Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-26

ANULU AL ȘEPTE­ SFRE­ PECELE TOESCE ȘI VEI PUTE OrI-ce cereri pentru România, se a­fire* sérS la administrațiunea diart ului. ANUNȚURI n pa­gina a IV, spațială da 30 litere 10 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-niî Oraii et Mi­­coud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: lad-nîî Haasen stein 51 Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și clî-pe trămiterî ne fi­ancate vor­ fi retușate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL II. DEPEȘI TELEGRAFICI. (Serviciul­ privată ala Monitoréiul oficiale.) Versailles, 3 Februaries. — Thiers, în ședința comisiunii de Trei-sleci, susține ter­­menul­ de două luni pentru promulgarea legiloră și cere a fi ascultată în interpela­­țiunile privitore la politica generale esteri­­ore de care eră singură este responsabile; câtă pentru afacerile interiore, miniștrii răspundă singuri de actele ce -i concerne. Thiers insistă forte multă asupra instituți­­unii unei a doua Camere, și declară că alte concesiuni mai mari sunt­ imposibile. Redacț­iunea și Administrațiunea, Strada Academiei, H p. 26. «jEdu­inea de diminața­ E4^~" BUCURESCÎ » 6 Făurarii. Nimica și nimeni nu caracterisatfi mai bine regimulu actualu, de cumila caracterisă ensușî guvernulu în însem­nata ședința de a-l­ altă­ierî, în acea ședință care va remănea pentru totu de­ una bine-cuvântata, căci scăpă Ro­mânia de un mare rușine în afară și de cele mai grozavă agenții de coru­pere în intru. Voiam ft deci, ca prin ore­ cari estrageri din discursurile mi­­niștrilor­, se’l lasuma­se’și caracteri­­seze ei înșii regimulu, sinceritatea, le­galitatea, onestitatea, moralitatea lui. Mai nainte enso cată se respundemu unei preocupări destulă de vină, deș­­ceptată prin votul­ Camerei, prin situațiunea ce se crează guvernului atâtă în Cameră, în urma acestui votă, câtă și în Senată, in urma mai mul­­tor­ voturi din cele mai contrarie voinței regimului. — Ce va resulta din acesta situa­­țiune? Intreba toți cu curiositate. —­ Nu va resulta nimică­ neobici­nuită, credemă noi: nici ministerială nu va cădea și pate că nici Camera nu se va disolve. Vomă merge totă asia în învălmă­­șială, plutindă în regiuni anormale, până cândă, oprindu-se Intr’uă di va­­sulă pe una din stâncele cu cari suntă preferate totu­de­una asemeni regiuni, porumbii își vor­ lua avo­ntură spre a ne areta formulă. Nu va resulta nimică , repetimă, pentru că in faptă sistema parlamen­tară este nimicită. Voturile, asta <fise­­soră Camere, nu potă produce efectele ce le vedemă in­târii­e în adevéra par­­lamentarie. A fostă și la noi câtü­va timpă regimă parlamentară, și acesta ne face acumă se ne amăgimă asu­pra consecințeloră­cutării sau­cutării situațiuni parlamentarie. Astăzi, nu Camerele desemneză ca­pului Statului pe aceia ce trebuie Să fie miniștrii, ci tocmai din contra, art. 93 singură , fără nici ună amestecă ală puterii legiuitore, desemneză pe acei­a ce să se fie miniștrii și a­­ceștia, la rândulu lora, desemneză pe acei ce să se fiă deputați. Nu Came­rele facă ministeriele , ci ministeriele facă Camerele. Acesta fiindă ună faptă netăgăduită, întrebămă, este pre logică se mai pri­­vimă lucrurile la noi după cum ar­ trebui se fie privite supt ună regimă parlamentară ? Falsificarea regimului parlamentară este și causa că acumă, nici nu mai e­­siste în Cameră un oposițiune care se pute resturna ună guvernă și se for­meze apoi ea ună cabinetü. Acesta oposițiune nu este compusă de câtă de fracțiuni de partite sau de nuanțe politice, strecurate din întâmplare printre bâtele și baionetele electorale, sec de omeni a căroră alegere a fostă uă­amăgire pentru guvernă; ea nu conține nici ună mierlă mai însemnată, care se pute atrage în jurul­ său păr­țile mai slabe și forma ună grupă par­lamentară, care dintr’ună momentă intr’altula se pot a deveni majoritate, gata a da ună guvernă ș’a merge cu dânsulă nainte. Din contra, grupurile cari formeza oposițiunea flotante și chiară cea pură, suntă astt­­felă cons­tituite și atâtă de puțină în stare a se absorbe una pe alta ș’a se presinta ca ună cârpă am­enințătoră, în­câtă nici uă dată nu s’ar­ puté afla în po­sibilitatea de-a da ună guvernă. Amă voi se vedemă, spre exemplu, cum sară înțelege majoritatea de 42 de a-l-altă­ieri, cândă ară fi vorba se dea ună ministeriă. E că pentru ce acesta oposițiune va dată și nu va da de la sine votă de blamă , spre a da ună votă de blamă, se presupune că constituire ast­­­felă în­câtă se potă și înlocui guver­­nul­ răsturnată. Prin urmare, rolul­ acestei oposiți­­uni se reduce a lupta din tote pute­rile contra tendințeloră regimului, contra legiloră și măsurilorü pernici­­óse ce propune, contra cereriloră ne­curmate de resurse pânâ și din mă­duva țarei, precum este monopolulă spirtuóselorü. Ară fi fórte înțeleptâ forte patriotă, ară face bine în intere­­sul ă iei chiară și ară dobândi în scurtă timpă uă putere estraordinară, décâ­m­c­i­gându-se definitivă, ară procede cu mai multă unitate și stăruință în acestă rolă. Se nu résterne guvernulă, ânsa se refuse ori­ ce lege contrarie in­­tereseloră țârei, ori-ce mâsurâ vătâ­­matare, ori­ ce resursă care ară întrece puterile țârei, se exercite ună controlă seriosă și necurmată asupra actelor­ puterii executive. Pro­cedândă astă­fel va bine merită de la țâră, căci îi va face ună mare bine, nu i se va putea zice că veniră puterea și în cele din urmă va limpezi și situa­țiunea. In adevĕrü, numai resturnândă gu­vernul­, fără a fi în posibilitatea de ai lua loculă,—și chiară fiindă in acestă posibilitate se scie cum și de unde se aleg acum ministeriele—nu se face de­câtă a se perpetua regimulu actuală: vine disolvarea Camerei, și lucrurile se înce­pu de acapulă. Menținându-se însa opo­sițiunea în rolul ă despre care vorbirămă regimulu va ajunge in curândă, obo­sită de luptă, a se afla într’uă po­­sițiune nesuferită. Totă de-uă da­tă țara va vedea acesta lucrare , Camera va dobândi uă mai mare în­semnătate, făcândă mai anevoie di­solvarea iei și mai pucidă solidă po­­sițiunea guvernului în ochii tuturoră, și mai cu sem­ă în ai lui ânsuși. In totă casulă, uă­uă asemene tac­tică ară pune să piedecă enormă re­gimului actuală, în avântură ce luase spre mari reforme și transformări, deja cea­ a ce s’a intern plată a-1-ab­aieri s’a desilusionată adâncă, și pare că în cele din urmă va vedea că nu mai merge de locă pe acesta cale, și atunci, împreună cu sistema, se vor­ schimba și omenii, spre salvarea țerei. Publică mă mai la vale uă petițiune a unor­ nefericiți țârani, veniți toc­mai din Romanați, spre a nu se plânge de barbariele și jafurile comise de ad­ministrațiunea unui prefecți, care a dobândită uă deplorabile celebrita­te, prin dosarele cari constată nu­­merósele d-sele aptitudini. Asemene publicămă și uă dare de semn după uă petițiune tóte din judeciulă Rom­a­­nați, unde este adevărată Vlăsie, emnă $ice Românală. Publică mă și nesce fapte din judeciulă Prahova, cami lm­­plu de groza pe ori-ce omnă, și­ să facă se­­ jb­ă că țara a ajunsă luptă regi­­oală actuală, mai rea de­câtă în timpulă destrămării Fanarioți­lorii. T~ I li I HUO 1111 !| —...■HMM 1 VINERI,126­ IANUARIU 1373 LU3MI­EZI­TE ȘI VETII '* ABONAMENTE ’•! Capitalei unfi anii 48 lei rasa luni 24 lu. trei lun 12 lei; un lună 5 lei I­n Districte S unii anii 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2. Austria și Germania, pe trimistru franci 18. u A se adresa EA PARIS 1 la d. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și l­. d-roi Drain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA WIENA : lad. B. Q. PopovicI,Fleiscir­­markt, 15. SUVERANITATEA NAȚIUNII SUPT REGIMULU ORDULII. Că autoritate este perdută cândă nu represintă interesele tuturor, când nu­ este sprijinită de simpatiele celor­ mai mulți, pe libertate, pe morală, pe respectulii legiloră și cândă singură recunosce că are trebuință de clăcari plătiți, ca se mai existe. Acesta este un sistemă de marte, și nu trebuie se ne lase nepăsători. Alegerile parțiale de deputați prin județe se facă supt influința miniștri­­lor, prin mirjlocul­ prefecțiloră, cari susțină candidați ce nici n’aă vâ­­^ută vr’uă dată cu ochii nici n’aă cu­­noscința alegâtorilor­ din județele unde suntă aleși, ei numai pentru că so ordoni* de autoritatea­ cl­perlei , a ’i alege cu ori­ce preță. Ori­care ară fi acesta influință, voră Închide gurile doi, miniștrii, cândă voră sei că se potă găsi supt d-lorü omeni cari se potá merge pe calea abateri­­lor­ de legi pânâ la ’ntrebuințarea de violențe neauzite încă. Garda naționalâ, a cărui misiune era se apere constituțiunea și călcările guvernului; dorobanții, procurorii, ju­decătorii de instrucțiune, bandele de sphirit scoși din închisori, insultă, bată, fraudeză, amenință și persecută. Iu tóte administrațiunea se scă­rii o teză. Cândă m­ ă­stată ajunge aci, nu mai este nici un garanția pentru libertățile sale , suveranitatea ’i de­vine netrebuinciosǎ, sau se traficâ cu dânsa. De la suveranitatea națiunii emană totă ce este putere, esecutivă sau le­giuitóre, din cari decurgă tóte cele­­l­alte ramuri ale puterii. Acesta pu­tere superiore în vechime venia de la Dumnezică, și regii cu dreptură divină erau suverani, ca unii ce aveau puterea d’a dreptur­ de la D-$ea. Astăzi, după nouiele doctrine și chiară după Con­­stituțiunea nostră, nu mai existe drep­tură divină positivă. Suveranitatea este a poporului, a națiunii. Poporul fiindă suverană, elă pate se delege suveranitatea sea, acordândă celoră doua puteri dreptulă d’a ’nchiria pacte politice, etc. Adevăratul suveran este déjit persona electivă, după cum prevede constituțiunea. Regele sea Domnulă nu se numesce suverană de­câtă în seasă cu totulă relativă în­­tr’ună simță suptordinară. Numai poporulă are în sine principiulă pu­terii. Delegatulă ține puterea ’n modă temporale de la suveranulă a cărui su­premația o recunosce, căci nu este legitimă de câtă pe câtă timpă a pri­mită de la celă d’ântâiă învestitura. In practică ensa tratatu-s’a națiunea ca suverană! Alegerile ne respundă cu durere că nu. Atribuțiunile ce poporulă delegă re­­presintanțiloră sâî sâ revină n ași a numitele corpuri elective, ș’aceste­a­jurisdicțiunea consulară n’o deto­­rimă de­câtă acelora cari azi făcută din justiția făreî ce­va cu totulă con­­trarie. Cândă ministrulă dispun­e de jude­cători și de judecați,­­se vadă procese colosale câștigate pe nedreptă în con­tra­ statului și ’n contra proprietari­lor si vecini. Lupt­ă. Costa-Fora, fostă mi­nistru al­ justiției,­strâinii vrândă, să ne arate că au mai desvoltată de­câtă noi consciința dreptății și se ne pe­­depsescă, ne supuseră la capitulațiu­­nile jurisdicțiunii consulare. Cea mai mare garanția dată de Con­stituante este separațiunea puterilor­ statului, principiulă fundamentale ală sistemei constituționale. Garanția li­bertății énse, de epotismul, n’o cu­­nosce. Din tóte puterile statului, numai cea executivă esiste la națiunile unde alegerile se facă din ordinile guvernu­lui, unde judecătorii sunt­ instrumen­­tele lui. Constituțiunea nóstra, procla­­măndă puterea legiuitóre, are griji s’asigure libertat­a alegerilor, fără care nu póte existe separațiunea puterii executive de cea legislativă. Constitu­­țiunea prevede legi cari daă garanții libertății puterii judiciare prin ina­movibilitatea j­udecâtor­ilor . Aceste legi ânsa nu s’au votată, căci emeti­i interesați ca justiția se fi­ robită de miniștrii, pentru interese personale, pun pedica acestui principiu. Astă­felă dérü puterile statului la noi suntă confundate ’n puterea ese­­cutiva. D’aci nașce tote rele ce sufe­­rfime, fnele stavile ce pare că, ’a­tribuțiuni suntă totu­de­una regulate, se arestâăz­eescățianii ea nesce turme în limite stabilite, cu puterea essen­­de vite, tivâ. Practica ânsâ ne respunde că­ la noi e cu totulă altă­ felă. Cum s’arú puté concipe acestá su­veranitate a poporului, dreptul ă saă de controlă și veghiare asupra pute­rii executive, responsabile de faptele sale, atunci când­ deputații sunt­ a­­leși în contra voinței națiunii? Din două una , ori națiunea este su­verană, ș’atunci dreptul ă séu de con­trolă cată se fiă­ respectată în alegeri, sau nu este suverană, ș’atunci nu mai trebue sa figureze acestă principii­ în constituțiune.­­ A Deca de la inaugurarea principielor­ democratice prin punerea in practică a convențiunii s’a ținută comptă vr’uă dată d’acestă principiă, apoi astăzi nu se ține de­locă. Daci na­ce acele violațiuni in ale­gerile de deputați, în care guvernulă n’ară trebui sa s’amestece. Ce se face dreptul ă de controlă ală națiunii asupra guvern­ului, drept. .... trebue sa se esercite prin camere, cândă camerele voră fi espresiunea guvernului ora nu a țarei? Acele camere fi voră are mai multă de­câtă ună consiliă ală miniștriloră? Nu o fice astă­ felă constituțiunea țarei. Țara este supt presiune de consciințâ în cestiunea străinilor, cari o ine ca; temerea în contra Evreilor­ este ge­nerală și venirea loră în numără me­­reă crescândă este privită ca uă inva­­siune teribilă; pe d’altă parte aceste temeri e ce­va puțină faciă cu cele­l­­alte invasiuni străine, care ni se­pară totă atâtă de periculose pentru Ro­mânia. Străinii au ajunsă în administra­­țiune. Românii dispară și străinii de tote națiunile îi ínecu în funcțiunile statului, în câtă suntă jumătate Ro­mâni și jumâtate străini, începând­ de la cele mai ’nalte funcțiuni pâna la cele mai modeste, in tote ramurile ad­ministrative. S’au văzută până și ’n sonată și cameră. Acésta administrațiune astă-felă compusă fî­ va ea română cu simți­­mintele ? Nu Cred­ă, și dovedi avemă pe tóte filele, în tóte orele. In ad­­ministrațiune este lipsă adâncă de patriotismă, căci n’are nimică româ­­nescă. Acesta nu se face n nici uă țară civilisată. Supt fanarioți, cândă România era moșia loră, se vedeau mai puțini străini de­câtă astăzi ’n funcțiunile țării. Veneticii suntă totală: ei au pre­ferința în funcțiuni. Cee­a ce ne ro­­besce este străinismulă, care se intro­duce în sînulă nostru și tinde a,­ne desromâni. Vedeți numele funcționarilor­ pu­blici și numirile lor­, vă puteți ori­enta daca sun­ă mai mulți Români sau străini, și puteți înțelege de ce nu mai avemă simțiminte române, de ce nu mai sacrificămă pentru mărirea, fericirea patriei, nici odihna, nici a­­verea, nici viața, de ce nu mai vor­­bimă, de ce nu mai citimă limba ro­mână, de ce nu mai avemă grijă de istoria, de artele naționale. Cândă uă partită aduce uă țară în stare de a­­parciiă, autoritatea arbitrară faciă­­ cu guvernații și cu străinii sa face tâ­­râtare, și totulă se pericliteza di­n mo­­mentulă cândă se pune principiulă, puterea eu ori ce pri ții! Cândă se calcă constituțiunea, cândă se calcă legile, cândă se dă puterii e­­secutive preemanința asupra celoră*­l­alte puteri, atunci justiția devine ună mijjlocă de resbm­are în mâna miniștriloră și serviloră­loră. Mini­­strulă și favoriții saî strică recisito­­riera procurorilor­ și judecătoriloră de instrucțiune, și dau ordine cum justiția să se pronunțe. Li se pună lanțur ă de gâtă și de mâni, se bată și tâmpină implicitJ­ CQ, oon­ciituțiun­ii’. Își trebuie dorit ună regiune care se con­fere fie­cârei autorități fie­cârei servi­­n­ă atribuțiunile’eâle bine determinate. Acestă regiune nu pate fi celă actuale,­­Jisă ale ordinii, care necunoace suve­ranitatea națiunii cândă e vorba de alegeri, care violeza legile și lasă ’n dispreță séü iebesce ori­ce instituțiune democratică. S­t. Jianu. ADUNAREA DEPUTAȚILOR!). Ședința de Joul, 35 Ianmriü, 1873. Presinți 84 deputați. Ședința se deschide cu formalitățile obicinuite la ora 1 p. m­ Prescriptiile verbale ale ședinței precedinte i-se facă pre­ care adause și rectificări. Urmeza lungi și animate desbateri pri­­vitore la­să cerere de concediu a d-M Crad­e, care, la din contra, își dă demisi­­unea și a d-lui Stolojanu. D-lui Crac­e i­ se a­­cordă concediă. Se pune la votă oa d-lui Stolojanu se i-se declare colegiulu vacante —după propunerea d-lui Gr. Ventura—­și se respinge. Urmeză óre­­cari desbateri privitóre la ordinea ^ileî. D. P. uilit­s aretă că comitetulu delega­­ților ei n’a terminată proiectulă pentru bău­turile spirtale.­­Prim­idü ministru ruge din nod pe ca­meră a se ocupa cu bugetul­, cu proiec­tele de credu­s și cu legile pentru resurse d­n cari se să acopere acele credite. După mai multe desbateri, camera de­cide a trece în secțiuni spre a se ocupa cu legile declarate de argință. D. Gr. Ventura anunță că interpelare d-lui. ministru de justiție asupra stării de­plorabile a justițiabiților­ di­n Galați din causa membriloiră de la tribunalele de ca­­merciă. c Ședința se rădică. A KȚIONILE ECONOMICE TM Credibîilă fond­arii și bancéi fl © scompttt și circulațiune. Discursa rostită de d. IONT) C. BR­ATIANU la 21 Ianuarie, în sala Ateneului. Domnilor­, mai ântâiă trebuie să va prevestescă că nu viu se vă vor­­bescă ca membru ală comitatului i-

Next