Romanulu, februarie 1872 (Anul 16)
1872-02-14
VOESCE ȘI VEI PUTEAI_____ ABONAMENTE / CAPITALE : unu anii 48 lei; Bese luni 24 lei; trei luni 12 lei; ui luni 6 lei. IN DISTRICTE: unu ani 1 8 lei; ?cee luni 29 lei; trei luni 15 151; ui luni 6 lei. Abonamentele începi la 1 și 16 ale lunei. un esemplari, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg.18 franci) .AJSnTNqPURI Anunțiuri, pagina a IV, linia 80 litere — 40 bani, neerțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vom S REPUSAT II. — Arterele nepublicate se vor arde. ANULU ALU ȘfILE SPRE PECELE, Administrațiunea la Pasagiul« Bírna««, Ko. 1. •— Redacțiunea, Straja Colțea, No. 42. LUNI, MARȚI, 1415 PEBRUARIU 1872. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diamiului; IN DISTRICTE, la corespendinții sei și cu> oști. Pentru Annnțiuri a se adresa la admintetrațmne. XA SPRIÎIS Pentru abonamente: la d. Darras-Hallegrain, Rue de l'ancienne comedie, 1>. Pentru amnțiuri: la duiî Drain et Micoud, 7 Ra d' Roehechouart. XA. WIENA Pentru abonamente: la d. B. G. Popovici, Fleisehmarkt, 15. Pentru anunțțuri: la d-nii Haasenstein și Vogt Neuermarkt. 11. La 16 Fevruarie, espiranda unii numero mai mare de abonamente, administrațiunea Românului rogă pe cel cari vor bine-voi a le renoui a face la timpii cererea, trimițândul prin mandate de poște presiuni abonamentului, spre a nu încerca întrerumpere. Cu acestă ocasiune amintim că nici întruă țară panele nu se trămitu de cot a celora cari au însoțită cererea de prețuiți abonamentului. Intrariufelü oricine înțelegem ar trebui administrațiunii quarielorüuă secțiune de temptabilitate, care ară cere cheltuieli ce nu se pote face, decâtă în marea pagubă a șliarielorO. Sincurî că toți vor înțelege aceste cuvinte, amintim că iariulul se va suspende, pentru cel cari nu vorți bine-voi a însoți cererea dumnelor, cu prețiul și abonamentului, în Bucuresci cinci «file, și în districte șlece ^lile după espirarea termenului. SERVICIU TELEGRAFIC ALU «BOHARVU1I». invers, 25 Februariel. Demonstrațiunile ostile au fostü ^repetite naintea ospețului comitelui de Chambord. Spiritele sunt fórte așețate. Unii afișă convocă una meetinga mare. Autoritatea comunale face tote silințele pentru a înlătura desordine seriose. Dornițele de Chambord este decisă, st in flâne aci. m----------— (Servițiul privata ale Monitorului). Versailles, 23 Februariel. — Ia uă întrunire a deputaților și din drapta sa de Acisilieri se nu se publice manifestulul monarchiei. Astăzi s’a inserată în islamul Il la, France uă notă care declară că acei deputați au voit fi unirea partitelor si monarchice, pentru a fi gata la casă de vre uă crisa eventuale, totuși casé susținândă guvernulu actule; el n’afi publicată programa pentru a nu provoca agitațiune. Posen. 23 Februaries. — Directorele poliției a visitat și astăzi casa lui Chandine Kozmian, bănuiții de complicitate în atentatul ei proiectată contra d-lui de Bismark. CA: Edițiunea de sera Bucuresci, Făurarii. 1 Se citim si Gazeta de Augsburg, pentru ca se scimfi ce cugetă puterea nuastră esecutiva ; se citimă apoi diamele din Berlin pentru ca se scimfi de ce miniștrii nostrii facă cele ce facă. Asta, sufletulil esecutivei îlsi are Gazetta de Aussburg, eră faptele miniștrilor, suntă imitațiuni palide și schilode ale faptelor, d-lul de Bismark. Astă-felă face d. de Bismark, ijică miniștrii noștril, asta trebuie se facemă și noi pentru ca se fimă mari și tari ca și dânsule. Mai deună<ji policia nostră aresteză preventivă mai mulți cetățianî, pe bănuiala cară fi diariști și pe presupunerea pară fi atacată guvernulă și chiar și pe Capul Statului. Pentru ce acestă adtă atâtti de reă și pe deplină ilegale ? fiindă că policia din Berlin a fostü dată iama prin câteva diane. Acolo policia a oprit a foileada arestată pe omeni, progresă! deci ai noștriî suntă mai mari și de cât ă d. de Bismark. In Berlin deputații interpelară pe miniștrii în privința ztațelorü secestrate. Mn Bucuresci deputații au gasit că nu este nimici libertatea individuale, și că și nu merită a se ocupa ei de arbitrara ilegala secestrare a omului. Deputații noștriî dară suntă omeni mai însemnați de câtă deputații din Prusia. Guvernul din Berlin a cerută ertare de faptul comisă; adisă c’a fostă să erere și că s’a dată ordine policieî se nu mai facă asemene greșeli; guvernulă din Bucuresci din contra a dată ordine policieî, s’atace pe omă pe strade, se să lovască și apoi se să aresteze, suptă acusare că o mul, atacată de către aginții deghisați ai policiei, este celă care atacă pe nevinovații trecători. Așia sa făcută mai de ună di cu d. Mălinescu. A fostă lovită pe stradă d’unfl aginte ale policiei; dup aceaa a fost arestată, i s’a făcută perchisițiuni în casa sea, și procurorii și judecătorii de instrucțiune l’aă ținută și țină ș’acumă arestată pe d. Mătinescu. E că că miniștrii noștriî și justiția loră suntă mai mari de câtă miniștrii și justiția din Berlin. Miniștrii din Prusia, pentru ca se curge propaganta călugărască din școli, a propusă în Cameră una proiectă de lege prin care se dă guvernului direcțiunea și inspecțiunea sculelor. Miniștrii noștriî au lovită scotele și pe profesori, în contra legii și Camerele nóstre au aprobată violarea legii și uciderea învățământului publică, trecendă la ordinea jilei. Mai mari dâră suntă miniștrii și deputații noștrii de câtă cei din Berlin. Miniștrii din Prusia cugetă a presinta Camereleră uă lege de presă, care va fi rea, ca tote legile prin care se încatușază cugetarea, sufletul omului, dâră care va fi ceva mai dulce decâtă legile esistinii, cari permită și confiscarea numerilor acusate. Miniștrii din România dă și presintată deja Cameri suptă formă de revizuirea codului penale, legea prin care se vîolază Constituțiunea și seucidul cugetarea , miniștrii noștri dară sunt mai tari decâtă d, de Bismark. Miniștrii din Berlin se gătescă a încorpora Luxemburgul cu Germania, prin marafetul căieloră ferate; miniștrii noștrii au dată România austro-maghiarilor, dându-le în posesiune căiele ferate, și se gătescă a mântui lucrarea dându-le și linia Oitusă: eî aă dată asemene Odeseî transitusă, prin linia Sculenii, pătrășindă și portulă nostru de la Marea Negră. Una deputată merse cu zelulu pena proprie, și majoritatea a primi, ca șinele acestei linie se stă pe măsura șineloriî Rusiei, cari se osebescă de cele ale Europei, astafelü încâtă vagonele liniei de la Sculenî voră putea merge până la Petresburg dâră nu voră putea trece de Iași, miniștrii noștrii dâră se pregătescă prin acesta a face uă invasiune până la la Petresburg și prin urmare sacă-i în tote mai strașnici de câtă d. de Bismark. D. de Bismark (le 8e mai de unâji în Cameră că Polonii cari respingă limba Germană sunt rebeli și î că „va profita de esemplulă Frondei care ascintă se facă pe Alsaciani se învețe limba francese.“ Miniștrii noștriî aă și silită deja pe Români se ’nvețe limba germană, și marele nostru Bismark discuai de mădi că „ne va regula“ pe toți; și ne regulază în adevăr și, do, miniștrii, și âncă bine de totil, căci âcă-i acuma stăpâni asoluți ai justiției, prin urmare stăpâni pe viața și pe averea intregei suflări omenesc din acastă țară. Asia, stăpâni asoluți pe totă, și stăpâni pe faclă, cu consimțimântură Camereloră ș’a mai tutorii magistrațiloru și legistiloră din România. Ca, pe faclă, căci pe faclă și lămurită ministrului justiției a spusă unora din magistrații de la Curte, și pe faclă și lămurită chiar și în Cameră, că ministrul îl are dreptă a aprețui elü sentințele curțiloră și tribunaleloră, ș’a destitui pe judecătorii carii nu daă sentințe după cuma voiesce elü. Și ministru nu numai a ijise dâra a și făcută , a destituită pe coi carii judecă după mintea, după solința și consciința lorăară nu după placulă esecutive, și Camerele ș’au plecată capulă, a lovită solința și consclința magistraților și, a declarată, prin cuvinte și prin faptu, că ela, ministru, este singurulă judecătore în țară și nu permite ca judecătorii se dea sentințe de câtă dup’a lui voință, și toți magistrați, afară din cei de cecțiunea a IlI-a a Curții Apelative, s’aă supusă, ș’aă pusă onorea, loră, consciința loră și sânta iustițiă suptă talpeie d-loră miniștrii. Justiția dată de către ministru! Toți seiu că ea, întinată astăfelă nu mai este justițiă ci, cumü (ține miniștrii despre opiniunea publică din România, uă femeie de ulițe, sortită în tote modurile, și cu tóte acestea toți magistrații râmaseră pe fotolurile foră atâtul de tare întinate; și cu tote acestea se găsiră bărbați carii se puseră pe fotolurile lăsate gole de către cei carii volră a fi preoți ai justiției ară nu gendarmii esecutive; și cu tóte acestea, cândii după cuvintele și faptele miniștriloră nimene nu mai póte fi sicură nici chiară pe averea lui, dacă ministru va voi ca ea se se dea altuia, toți legiștii și toți avuții și ’nvățațiî țârei ș’aă plecată capulă și au încuviințata întinarea, degradarea, sortirea și uciderea justițieî; prin urmare miniștrii noștriî sunt mai mari și mai tari de câtă d. de Bismark mai mari și mai târî de câtă ânsușî renumitul tigru din secolulu alu 14 lea Tamerlan. Supunere dură cu toții și la tote căci âcăne în adevărG și pe deplină „regulați.“ Austria pe la punctul Vufeanu, după norma joncțiunii Prută-Sculeni. Camera a trimisă opunerea la secțiuni de urgință. D. Cesar Boleanu a anunțată guvernului și ’n parte primului ministru că interpelare 'n privința unei gazete, scrisă și tipărită cu litere evreiesc și românesc! la Iași și cere ca guvernulă, care închide Jiarie și diaristi, care alungă peste fruntarie jurnațiți străini, se iea măsuri contra unoră asemenea calomniatori. Camera apoi a trecută în secțiuni. Fiindăcă vorbirămă de iluștrii noștri Tamerlani, se ne fiă permisă a face cunoscută adâncă ună actă de nedreptate, de violare a proprietății, de jefuire, comise de către d-nii miniștri în privința redacțiunii Românului. D-nii miniștri ne laă telegramele nóstre particulare, plătite de noi, averea nostril prin urmare, și nu numai că se servescă cu dânsele cumă le place, dară mergu âncă pân’a cuteza u’a le și afișa la Cameră. Acestă notü este necuviinciosu; elu este uă ilegalitate, uă violare a proprietății, unü jaíü alți averii nóstre. Constatamü actulD, protestantil în publică și totă-d'nă-dată rugămă aci pe d-nii avocați a bine-voi a ne spune care din dumneloru bine-voieste a se asârcina a chiama pentru noi, pe d-nii miniștrii ’naintea tribunalelor, pentru paguba ce ne aducă răpindu ne proprietatea nostră, sfișindă la Camere telegramele nóstre. Acimü că justiția, stănda acuma suptu talpa cismelor, d-loră miniștrii, nu ne va da despăgubirile ce ni se cuvină, acasta ânsa nu face nimică, noi voimu a ne împlini datoria, a protesta contra oricărei violări, căci întra’altă felă cela care ’ndură nedreptatea este și elu, prin acâsta chiară, complice ală nedreptății coriloră. ADUNAREA DEPUTAȚILORU In ședința de la 14 cuvinte, primul- ministru a citită mesagiu! prin care se prelungesce sesiunea Camerei ânca cu 30 zile, adică péné la 15 Martie viitoru. D. A. Moscuna citesce și depune uă propunere, suptserică de mai mulți deputați, ca adunarea se declare de utilitate publică joncțiunea căiloră ferate cu RESPONSABILITATEA IISTRIVIU „Cumfl voi i, zice celebrului pseudonimul „<unius, ca uni ministru se mi esă nici„vă dată din linia detorieloră séle, ca élű „se se gândescá la interesele poporului, „și se se ocupe de ele seriosu? Venitulü „portofoliului, succesulö unei intrigi, tri„umfulü de uni minutil, etă totul ce’lu nu„tereseză; ele nu este de câtă chiriașă „de uă ce-i pesă lui de soliditatea e„dificiului și de integritatea eritagiului.“ Unai singuri cuvente e de ajunsă spre a respunde la acestă cestiune a lui Junius, acesta este responsabilitatea. Multă timpă în cea mai mare parte a Sfaturilor Europei, voința principelui a ținută lacă de lege, prin urmare datoria n’avea hotare, și justiția era fără reguli fixe : astă-fetil voiesce regele, asta felu, voiesce legea, era mașina a acelui timpă de confusiune, pe care lă numesc și bunulii vechiu timpii. Mașima de sclavă, pe care uue personagiă forte celebru vrută se o repuie în onore, și care n’a avută altă efectă decâtă a’lă face se se împărtășescă din desprețură în care acastă mașimă a căzută. Englesiî, tariaö avută mai mulți zelegi decâtă celelalte popore, aă înțeleșii cei d’ântâiă că destinul mai multor milione de omeni nu trebuie se depindă de capriciile, de pasiunile și pré adesea de depravațiunea unui principe. Rațiunea le-a disă că este absurdă ca legile se potă fi în diaposițiunea aceluia care, depozitarii ală puterii, are în același timpă și mai multe miji voce și mai multă interesă se se scape de jugulă lor. In Eugisteru, monarehulă nu este decâtă celă d’ântâift magistrată, și legile, chia’lu acelea ce esistă prin învoirea sea, trebuieseă se dirijeze purtarea sea, și ’să indatorezti ca și pe supușii sei. Deră ele au pusă persona sea mai presusă de atingerea tribunaleloră și i’aă declarată neviolabile și sacru, pentru că, dice forte bine Montesquieu, acestă inviolabilitate este trebuinciosă Statului, pentru ca corpulă legiuitorii se nu devie tiranică. In adeverü, din minutură ce regele ar fi acuzată sau judecată, nu ar mai fi libertate ; dorit, pentru c ar fi asemenea contrariu rațiunii și moralei, ca acte nedrepte și tiranice se remâne nepedepsite, și că monarhulă nu ar pute prin elu ânsuși se comiță asemenea acte decă nu ar găsi în miniștrii persecutorii voințelor séle, legea urmăresce unicitatea acteloru puterii supreme: na o face cu dreptate, pentru că ministru este liberă se se retragă, și că, între crimă și disgrațiă, dacă opteză pentru crimă, eh! trebuie se sufere pe depsa. Paptură sociale ale Francesilor și nu permite a acusa pe miniștrii de câtă pentru fapte de trădare sau de răpire și adusă de putere. Trebuie ore se conchideră că aceste două delicte suntu singure cari rănescă morala ? Nu, negreșită. Montesquieu consideră ca vinovați de Iesmaiestate către celă d’ântâiă șefă pe miniștrii ce conrupă principialii monarhiei ca se lă 'ntorca în despotismă, pentru că cu câtă puterea principelui devine nemărginită, siguranța se scade. Se speră că dură că acestă crimă va fi clasată Ltre acele de trădare în legea responsabilitâții. Dară cu tote acestea legea de responsabilitate se va face, Montesquieu merge mai departe: elfi susține ca aceia ce consiliera răü pe principele loră trebuie se fie urmăriți și pedepsiți. Englesii au judecată astafelu, pentru că orice buna legislațiune fondându-se pe morală totă actul ce rânesce morala, rânesce legile, și trebuie reprimată. In Englitera camera comunei oră pate dresa unui caietel de acusațiune, nu numai contra miniștrilor, dară și contra generalilor, judecătorii oră și tutorii mariloru funcționari publici pe cari puterea ministeriale ar fi îu ispită se-î protege printr’uă simțimântă de complicitate. Eî poț fi fi acuzațî, nu numai pentru faptă de trădare și de abusuri, dérii pentru orice actil contrariă intcereselor Statului, și datorieloru ce impune aceluia ce le-a comisă, funcțiunea ce ocupă. Legea responsabilității nu este mai puțină protectare decâtă apusătore; ea autorită refusuiiie legitime, ea sprijină onorabilele împrotiviri; și curagială ministeriale, ori câtă de mare este, are adesea trebuință de mă așia puternică ausiliară ca se nu cedeze la influințele puterii supreme, și se se încoreie înaintea voinței stăpânului. A întârzia presintarea acestei legi, ași promite póte amânarea fără sfîrșită, este a consimți se remâie desarmatu despre partea coronei și nesculabile din partea poporului, afară numaî daca nu’ar spera cineva, în lipsa acestei legi de responsabilitate, se potă recurge, trebuința fiindu, la acele legi ale împeraților, după cari acei ce se îndoamă de meritură personeloru alese pentru uă funțiune, erau urmăriți, ca prindă în cestiune, în îndouială judecata principelui și pedepsiți ca sacrilegi. Rogü pe aceia din cititorii mei cari ar puta crede că me depărteză de subiectul meui, se’și aducă aminte că eu mi-am propuse se esamineză daca póte fi pentru omenii publici că morală particulară pe sema puterii, și prin ce midloce ar fi cu putință se readuce că pe depositarii autorității în căsele moralei asta cele mai puternice, singurul pate, este responsabilitatea miniștrilor. Montesquieu gândea că dacă națiunea englesă devenia în ore care ocasiune contimul negoțiațiunilor Europei, ea ară aduce ceva mai multă buna-credință și probitate decâtă cele-lalte. Cuventul, ce elfidă, este ca miniștrii, fiindu adesea îndatorați se justifice conduita loră înaintea carierei popolare, negoțiațiunile loru nu arü putu se fiă multă timpă secrete; cea a ce ’î ară sili a Ii, în acéstă privință, ceva maî onesti omeni, judecându, după cumă se vede, ca oateni onești nu trebuie se fată convențiunî secrete, maî alesă cândă ele strică convențiuniie patente (oficiale). In acestă pasagiu ca 'iu multe altele vede cineva că Montesquieu cunosce forte bine și valorea termeniloră [ce întrebuințezi și moralitatea omenilorü despre cari vorbesce; observați bine că elă nu slioe: deca națiunea englesă devenia centrală negoțiațiunilor a Europei, ea ară aduce într’ousele bună-credință și probitate ; dară ceva mai multă bună-credință și probitate de câtă cele-lalte. Nu este în adevârii acea-a ce s'a redută în 1814? Cei 1alți voiau setea Franciei câte-va provincii. Englitera, care avea ceva mai multă probitate, îl îndemnă se numea de câtă câteva cetățî, mulțămindu-se pentru dânsa cu insula Malta, Heligolandulă, Trinitatea insula Franciei și alte posesiuni ale Francesiloru, ale Olandesiloră, ale I spanioliloru, și chiar și ale Portugesilor, aliați ai loru. Nu de multă, întruna din ședințele parlamentului britanică, cândă în camera brijilor, cornițele Gray a psă;