Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)
1873-02-23
ANULü ALU ȘEPTE-SPEE-PECELE VRESCE SI~YEI PUTE Oi’î-în cereri pentru România, se adreserii la administrațiunea spațiului. anunțuri’ la papna a IV, spațiu]f, ae 30 litere 40 bani I11 pagina a Ill) Raia- 2 l(jl: A se tdresa LA PARIS : la d-nii Órain ei Micoud, 9, rue Droüöt, 9. LI WIEN A : la d-nli liaasensuein 51 ruyier Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiten neiancate vor fi refusate. Articlele nepublicate se vor arde. 2d BANI ESEMPLA MILU. Iredactuimea și Administrații mea, Strada Academiei, No. 26. (B) E (1itiune íl (le (lilllineta iM) VINERI, 23 FEBRUARIU 1873. LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unuuiu 48 lei; șase luni 24 kî^ trei luni 12 lei; uă lună, 5 lei In Districte: unu anui 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 10. Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS:1 la d. Darras-Nallegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la l-nisgrain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIERA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. 122 Făurarii 0 Mărțișoru Telegrama pe care o prim ianul ieri de la Madrid, este în adeverit forte gravă; se notămănase că chiar la Madrid nu este vorba decât despre unu simplu vuietă, neconfirmată încă prin sciri positive; acestă vuietă ni se pare cu totulă straniu, cândăscimă că bandele carliste nici nu sunt ă asta de numerose, și atâtă de bine armate ca trupele guvernului; n’au nici artileria, nici disciplina și bunele arme ale trupei oră guvernului. Se póte dori ca într’uă surprindere uă bandă mai numerosă de carliști se fi făcută se se retragă ună regimentă doue de trupe de ale guvernului; ni se pare cise absolută peste putință uă victorie de orecare valore. Cresiu despre vaietele de dictatură, le credemu cu totul neîntemeiate, nu vedemă delocă posibilitatea ca Spaniolii se aibă recursă,—precum vădinioră Romanii — la dictatură, fiă chiară și până la liniștirea luptelor interiore, după ce am făcută totă ce le-aă stată prin putință se se scape de dictature cari nu le puteau asigura delocă liniștea. Speră măderă că solii posteriore vor veni în curendă se confirme prevederile nóstre, asigurându-ne că nici victoria carliștiloră na fostă ceva seriosă, nici că Spaniolii ară fi reduși a căuta uă dictatură, fiă și pentru timpul resbefului civilă, după ce am făcută atâte silințe spre a scăpa pentru totu-deuna de ispitele dictatureloră. După cum are tarama în mai multe rânduri, felurite proiecte de lege se grămădescă cu asia mare răpediciune unele peste altele acum, la finele sesiunii Camerei, în câtă ună stariu ce ar voi să ’și facă în consciință datoria de-a se ocupa de tote aceste cestiuni, ar trebui sâ’și înt]ecescă spațială și personalulă. Ieri, spre exemplu, se tratară trei cestiuni de uă însemnătate destulă de mare, fără ca nici ună organă de publicitate se aibă timpul ă de a se ocupa de densele; abia noi puturămă atinge în trecetă una dintre densele. Cestiunea cea rămasă neresolvată pe deplină din ședința de ieri ne inspiră mă viă interesă; amă fi avută multe observațiuni de făcută asupră’i, decă învălmășiala din Cameră ne-ară fi dat pas să le facem la timp oportună. Este vorba de linia ferată Focșani- Mărășesti. E că uă linie în adeveră utile, pe care o dorimă din totă sufletulă, mai cu semn că ea va atrage și construirea liniei Focșani-Râmnică-Buzeă, spre a asigura calea directă, naționale și strategică, dintre România de dincolo și de dincolo de Milcovă. Curendă ni se oferi ocasiunea se probămti că nu suntemă delocă contra construiriloru de noue căi ferate, dară că susținemă numai pe cele utile intereseloră țerei. Amă spusă și amă repetitii că suntemă din tote puterile nóstre pentru joncțiunea Verciorova, pentru joncțiunea Ițcani, și mai în urmă pucină și pentru joncțiunea Vulcană , în Putna cea mai mare parte din savcina deșertă deră cei de la Pressa caută a insinua că noi amă fi contra tutoră joncțiuniloră, voindă a micșiora traficulă căseloră nóstre ferate. Ni se pare că dămă necurmate probe că tocmai contrariula voimă noi. Voimă se asigurămă transitulă întregii linie române, de la Verciorova pene la Brăila, de la Ițcani pene la Galați, eră nu numai unoră trunchiuri din calea nostră ferată, prin joncțiuni ca cele de la Predelu și Oituză. Nu voimă éase ca pentru singurulă interesă ală traficului căieloră ferate, se perchemă din vedere marele interese economice ale țerei. Cu raționamentul celoră de la Pressa și de pe la alte fiamie, cari, discutândă cestiunea, se pună din singurulă pantă de vedere ală crescerii traficului, logica nu se opune a conchide chiară la cesiunea României către Austro-Ungaria, în interesul sporirii traficului linielor ferate. Dacă ne gândimă forte seriosă la traficul linielor nóstre, ne gândimă case și mai seriosă la totalitatea intereselor nóstre economice. Astăzi cândă avemă speranță de a vedea născândă în fine industria naționale română, fără de care nu este posibile prosperitatea nostră economică, nu vomă lăsa să se ucidă acestă industrie în germenulă scă, deschifândă căi scurte și eftine industriei austro-ungureșci, care se ne inundeze din tote părțile, și se facă astăfelă a putoe^i penă și germenulu industriei române. E că ce voimă noi, și ecă pentru ce nu dăm și joncțiunile cu top tanulă, nu respingemă, ci aleg emil. Acestea zise, spre a respunde insinuațiunilor de rea-credință ale celor de la Pressa, se revenimă la linia Focșiani-Mărâșescu. Repetimă că acestă linie este forte utile, este neapărata spre a se completa rețeua nostră de căi ferate, în privința căreia considerațiunile politice și economice trebuie să mergă alături. Este case cu totulă nedreptă modulă in care se prevede miejlocele necesarie construirii acestei linie. A se lăsa uă linie de asemene însemnătate in sarcina judeciului, cu ună neînsemnată ajutoră din partea Statului, este un adevărată inichitate. Făcând o abstracțiune chiară de orice considerațiuni politice și economice, cară se recunoscemă că acestă linie are în totală caracterul unei căi naționale. Prin urmare, nu judeciului revine sarcina construirii iei, ci Statului. Acesta este ună pantă de dreptă a cărui exactitate nimeni nu ne-o pate contesta. Și decă vomă mai aminti că acestă linie s’a numită cu dreptă cuvântă linia uniri , căci legă directă ambele părți ale României, legă și lașiulu cu Bucurescii; decă ne vomă mai referi la cuvintele d-lui Florescu din ședința de ieri, care a stabilită înalta însemnătate strategică a acestei linie, oricine va vede, pe două parte de câtă utilitate este construirea acestei linie, eră pe de alta, câtă ar fi de nedreptă de-a se lăsa numai asupra judeciului construirii iei. Fiindă deci bine stabilită că acestă linie nu e delocă judeciană, ci naționale, în totă puterea cuvântului, întrebămă: nu este oreună mare adasă de-a se afecta la construirea iei rilele de prestațiune, destinate de lege numai și numai căteloră judeciane și vieinale? Acesta nu este are călcarea legii de prestațiune, în celă mai sacru principiu al ăiei, acela de-a se întrebuința munca locuitorului din judeciă, pentru lucrări de căi numai de interesă locală, și numai pene se voră termina acele căi? Decă se va admite ună asemene ușăală legii de prestațiune, atunci beiliculă celă mai grozavă se va reînființa in modă indefinită, căci filele de prestațiune, în loc de-a se întrebuința numai pentru căiele de interesă locală, se vor întrebuința pentru totă felulă de lucrări; locuitorii nu se vor aduce numai de la celă multă 20 kilometre, cum jica legea, ci din tote părțile judeciului spre a lucra asupra unui singură puntă; astăfelă abuzurile de cari țură geme astăzi atâtă de multă, voră dobândi putere de lege și se voră prelungi în modă nemărginită. Conjurămă deră Camera, conjurămă Senatulă, decă acestă cestiune va fi trecută deja în Cameră, se nu îngăndi al CU ocasiunea proiectării unei linie de abia însemnătate. In penuria în care se află tesaurulă publică, admitemă ca și judecială se ia dă parte la construirea acestei linie, în considerațiunea folosetoră ce va retrage elă însuși, mai cu semn pentru numerósele și bogatele sele vii ; ceremă cnse se nu se îngagieze filele de prestațiune , este dreptă ca valorea Ioră în bani s’o plutescá Statală, căci, după cum diserămă, prelungindu-se linia până la Buzeă, ea va fi naționale în totă puterea cuvântului, satisfăcândă nu interese locale, ci generale. Încă vă dată, dorimă ca negreșită se se facă acestă linie, și spre a fi cu desăvârșire împăciuitori, nu vomă propune ca amendamentă fundamentală la proiectul de lege ală comisiunii, decâtă numai condițiunea ca echivalentulă (fileîară de prestațiune, prevăzute în acestă proiectă, se se plătescă în bani de către Stată. Ceremă puțină, forte puțină, spre a nu ni se putea dice că voimă a pune pedice și la facerea acestei linie, atâtă de necesarie. Discuțiunea acestei cestiuni ieri in Cameră, a constrînsă pe d. generală Florescu, se mărturisescă și se desvolte înalta ideie economică, naționale și strategică, după care s’afișată liniele de căi ferate concedate la 1868. Luămă actă de acestă mărturire de capacitate politică și simță naționale pe care cei ce au fișată aceste linie la 1868, o primescă astârzi din partea adversariloră foră politici; sperămă că în curendă nu va mai fi nimeni în țară, care se nu recunoscă că nu lucrarea a fostă răă concepută, ci că esecutarea iei a fostă, deplorabile, a fostă ună mijlocă de țară și coțcării, mulțumită complicității dintre guverne și concesionari. Pressa de astăzi, desperată de căderea cea încercată politica austrogermană, prin respingerea joncțiunilor și a căielor ferate ce Austro-Ungaria bine-voiase și fucu pe teritoriulă nostru, nu mai scie ce acusațiuni se ne arunce, ce grațiosități se ne adreseze. După ce se preface a crede că noi combatemă tóte joncțiunile, că pe tote le considerămă ca „venzuri de țeră“ — acusări la cari rimă răspunsă mai susă — termină apoi cu următorea tiradă patetică: „Voi, fii ai demagogiei, numiți acte de venzare, de umilire ori de trădare, aceaa ce dă vieță și mișcare comercialul și industriei, aceaa ce înavuțesce, acea ace lega națiunile și le punem comunicări de interese reciproce!!!“ Stranii mai suntă și acești ómeni ai ordinii. Pene acum ei acusaă — cu scă fără cuvântă — de demagogi tocmai pe aceiax ce voiescă se desființeze orice bariere dintre popóre, tocmai pe acei ce nu permită nici uă protecțiune naționale, tocmai pe acei ce împingă principiele umanitarie penă la contopirea ideiei de patrie și de naționalitate în ideia de omenire. Ei bine, acum aă întorsă o; ei pretindă temă să nu se uite interesele nostre politice și economice în alegerea joncțiunilor, fiindăcă voimă se se protaga în tóte modurile comercială română și industria abia în germană, contra încălcărilor, comercialul și industriei străine. Rugămu deci pe cei de la Pressa se bine-voiască a ne spune cum trebuie să fiă cineva spre a nu fi demagogă. Ii prevestimü énse că decă numai aceia ce se facă unealtele servile ale politicei austro-germane potă scăpa de acésta acuzare, atunci nu ne va părea delocă grea să o purtămă mai bine totudeuna, de câtă se scăpămă cu ună asemene preță de densa. Este adevărată că joncțiunile, astfelă cum se voiescă cei de la Pressa, „voră da vieță și mișcare comercialei și industriei,“ case numai comerciului și industriei austro-germane, spre stingerea și aservirea comercialul și industriei nóstre. Lăsămu celoră de la Pressa lauda unoră asemeni aspirațiuni. Trecu nemodificată în Senată legea băuturilor spirtase, și în curendă vomă vede-o promulgată și aplicată, căci temerile consuliloră au fostă împăcate de guvernă, prin promisiunea că art. 8 va remânea literă mortă. Acestă declarațiune o și făcu destulă de lămurită, în ședința publică a Senatului, d. Iepurenu, avocatulu Evreilor. Zice aflu că péne la 23 Aprile, 1874, art. 8 nu este aplicabilă după lege, și promite a veni péne atunci cu uă lege, prin care se se reguleze cestiunea astăfelă, în câtă se nu se mai supere nici domnii consuli, nici protegiații soră. scăderii ce va ieși din legea băuturilor spirtóse, ce au dobândiții majoritatea în Cameră numai prin tertipulă ministerială de-a primi art. 8, cu scopă de-a’lă nimici prin neaplicare și apoi prin modificare. Vădată acestă articulă înlăturată, vomă avea nu licențele spirtaselorü, ci monopolul comerciului spirtaseloră acordată la Evrei, căci numai ei voră fi în stare, prin comunele rurale mai cu semă, de-a plăti licențele enorme ce se ceră. Atunci vomă repeți din nou, deputațiloră de peste Milcovă : ecă ce ați votată! Și, deși cam târziu, voră fi nevoiți a recunosce că noi amă avută dreptate, și că dumnâlară s’aă amăgită, ne ținendă séma de tendințele și de mua-credință a regimului actuală. Cestiunea arendă éase a intra într’un asemene fașă, n’o putemă considera delocă ca terminată; de aceaa publicămumai la vale uă articulă specială, din partea unui cină competentă în materie de măsuri financiare. Ar fi imposibilă și ridiculă ca ori de câte ori se denundă abuzurile să neregulele vreunei autorități, se se înșire numele tutoră funcționarilor buni, și tutoră celor troi, cari o compună. Deosebită de ridicululă unei asemeni procederi, apoi ea ar reduce ori-ce desbateri la nesce triste personalități. Dări, ar degenera adesea în triviale pe Când se poa^.. . se înțelege persona i ei colectivă, care, dacă e rea, nu vor pute-o face bună, unul sau două funcționari buni, dintre cei carii o compun. Apoi se pare ca un autoritate, chiară avându buni funcționari, se fiă forte rea, din causa viciului principielor sele constitutive, din causa regimului generală care influențeză asupră’i. Acestea le chemă uă dată pentru totu-deuna, spre a înlătura orice susceptibilități din partea celor ce nu merită imputări, și cari facă totuși parte din autorități, pe cari suntem nevoiți a le ataca. Datoria nostră este de-a considera numai efectele, fără a ne gândi cum să numescă cei cari le au produsă : acesta este prima condițiune de imparțialitate. Spre exemplu, în articulul d-lui Colonelă Lecca, pe care ’la publicară mă suntă acum câteva zile, vorbindă despre modulă constituirii comitetului domenială, d-sea nu putea se se ocupe de personalități, ci numai de autoritate în genere, n’a putută deră se enumere tote personele ce formeză acea autoritate, și se creeze oă escepțiune în favorea d-lui Calenderolă spre exemplu, care merită considerațiune din tote puntele de vedere. EPISTOLE DIN ITALIA. Napoli, Februariü 21. Riviera di Chiaja, 168. Suprimerea corporațiunilor religiose și afacerile spaniole sunt c Gestiunile de prima ordine, cari preocupă mai multă lumea politică și financiară din peninsulă. Lăsândă timpului sarcina de a da pe facia căușele adevărate ale abdicării, însoțite de peripeții