Romanulu, mai 1872 (Anul 16)

1872-05-26

ANULU ALUȘESE-SPRE 1ECELE Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei no. 26. DESGE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE Nî CAPITALE: unu anu 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. IN DISTRICTE: unu anü 58 lei; fiese luni 29 lei; trei luni 15 lel; uă lună 6 lei. Alonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unüesemplarü, 20 bani. Franța, Italia și Anglia, pe trimietru franci 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. ANUNȚUI Anunț iul, pagina a IV, linia 80 litere — 40 bani Insțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei-----Soi isc. I și orice trimiteri NEFRANCATE vom fi fi REFL SATE. — Articlele nepublicate se vor arde. VINERI, SAMBATA 26, 27 MAIU, 1872. luminezate și ve fi ATIOlIZAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu postia. Pentru Anunțiuri a fie adresa la administrațiune. TuA. FAKIS Pentru abonamente: la d. Darras-Kallegrain, Rie de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțuri: la d-nis Drain et Micoud, 7 Re Rochechouart. LA WIÎIMAl Pentru abonamente: la d. B. G. Popovici, Fleischmarkt. 15. Pentru anunțiuri: la d-nii Haasenstein și Vogler Neuermarkt, 11. Bucurescu 2, 1872. Camera berivnese s’a arătate moderată,fice-se, către Români, cândă se discută în sînu’î cestiunea pretinseloru persecuțiunî contra Evreilor și din România. Moderațiune de formă, sevă de fondu ? Decă e vorba de formă, n’avemu a dice nimicü; și de sicură, aceia cari au găsită că nota circulară a d-lui Costa- Foru este demnă, pentru că conține pe ici pe costa unele cuvinte aspre, cari îndată suntă îmblânzite și contrazise prin cele mai umilitore asigurări, vor găsi asemne că Camera bertinese a fostă moderată fiindu că n’a adresată României cuvinte grosolane. Déru ce avemă cu forma ? O lăsămu pe séma celoru ce gasescu comoda de a se împăca numai cu densa, și trecemu la fondu. Este moderațiune și moderațiune. Este moderată beală ce trece cu unu pasu liniștiții și bine-voitorii pe lângă trecătorida desarmată. Este moderată și tigrută, în mișcările încete, line și circumspecte ce face spre a se apropia mai multă și mai sigură de prada ce voiesce se sfâșie. Semena are aceste două moderațiuni ? Și noi nici nu vomă dice că Camera beriinese a fostă moderată : a voită se aibă tactă politică , acesta este una adevără.Insă voindu se aibă pré multe, și unii oratori temându-se ca nu cumva Camera se comită uă imprudință, au trecută în demonstrările fară limitele desemnate de proverbulu nemțescă„ all zu viel istungesund“ (totu ce e pre multă e nesănătosă) proverbă pe care Nemții și’le repetă mereu, fără ca pentru acesta se reușesc, a ’și înfrâna mai multă poftele. Care e motoriule moderațiunii Camerei bertinese? Oratorii cari o propagă, și mai cu sumă d. Michelilă descoperiră: „Mi-e tema, dice acestă oratore ală majorității, ca primire a moțiunii d-lui Bamberger (moțiune în sensulu notei d-loru aginți diplomatici din Bucuresci) se nu aibă efectul de a agrava situațiunea Evreiloru în Rumania.“ Pentru halerulă cui e moderată oratorele guvernamentale? Pentru ală Românilor, sec pentru ală Evreilorfl? In totă casulă „raită’i va fi d-lul Midiei de Români, dérè de Evrei i-se rupe anima.“ Déru se mai urmăru discursul, oratorelui majorității, și vomă vedé îndată pentru ce anume Camera berivnese a fost moderată ., în formă. i „Guvernulu din Bucuresci este slaba prețiosă mărturisire). România a comisă greșeala de a aduce din străinătate că Constituțiune și legi cari nu corespunda cu situațiunea iei și cari din acestă causă au rămas ună literă morte.“ Acesta din urmă mărturisire este și mai prețiosă: ună deputată din majoritatea Camerei berlinese, devotată și admiratorii ală d-lui de Bismark, care primesce felicitări pentru ingerința mea în România, declară că Constituțiunea și legile nóstre „suntă uă literă mari.“ Déru până aci d. Michel, ca și alții nu este decâtă cari iau procesă și urmată la tribună, la pregătirea pentru intrarea în materiă. Se vede modele pentru care cuventa mai temeinică încă, deputatulu guvernamentale recomandă moderațiune: „Guvernulu română, afară numai déca nu se va oțărî a face uă lovire de Stată, nu póte face pentru Evrei mai multă decâtă a făcută pân’acumu, și elu este pré slabi pentru a face uă lovire de Statu.“ Asia dorit, după declararea categorică a unui intimă alu politicei guvernului prusianu, guvernul« din Bucurescî „este „pre slabă pentru a face uă lovire de „Stată, anume în favorea Evreilor”.“ Deci nu buna voință îl lipsesce întru acésta, și cându s’aru simți mai tare. . . „In acésta situațiune ce póte face guvernulu germane? conchide d. Michel; tată ce ar face, n’ar servi de câtă a agita pe Români contra strâiniloru, sa da arme oposițiunii contra aspirațiuniloru principelui (ardă Așii déru chiaru ín interesul acelora pe cari voiți se î protegețî, vă rogă se treceți la ordinea dileî asupra perațiunii.“ Ce ne descopere, prin aceste cuvinte, oratorele guvernamentale ? I. „Intervenirea guvernului germană, ar da arme contra aspirațiunilor principelui Carol I.“ II. „Intervenirea guvernului germană, ar fji contraricenseși intereselor« Evreilor».“ Prin urmare „aspirațiunile principelui Carol I“ și „interesele EvreilorfI“ una suntu. Asia dice und oratore ale majorității Camerei Berlineze, avéndö se nțelege presiune spiritului seu promisiunile relative la formarea clasei de mijlocă în România. De aci resultă, ca uă consecință naturale, că nu trebuie a se da arme oposițiunii contra aspirațiuniloră principelui Carol I, acésta fiindu contrariu sutrreselor Evreilor; de acea a dérii se recomendă moderațiune, până când o guvernal din Bucuresci va deveni destulă de tare, spre a încerca „uă lovire de Stată, prin care numai va pute face pentru Evrei mai multu decâtă a făcută pân’acumu.“ Dorința de-a avea tactă politică a dusă pre departe pe d. Michel, și dificultatea de a convinge Camera de trebuința moderațiunii la pre înaintată în descoperirile sale, fără ca pentru acesta, — din causa lipsei d-lui de Bismark, — se reușească a face se se respingă cu totala moțiune a d-lui Bamberger, care se modifică asttfelă, încâtă se mulțămi numai cancelariului imperiului de intervenirea sa în afacerile interiore ale României, și se invita ca totü astafe să se intervină și pe viitorii. Câte consecințe logice nu decurgă ore din acésta intemnire a d-lui de Bernark in România, cându este totă d’uă-dată voba — în discursul d-lui Miciel — de aspirațiunile principelui Carol I, de Constituțiunea și legile literă mortă, și în fine, de lovirea de Statu, prin care se póte face pentru Evrei mai multă de «âîus’a făcută până acuma! Nu se vomă trage ânsă noi aceste consecințe ; ele decurgă de sine, și ne mărginimă numai a le constata împreună cu domnii Miciad și Bunzen, precumi constatămă asemene și acea „slăbiciune a guverneloră“ cari se simtă venite și mănținute la putere contra voinței generale a țereî, și ca„ sântă silite se’.și caute mă sprijină, totă deuna nesigură și șiovăitoră, la acei străini ale căroi interese suntu adisea opuse cu ale țărei. Publicăm fi mal la vale uă dare de seră despre crima neaudită comisă în romuna Radovanu, pe care ne-o trimite âisuși ființă victimei. Acesta crimă este imaginea unei situațiuni. Ea ne arată sistema de jafü, ce începe cu concesiunile străine și trebuie neapărată se sfîrșiască cu jefuirea și sărăcirea poporațiunii rurale, în care se concentra tóte suferințele grămădite asupra țerei; ea, dicenu, ne aretă sistema atâtă de generalisat asupra țerei, încâtă acolo unde găsesce unu obstaclu, străinulă, arendașii sée concesionară, se unesce și conspiră cu agentură administrațiunii, spre a’lă nimici, fiă și prin celă mai infamă asasinată. Supt bâtele bandeloră, supt verigele temnițeloru, și chiară supt lașia armă a asasinului trebuie pusă ori ce apărătoră ală drepturiloru, demnității și averii Românului. Ca copii legitimi ai acestei sisteme, nasce pe flăcare di crima, omorâtă, brigandagiulă. Și de ce are se nu se Bereste și fățișă, aveadă celăpucinu meritulăg coragiului, cându pe ascunsă, precumu la Dorohoiu, la Craiova, la Radovan, dari resultate încă multă mai oribile? In Oltenia se ivi deci că bandă de hoți suptă conducerea lui Crețu, care comite nesce crime ce amintescă timpii cei mai cruz|i ai barbariei, deosebită de jafuri și omoruri, se susține între altele că Crețu și cu consorții lui, prindendu și prădândă doui arendași Greci, i-a fii apoi de vii. Silințele făcute penă acumu pentru a prinde pe acestü bindițe, n’au isbutitu. Alte bande de hoți s’au ivită și ’n alte părți ale României. Vorbimă se ’nțelege numai de cei de codru și de drumu mare. Nu vomă lăsa se trecă nici diua de asta-di făr’a repeți întrebarea: Comuna Capitalei are ore totă de cugetă se dea în modulă celă mai arbitrariă concesiunea pentru îndestularea orașiului cu apă, concesiune scumpă, fără nici uf garanție seriosă, absurdă din tóte puntele de vedere ? Totă acesta Comună a luată, in privința apeloru minerale de la Văcăresc, măsuri lăudate pe dreptu de toți omenii imparțiali, pentru ce are, într’uă cestiune de interesă încă multă mai mare și generale, nu’și ar atrage satisfaceri a unei capitale întregi ? Fericita soluțiune pe care votulă atâtă de ’nțeleptă ală Senatului americană o dhete afacerii Alabama nu va ave de efectu numai potolirea acestui seriosu conflictu, iscată d’atâta timpă între Enginera ș’America. Libere de esclusiv de preocupări ce le crea acésta cestiune, cele done guverne redobândescu de adî înainte, uă libertate d’acțiune, pe care, într’una comună acordă, seamă că suntu dispuse a o ’ntrebuința „în intresulü situațiunii generale a Europei. “ Informațiunile primite din sorginte șicură ne autori să a spune că d. Washburne, ministrulu Stateloru Unite ’n Francia și lord Lyons, ambasadore ’n Engintera, s’aă esprimaatu în acestă înțeleșii către d. Thiers. Resultatele alegerilor provinciale din Belgia, cunoscute până la 27 Mainsera, erau următorele: la Brabant s’aleseseră candidați liberali, la Anvers, candidați catolici, în Flandra, candidați liberali și catolici. MüNiFESTÄTlüNI LATINE. La 6 Maiu se făcu la Roma un mascifestațiune solemnă în onorea eroilor, cari, la 1849, au murită supt zidurile cetății eterne pentru apărarea Republicei și a patriei. Eră generósa și elocintea manifestațiune, adresată poporului francesc de poporul din Roma, Francest. Poporulu română, întrunită pe acestă minte, consacrată prin sângele care a scăldată pământulă acumă 23 ani, nu s’a adunată se serbeze uă victoriă naționale repurtată în contra vostru, ci se proteste solemnă, în contra miserabilelui spectaclu la care unaaritatea a fostă silită s’asiste pen’aci: spectaclulu poporeioră transformate in instruminte ale ambițiunii câtorăvă individi. Ați fi putută voi, voi, fiii nobilului pământă ală Franciei—după ceuă jumătate de seclu ați crează cea mai mare istoria cu care se fălesce umanitatea, făcându se fâlfîie în totă Europa drapelului libertății ș’ală raționalismului—v’ați fi putută voi lupta ș’ați fi putută muri pentru celă mai odiosit dintre tirani, papa, déca n'ați fi fostă împinși de nesce omeni cari după ce v’au sângerată orașiere la 2 Decembre spre a ve pute năbuși aspirațiunile, aveau se se ncerce a ve descnora la Sedan ? Nu, o Frances!, noi n’amă ormută nici uodată, și tributulu de lacrime ce vârsămă peste cei morți, îlu oferimă la ai voștri ca și la ai noștriî. Garibaldi, acesta incarnarea idei e itatiane, mergende se iea lovü între șirurile vóstre, după ce altădată se luptase cu atâta vitejiă iu contra soldațiloră Franciei oficiale, o dată odă mai strălucitoru omaiu acestui mare principiu alt solidarității popóreloru, pe care amu venită aci se’să afirmămă în modă solemnă: Strângeți, o Frances!, acésta mână frățască pe care v’o ’ntindemu. Roma, pe Ianiculu, 5 Maiu 1872. Poporulu romanü. Din înălțimea Ionicului, cetățenii, adunați ca se proteste ’n contra criminalei espedițiuul care năstă undiniora pe sânge italiană tiouulu pontificale, au adresat lui Victor Hugo urmâtorulă apelă : Ilustre cetățene, Poporulă română, adunată pe muntele amicului spre a aduce o magie morților din 30 Aprile 1849, a votată prin aola Foliile .ROMÂNULUI“ ESPOSIȚIUNEA DE BELE-ARTE. — Inchiăiare 1) — Sosescul, în tine, la marea pândă de la No. 1, subiectă istorică, Isgonirea Turciloru din Călugăreni, tabelă predestinată meddiei de onore, (valére de una sută galbeni), și mai cu osebire cumpărării pe sema Pinacotecei Statului, pentru una preță proporționale dimensiuniloru ramei, în urma votului ce se va emite de unu jumă președiutu de crisuși directorele scalei de Bele-arte, autore ală pândei supuse votării. Asta este, domnitorul ! Celebrule Horace Vernet, și acesta chiară d. T. Amână a spune elevilor» domniei-séle, era d’uă esactitate atâtă de scrupulosă, atâtă de minuțiosă și atâtă de savantă încâtă nu era serginte sau caporale, nu era harnași amentu, pe care se nu-li fi distinsă că aparține cutäruia corpu de armată și cutăruia séu cutăruia gradă militară. Una cută nu scăpa de la potcava calului ducelui de Orleans comandându armata de laa veché „Romanulu“ de la 25 Maiü. Africa contra lui Abd-el-Cader, pe care se nu-ia fi vecii tu la locul ă stă. Fi bine priviți cu atențiune pânda destinată a reproduce nemuritórea victorie a armeloru române și ditata rușinosă a doue sute de mii de Turci. Pictorele are spatele la Dunăre și privirea întorsă spre Călugăreni, de unde sosescu fugarii. Posițiunea domniei-séie este d’asupra splaiului Calugerenilor (ce ține uă poștă întregă până la Daia); are valurile aprinse de patriotismă, de vitejie și deuă coborândă mânie ale Românilor și, împingă pîntre văile strimte și pădure despre muchia splaiului trâmbele rupte și spăimântate ale Camanlîilor. Gena trebuie se fie turbată și însoțită de tóte florile unui măcelă oribile ce se petrece în urmă, unde șiuera mitraliă, bubură tunurile, trosnescă dbusurile și podulă după apa Nejlovului se scufundă supt povara fugariloru turci. Michaiă, cu vocea sea de lunetă, în flacăre pe neînvinșii sei căpitani, taie cu propria sea mână pe Caraiman, ore pe Sinan îl asvârle peste parapetulu podului în mocirla Călniștei. Michaiă nu se mai póte conține; fața sea este sublimă de curagiă și de eroismu; vigorea, aventura, voința de a sdrobi pe inamicii, debordă prin toți porii atleticului se corpă. Nările sale sunt și dilatate estraordinară și ochii, lansândă fiorală și greza, pară a se roti în capuri și a eși din orbitele lor. Toți căpitanii imită pe acestă deăală resbeletoră și victorie soră române. Aci e Farcași și Baba Novacu, cari se aruncă cu curierii soră în undele Nejlovului, urmați de aprinșii soră căierașî, spre a răbi în anima tabent turcesc!. Dincolo este Banulă Udrea, care intră turbată singură în șirurile Spahiiloru; mai la orizonte suntu Buzesci?, cari spargi! cetele negurase ale Mârzaciloră și Manafiloră de Anatolia. Apoi Calonfiresci și Banulă Milia’cia și Banulă Manta, împingă tâlpașii pe urmele lui Michaiu și restorin! totulu înaintea pepturiloră Iară de bronză. Fugă Turcii fără cumpătă și fără a se mai uita în urmă! Caii soră arabî, muiați in sudore și spume, unii pară a atinge pământulii cu vântra; alții, urcându de la vale la délu, pară a merge pe piciorele din napoi; alții, în fuga soră precipitată, stau a sări peste cel din ladă mai zăbavnici; câțiva Tătari mai cercă uă slabă resistență. La ântâiulfi plană se vedu cavaleri resturnați cu caii soră, peste cari trecă colonele fugariloru din urmă. Desordinea este complectă, panica pe tote figurile, victoria, — pictorese a arâtat-o în caractere visibili, — este a armelor si nóstre! Acesta, domniloră, este seu era, déca bine-voiți, realitatea istorică a grupelor, ce se desfășurau acumu trei sute de ani aprópe pe lunca rejlovului, pe valea și splaîuiă Călugareniloră. Pictura ânse, ca Și poesia, își are licențele séle, și pictorele acestui tabelă de istorie a usatu de unu dreptu ală seă, permitendu-și a produce uă bătălie, unu specimenă de fugă în folulit domniei-sele. Este unu steeple-chase de clowni ai unui mare circă, în vestați turcesce și simulândăuă retragere a Osmanliilor. Acești adepți ai Profetului, în locul se fugă de la vale spre delir, apucă din contra, ca nesce clownl ce suntu, de la délir la vale, astăfelă că, animalele ce țină între gambe, pară tóté mai ’nalte de pieiórele din napoi și gata arumpe junghetura cavalenioră, lucru ce pare a se fi și întâmplată cu unulă dintre acești necredincioși, resturnată alături cu cala cu fotă și dreptă în trecetórea celor ă-lalțî. Mare perieiu ânsâ nu e reduse i se fi întâmplată, căci artistulă, dându călărețului dimensiunile uriașului Caracaliambru, ere căloria sea, reducând’o ia cea mai simplă espresiune, unde nu mai e posibile distincțiunea între cală și măgară, înțelege fiă cine că bietulu dobitocu s’a muiată cu încetulă supt povara colosului ce purta pe șese; érc ele n’a avutu altă bătaie de apu de câtă se’și adune de josă turbanulu seu puțină prăfuită. Acésta S’a întâmplată iu fația astei, pe cândă în aripa stângă a fugariloru, una pase, judecândă după turbanulu seü panascatu, înțepată pe la spate de ună dușmană anonimă, se lasă greă pe șoldură dreptu, fiindu’i rușine a cădea după casă numai pentru asia puțină lucru. Calulü acestui personagiu importante din panița d-lui Amână, este din acea vase, stinsă acumă, dintre care botrânul. Silenul alesese unulă pentru manigrula tenerului Adulé, are unu gâtu ce se înalță și se încovoiă mai lungă și mai arcuită de câtă tromba elefantului din grădina plantelor el dn Paris. Se vede ânsa că pictorese, preocupată de ideia d’a reproduce bine espresiunea distinctivă a personagielor, și temându-se a nu prejudicia efectulă prin exactitatea desenului animaleloru, a sacrificată preceptele de anatomie, sciindă că mă călăreții frumosă e multă mai frumosü pe unu cală de beță.