uă grijă de compozițiune, totulu curgêndü de sine-șî, ca valută care nu se conține! Erau numai strigări ale animeî și ruperi de nerve, strigări cari erau argumente, și domnite la desordinea lor o d’uă judecată sicură și d’uă figore geometrică. Unde are învățatul Cornelie arta resbelului? (jice marele Condé la prima represintare a lui Sertorius. Blanqui, nu credu că învățase, mai multü de câtă Corneille, arta resbelului. Dérü avendu facultatea politică într’una grada eminiute, o dată, de la 4 Septembre până la 9 Octombre, pe cândü era încă timpă, chiară în materia militare, tóte prevestirile cari, dară fi fosta ascultare, ar fi pregătită saluteaa precisă, naintea asediării și catastrofa și căușele cari erau s'o aducă. Valori care pasiune mare este frumosă și nobile în sorgintea și’n aurora iei; ea se năspresce prin neajunsuri; puțină câte puțină ea degeneză prin simțimântulă nefolosinței ș’ală silințeloră sele într’uă monomanie miserabile. Politica n’a fostă dulce lui Blanqui. Ea a fostă pentru dênsulü, de mi se permite acestă comparare, cumă a fostă Celimena pentru Alceste. La ’nceputulă vieței, cândă s’a dată iei cu totul ă pe prima baricadă, elă o visa negreșită generosă, leale, sublimă, propice unui schimbă de devotamente; ș’a găsit-o ingrată, mincinosa, desi Era moțiunea despre care amü vorbito și care s’a tramisü la secțiuni în privința cestiunii rurale. Camera, considerândul că conformă art. 5, 6, 54 și 55 din legea rurale, numai locuitorii din categoriile prevădute în art. 5, 6 din lege, și cari la armii 1864 s’au aflatu figurându in aceste categorii, politisa de facultatea de a cere pămentul pe moșiile Statului în limita și cu preotului rostita la art. 54 și următorii, invitândul guvernulu ca pe deuă parte se constate scrupuloșii pe cei adevărați în dreptu, érá pe de alta se reguleze cumpărarea de pămenturi pe moșiile Statului sau domeniile Sfatului neipotecate, trece la ordinea dileî.