Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)
1872-07-10
568 Asturelu vedem fi ivindu-se pe tote drumurile horde de foști bătăuși privilegiați, adî transformați în cete de făcătorî de rele înhățându pe orî cine trece, noptea sau dina, în Dâmbovița ca și în Doljini, în partea de joșii ca și în cea de susü de peste Milcovu. Pretutindeni bande de tâlhari, pretutindeni hoții, jafuri și omoruri. Administrațiunea p’alocurea nici nu dă semne de vieță, prin unele părți e complice, ora prin altele inocinte victimă a acestora tâlhării, a vîltorii origine nu se póte raporta decât la sistema d’a îndîrji pe omeni unii în contra altora pentru idei politice și d’a le ofere spectachilu deplorabile alu vărsăriloru de sânge de la Mavrodolu în Pitesci, de la Giurgiu, de la Ploiesci, etc. Și cându diamele denunță cele ’ntemplate, cându demonstră culpabilitatea administrațiunii, se găsescu suptprefecți carii mai au cutizanța d’a declara că, urmărindu pe cutare șefii de tâlhari, l’a găsitu „la uă cârciumă noptea, l’a ’neorijurate, deru. . . . elfi, nefiindu în cârciumă, ci în tindă, cer nu a simțitu, a fugiți ș’a scăpați!“! Se completămu der fi noi, fiinducă Monitor de oficiale găsesce de cuviință a’șî împlea colonele cu alte materii, se completămii frumosule tabel și alu liniștii, alți sieuranțiî ș’alfi ordinii care domne,see ’n țeră. In districtulu Dâmbovița, plasa Dâmbovița, s’au comisa urmatorele tâlhării: In comuna Bogații, tâlharii ali torturații pe preotésa Angelina ș’afi încercați să aplice aceleași torture și unul om fi ar fi d-lui Olmazu, pe care numai tăria ușii casei l’a scăpată d’uă sortă atât și de puține surîbătore. La 26 Iuniei, hoții trecu prin comuna Butoiu, fără se nă opriți de cineva, era la 1 Iuliu primarele comunei Bogații, prinșii de hoți, fu jăfuiții și bătutii mere. La 2 Iuliu P. Nănescu din Nlulubescu înconjurații d’uă ceă de făcetori-de-rele nu putu scăpa de câtă cu fuga prin pădure. Scie ceva despre acestea supt prefecturii locale d. Pastia? Ne-am fi pute prinde că au, căci fapte d’acestea se ivescu aprópe pe fiăcare di și mai prin tote părțile. Plângerile ’n genere nu sosescu pene la publicitate, jafurile șiâlhăriele rămână de cele mai multe ori neconstatate. Monitorele séu că nu sose séu că nu vrea, séu că ’n fine s’a obositu d’a le tot fi reproduce, ș’astfifelfi totulsi trece — c’uă platonică armoniă și ordine — în oceanulii făr’defundă ar fi uitării, rămâindfi pe luciasa’i suprafadă numai guvernulfi, care repetă tot fi-de-una, cu ori-ce ocasiune și ’n fiă-ce comunicații : „ordinea domnesce ’n țerău! Legea poliției rurale ? Literă negră pe hârtiă albă! Energia și vigilința administrațiunii ? Uă simplă paradă de cuvinte ! Cu tote astea „ordinea ți, securanța domnescu în țéră“ / Publicului, și n speciale cei pățiți vorii sei s’aparuiescă câtă de dulce e i,a fi asemenea regime, supt care banii publici se fură de prefecți, impositele sporite și incărcate bârboresefi pe contribuabili, ore pe d’asupra, ca fuiorul și popii, hoții și tâlharii îi bată și'i se bilodesefi fără temă d’a fi urmăriți sau prinși de câtă forte târdifi séu nici uă dală. G. Dem. T. de totă presa europană și în care acei ce nu înțelegfi importanța sciințelor și în viața unui poporu se pot fi lumina la noua faclă ce se aprinde d-nn Virchow. Acestu discursfi, după cumu vor fi vede lectorii nostril, coprinde ideiele și apreciările cele mai înalte la cari d-nn Virchow a fostă condus și de profunda sea cunoscință, de omeni și de lucruri, derfi mai cu sumă trei mari idei reești din acestu discurs fi. I. Este uă protestare în contra unor fi învățați și jurnaliști germani, cari, orbiți de patimă, s’au uitată pene acolo, încâtu nu numai că a fi aruncată tot fi felulfi de injurie în contra Francesilor si în generale, și în contra învățaților» soriiuri speciale, derfi afi merifi pene a se contesta chiar si meritulfi de omeni de sciință 1). protestare sau mai bine un fi tribut fi plătită de Germania prin ilustrulfi seu Virchow sciinței francese. „La prima convocare a societății nóstre ”, dice din Virchow, sciința germană încă se afla supt înalta influință „a ilustrațiuniloru francese, numescu asta„fel și acele spirite alese cari, fii ai marii „revoluțiuni, traseră căi noue, deschiseră „urme noue în tote părțile domeniului observațiuniî naturei. Ni se cuvine, în a„deverfi, ca în momentulu chiar și în care „precare presă refi informată aruncă dis„prețulfi și injuria asupra nefericiților și „noștril vecini, se ne adneem fi aminte cu „recunoscință de timpulu în care avu„țieie, eșindfi din exaltațiunea facultăților fi „intelectuale, produsă de Francia, copriu„deau pe tote cele-lalte națiuni. (Ada„moțiuni). „Nici unui poporu nu punea mai mulții „zelfi și mai mare ai"dore spre a se folosi de densele de câtă poporulu germanfi. Acești mari omeni Lavoisierii, „Laplașii, Gay-Lusaci”, Jusienii, Cuvlenii, „Dupuytreuil, Laeneci), vor fi remânetată„de-una vii în istoria umanității. Cându „naturaliștii germani se reuniră, trebuie „s’o mărturisim spre a fi onești, cea a „ce se pute numi atunci sclința germană, „era încă în fașe; sclința curinte, sclința „elementară, manualele chiară erau francese. Percurgeți literatura acelei epoce „și veți găsi, că cu forțe rari și forte „strălucitore escepțiuni, erudițiunea cărților și din cari majoritatea ’și lua cunoștințele era francese, ca și isverele chiarn „ale gândirii; și acestă periodă ținu până „după 1830.“ Acestă mărturire, sinceră, leale, onestă, provenită din convicțiunea intimă, face onore d-lui Virchow și invețaților ei germani cari au aclamații cuvintele d-sele. N. D. Virchow recunosce și confirmă acelui mare adevăr și că oricât și de mari ar fi fi interesele și profitele materiale ale sciinței ea trebuie se se studieze nu în scopului unei utilități imediate, ci ca sciință pură, și d. Virchow are dreptate, numai sciința în sine este care rădică și înobileză uă națiune, ea este sufletulă aplicațiunilor, și fără deasa ele nu ar fi fi datfi omenirii, atâtea înlesniri de viețuire și de cemunicațiune, sau și decă simpla practică ’î-ar fli procurații unele din aceste, ele am fi fostu anevoióse și rutinare. „Ha, d-lorfi, dice d. Virchow, esistă »unii numerfi însemnati de omeni cari „credfi că scopul și sciinței nóstre trebuie „se luă cu totul și în vederea utilității maimic ce ea posede, în comoditățile sofale ce ea ne creeza. Se scie că medicina drege membre frânte și póte chiarü „se așede pe fundamente și care educațiu„nea fisică a tineriloru. Este admis și că „prăvălia și atelierulu, mina și țerina, na„vigațiunea și schimbulu. mărfurilor și, bucătăria și pimnița au profitată în celui „mai mare grad fi din progresele solvite„lor fi naturale, și a fi fostă, în mai multe „privințe, modificate printrensele. „Nu contestezu, adauge d. Virchow, me„ritului acestora aplicațiuni practice. A#cesta va ramâne , creiju , unii legitimă 1] VeiJi No. 2 alu ,Revistei sciințifice“ din anulu acesta, pag. 31. „subiectu de mândriă pentru naturalistă, „de a contribui la prosperitatea materiale „a patriei sale. Apropo de acesta este de „obicei și astăzl, chiar și în Francia, de a „se vorbi de dascălulfi de scotă de la „Sadowra. „Cu tote acestea permiteai’mi se repeta, că oricât fi de precióse aru fi aceste aplicațiuni practice, trebuie se sperăm și că din aceste întrebuințări chiar și „ale sciinței, vom fi pute trage avantagie „necomparabill mai înalte și mai precise. „Pentru mine, d-soru, put fi mult fi mai „mult fi preți fi pe partea put fi ideale a „progreselor!, a căror fi cale o trage sciințele naturale 1), decâtu pe aceste avantagie materiali. Ca naturaliștii și ca omii „politicii, se întrebă totudeuna : care „este influența ce sciințele naturale trebuie se eserciteze în viitorii, asupra vieței „intelectuale a națiunii?“ Și d. Virchow respunde mai departe : „scibița naturale, din contra, operă uăli„be rațiune la fie care pasu ce ea face în „mersul și șefi ; ea deschide gândirii caii „none, și, prin acestfi midlocfi, nu ne procură numai acea satisfacțiune de a crede „în sciință, acestei bunii traiu ce dă munca, „acestei nobile zelfi pentru adevăratele „progrese ; ea face pe fiecare om fi capabile de a se sustrage din ce în ce „mai mult și de la erori, de la amăgirea „simțurilor și, de la ilusiune și de la atitudinea neonestă care le este consecința» „cându se află cineva în facia unor fi ac„cidinte a căror fi interpretațiunie este în„douiolă. Cu unu cuventu, ea silesce pe „fiă care omfi se fiă adevărată.“ Și la noi suntfi omeni cari în micimea lorii găsescu că învățământul o sciințifică superiore trebuie desființată la nioi!!.. iii. A treia ideiă ce reese din discursului d-lui Virchow este că nu este destulu ca se se studieze sciințele, dar și că aceste sciințe trebuie se aibă unu caracterii naționale, cu alte cuvinte că toți locuitorii unei țeri ce învăță sciința se învețe a se gândi și raționa în limba lor și propriă, se aibă ceea ce se numeșc e uă literatură sciințifică propriă și astftfelu numai ea va ave pe lângă utilitatea șciinței în sine și influența însemnată asupra viețeî și demnității naționale a acelei țerî. „Noi vom fi respunde, dice d-nn Virclion, că, după cum unitatea esterioră „a imperiului s’a împliniții, opera viitorului este de a stabili unitatea sea intelectuală. Acesta va fi nu numai desființarea disidențilort politice și de rasă, „unificarea puterii, derfină adevărată fu„siune a spiritelor”, stabilirea tutor« „membrilon familiei politice pe același „soli intelectuale. Trebuie ca atunci toți „se nu facă de câtu unulfi și se’lfi simță, „se nu scie numai că ei sunt foloșiți din„tr’uă singură rasă, chiar și deci ar fi des„crode din aceașî tulpină, căci nu este „destulă a trăi în comună, conservând fi „încă moravuri variabili cu origina, fiă„care individă nefiindu de câtu uă parte „din acestă societate reunită prin întâmplare , trebuie a ajunge la un esistință „intelectuale comună, trebuie ca ființa interioră se fiă la toți acea-ași, astfi-felfi „că fie-care se-și potă dice , întâlnind fi „unfi Germană spre a fi de acorda cu „densul”, nu mă mărginesc și numai a vorbi „de comunele nóstre frontiere; suntfi si„cursi că mă voi fi întâlni cu densulu pe „tărâmulu comună arfi gândirii.“ „Tot fi naturalistului trebuie se aibă pre „sinte în memoria sea că imperiului ger„manfi nu ar fi fi ajunsă nicî uă dată la „punctulu de splendore, la care Iu ve „demfi astă dl, decă de la resbelulu nostru de independință, universitățile germane nu se aflau la postură lorfi, fidele, neobosite la lucru, decă simțimântulu „naționale nu aru fi fostu susținută totu„de una mai multfi în sînul filorii, până „în momentul cându elfi a făcută după„țiune în lume, și a arătată poporelorü cea a ce pate spiritulu.“ Ce vor fi respunde la aceste mari adevăruri spuse de d-lu Virchow compatripilorusei și lumii întregi, marii noștri, politici cari, supt diferite proteste, nu li se wesimtă cea mai mică ocasiune, se nu pute a cestime e sistență junei nóstre universități, ba dncă unii mergfi cu inepția penfi chiar și a susține că cu paralele ce se hiduiescu cu universitățile nóstre, mai bine s’ar fi trimite tineri în universitățile străine! 3cru are, omeni lipsiți de ori ce scriiteiă de patriotism și, de ce nu voiți se înelegețî că patria, țara, naționalitatea este colectivitatea, este completulu tutori aciunilor și unui poporu, și că tóte trebuiă se se facă întrensa și printr’ensa, și că, după cum unii individă se onoreză și se strimză numai pentru faptele făcute de ele însuși, totfi asemenea și națiunea. Incăle-vor fi puse aceste idei în strimții și înstrăinații voștri! creieri ? ! Discursul îi va urma în numeralii viitorii. Gr. Stefănescu. (Revista sciințifică). Bucuresci, 18T2, 6 Iuliu. Dlui redactare alti diariului ROMANULU Domnule redactare. Pentru cele publicate în diabulu d-vóstre de la 1 Iuliu curinte, primii umătorea adresă : „Domnule, vă invită ca mâine, 5 curinte, la orele 12 din di, se vă presintați în cabinetulu nostru spre a ne da orecari informațiuni.“ „Primu-procurori I. Ciulea. “ Mă cuprinse mirarea când fi vădut că primulu procurore, în locu d’a da respunsu la întrebările ce făcusemfi prin publicitate, vine se’mi ceră informațiuni. Cu tóte acestea mă presintai la ora defiptă și’i dădeî informațiunile cerute. D-sca énse mă ugă se nu mai divulgă asemene fapte, cându le aflu sau le vădui, căci îmî va pune la disposițiune tóte dosarele, ea se le sciți numai ei. Mulțămesc fi d-lul primii procurore d’acestă bună-voință ; permită-mi case a scote ne’ncetatii la lumină faptele ce stai la întunerecu, ori de câte ori se voi fi cunosce. Punendu dosarele la disposițiunea celor si ce vor fi se le cunoscă, cu acesta nu face de câtu a aduce unu serviciu dreptății și adevărului, și a ’și împlini datoria de magistrata. Dacca vă rogfi, d-le redactore, a pune la cunoscința publicului cele ce precedă ș’a’mi mai permite s’adresfzfi următorele ’utrebări celor fi în dreptfi a da respunsulu cuvenită: 1. Consiliulu comunale alu capitalei, în prevederea lipsei de apă, a făcută mai multe puțuri pe marginea Dâmboviței, linele în gunoie, altele chiar si în albia rîului Tóte aceste puțuri, de la începută miserabile, au fostu construite case za ’n miseriă căci nu folosescfi la nimicfi, apa din multe Hindurea ș’acoperită de plante apatice vătemătore, intrebăm fi dorfi pe onor, consiliu comunale, pentru ce-a chiăltuit și atâtea sume cu aceste puțuri, și, decă a chiăltuit și, pentru ce le-a construită în asemenea locuri ? 2. Procesulu lui Temistocli Didopolu trimis și în lanțul de supt prefectulu plășii Mostiștea, cu raportului No. 4040, se va cerceta la 4 Septembre. Din instrucțiunea acestui procesă, primulu procurore trebuie se se fi convinsu că a adevărfi lanțurile afi rolfi U semnat fi astăzi, căci chiar și la parchetului d-sele au venită, în ziua de 5 Iuliu, pe la orele 3, câțîva individ legați în lanțuri, î naintați de supt prefectului de Dâmbovița, cu raportului No. 5987, faptă pentru care amu protestat domnului procurore de secțiune Trișcu. 3. In privința unei femei găsite în puț și, împreună cu fiică-sea, în comuna Agiescii, d. primii procurore ne-a declarații că nu scie nimieni și c’a telegrafiat fi supt prefectului locale spre a descoperi faptulu. 21 Acestă primă convocare sau reunire a naturalistgpni genius[,xil s’a l’acutü la anulu 1822. 1) Prin sciințele naturale în Germania se înțelege atâtă sciințele naturale propriu zise, câtu și sciințele fisice: CONSIDERAȚIUNI ASUPRA DISCURSULUI D-LUI WIRCHOW In a doua seanță generale a celei de a 44-a sesiune a congresului naturaliștilor și medicilorii germani, care s’a ținuții la Rostock, în luna Septembre, anul fi trecuții, ilustrului d-nn Virchow, profesore la Universitatea din Berlin, și membru alfi Camerei deputaților din Prusia, a pronunțații unei magnificii discursii intitulată Sdintele în noua vieță naționale a Germania, discursu care a fostu apreciata ROMANULU, 10—11 IULIU, 1872 I -----—* Ce se va face cu acelei primare, care nu ’și-a ’mplinitu datoria, conformă aliniatelor fie de la art. 14, 2 de la art. 16, și articlelor fi 20 și 46 din procedura codului penale ? 4. D. Rădulescu, membru alu consiliului permaninte de Ufovfi, a revocată pe primarele comunei Roșiai, din plasa Snagovei ? Are d-sea dreptulu d’a face acte pe cari nici întregii consiliului judeșianfi nu le póte face ? Primarele e destituită, și decretă domnescfi încă n’a apărut si. Asceptăm si acela decretă ca se vedem si motivele revocării făcute de d. Rădulescu fără competință. 5. D. ca si ar fi de Ilfovu mă somez! ca i 24 de ore se ’i dovedesc si cele dise ’n privința perceptorilor»; rogfi pe d-sea se s’adreseze la d. prefects de Uforfi, care 'i va arăta tote suferințele și șicanele ce suferă perceptorii din partea d-sele. La tote aceste întrebări acceptăm și respunsuri de la aceia cărora se adresază. Credem și că d’astă dată nu vom fi mai da capului parchetului protestului d’a se se osteni ne invite a ’l fi visita. Primiți, d le redactare, și cu acestă ocasiune încredințarea distinsei mele considerațiuni, câtu și recunoscință pentru serviciului ce faceți opiniuni publice. P. Bălăcenu, Pitescu, Iuliu, 1812. D-luî redactare alu Șiariuluĭ ROMANULU Domnule redactare, Licursi de buna-voință și ardintele zelfi ce ați aretatu în totii timpului pentru instrucțiune, iéë curagiul și a vă ruga, cu celui mai profundi respecta, se bine-voiți a publica în stimabilele d-vóstre diarifi, următorele râuduri, relative la scólele primare de ambele fese din urbea Pitescu. După cum fi "prima și cea mai importante datorie a omului este see trebuie se fiă desvoltarea spiritului, care conduce și partea sea materiale la adevăratul scop și pentru care este unită cu densa, astfifelu prima și cea mai viiă satisfacțiune, ce omulfi simte ’n viață, este acea cându ’și dă sema despre adevărata detoriă, faciă cu semenii sei, și când fi nn’și sacrifică consciirnța, intereselor și sele personali, plecându’și fruntea cu rușine și sfiéla la tóte obstaclele pe cari ie atâmpină în adeverata cale ce trebuie se urmeze. Este adevărată că sunt și forte mulți ómeni, cari cunosc fi relele de care sufere societatea mistiă, și cari arata chiar și mijlace mai multi șefi mai puțină nemerite spre a le remedia, derfi, îndată ce au ajunsă la posițiunea n care se potă face cea-a ce mai nainte propaga fi cu destulă zelfi, tacă și nu se mai arătă câtuși de puținii interesanți. Nu voi fi se tratezfi acestă întinsă și dificile cestiune, care m’arfi conduce p’unii tereme politici, de câtu mumai din punctulu de vedere alu instrucțiunii și chiar și despre acesta încă mă mărginesc și numai pentru sculele primare de ambesele din urbea pitescî. Aci, la esamenele generali ale anului cuvinte, avêndu onarea d’a face parte din comisiunea esaminătore, instituită de către onor, consiliu școlari alu acestei urbe, surprinderea ce’mî caută imensa diferință între resultatele ce am fi constatată m’a provocată, în modulă celui mai decisivă, a relata acesta nu numai onor. consiliu școlară al fi urbei și d-lui ministru alu instrucțiunii, dérfi âncă și onor. publică, care se intereseza de progresului instrucțiunii în scalele nóstre. La clasele primare de băieți resultatele a fi fostu destulă de satisfăcetore. la clasa La, și mai cu semă la a lil a, mă simtă obligația areta din parte’mî cele mai vii mulțămirî d-lor fi Micescu și Teodorescu, profesorii acestorfi clase, cari atât fi în privința escelentei metode a ostenelice’și a fi dat fi, cumfi și a frumóselorü resultate ce afi obținută, suntfi ferice a declara c’a fi atinsă punctulu culminante alfi a ^misiunii d-larfi. Asemenea și la clasa I-a