Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)

1873-02-25

ANULU ALU SEPTE-SPRE­ PECELE VOESCE ȘI TEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se a­dirca sezii la administrațiunea diartului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațială de 30 litere 40 bani In pagina a 111, linia 2 Ici. A se adresa LA PARIS: la d-nii Órain et Mi­­coud, 9, rue Drouot, 9. LAWIEXA:la d-nii llausen­stein și Vogler Neuerm­arkt, II. Scrisori ți orî-ce trăniiteri înd­raiH­ittc vor fi fi retușate.­­Ar­ticlele nepublicate se vor arde. 20 «ANI EXEMPLARULU. Redactiunea și Administrațiunea, Strada Academiei. (B) Edit­iu­nea de dimindta In Senată s’a tratată la secretă uă cestiune scabrosă. Guvernul­ vrea se mulțămescă unora Senatori pentru servila loră ascultare, creân­­du-le diurne; acei Senatori și-au ară­­tată îndată recunoscința, ștergendă cu totulă interpelarea d-lui Deșliu de la ordinea­­ jilei. Veiji astă­feră de treb­­și ore le înțelege și d. Mavrogheni! DUMINECA, 25 FEBRUARIU, 1873. LTJMINEZA-TE SI VEI FI o ABO­NAMENTE In Capitale: unii ami 18 lm; și 5»e luni 21 M_­tru! luni 12 lel; ua lună, 5 l­ ș­ni District­i: unii ami 58 lel; șese luni 20 lei trei luni 15 lel; uă lună 0 lel. Francia, Italia și Anglia, pe trimiși,ru Ir. '.0. Austria și­­ Germania, pe trimist­ru franci 18 A se adresa LA PARIS la d. Durmi­lla" legrain, Rue de l’ancienne carned­ie 5, și la d-nil Órain et Micoud, 9, rue Lrouot, 9. LA AVIENA: lad. B. D. Popovici,Fleisch­­markt, 15. K­hrora,­­ Síp.-, Guvernul ii crede de cuviință a ne da, prin Monitondu de astăzi, unu su­­plmentu la unu comunicată ală seu anteriori­. Neavendă de câtă a ne felicita de atențiunea guvernului pentru Ilomâ­­nulu, de astă dată îl vomă mulțămi cu deosebire de ostenela ee’șî dă de-a confirma prin clone comunicate esacti­­tatea domin­d­ăriloră nóstre. In primul­ comunicații se constata existența tutorii faptelor­ denund­ate de noi. In privința uciderii a trei căr­bunari, după ce constata esactitatea faptului, spunea că administrațiunea este în urmărirea culpabililor­. Prin suplimentul­ de comunicată ce ne dă astăzii, spune că culpabilii s’aă prinșii, resultă deci lam­uritü, că atunci cândă faptulă a fostă dem­ind­ată de noi, cul­pabilii nu se prinseseră, și póte numai grație imboldirilor n­ nóstre s’aă putut prinde. In facia nnoră asemeni cestiuni de faptă, după ce mulțămi­ramă, guver­nului de atențiunea ce ne acordă, sun­tem­­ nevoiți a-i atrage atențiunea și asupra frasei plină de rea credință cu care se termină com­unicatul ü, elă­dice că acestea se publică „spre desmințirea, celoră inserate în diab­uru Românulu,“ pe cândă ori­cine vede că ele se pu­blică tocmai din contra, „spre confir­marea“ denund­ăriloră nóstre. Neapărată că nene ne placă forte multă aceste comunicate, cari facă pe publică se’șî bată jocă de una atâtil de straniu modă de-a ne destainte. Vomă așa dori! de acesta poftă de comunicare a guvernului, semuau am experiență ca numai atunci nu ne dă, cândă este strînsă pre de-aprope și ori­ ce cale de șiovăire îi este închisă. Publicarăm­, spre exemplu, un lung șiri de fapte revoltatore, atâtă din judecială Prahova câtă și din jude­­ciulă Roman­ați, câtă și mai cu semn din judeciulă Argeșiă, și altele, de­­runci arămă procederea derisprre de-a se pune pe petițiuni, cari se plângă con­tra prefecților­, resoluțiunea ca totă prefecții se cerceteze decă plânge­rile suntă exacte. Ei bine, unde suntă comunicatele desmințătore ? nicâini. Bine face guvernu să se tacă, căci ori­câtă ar suci și interverti faptele și fi­sele, nu va reuși de câtă a ne da totă atâtea confirmări, pe câte denund­ărî facemă. Publicarăm­ă și feri­nă epistolă a fu­nii contribuabilă din Prahova, către iscusi­tulai banchiără ală Statului. Se respundă decă pate iscusitulă ban­chieră. Nici unul­ din miniștrii nu póte crice că n’are­ obiceiă de-a res­­punde, căci este enormă numerulü co­­municateloră, nu desminzătore, ci con­­firmătore, ce ne deferă de cândă suntă la putere. Urmămă și astăzi mai la vale șirulă fapteloră din Prahova; îlă vomă urma și nu numerulü viitoru. Se’și ascuță penele fabricanții de co­municate, decă le dă mâna. Se afirme, decă cuteză, contra probelor­ nóstre, că țara întregă nu geme supt tortu­­rele oficiali, supt omorurile oficiali și neoficiali, supt jafurile și pradele întinse pretutindeni. In curendă vomă publica amănun­tele unui or­oră oficială comisă în ju­­deciară Doljiă , asupra unui contri­buabilă , care refusa de-a plăti con­­tribuțiunile pentru a doua ora, și fi­șele nóstre nu se voră putea desminți, precum nu s’aă putută nici cele rela­tive la hoțiele oficiale, însoțite de maltratări și torturi comise în Valea­ Câluge­reșcă, în comuna Țintea și al­tele. Dera pe cândă crimele se confirmă, ce se face ore cu autorii loră? nimică. Prin urmare avemă totă dreptulă a­­fice că guvernul­ întregă este com­plice în aceste jafuri, torturi și omo­ruri. Avemă tot fi dreptul ă se susți­­ne că că acesta țară nu este guver­nată de nesce autorități menite a a­­sigura liniștea, securitatea și dreptulă fie­cărui­a, ci este dată în prada unei bande, care o trateza după cum suntă tratate caravanele de cavalerii pus­­tieroră. Nu de multă, d. deputată Lascară Costină denuncia în Cameră torture abominabile comise în judecială Tu­­tova de ună su­pt prefectă de bună nemți— căci supt regimulă actuală, ori­cine portă ună nume ce amintesce domnirea Fanarioților­ , fia ori­câtă de lipsită de cunoscințe și fără abso­lută nici ună titlu, este ch­rămată di­rectă, fără considerațiune ierarh­ică, a ocupa primele funcțiuni administra­tive. Acestui semnă ală reîntoarcerii domnirii unei caste , se simte mai cu semn peste Milcovă. Acești aleși ai regimului potă fura, tortura, câtă le place, nepedepsirea le este asigurată, suntă de bună nemți. Ce sa făcută ore cu denund­ările d-lui Lascară Costină? Supt prefectură dovedită că a tor­turată, și chiară că a torturată spre a’șî apropria banii ce’i ară fi putută smulge prin torturi, ad­ă perversă la celă mai mare gradă, a fostă pusă de guvernă în posițiune de-a demisiona, pe când­ judele instructoră, care a pro­cedată cu atâta scrupulositate și indi­­pendință la constatarea fapteloră ce i-se denund­aserâ contra suptprefec­­tului, a fosta destituiții. Criminalului i-se lasă onorurile de­novitm­­/H't !'» Magistratur­ă, care a descoperită crimele, este destituatu.. Aceste sunt­ fapte, nu vorbe. Ele caracteriseza, ele infereza regimulă cu sigiliulă celă mai infamantă. Des­­fidemă pe ori­ce cină de animă, pe ori­ce cină onestă, se­­ Jică altă-felu. Péné acolo merge cinismelă acestui regimă, în câtă nu se sfiesce a pu­blica în Monitorulu de astăzi ună felă de comunicată la interpelarea depu­tatului Lascară Costină.Comunicată la interpelare! acesta pentru prima ora s’a văzută. Prin acestă comunicată doctorală primară ală judeciului Ta­tona, supunendu-se neapărată unoră ademeniri, pe cari nu voim să le cer­­cetămă, spune că nu este adevărată că cărnurile torturatului ară fi sărită la două metrii, ci numai că a consta­tată rănile pe corpul ă seă. Prin urmare, se confirmă de către chiară medical­ă, că torturi s’aă făcută, și că ele aă lăsată răni pe corpul­ pacientului. Care póte ere se fia scopulă unui asemene comunicată ? Se esprime are părerea de reă a re­gimului că cărnurile torturatului n­­ă sărită la doui metrii, că torturile n aă ucisă pe suferință, ci că i-aă făcută numai răni pe cârpă ? Și dacă nu acesta este scopulă co­municatului, atunci elă n’are altă menire de­câtă acea-a de-a apăra pe supr prefectură de bună nemți. Se se compare acésta purtare cu acea-a a ministerialul din 186S, în­­tr’una casă pe care nimeni nu l’a ui­tată, și se spună ori­cine unde este dreptatea și moralitatea. Posedămă de mai multe m­ile pro­­cesură-verbală închiriată de judele instructore și procurorele de Tutova asupra faptelor­ nobilului supt pre­­fectă; din ele se constată infama cru­zime a acestui demnă represintată ală guvernului; în­dată ce spațială ne va permite îlă vomă publica, pen­tru ca nu acestă onestă regimă, după ce a destituită pe magistrală, se facă acum se dispară și lucrarea s­a. Se vede că ce va avea d­e a res­punde atunci guvernulă acestui actă oficială, revestită cu semnătura ju­delui instructură, a procurorului și a unui mare minierit de martori ? Va răspunde­­ la sicură cum a res­ponse și în privința ororilor­ comise la Valea­ Calugărescă. Va tăcea cum a făcută și în facia aceloră torturi îngrozi­tore, aceloră asasinate comise de administrațiune asupra doui con­­siliari comunali, cari se opuneau ja­­furilor ă iei. In­islam­ulă Telegrafuln de la 23 curentă, vedemă uă nouă denund­are despre aceste omoruri, făcută de chiar ună colegă alu consilierilor­ uciși; elă spune, supt propria’­ semnătură, că în facia cadavrelor colegilor săi, căroră­a li se făcea autopsia, supt prefectură l’a amenințată că’lă va ucide și pe densulă. Le respundă guvernul la tote aceste fapte ce începu a se constata chiară prin acte oficiale; se probeze, décu­póte, că s’a mai verjuta din timpulă Fanarioțiloră ț,Ora astă­felă guvernată; se probeze că regimul ă actuală nu este ună regimă de codru, nu regimă de pradă și de omoră. Contribuabilulă care a avută ideia de­ a adresa d-lui ministru de finan­­cie­ră epistolă publică prin numărul­ nostru de ieri, îl c întreba „ce felă de condice o fi arendă“. Uă mică lămurire, pentru dumerirea acelui contribuabilă. Că d. ministru are condicele în cea mai mare desordine, nu mai încape nici uă îndouiéla ; este énsé ce­va ca­racteristica în "IAaaWI­ r­A ", d­ya­șialele suntă totă-de-una, deru totă­de-iuia în dauna tesaurului publică, și nici uă singură dată măcară în dauna d-sele. D. ministru este u­ă cină care greșiasce fórte desă socotelile, déru totu-de-una în folosul a d-sele. Póre că acésta particularitate l’a și făcută se trécu de mare financiară : ce e dreptu, décâ cine­va consideră ne­curmatele séle greși­le, desordinea în care i-se află condicele, numai din puntură de vedere ală interesului d-sele personală, tremie neapărată se­­rică, împreună cu Biileau. Adesea uă frumoșii desordine, este una­ efect și ală artei.. D. Mavrogheni­an­ în adeveri­artea acestora frumóse disordine. Câte­va esemple. Supt vodă Gr. Glica din Moldova, se daă salinele în întreprindere. In­tre condițiuni, era și cea­ aca guvernul se dea cărăuși pentîi căratul u sării, și contraco­ulă se plaescu acelă trans­portă cărăușiloră, dte 6 lei suta de oca. Contractului plătesce în consecință d-lui Mavrogheni, și pe atunci minis­tru de financie, chirii pentru­ ună mare ninieră de sute de ca de sare, spre a se găsi și plăti cu cei bani cărăușii necesari. Ei! la ce condică se treca d. Ma­vrogheni acei banul ? n ministeriă nu esista, pe semne, căcd. Mavrogheni îi trecu la condica d-se proprie, și scose cărăuși de beilicu, sică fără plată, pentru căratulu săr. Enie Vodă Ghica, i,­ună Domnitor­ă onestă și Română, biă, aflândă de a­­cesta aretă cam cu isprime condica în care acei bani tren­ să se fiă tre­cuți, și dete ordine se plutescá de îndată cărăușilor ca căraseră sarea. D. Mavrogheni, car atunci abia în­cepea artistica sen eieră financiară, înțelese în fine. Toți se susține că socotela aceloră bai rămase pe de­plină nelămurită, as­felu în­câtă nu se scie cu câtă s’a­lesă cărăușii din frumósa desordine condiceloră mi­nistrului. Altă esemplu: In divanul­ ad-ho­seü în Camera care’i urma,—nu nelucemă bine a­minte, — se decide cercetarea socote­­leloră pe ună numera­are­care de ani în urmă, și se constată că d. Mavro­gheni, ca ministru de finanțe supt Vodă Ghica, a luată nimică mai pu­d­­nr­ii de câtă 50 de mii de galbeni din visteriă, fără se justifice întru nimică întrebuințarea lor. N’avea condici s­ă uitase se treca bagatela de 50 de mii de galbenă. Casiarulă păstra înse dis­tanța d-lui ministru de atunci și de astăzi, prin care constata intrarea acelor­ 50 de mii de galbenă, în propria mâna a d-lui Mavrogheni. De astă dată efectulă artei d-lui mi­nistru era cam pre mare, scandalulă fu și mai mare. Ense desordinile na­ture! ajutară frumósele desordine ale d-lui Mavrogheni. Vodă Ghica se îm­­­pușcase. Beă dérii de Mavrogheni, depunemi solemnă, și cu lacrimi, că o dată acei bani lui Vodă Ghica, spre a’i întrebu­ința în opere naționali. Ideia era forte îngeniosă : cine pu­tea se mai chiar de pe Vodă Ghica la confruntare! Deci nu întreba cine­va de posede chitanța de la Vodă Ghica, răspundea că cum era se cără tocmai de la Vodă asemene chitanță. Încă vă­dată, putea se­­ jică totă ce-i place: Vodă Ghica murise. Astă­felă, grație feluritelor­ sale arte, reeși a dobândi m­ă votă nu de justificare, ci de iertare din partea a­­celei Camere, în considerațiune că con­lucrase cu Vodă Ghica la aducerea nouei stări de lucruri, și că confronta­­rea între d. Mavrogheni și Vodă Ghica dfi VAnia A­n Act.A­nnt.iită. , Ecă derii cum suntă condicele d-lui Mavrogheni, marele financiară , nu suntă de­locă, pentru ca se potă face ce -i place. In urmă ease proda că chiară când sunt condice, anest se pri­cepe a crea opere de artă î naintea că­­rora­ a ară înmărmuri toți financiarii din lume. . De la Vodă Ghica pâné la 1SGG,— ca, m­ă oină cu mari calcule și multe trebuinți ce este,—avusese timpul­ de a perde forte multă în diferite între­prinderi, mai puțină și care de­câtă o­­perațiunea celor­ 50 mii galbeni. Aș­a dojit, ocasiunea împrumutului Oppen­heim nu putea se fi­ perdută, în con­secință comise acea mititică erore de 000,000 franci, cee­a ce face totă 50 mii galbeni, marele financiară are pă­cate cu acestă numără. Este însă sciută că în starea de as­­tă­­i a operațiunilor­ financiare, ase­meni erori nu se potă comite, și nici uă dată ună bancheră n’ară putea re­fusa de-a le repara imediată. Deose­bită de acesta, Statul c­are a res­­punde mereu anuitățile împrumu­tului Oppenheim, prin urmare deci acei 600,000 franci au fostă dați din erore lui Oppenheim, se i se rețină imediată din anuitate. Nimică mai simplu! Fiindă deci că nu i se rețină, resulta că nu buzunarele sale s’aă îm­­plută prin acea artistică erere de 600.000 franci. Se scie cine i-a luată, déra de asta dată n’a murită Vodă Ghica, ca se se potă sever și că operațiune atâtă de nerușinată, ci a murită consciința datoriei ș’a demnității la Români. CORESPONDINȚA PARTICULARĂ ROM­ÂNULU­I. Viena, 1 Martie, 1873. Nerecunoscerea Republicei din Spa­nia de către cabinetele alianc­ei din Berlin­a ’ncepută se uimescá și se ne­liniștesch chiară și pe a fieudo-liberalele organe de publicitate austro-ungare. Respunsul­ comitelui Andrassy la ’ntrebările directe și indirecte, ce i-se facă în tote­­ zilele în acesta privință din partea Ziaristicei, este oă tăcere profundă și misteriosă. Se afirmă că, în cestiunea recunos­­cerii sau nerecunoscerii Republicei din Spania, ar­ fi decurgând­ negociațiuni diplomatice forte seriose între cabine­tele din Viena, Berlin și St. Peters­burg și că opiniunea loră ar­ fi că : starea actuale de lucruri din Spania are numai ună caracteră provisoriă, și prin urmare nu merită ostenela ce pretindă conceptulă și scrierea notei de recunoscere din partea cabinete­­lor­ respective, fiindă­că se pute în­­tâmpla ca situ­ațiunea sö se schimbe iarăși fără veste, mai ’nainte d’a se fi uscată cernela peneloră cu cari­s’aă scrisă. Va fi dora mai oportună să se mai astepte, pene ce Republica se va consolida și va ofere garanții sigure pentru puterea’­ de esistență. Adevĕrul­ este că, cei trei potentați, temându-se ca nu cum­va ideiele și principiele republicane se­­ seres­te că reacțiune persen­lală asupra spiritu­lui democratică ală poporelor, pe cari le stăpânesc și „din grația divină“, era un din grația suveranității na­tiunale nu o o ^HaUino. oo »oornoacă. Republica din Spania, pentru ca astă­­felă se paraliseze și se respândescá neî ncredere în durata Repub­licei. Astă­­felă credă că vor­ pute amăgi popo­­rele, uitândă că se amăgescă numai pe sine și că mai curândn sau mai târjiu Republica va fi singura formă de guvernare onestă și posibile la tote națiunile Europei, cari voră să se renască și să se desvolte ’n deplină li­bertate. Nu va trece multă, și regalitatea va deveni uă anomalia, uă absurditate, asemenea feudalismului și pretorianis­­mului, care astă­­i trage se merit. Po­­pórele, deșceptate și luminate, se vor­ convinge că nimeni nu este demnă se dispune de sartea loră, de câtă ele și numai ele, pentru că suntă suverane. Un poporan póte comite nici uă dată crima d’a ’și usurpa suveranitatea prin loviri de stază, fiind că suveranitatea este fină dreptă ș’ună atribuită ce se nasce și se­ stinge d’uă dată cu elă. Afară de poporă, nu existe altă suve­ranitate politică și, déca esiste, ea este ilegitimă, fiindă c’a fostă ușurpată. Citindă istoria poporelor­ moderne, vomă găsi­tă greșială, care a fostă și va mai fi încă principala causă a su­­ferințeloră ce­ aă încercată, ș’acestă greșitală este slăbiciunea și orbirea d’a renuncia la suveranitate, în favorea câtoră­va familii, care apoi au deve­nită asupritorii și tiranii soră, fără pietate și fă­ră consciința. Pen’acumii poporele au fostă guver­­­nate prin frică, prin fanatismă, prin superstițiunile religiuniloră falsificate și prin forță. Dérit, grațiă abusuriloril, crimeloră și sceleratețeloră ce s’aă co­misă în numele suveranității usurpate ș’alil religiuniĭ, popórele abia acum începă se v­rja și se se convingă c’au fostă încetate și trădate în modulă celă mai perfidă. Mântuirea și resbu­­narea loră nu și-o voră pute afla de­câtă numai în emanciparea fisică și spirituale, prin res­tur­narea idoliloră falși și mincinoși înaintea cărora, ca­uverane, au făcută secuii întreg strântite în pulbere, ca nece sclave. Aceste idei, adoptate și profesate de popore, voră pune capeta tiraniei și

Next