Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)

1872-07-10

568 Astu­­relu vedem fi ivindu-se pe tote dru­murile horde de foști bătăuși privilegiați, adî transformați în cete de făcătorî­ de rele înhățându­ pe orî­ cine trece, noptea sau dina, în Dâmbovița ca și în Doljini, în par­tea de joșii ca și în cea de susü de peste Milcovu. Pretutindeni bande de tâlhari, pretu­tindeni hoții, jafuri și omoruri. Administrațiunea p’alocurea nici nu dă semne de vieță, prin unele părți e complice, ora prin altele inocinte victimă a acestora tâlhării, a vîltorii origine nu se póte raporta de­cât­ la sistema d’a îndîrji pe omeni unii în contra altora pentru idei politice și d’a le ofere spectachilu deplorabile alu vărsăriloru de sânge de la Mavrodolu în Pitesci, de la Giurgiu, de la Ploiesci, etc. Și cându diam­ele denunță cele ’ntem­­plate, cându demonstră culpabilitatea ad­­ministrațiunii, se găsescu suptprefecți carii mai au cutizanța d’a declara că, urmărindu pe cutare șefii de tâlhari, l’a găsitu „la uă cârciumă noptea, l’a ’neori­­jurate, deru. . . . elfi, nefiindu în câr­ciumă, ci în tindă, cer nu a simțitu, a fugiți­ ș’a scăpați!“! Se completămu der fi noi, fiindu­­că Mo­nitor de oficiale găsesce de cuviință a’șî împlea colonele cu alte materii, se com­­pletămii frumosule tabel și alu liniștii, alți sieuranțiî ș’alfi ordinii care domne,see ’n țeră. In districtulu Dâmbovița, plasa Dâm­bovița, s’au comisa urmatorele tâlhării: In comuna Bogații, tâlharii ali tortu­rații pe preotésa Angelina ș’afi încercați s­ă aplice aceleași torture și unul om fi ar fi d-lui Olmazu, pe care numai tăria ușii casei l’a scăpată d’uă sortă atât și de pu­ține surîbătore. La 26 Iuniei, hoții trecu prin comuna Butoiu, fără se n­ă opriți de cine­va, era la 1 Iuliu primarele comunei Bogații, prinșii de hoți, fu jăfuiții și bătutii mere. La 2 Iuliu P. Nănescu din Nlulubescu înconjurații d’uă ce­ă de făcetori-de-rele nu putu scăpa de câtă cu fuga prin pădure. Scie ce­va despre acestea supt prefecturii locale d. Pastia? Ne-am fi pute prinde că au, căci fapte d’acestea se ivescu aprópe pe fiă­care di și mai prin tote părțile. Plângerile ’n genere nu sosescu pene la publicitate, jafurile și­­âlhăriele rămână de cele mai multe ori neconstatate. Mo­nitorele séu că nu sose­ séu că nu vrea, séu că ’n fine s’a obositu d’a le tot fi re­produce, ș’astfi­felfi totulsi trece — c’uă platonică armoniă și ordine — în oceanulii făr’de­fundă ar fi uitării, rămâindfi pe lu­­ciasa’i suprafad­ă numai guvernulfi, care repetă tot fi-de-una, cu ori-ce ocasiune și ’n fiă-ce comunicații : „ordinea domnesce ’n țerău! Legea poliției rurale ? Literă negră pe h­ârtiă albă! Energia și vigilința admi­­nistrațiunii ? Uă simplă paradă de cuvin­te ! Cu tote astea „ordinea ți, securanța domnescu în țér­ă“ / Publicului, și n speciale cei pățiți vorii sei s’aparuiescă câtă de dulce e i,a fi a­­semenea regime, supt care banii publici se fură de prefecți, impositele sporite și incărcate bârboresefi pe contribuabili, ore pe d’asupra, ca fuiorul și popii, hoții și tâlharii îi bată și'i se bilodesefi fără temă d’a fi urmăriți sau prinși de câtă forte târdifi séu nici uă dală. G. Dem. T. de totă presa europană și în care acei ce nu înțelegfi importanța sciințelor și în viața unui poporu se pot fi lumina la noua faclă ce se aprinde d-nn Virchow. Acestu discursfi, după cumu vor fi vede lectorii nostril, coprinde ideiele și apreciă­­rile cele mai înalte la cari d-nn Virchow a fostă condus și de profunda sea cunos­­cință, de omeni și de lucruri, derfi mai cu sumă trei mari idei reești din acestu discurs fi. I. Este uă protestare în contra unor fi învățați și jurnaliști germani, cari, orbiți de patimă, s’au uitată pene acolo, în­câtu nu numai că a fi aruncată tot fi felulfi de injurie în contra Francesilor si în generale, și în contra învățaților» sorii­uri speciale, derfi afi m­erifi pene a­ se contesta chiar si meritulfi de omeni de sciință 1). protes­tare sau mai bine un fi tribut fi plătită de Germania prin ilustrulfi seu Virchow sciin­­ței francese. „La prima convocare a societății nós­­­tre ”­, dice d­in Virchow, sciința ger­­­mană încă se afla supt înalta influință „a ilustrațiuniloru francese, numescu asta­­„fel și acele spirite alese cari, fii ai marii „revoluțiuni, traseră căi noue, deschiseră „urme noue în tote părțile domeniului ob­­­servațiuniî naturei. Ni se cuvine, în a­­„deverfi, ca în momentulu chiar și în care „pre­care presă refi­ informată aruncă dis­­„prețulfi și injuria asupra nefericiților și „noștril vecini, se ne adneem fi aminte cu „recunoscință de timpulu în care avu­­„țieie, eșindfi din exaltațiunea facultăților fi „intelectuale, produsă de Francia, copriu­­„deau pe tote cele-l­alte națiuni. (Ada­­„moțiuni). „Nici unui poporu nu punea mai mulții „zelfi și mai mare ai"dore spre a se fo­losi de densele de câtă poporulu ger­­­manfi. Acești mari omeni Lavoisierii, „Laplașii, Gay-Lusaci”, Jusienii, Cuvlenii, „Dupuytreuil, Laeneci), vor fi re­mâne­tată­­„de-una vii în istoria umanității. Cându „naturaliștii germani se reuniră, trebuie „s’o mărturisim­ spre a fi onești, cea­ a „ce se pute numi atunci sclința germană, „era încă în fașe; sclința curinte, sclința „elementară, manualele chiară erau fran­­­cese. Percurgeți literatura acelei epoce „și veți găsi, că cu forțe rari și forte „strălucitore escepțiuni, erudițiunea căr­­­ților și din cari majoritatea ’și lua cunoș­tințele era francese, ca și isverele chiarn „ale gândirii; și acestă periodă ținu până „după 1830.“ Acestă mărturire, sinceră, leale, onestă, provenită din convicțiunea intimă, face o­­nore d-lui Virchow și invețaților ei ger­mani cari au aclamații cuvintele d-sele. N­. D. Virchow recunosce și confirmă acelui mare adevăr și că ori­cât și de mari ar fi fi interesele și profitele materiale ale sciinței ea trebuie se se studieze nu în scopului unei utilități imediate, ci ca sciință pură, și d. Virchow are dreptate, numai sciința în sine este care rădică și înobi­­leză uă națiune, ea este sufletulă aplica­­țiunilor­, și fără deasa ele nu ar fi fi datfi omenirii, atâtea înlesniri de viețuire și de cem­unicațiune, sau și decă simpla prac­tică ’î-ar fl­­i procurații unele din aceste, ele am­ fi fostu anevoióse și rutinare. „Ha, d-lorfi, dice d. Virchow, esistă »unii numerfi însemnat­i de omeni cari „credfi că scopul și sciinței nóstre trebuie „se luă cu totul și în vederea utilității ma­imic ce ea posede, în comoditățile so­fale ce ea ne creeza. Se scie că me­dicina drege membre frânte și póte ch­iarü „se așede pe fundamente și care educațiu­­„nea fisică a tineriloru. Este admis și că „prăvălia și atelierulu, mina și țerina, na­­„vigațiunea și schimbulu. m­ărfurilor și, bu­­­cătăria și pimnița au profitată în celui „mai mare grad fi din progresele solvite­­„lor fi naturale, și a fi fostă, în mai multe „privințe, modificate printr­ensele. „Nu contestezu, adauge d. Virchow, me­­„ritului acestora aplicațiuni practice. A­­#cesta va ramâne , creiju , unii legitimă 1] VeiJi No. 2 alu ,Revistei sciințifice“ din an­ulu acesta, pag­. 31. „subiectu de mândriă pentru naturalistă, „de a contribui la prosperitatea materiale „a patriei sale. Apropo de acesta este de „obicei și astă­zl, chiar și în Francia, de a „se vorbi de dascălulfi de scotă de la „Sadowra. „Cu tote acestea permiteai’mi se re­­­peta, că ori­cât fi de precióse aru fi a­­­ceste aplicațiuni practice, trebuie se spe­­­răm și că din aceste întrebuințări chiar și „ale sciinței, vom fi pute trage avantagie „necomparabill mai înalte și mai preci­se. „Pentru mine, d-soru, put fi mult fi mai „mult fi preți fi pe partea put fi ideale a „progreselor!­, a căror fi cale o trage sciin­­­țele naturale 1), de­câtu pe aceste avan­­­tagie materiali. Ca naturaliștii și ca omii „politicii, se întrebă totu­de­una : care „este influența ce sciințele naturale tre­­­buie se eserciteze în viitorii, asupra vieței „intelectuale a națiunii?“ Și d. Virchow respunde mai departe : „scibița naturale, din contra, operă uăli­­„be rațiune la fie­ care pasu ce ea face în „mersul și șefi ; ea deschide gândirii caii „none, și, prin acestfi midlocfi, nu ne pro­­­cură numai acea satisfacțiune de a crede „în sciință, acestei bunii traiu ce dă munca, „acestei nobile zelfi pentru adevăratele „progrese ; ea face pe fie­care om fi ca­pabile de a se sustrage din ce în ce „mai mult și de la erori, de la amăgirea „simțurilor și, de la ilusiune și de la ati­tudinea neonestă care le este consecința» „cându se află cine­va în facia unor fi ac­­„cidinte a căror fi interpretațiunie este în­­„douiolă. Cu unu cuventu, ea silesce pe „fiă­ care omfi se fiă adevărată.“ Și la noi suntfi omeni cari în micimea lorii găsescu că învățământul o sciințifică superiore trebuie desființată la nioi!!.. iii. A treia ideiă ce reese din discur­­sului d-lui Virchow este că nu este des­tulu­ ca se se studieze sciințele, dar și că aceste sciințe trebuie se aibă unu carac­terii naționale, cu­ alte cuvinte că toți lo­cuitorii unei țeri ce învăță sciința se în­vețe a se gândi și raționa în limba lor și propriă, se aibă cee­a ce se numeșc e uă literatură sciințifică propriă și astft­felu numai ea va ave pe lângă utilitatea șci­­inței în sine și influența însemnată asupra viețeî și demnității naționale a acelei țerî. „Noi vom fi respunde, dice d-nn Vir­­clion, că, după cum unitatea esterioră „a imperiului s’a împliniții, opera viito­rului este de a stabili unitatea sea inte­­­lectuală. Acesta va fi nu numai desfiin­țarea disidențilort­ politice și de rasă, „unificarea puterii, derfi­nă adevărată fu­­„siune a spiritelor”, stabilirea tutor« „membrilon­ familiei politice pe același „soli­ intelectuale. Trebuie ca atunci toți „se nu facă de câtu unulfi și se’lfi simță, „se nu scie numai că ei sunt fol­oșiți din­­„tr’uă singură rasă, chiar și deci ar fi des­­„crode din aceașî tulpină, căci nu este „destulă a trăi în comună, conservând fi „încă moravuri variabili cu origina, fiă­­„care individă nefiindu de câtu uă parte „din acestă societate reunită prin întâm­plare , trebuie a ajunge la un esistință „intelectuale comună, trebuie ca ființa in­­terioră se fiă la toți acea-ași, astfi-felfi „că fie-care se-și potă dice , întâlnind fi „unfi Germană spre a fi de acorda cu „densul”, nu mă mărginesc și numai a vorbi „de comunele nóstre frontiere; suntfi si­­„cursi că mă voi fi întâlni cu densulu pe „tărâmulu comună arfi gândirii.“ „Tot fi naturalistului trebuie se aibă pre „sinte în memoria sea că imperiului ger­­„m­an­fi nu ar fi fi ajunsă nicî­ uă­ dată la „punctulu de splendore, la care Iu ve „demfi astă­ dl, decă de la resbelulu nos­­tru de indepen­dință, universitățile ger­­mane nu se aflau la postură lorfi, fide­­­le, neobosite la lucru, decă simțimântulu „naționale nu aru fi fostu susținută totu­­„de­ una mai multfi în sînul fi­lorii, până „în momentu­l cându elfi a făcută d­up­ă„țiune în lume, și a arătată poporelorü cea­ a ce pate spiritulu.“ Ce vor fi respunde la aceste mari ade­văruri spuse de d-lu Virchow compatrip­­iloru­sei și lumii întregi, marii noștri, politici cari, supt diferite proteste, nu li se wesimtă cea mai mică ocasiune, se nu pute a cestim­e e sistență junei nóstre univer­sități, ba dncă unii mergfi cu inepția penfi chiar și a susține că cu paralele ce se h­­id­­uiescu cu universitățile nóstre, mai bine s’ar fi trimite tineri în universitățile străine! 3cru are, omeni lipsiți de ori ce scr­ii­­teiă de patriotism și, de ce nu voiți se în­­elegețî că patria, țara, naționalitatea este colectivitatea, este completulu tutori­ ac­­iunilor și unui poporu, și că tóte trebuiă se se facă întrensa și printr’ensa, și că, după cum unii individă se onoreză și se strimză numai pentru faptele făcute de ele însuși, totfi asemenea și națiunea. Incă­­le-vor fi puse aceste idei în strimții și în­străinații voștri! creieri ? ! Discursul îi va urma în numeralii viitorii. Gr. Stefănescu. (Revista sciințifică). Bucuresci, 18T2, 6 Iuliu. D­lui redactare alti diariului ROM­ANULU Domnule redactare. Pentru cele publicate în diab­ulu d-vóstre de la 1 Iuliu curinte, primii umătorea adresă : „Domnule, vă invită ca mâine, 5 cu­rinte, la orele 12 din di, se vă presintați în cabinetulu nostru spre a ne da ore­cari informațiuni.“ „Primu-procurori I. Ciu­lea. “ Mă cuprinse mirarea când fi vădut că primulu­ procurore, în locu d’a da res­­punsu la întrebările ce făcusemfi prin pu­blicitate, vine se’mi ceră informațiuni. Cu tóte acestea mă presintai la ora defiptă și’i dădeî informațiunile cerute. D-sca énse mă ugă se nu mai divulgă asemene fapte, cându le aflu sau le vădui, căci îmî va pune la disposițiune tóte dosarele, ea se le sciți numai e­i. Mulțămesc fi d-lul primii­ procurore d’a­­cestă bună-voință ; permită-mi case a scote ne’ncetatii la lumină faptele ce stai­ la întunerecu, ori de câte ori se voi fi cu­­nosce. Punendu dosarele la disposițiunea ce­lor si ce vor fi se le cunoscă, cu acesta nu face de câtu a aduce unu serviciu drep­tății și adevărului, și a ’și împlini datoria de magistrata. Dacca vă rogfi, d-le redactore, a pune la cunoscința publicului cele ce precedă ș’a’mi mai permite s’adresfzfi următorele ’utrebări celor fi în dreptfi a da respun­­sulu cuvenită: 1. Consiliulu comunale alu capitalei, în prevederea lipsei de apă, a făcută mai multe puțuri pe marginea Dâmboviței, li­nele în gunoie, altele chiar si în albia rîului Tóte aceste puțuri, de la începută mi­­serabile, au fostu construite ca­se za ’n miseriă căci nu folosescfi la nimicfi, apa din multe Hindu­rea ș’acoperită de plante apatice vătemătore, intrebăm fi dorfi pe onor, consiliu comunale, pentru ce-a chiăltuit și atâtea sume cu aceste puțuri, și, decă a chiăltuit și, pentru ce le-a con­struită în asemenea locuri ? 2. Procesulu lui Temistocli Didopolu trimis și în lanțul de supt­ prefectulu plășii Mostiștea, cu raportului No. 4040, se va cerceta la 4 Septembre. Din instrucțiunea acestui procesă, primulu­ procurore trebuie se se fi convinsu că a adevărfi lanțurile afi rolfi U semnat fi astă­zi, căci chiar și la parchetului d-sele au venită, în ziua de 5 Iuliu, pe la orele 3, câțî­va individ­ legați în lanțuri, î naintați de supt­ prefec­­tului de Dâmbovița, cu raportului No. 5987, faptă pentru care amu protestat domnu­lui procurore de secțiune Trișcu. 3. In privința unei femei găsite în puț și, împreună cu fiică-sea, în comuna Agiescii, d. primii­ procurore ne-a declarații că nu scie nimieni și c’a telegrafiat fi supt prefec­­tului locale spre a descoperi faptulu. 21 Acestă primă convocare sau reunire a natura­­listgpni genius[,xil s’a l’acutü la anulu 1822. 1) Prin sciințele naturale în Germania se înțelege atâtă sciințele naturale propriu zi­se, câtu și sciințele fisice: CONSIDERAȚIUNI ASUPRA­ DISCURSULUI D-LUI WIRCHOW In a doua seanță generale a celei de a 44-a sesiune a congresului naturaliști­­lor­ și medicilorii germani, care s’a ținuții la Rostock, în luna Septem­bre, anul fi tre­cuții, ilustrului d-nn Virchow, profesore la Universitatea din Berlin, și membru alfi Camerei deputaților­ din Prusia, a pro­nunțații unei magnificii discursii intitulată Sdintele în noua vieță naționale a Ger­mania, discursu care a fostu apreciata ROMANULU, 10—11 IULIU, 1872 I -----—* Ce se va face cu acel­ei primare, care nu ’și-a ’mplinitu datoria, conformă alinia­­telor fi­e de la art. 14, 2 de la art. 16, și articlelor fi 20 și 46 din procedura co­dului penale ? 4. D. Rădulescu, membru alu consi­liului permaninte de Ufovfi, a revocată pe primarele comunei Roșiai, din plasa Snagovei ? Are d-sea dreptulu d’a face acte pe cari nici întregii consiliul­ui jude­­șianfi nu le póte face ? Primarele e des­tituită, și decretă domnescfi încă n’a a­­părut si. Asceptăm si acela decretă ca se vedem si motivele revocării făcute de d. Rădulescu fără competință. 5. D. ca si ar fi de Ilfovu mă somez! ca­­ i 24 de ore se ’i dovedesc si cele dise ’n privința perceptorilor»; rogfi pe d-sea se s’adreseze la d. prefects de Uforfi, care 'i va arăta tote suferințele și șicanele ce suferă perceptorii din partea d-sele. La tote aceste întrebări acceptăm și res­­punsuri de la aceia cărora se adresază. Credem și că d’astă­ dată nu vom fi mai da capului parchetului protestului d’a se se osteni ne invite a ’l fi visita. Primiți, d le redactare, și cu acestă ocasiune încredințarea distinsei mele con­­siderațiuni, câtu și recunoscință pentru serviciului ce faceți opiniuni­ publice. P. Bălăcenu, Pitescu, Iuliu­, 1812. D-luî redactare alu Ș­iariuluĭ ROMANULU Domnule redactare, Licursi de buna-voință și ardintele zelfi ce ați aretatu în totii timpului pentru in­strucțiune, iéë curagiul și a vă ruga, cu celui mai profundi­ respecta, se bine-voiți a publica în stimabilele d-vóstre diarifi, următorele râudu­ri, relative la scólele pri­mare de ambele fese din urbea Pitescu. După cum fi "prima și cea mai impor­tante datorie a omului este see trebuie se fiă desvoltarea spiritului, care conduce și partea sea materiale la adevăratul­ scop și pentru care este unită cu densa, astfi­felu prima și cea mai viiă satisfacțiune, ce omulfi simte ’n viață, este acea cându ’și dă sema despre adevărata­ detoriă, faciă cu semenii sei, și când fi nn’și sa­­­­crifică consciirnța, intereselor și sele perso­nali, plecându’și fruntea cu rușine și sfiéla la tóte obstaclele pe cari ie atâmpină în adeverata cale ce trebuie se urmeze. Este adevărată că sunt și forte mulți ó­­meni, cari cunosc fi relele de care sufere societatea mistiă, și cari arata chiar și mijlace mai mult­i șefi mai puțină neme­­rite spre a le remedia, derfi, îndată ce au ajunsă la posițiunea n care se potă face cea-a ce mai nainte propaga fi cu destulă zelfi, tacă și nu se mai arătă câtuși de puținii interesanți. Nu voi fi se tratezfi acestă întinsă și di­ficile cestiune, care m’arfi conduce p’unii tereme politici, de câtu mumai din punc­tulu de vedere alu instrucțiunii și chiar și despre acesta încă mă mărginesc și nu­mai pentru sculele primare de ambesele din urbea pitescî. Aci, la esamenele generali ale anului cuvinte, avên­du onarea d’a face parte din­­ comisiunea esaminătore, instituită de că­tre onor, consiliu școlari­ alu acestei urbe, surprinderea ce’mî caută imensa diferință între resultatele ce am fi constatată m’a provocată, în modulă celui mai decisivă, a relata acesta nu numai onor. consiliu școlară al fi urbei și d-lui ministru alu instrucțiunii, dérfi âncă și onor. publică, care se intereseza de progresului instruc­țiunii în scalele nóstre. La clasele primare de băieți resultatele a fi fostu destulă de satisfăcetore. la clasa La, și mai cu semă la a lil­ a, mă simtă obligați­­a areta din parte’mî cele mai vii mulțămirî d-lor fi Micescu și Teodore­­scu, profesorii acestorfi clase, cari atât fi în privința escelentei metode a osteneli­­ce’și a fi dat fi, cumfi și­ a frumóselorü re­­sultate ce afi obținută, suntfi ferice a de­clara c’a fi atinsă punctulu culminante alfi a ^misiunii d-larfi. Asemenea și la clasa I-a

Next