Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)

1873-02-21

ROMANULU 21 FEBRUARIE 1873 POST-SCRIPTUM Proiectură austro-germană de joncțiuni, a cărută în Cameră. Onore celoră 49 deputați cari au scăpată țara de acesta amenințare și mare servitute. Vomă reveni. Licitațiunea ce era a se ține astăzi la comună, pentru concederea lucrărilor de pavare, canalisare și îndestulare cu apăsa amânată pentru a 4-a oră, și nu din lipsă de concurenți. Vomă reveni asupra acestei adevărate batjocore ,și liberală schit ba , adică suprimerea drepturilor de intrare, apoi adeverit pentru adeverit , axiomă pentru axiomă, întrebămă pe învățații și cosmopoliții noștri!: Austria a permisă are vre-uă dată intrarea liberă a productelor nóstre la densa? Joncțiunile de căi ferate ce seceră ne voră inunda cu producte austro-germane, de a nise garanția că ni se va permite a inunda și noi Austro-Germania cu productele nóstre, iîr și în limita modestă a mijlocelor si nestre. Se ne spună fabricanții de rachiă, — industrie care luaseră mare întindere la noi — daca guvernul austro-germană le face posițiunea atâtă de lesne, după cum o facemă noi producerii sale. Răspunsul ei nu este indouiosit. De aci resultă că noi avemă uă posițiune rea prin slăbiciunea nóstra, rea prin puținul a patriotismü ală regimului, și că nu este bine , atătă din punctul de vedere politică câtă și economică, se dămă arme străinilor, spre a săvârși ruina nóstra deplină. In susținerea tesei nóstre, vomă atinge acum și alte considerațiuni. Este scrută că nu suntă doui ani de cândă datoria flotante se plătise printr’uă emisiune de bonuri domeniale de 74 milione franci; astăzi énsé, cu tóte promisiunile date, cu tóte ingagiamintele luate, datoria flotante s’a pusă la locă, décá vomă ține sema de cele 10 milióne de la casa de depuneri, de cele 6 milióne bonuri de tesaur, după legea votată de mări, și de sumele ce voră mai trebui spre a se face faciă creditelor suplimentare și estraordinare, vomă ajunge la vă dătoria nouă de peste 25 milione, deși s’aă aruncată asupra țârei taie noul, monopoluri deghisate și nedeghisate. Ce va mai fi dâră cândă se va mai adauge la sarcinile anuale, peste doui ani, nu numai garanția drumului de forfi Pitescl-Verciorova, care va deveni neproducătare prin faptul acestora joncțiuni, ci și anuitățile joncțiunilor acum proiectate? Aceste linii de joncțiuni ad ună percursfi plină de dificultăți, prin urmare sunt forte costatare. Crede că de prisos ni a mai pomeni și de unele propuneri ce face guvernului austriacă în privința ajutorului la construcțiune, căci, dacà suntem fi destinați să vedem si realisate joncțiunile, celă puțină se micștorăm fi reunit, depărtândfi de la orice participare pe propultori. Timeo Dannos et dona ferentes, acesta aici trebui se fiă și maxima nostra fadă cu bine-voitorii dăruitori. S’afi emisii mai multe idei, cu scopui de a asigura traficului arterei Bucuresci-Verciorova, precum să se stipuleze tarife urcate pe liniele de joncțiune, să se facă, din liniele de joncțiune, linii de-a doua ordine, astftfel si încât și construcțiunea se fie maieftină și marele traficu mai anevoioșii. In privința primelor ei mijloce, vom zice că unii tarifă urcată la noi va fi scăzută sistematică prin remise individuale, sefi va fi neutralisată printr’iină tarifă urcații pe linia austriacă ce merge la linia arteră română, astfel încâtă nu sa vă mai găsi de comerciă nici ună avanta să să renunțe la transportul pe liniele de joncțiune proiectate. In privința mijlocului din urmă am putea zice, fără a avea pretențiunea de a fi speciali, că traficul, celă mare comercialii n’are nevoie de trenuri speciali, de marea răpejiciune a linielor de ântâia ordine, elă se pote face forte bine și pe linie de a doua ordine. Aceste doué mijlóce nu sunt dérfi índestulatate spre a asigura traficului liniei principale, și nu crede că se fie altulă de vre uă mai mare eficacitate. Prin urmare, rămâne constantă că liniele de joncțiune fundă mai scurte, nu se acapareze toții traficului în detrimentul liniei mari, îngreuindă astfel sarcina garanției Statului. E că de ce aceste linii suntfi rele din punctul de vedere financiară. Acum, daci vomă examina desavantagiul soră din punctul de vedere stratagică, vom vede ună peliculă și mai mare. Nu adever fi, fără a ne pune din punctul de vedere exagerată, că putemă se neapărămă cu succesă contra Austro-Germaniei șefi Rusiei, avemă totuși datoria se ne pregătimă a resista oricărui atacă, și, spre acestă scapă, trebuie se împedicămă orice înlesnire s’arăta străinului. Liniele de joncțiune pregătescu orice invasiune, căci din tóte părțile Austro-Ungariei trupe potă ajunge la frontaria nóstru tăindă țara în curme fișă. Ce posibilitate de apărare mai póte esiste atunci pentru România? Ipotesa nóstrá póte se nu placă unei categorii de omeni, cari nici nu admită datoria fiecăruia cetățiană de a’și apăra țara; acei omeni voră zice că în nici mă csă nu ne vomă pute apăra cu folosă, și este deci mai bine se nu opunemă nici uă resistență. Ii vomă urma și în acesta ipotesă, fórte bine, se nu ne apărămă, derfi se nu înlesnimă celă puțină străiniloră intrarea în țară pentru alte scopuri, și liniele de joncțiune faciliteza ocuparea țării la celă d’ântâiă resbelă, ba chiară face acesta ocupare fatală. Nu trebuie multă perspicacitate spre a vede că mai curândfi sefi mai tarjie va fi ună conflictă mare între elementul ă slavă și elementulă germană; acestă conflictă își va găsi soluțiunea într’ună resbelă din cele mai grozave. Omenii de Stată Germani sunt prevedetori: suntă bine cu Rusia astăzi, delfi își iefi precauțiunile pentru ziua cândă ideiele populare în Germania se voră impune cabineteloră și cândă resbelulă va isbucni. In acelă casă, depărtată póte, dér fi sigură,fiecare putere armată va căuta succesulă în răpejiciunea operațiunilor și: Rușii VQră căuta se taie calea Germanilor și Germaniio’a Rușiloră; Rușii vor căuta se intre in România spre a impedica pe Austro-Germani, și asemene voră urma și aceștia; atunci, mulțămită linieloră de joncțiune, vom contribui, cu sleirea mijloceloru nóstre, camera străbuniloră nostrii se devină câmpulă de bătaiă ală Europei. Astăzi influința Germaniei domină la noi, facemă prin urmare tote liniele strategice ce convină Germaniloră contra Rușiloră. Mâne influința Rușiloră va predomina și atunci vor face, cu banii noștril, alte lucrări, menite a da ună avantagiă acestora. Ipoteza nóstru trebuie se se întemple, căci ne am învățată a fi în toto-deuna cu străinulă, uitândă se simă Români înainte de tate. E că dér fi periculusă și din acestă punctă de vedere. Rezultă din tote aceste considerațiuni că liniele de joncțiune, afară neapărații de punctele Verciorova și Ițcanii, de-nă-camă-dată nu trebuiescă primite. Rezultă că în balandia intereseloră, Austro-Germania are mai multă trebuință de noi, de câtă noi de dânsa, și că chiară décà am acorda în casuță estremă una sefi doué joncțiuni, ară trebui se căutămă garanții pentru viitoră, și compensațiuni chiară CORESPONDINTA PARTICULARA A ROMANULUI. Viena, 22 Februarul, 1873, de pe acum. Nu credemă cine se ajungeam la resultatul acesta, și de aceaa consiliăm și pe toți omenii de bine se recurgă la remediul și celă mai radicală, de afi și celei mai eficace, acela d’a respinge proiectul în întregulu șefi. Gândescu-se deputații și senatorii că în acesta țară au se trăiască și ei și copiii lor ii, și că ună minut și de independință în viața lorii va înlătura pericululu și-i va scuti de cea mai grea responsabilitate către presiune și viitoră. Conflictul ă se fi mai bine scandalulă Lasker-Wagener, provocată în ședința din 17 Februarie a dietei prusiane din Berlin, prin descoperirile făcute de deputatul Lasker, se termină, precum se putea prevede și precum s’acceptaă cei inițiați, printr’uă perdere parlamentară ș’uă umilire a liberalismului constituționale. In locă ca guvernulă prusianii se urmarescu fără ’ntârziare pe șarlatanii și cercării concesiunilor de căi ferate și se’i pedepsescǎ, precum cere legalitatea codului penale și iporala publică, se mărgini a lua măsuri d’uă-cam-dată jercetătore, alegendu-se, în înțelesul unui mesagiu ală împăratului-rege, oă comisiune mistă din represintanți dai guvernului și doui deputați ai dietei, a cărei competință se nu trecá marginile unei anchete simple și nevinovate, care se cerceteze tote concesiunile date pen acumă pentru construirea de căi ferate. Resultatul la care va ajunge acesta comisiune va remâne secretă pentru publiculü celă mare, având si se refere numai guvernului despre tóte descoperirile ce va face. Prin urmare intriga acesta causă scandalosa este încredințată discrețiunii guvernamentale. Despre destituirea „onestului“ d. Wagener nu s aude nimică. Din contra, acestă cavalerii de industriă mai are sfruntarea și tristulă curagiă de a se justifica prin siabură Nord-Allgemeiner Zeitung, organă declarată ală principelui de Bismark, Derfid. Wagener se pare a fi ună bună chreștină, de care se intereseza chiară și providința, pentru că -i venin ajutorii din calamitatea în care era aruncată, chlămândă la sine, în regiunile nemuririi, pe d-lă Elsner de Gronow, care a ntrodusă, în contra legilor, acea concesiune de cale ferată în registrută de comerciai, acea concesiune care a oferita d-lui Wagener și companiei princiare ocasiunea d’a face uă bună și sunàtóre tréba, deși ’ntr’ună modă neonestă. Probele sunt clare până la evidință că guvernului prusian îi are cause binecuvântate să nu facă concesiuni liberalismului și constituționalismului parlamentară, sacrificândă pe d. Wagener, fiindu că acesta, prin relațiunile și conesiunile sale, întreținute în regiunile mai ’nalte, ară pute fi destulă de malițioșii ca se’și respune prin descoperiri compromițătore, tocmai ale aceloră regiuni înalte în care strălucescfi și’și primescă educațiunea principii coreari. Afară de acesta, d. de Wagener este uă personă simpatică și favorită a împăratului-rege ș’inftamie și intimă ală principelui de Bismark. Aici fi deci uă ingratitudine din partea acestora, daca aici părăsi fără ajutoră pe favoritului și amicula loră, ajunsă în nefericire. „Vă mână spală p’alta și améndouă facla“, zice uă vorbă, vechiă de cândă cu moșiă Adam. In comisiunea de anchetă s’a alesă din sînulă dietei prusiane d-nii Lasker și Köhler. * Organele principelui de Bismark, precum și ale comitelui Andrassy, vorbescă cu amărăciune despre abdicarea volontară a regelui Amedefi, și salută c’uă récela și c’uă indiferință, care semena ună feră de disprețul rău mascată, proclamarea Republicei în Spania. Este caracteristică că pune acum cabinetele triplei alianie închiriate asta vâră la Berlin, cândă cu întâlnirea celor trei împărați, n’a fi recunoscută Republica spaniolă, deși ea le-a fostă notificată în modă oficiosă din partea guvernului republicană din Madrid. Lucrul de pre naturale. Despotismului absolutist și ală aliaților de la Berlin a primită , prin proclamarea definitivă a Republicei în Spania, uă lovitură cu atâtă mai durerosa, cu câtă a fost mai neașteptată. Dacă cabinetele din Viena, Berlin și St. Petersburg ar fi cunoscut din vreme iurtențiunea regelui Amedeui d’a renuncia la tronul Spaniei, atunci ar fi luată de timpuriă orecari măsuri și-ar fi ntrebuințată tóte mijlocele și armele oratoriei diplomatice ca se ’nduplece pe simele și cavalerescul rege se mențină neviciate prerogativele regalității și legitimității divine, precum facă ș’aă făcută cu principele Carol din România, care și elfi s’ar preumbla mai bucuros cu simplu gard- Iocoteninte pe abeia din Berlin, cunoscută supt numirea d[e Lindenahc, de Câtă ca principe suveran ală „sema barbarilorfi Români, ingrați, incapabili și nedemni d'a se bucura de libertățile garantate prin constituțiune“, precum ne-o spuse în celebra scrisore către romancierul Berthold Auerbach și precum ne-o jică la tote ocasiunile bine-venite și altele jidanofile din țară și din străinătate. Ce este dreptă, abdicarea regelui Amedec este celei un ,i nimicitor votă de blamă, pe care l’a putută primi vr’uă dată regalitatea și dreptură divină, îndatinată a’și lua coronele de pe mésa Domnului. Ex-regele Spaniei a probama că uă coronă ș’ună tronă regale, în împregiurări date, nu merită sacrificiului unei viețe ’ntregi, când celă ce le posede are uă animă nobile ș’ună sufletă onestă. Inamicii lui Amedefină inventată c’ar fi declarat că „nu va părăsi Spania decâtă numai îmbălsămată.“ Abdicarea lui de bună-voiă desmințiase în moduulă celă mai demnă și mai frumosă acea scornitură. Prudința și maturitatea politică a ex-regelui Amedefs merită totă recunoscința și totă respectulă. Și elă, condusă d’uă ambițiune falsa, s’ară fi putută âugagia într’uă luptă deesistență pentru corona și tronulă sefi, precum a făcută nefericitulă archiduce Maximiliană, ca împărații ală Mexicului, Și Amedeă s’ară fi putută pune ’i fruntea armatei ș’a partizanilorü să pentru a măcelări și ’mpușca câteva sute de Spanioli. Enso, totă asta de puțină ca și Maximiliană, nară fi putută nimici întregulă poporă spanioli și’n sfirșită lupta s’ară fi terminați printr’uă catastrofă teribile ca cea din Queretaro séfica a lui Ludovic XI din Francia, ori a lui Carol I din Anglia. Fii ală gentilomului rege Victoru Emanuele, prin conduita sea proba, c’i studiată bine și cu bună resultată istoria poporelorü ș’a revoluțiuniloră ș că, în momentulă supremă, a schus C profita de consiliulă dictată de logica fapteloră. Incepând cu sarciniă Superbură și cu Cesare, istoria ne probeza că tiranii aă perită tot fi-de-una, cândă, prin nelegiuirile și abuzurile loră, aă provocată resburarea poporelorö. Ună poporă, revoltată de simțul resburării, este m crcule neinvingibile. Totă ca acestă eroă fabulosă, care a sevărșită 12 gigantice minuni, totă astăfelă de minuni facă și poparele revoltate, și aceste fapte, păstrate în istoria omenirii , apară generațiunilor viitore ca nesce lucruri fabulose. Deca este adevărată că vocea poporului este vocea lui Dummnezeu, apoi și faptele unui popor, trebuie să fie faptele unui Dumnezeu, ale Dumnezeului libertății, egalității și frățietății. Acestă Dumnezeu voiesce ca fiii paș trie! se fie liberi, egali, frați între denșii. Oricine ară cuteza se se opună și se falsifice acesta lege divină sbera și piere prin suflarea lui, asemenea unei frunje smulse de suflarea unui uragană turbată. Comilia. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința se deschide după prescrierile regulamentului, 1. Jßm§ desvprin interpelarea anunțată ministrului de culte. Intr’una din comunele districtului Prahova s’află ună seminaristic, eștifi din cl. VII la 1872, destirnată a fi herotonită ca diaconii. La Noembrpensă, căspadiî la sorți, a fostă luată în armată, în contra legii instrucțiunii, art. 3) al. 4. întrebă deră pe d. ministru de pe n’a intervenită în favorea acestui tânără ? D. Tell, ministru de culte, arăta că interpelarea se adreseză ministrului de resbelă. Déca acela june a fostă luată în armată în contra legii, trebuia se reclame la timpă D-sea n’are bună-voință pentru seminariști, căci avemă 700 de seminariști, nutriți și instruiți, cari nu voră se se facă preoți și 1400 de comune stau cu bisericele ’nchise. Ministrul de resbelă anrită că consiliele de reviste hotărască fără apelă și, cândă părțile interesate nu reclamă la timpă, ministrulă nu póte face nimică. Seminariștii suntă scutiți, ease degăsuntă în seminariă să suntă pe cale d’a se face preoți. La din contră, d-sea ’Í va urmări și ’i va regimenta. D. Miliea se declară mulțămită. D. M. Cogălnicenu aurită că se ’ntemplă și contrariulă de cele arătate de interpelatore : toți seminariștii, chiară după ce esă din seminariă, își ieă alte profesiuni de câtă cea de preotu și se sculă, ca se scape de recrutațiune, cu titlulu acesta. D-sea frigă deră pe ministru se iea mnesuri în contra acestei stări de lucruri, care mulțesce birocrația. Se adoptă ordinea dilei. Primul-ministru arată că, deși aă prelungită sesiunea camerei, totuși comisiunea bugetară nu mai lucreză, nici cea financiară, și deputații plecă mereu. D-loră fugăcieră pe cameră a o obliga se presinte mai curendă lucrarea d-loruscă se suspendă ședințele spre a se lucra ’n secțiuni. Decă din cestiunile financiare unii deputați voră se facă să cestiune ministeriale, se vie s’o spuie acesta sinceră, case d-loră voră prelungi mereă camera pene cândă ele se voră vota, căci d-loră nu voră se se ’ncarce finanțele erei ca ’n trecută. Rotă veții d-loru se facă