Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)

1872-02-23

K--V mie forte utili, pentru respectule consti­tuțiunii și ale legii electorale. La finele termenului­­nsă ne pomenim­ că d. Ștefană .Greceanu — fosta senatore și acuma deputată din bătrâna și luna drapta guvernamentale — ce răpede din Bucuresci și pe d’uă parte contesteză m­ă numără de peste 30 alegători din cole­­giulü 1-iü, éra pe d’alta cere înscrierea din nooă a unui altă numără de peste 30 alegători, prinți și nobili, la același colegiu, prin strămutare de domicilie po­litice de prin alte județe, unde figurazîl înscriși. Prin ambele cereri, legislatorul­ d-nu Greceanu, a dovedită pe deplină care este situațiunea și cari omenii iei de astă­­ji: arbitrariulu fără margini, nimicirea egalității drepturilor­ și legea simții cu D-sea a contestată ch­iară alegători d’aceia cari acuma uă lună i­aă dată voturile loru, Dun medeă scie cumă, și, reijândă că censulă este constatată prin roluri, i trebuită se susție cea mai înjosită absur­ditate, că acestă teologie 1­i fi este nu­mai ală nobililor, proprietari rurali, ora nu și ală mojicilor, proprietari din orașie, fu­r­tungii, măcelari, brutari, etc., etc. La acesta­­ i s’a opusă că legea cere venită fonciară rurale nu­mai pentru ale­gătorii de senatori în colegiulă l-iă, ore nu și pentru deputați. La cea d’a doua cerere a inscrieriloră din nuoă, ’i s’a opusă atâtă art. 30 din legea electorale, care prescrie că, cere­rile de strămutare a domicilielorü urmau a se face cu trei luni înainte, spre a se șterge din listele districtelor­ în cari fi­­gurază înscrișii etc., câtă și ch­iară exem­­plară dată de ânsuși d. Greceanu în anii trecuți, cândă, basată pe același art. 30, a contestată cereri de asemenea înscrieri. După aceste evidințe, de și d. Greceanu, rea voită se recunoscă puterea legii îna­intea voinței sale și se’și fi retrasă ab­surdele cereri, dera consiliulă comunale, mai prudinte, pentru prestigiul­ autorității guvernului — contra voinței căruia nici uă listă electorală n’a putută se așa afară,— a trebuită se’și mănție lucrarea, respin­­gêndu ambele reclamațiuni ale d-lui Gre­ceanu. Consiliul­ comunale, în privința unei singure contestațiunî ce s’a rădicată din partea unui liberale n contra prefectului Istrate Negulescu, înscrisă fără ceasă la colegiul­ ală 11-lea, i’a dată satisfa­cere, cu majoritate de 5 membrii, eter­­gendu pe d. Istrate Negulescu din lista acelui colegiu, cu totă susținerea orbă ce-i făceau alți patru membrii mai nepri­cepuți. Nepricepuții locali mai aduseseră uă con­­testațione pentru vre 10 alegători liberali din colegiul a II-lea, carii ’și avea o cen­­sulă cerută de lege. A trebuită ca totO prudința consiliului comunale se aplaneze și din acestă parte lipsa de tactil in si­tuațiunea guvernului. Unii Ploiescenți, și afacerea Strousberg, au­ pusă cele din urmă speranțe ale vostre în represintați­­unea vóstră, și pentru ună momentă nu v’ați amăgită: votul ă iei de la 5 îniiă trecută a ușiurată pre­cumă temerile vóstre. Déru vai! voi nu sciațî atunci că simtă talere și cu clone fețe. Acelă votă­­ fice mai întâiă, că contractul ă cu Strousberg se rupe și rămâne ruptă pentru totu-da­una, și ală douilea, că liberi suntă de­­tentorii obligațiuniloră séle se vie într’ună sorocă hotărâtă de voră voi, se severeseșt­e­ drumurile nóstre de seră, primindă asu­­pra-le tote condițiuniie ce țara n­ostră avu­­sese cu acelă culpuzan Strousberg. Asu­pra acestui punctă câtă se avemă cea mea mare băgare de sumă. Ce se mai întâmplă acumă? In virtutea acestui votă séu acestei legi, vine tote Strousberg supt pelea unul Bleichröder ca represinlante sau vechil­i ală aceloră detentori, cea­ a ce s’a dovedită în facia țârei ș’a sumei întregi că nu era de­câtă uă scamatoriă saă ghiosbo îngialio, și pro­­pune cu totultt alte condițiuni, și multă mai grele de câtă ale lui Strousberg supt ânsă­ și pelea­sea, înfiorați de câte a’aussia și se vedea, de ședințele secrete in Adunare una după alta, de și optele în drepta și în stânga, de mesele ad-hoc splendide și lingușitare, înfiorați în fine de tendințele pe faclă ale guvernului, voi, Români de tóte stările, vădiserăți, slavă Domnului! De unde nine acesta ca detentorii, desprețuindă legea de la Iuliu, se ne puie în­dreptă a pro­testa contra soră și a scăpa de străini vă-dată pentru totă-da­ una! Și astă-feră protestarăți din tote puterile vóstre la cor­purile legiuitore, adică la vechilii voștrii datori a apăra și susține drepturile vós­tre. Voi cerurăți de la ei ca se respecte în totă sânțenia sea votură soră ânși­șî de la Iurtă trecută, și eî vă respinseră cu disprețulă, și căleară în picior o votulă loră ; voi cerurățî a se alunga detentoriî, ca veniți afară din lege și de rea cre­dință, dară vechilii voștrii vo respinseră că bateți câmpii nesclindu ce cereți; voi fripți cu laptele celă dulce, sudarăți și în acelă acru și cerură dî a se respinge străini cu totul ă și pentru totil-de-una de la ase­menea afaceri de viață sau de morte na­ționale, și vechilii voștrii, de acordă cu gu­vernulă, vă respinseră că protestările vós­tre suntă scompte de uliță, și vâ lăsară se înțelegeți că voi sunteți barbari și că străini au a vă civilisa, voi cerurățî se’ș' aducă aminte de străbunii loră, cari aă scăpată d’atâtea ori țara din ghiarele ma­teriale și politice ale Tătarului, ale Tur­cului, ale Polonului, ale Ungurului și ale Nemțului, dară vechilii voștrii ve respun­seră că, acei nebuni fanatici nu scriă încă se fiă cosmopoliți; voi cerurățî se nu uite pe moșii loră cari, în împregiu­rări grele, scim­ă dejuca toră­ d’uă-dată și cabinetulă Nordului și ală Stambulului, și astă-feră strecurară țara printre valurile cele mai furtunese și o scoserâ la limanu­dérii vechilii voștrii ve răspunseră prim­tr’ună surîsă sarcatiscfl, adică printr’uă rînjire, semnificativă care ve sjicea: moșii aceia, fiă di noștriî fiă aî voștrii erau nisce gugumani, cari nu setau de cât românesce ei nau sclută nici muscălesce, nici nem­țesce, voi cerurățî se­ șî aducă aminte de Tudoră Vladimirescu care, urmată de vo­ința, hotărirea și credința sea, urmată nu­mai de acâstă sântă trăi­me, ne scăpă țara de beiliculă seculară alu Fanariotului; dară el­­e respinseră că, decă acelă Tu­doră ară fi fostă omă de Stată cu cimoș­tința diplomației, ară fi schiță se se fo­losască de ocasiunî și ară fi putută trăi și astă­ di; voi cerurățî se-și aducă aminte de părinții loră, cari acum­ă douâ­ deci și șapte de ani scăpară țâra de ghimpii ve­ninoșî și omorîtorî ai tutuloră trandafir loră cu oi în codă, dérii eî ve respin­seră în înțelesu­ril proverbului francesă a­ mtres temps, di­aut,res moeurs, sân cumu amă 4ice pe românie, atunci era atunci, astă­zi este astăzi. Și în fine ve respunde la tóte strigătcile și protestările vóstre, dându-ve se înțelegeți prin vo­tulă de la 22 și 23 Decembrie, că voi sunteți copii fără minte, că nu sețțî ce cereți, că tiți, că eî voră eî suntă epitropii voș­îngriji a face fericirea vostră, că tóte drepturile vóstre trebuie se deviă drepturi ale străinului, că totă agonisirea din munca și sudarea vostră cată se împre punga străinului, că pă­­mântulă vostru, câștigată și apărată cu sângele părinților­ voștrii, trebuie se de­vin proprietatea străinului, că în fine copii voștrii se a deviă cerșetori la­ ușii strâinu­­ui, căci numai astă­felă se voră civilisa. Etă cumă vechilii voștrii au apărată drepturile vostre și au pusă la cale vif­­orulă copiiloră voștrii. Și trebuie se fiă ași,a, ei trebuie se aibă dreptate, pentru că ei suntă a totă sciiitorî, pentru că ei vădu și audă iarba crescândă, pentru că sine voi ’i-ațî alesă pe viță, pe se­meață de apărător­ al voștrii și ai țereî vostre, depunândă in mânn­ie soră totă e­­sistința vostră naționale. Acumă, Români, se apropiă limpidă cândă aleșii voștrii că se se întorcă la ju­dețele și casele loră, cândă ne se vé spuie cumă era se viă leii, paraleii, smeiî cătcăunii se mănânce țara vostră, și nu se ve­dea dovezii despre acesta, se vedeți voi cu ochii voștrii, climă vedeți una în strachina cu apă a babeloră fer­­mecătore mâncându-o vîrcolacii, cândă aă se ve convingă că eî, prin votulă loră de la 22 și 23 Decembrie, aă scăpată era, așia cumă va convingă babele că nu descânteculă loră vircolacî lasă luna eră la locă întrâgă hitreguliță. Așia dâră, fiți gata, Români! Pe la sate, bătrâni și juni, femei, și copii, îm­brăcați în haine vrednice d’uă asemenea serbătore, puiindu-ve pe capă cenușiă și elină în semnă de cea mai adâncă mul­­ănnire, eșiți-le înainte cu flori, cu stîl­­parî, cu surle, și strigați se trâiască a­­eșî voștrii și mântuitorii ai țeri vóstre. Eră în orașie, cetățiani de tóte stările­­ cu membrii consiliului județian și și co­munale în capulă (complici la alegerile impuse) vostru, cu preoți în vestmin­tele sacre și in sunetulă clopoteloru, în­tâmpinați’i la barieră cu pâne și cu sare, strigându-le ura din fundulă animiloră vóstre, înălțați­­ in susu de la pământă, înălțați’i în slavă cerului, că v’afi scă­pată țara, véndindu-o străinului, d’a fi mâncată de vircolacî. Eră la viitórele alegeri de deputați și senatori, veți fi fericiți ca nici uă­ dată, veți fi scutiți de influințele partitelor­, de ingerințele ministeriale sau locale, de ma*­chinațiuni de totă felule, de amenințări séu­vane promisiuni, de sbucinări in drepta și în stânga, etc., etc., voi atunci veți cunosce pe candidații voștrii înfierați în frunte și nu veți ava de câtă a pune mâna pe dânșii și a’î retrimite­ acolo ca se facă trebile străinului, și ei, fiți și­curi, voră sei totă astă-felă să fiă ve­chilii și epitropii voștrii. Cât pentru mine, în acordă cu țara întregă care a protestată, și pe care ma­joritățile au considerat’o de nevrednică, îmi împlinescă plăcuta datoriă d’a esprima în publică profundele mele mulțămiri m­ino­­rităților, cari au susținută dorința una­nimă a țerei, și mai alesă capiloră loră do. Vernescu, Ionescu, Cantili, Blarem­­berg și Deșliu: istoria le va păstra oă pagină gloriosă; ea a­sclută se înscrră și pe Alesandriî și pe Brostrațî. (Gazeta Severimduî). N. Raeărenn amă cercetată și, mi s’a spusă că se cu­nună D. Pavelă Chirițescu, maiorulă de gardă din legiunea a IV (celă cu pricina). Atunci amă­­risa, săracă Românie! cumă ți-nă ajunsă cetățianiî ca se îndeplinască locule de masalagiu pe la petrecerile u­­noră omeni ca d. Pavelă Chirițescu! Onore d-luî inspectore generale Zăgă­­n­escu, pentru prestigiulă ce dă gazdei ce­­tățenesci! Vă rogă, d-le redactore, a da acesta pu­blicității , spre cunoscința cetățeniloră gardiști. Primiți, vă rogă, d-le redactore, etc. P. Bălăcanu. Proiegeî, 10 Febriarifi, 1872. S’APROPIE TIMPULU.­ X- Românii de tote stările și condițiunile, proprietari, negustori, meseriași, plugari, țara este vândută . Este vândută nu ca Christosă de Iuda, pentru că acesta a pri­mită prețul­ venerării cu arginți străini, adică în bani ce nu erau ai lui; țera vostră este vândută străinului, și prețul ă vânzării s’a făcută cu banii voștrii ânși­șî, din ânsă­șî sudarea frimțiloră vóstre, pe cari îi va primi tata străinulă. Faptă ne­­audită încă în istoria omenirii. Déra cine suntă vând­etorii? Majorită­­tățile ambelor­ corpuri legiuitore, Adu­narea și Senatu, represintanții voștrii, de­putații voștri­, aleșii voștri­, vechilii voștrii pe carii i-ațî trămisu acolo ca se susțină causa vostră, ca se apere drepturile vostre civili, sociali și politice, ca se fiă neador­miți la pândă contra tuturoră cugetărilor­ viclene și omorîtore e sistințeî vóstre. Cu inima­lu bucăți, cu sufletură pe buze, în spaima vostră de culpurinlîcurile ROMÂNULU 23 FEBRUARIE 1872 DEGRADAREA GĂRII NAȚIONALE. D-luî redactare alu Șiariuluĭ ROMANULU Domnule redact­are. A­fară, pe la orele 7,­ după amârji, tre­­cândă pe dinnaintea bisericei Sf. Vineri, amu vânjută mai multă lume adunată în curtea bisericei, și mai mulți gardiști cetățiânesci, uniformați și cu mănuși albe, fiindă în mâni câte un mașala. Eă cre­­dândă că a murită vre­ună gardistă și să i s­e facă ultimele onoruri de camaradia lui, 167 lubritatea cunoscută a climei Australiei, unde cresce naturale acestă arbore. Oă altă speciă eucalyptus gigantea este de asemene forte bună; ca semnă de construcțiune, e de trei ori mai tare de­câtă stejarul­; se’nalță la 100 metri, dă lemnă bună de dóge, și mai alesă că materiă ațasă fórte abundinte, bună și f’rumósă, din care se estrage materia pentru fabricarea h­ârtiei. Din acestă causă este fórte prețiosu. Recomandăm­ă aceea­­ vegetală amato­­risiră și autorității respective, ea celă mai folositoră și bună de introdusă și la noi în țară. (]. F. Bobescu. (­Revista sciințificâ). CA «LA NOUA DE ARBORE ÎNTREBUINȚAȚI! ÎN CONSTRUCȚIUNE ȘI PEN­TRU COMBATEREA MIASMELOR­, ETC. cea de care vomă relata pre­ care amenunte este Eucalyptus globus, pres* cerea­sea este repede, ajunge la o î­­nal­­țime de 60, 80 și câte uă dată la 100 metri; în Australia se numesce Oomer albastru, face parte din familia Myrta­­ceelora, dimpreună cu arborele care pro­duce cuișorele, etc., înfuciștarea­sea ele­gante, și foli­agiul a­luă verde-albastru,­­î dă­uă calitate speciale ca arbore de ornamentă. Ele a fost­ introdusă în Francia și Al­geria la anul­ 1855, grație îngrijiriloră d. Ramei și propagandei active a societății de Acclimatare. Cele d’uritâtă încercări de reproducere prin sămânță au fost­ efec­tuate în grădina de la Hamma, aprope de Alger. Din Algeria etă fu introdusă în Spania, apoi în Corsica, primele încercări făcute spre a neutralisa relele efecte ale emana­­țiuniloră bâltóse, s’aă făcută p’uă scară întinsă, de către d. Carlotti, prin plantarea locurilor­ mocirlose. Asemenea încercări ară pute se se facă și la noi, mai alesă în Bucuresci, unde mulțimea bălților­, au grămădită uă mul­țime de bóle, mai alesă angina difterică, frigurile permanențe, etc. Ală douilea profită ce amă trage din acesta, esența, este un doctoriu din cele mai bune pentru combaterea frigurilor­, adică esența de eucalyptus globidus. De­uă culore negră-închisă, și d’ună gustă amară, acestă medicamentă ară contribui multă la stingerea frigurilor( 1). Dacă eucaly­ptul fl nară posede de câtă aceste doua proprietăți, d’a combate miasmele, și apoi resulta­tul ă loră, adică frigurile, prin medicamentulă ce ne ofere, ară fi d’ajunsă a ne face se ncercămă aedir națiunea sea; ca bună de construcțiune întrece lemnulă de teck, celă mai tare. Iu bune condițiuni ele cresce forte re­pede. Una arbuste cultivată, la Paris, a crescută ca ună-metru pe fie­care lună, de la Tunis la Octombre. Unii trunchiă de acestă speciă, care figura la esposițiunea din 1867, de­și numai de 8 ani, avea­u ă înălțime de 10,55, și 1 metru 50 cen­timetre circumferință, la­nălțime d’unu metru de la pământă. Altul, do­uă etate de 10 ani, presinta­u î­nălțime de 22 metri, 1,94 circumferință. Se scie că arborii cari crescu iute și’n părțile mocirlose, cumă suntă salcia, pio­­puilă, aninulă, au lemnulă ușiorii, putre­­de sau lesne la aeră­scă umiditate; din contra, lemnulă eucalyptului este greă, tare, resistândă aerului și umidității; insectele cari nu’lü potți râde. Fote înlocui stejarul, și chiară celebrului lemnă de construcțiuni navale, teckulű. Vaporele cari fac o tran­­sportul­ între Melburn și Anglia, sunt­ construite cu eucalyptă; balenierele (co­răbii pentru pescuită balenii în mările polari) sunt­ construite cu acestă lemnă. Frunizele răspândescă în aeră ună par­fumă particulară, considerată ca pre fa­vorabile sănătății; el resiste chiară în cóje și este determinată prin presința unui uleiă volatile, abundente mai alesă în fruni je ; ela s’a numită eucalyptolit. D. Ramer, atribuie presiunei eucalyptului sa-1) Se ié dimineta ^ séra câte un lingură de cafea, Intr’unu paharu cu apă, în zilele cândă bolnaTulu nu este prinsă de friguri. Etă unu faptă tare denotă caracterulă Americanilord, faptă pe care le Siécle să împrumută din foia f American Register: Intr’uă iji se pleda la curte, pe care o presida judecătorulă Frederik Bernard, procesul­ unui vechili controlore din Tom­­mana, acuzată de abateri grave, și se dis­cuta de se putea s­ă nu libera provizoriu pe garanție. Pe cândă advocaturii prevenitului d. Mac Keon, s’adresa curții ’n favorea clien­­telui sei, judecătorulă Bernard, care, cu mânile încm­eiștate, suriden sa publică în­­tr’ună modă fericită, primi nă buteliă de sticlă negră de la umilă din arab­îi sei, fiindă chiară în ședință. Senioria sea­ragă numai de câtă pe d. Keon se bine-voiască a se opri uă se­cundă din argumentarea s­a și, intorcân­­du-se către stenografii raportori, dise­ — ^doresct­ numai ac ve facă cunoscută, domniloru, că acestă buteliă nu conține nici romă, nici vină, nici rachiă, ci curată apă de Vichy, care mi-a fostă specială recomandată de doctore. Urmați, domnule Mac Keon.* Și ’n adevără, d. Mac Keon invîrti din noă și grupulă elocinței sale și urmă, și, cândă onorabilele judecâtore Bernard își terminase butelia, tocmai ajunsese la con­­clusiunea că „cestiunea ce trebuie se se termine era forte simplă. “ Gizante Stopmií Store, P. BALACEARE. Tutorii boln­avilor fi putere și sănătate, fără medicamente și fără cheltuială prin reva* leseiére du Barry de la Londra. Tót o sufer­ințeie se vindecă prin delicata llevak*­­pikre du Barry, care fără ajutoră medicale și fără elite b­uidlă înlătură următorele bule: de stomaefi, piepte, nerve, plămâni, gâlci, negma, respirațiune dificile, suferințe de bășică, de rinichi, tubere,­­rpsa, ofilea, astma, tusea, nemism­îrea, c­ona­tipați­u­­nea, diarea, isomnia, slăbicitatea, emeroidele, dro­­piea, fu­gurile, amețdla, congestiunea la capS, mi­grena, groița chiară în sarcine, diabet», melancolia, slăbirea, rematismul­, bale­ o ósolora și grobinarea. Estrac­ sl din T2,000 de certificat« pentru în­­sănătoșirea mierii balo­cari n'afi putrrt fl fi vinde­cata de aici unii altă medicamenta: Certificatului No. 48,421. Neustadt­, Ungaria. De mai mulți ani deja mistuirea mea era cu desăvârșire dem­agiată; aveama­ dureri de stomacu ș’uă salivaținoe forte rea. De aceste suferința m’are vindecată pe deplina în patru-*pre-Șece Șdw prin Jicvariscilra du Barry. 1. L. Sterner, profesore la ecola poporale eosen, în Steiermark, posta Birkfeld,19 Noembre, 1870 Pre­ onorate domnule, Cu plăcere și cu ’ndatorire din parte'mui verii se constată neprețuitele calități ale Bevakaeibeî, care s’a făcută deja cunoscută in am­ite părți. A­­cestă eacerinte­leasă m’a vindecată pe deplină de respirație dificile, de mă­tuse grea, de gâlci și crampe de stomaedă, de cari amu suferită mulți ani. Ficens S­taîninger, conducătoră de pensionată. Mai nutritórs de câtă carnea, Berstemh­a, în­trebuințată de copil și ds ómeni mari, adoes vă economia de 50 da ori prețulă eî, ce »’ani­­i* alte­ felu la medicamente. In cunii do tiaiabm d’uă urnitei ® fanâS costă fi. 1,50,TM 1 fundă fi. 2.50. — 2 fimf­ fi. 4.50. —­ 5 fur­iji fi. 10.— 12 fanfî fi. 20.— 34 fungi fi. 8«. — Betmlescibm (Racolați în praiu și’o t»­­biolo pontau 18 cese) costă fi. 1,50.—­ pentru 24 da ceael fi. 2.80. — pantan 18, fi­ 4.50.— în praf, pentru 120 cissel, fi. 10, pentru 288, p. 20, pen­tru 576, fl. 86. Se cumpără la Barry du Barry et C­afe, lat Vkna Wallfibohoabse No. 8. — la Bucuresci La domnii Teodorescu ,fc Atanasiu vis-à-via de pa­iață în soiții, succesori aî d-Iul I. Angaeleacu, Ed. Jul. Bisodörfer, Gustav Biets și d. Brus, far­macia la Speranță, calea Mogojosi, (Boulevard) — în Galati Marino Curtovich — La Ussy te Friedrich OM, farmacia tü. — In Craiova la Fram Pohl, — La Botoșani te­­ Sârmei Wohl. Și’n tote orașiele in famacista cele bono fi­te vânzătorii de obiecte medicamentase. Casa de la Vien» es­­pi’duiesso pri »înde, rilsdd i l trimite costali. II

Next