Romanulu, februarie 1873 (Anul 17)
1873-02-25
ANULU ALU SEPTE-SPRE PECELE VOESCE ȘI TEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adirca sezii la administrațiunea diartului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațială de 30 litere 40 bani In pagina a 111, linia 2 Ici. A se adresa LA PARIS: la d-nii Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LAWIEXA:la d-nii llausenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori ți orî-ce trăniiteri îndraiHittc vor fi fi retușate.Articlele nepublicate se vor arde. 20 «ANI EXEMPLARULU. Redactiunea și Administrațiunea, Strada Academiei. (B) Editiunea de dimindta In Senată s’a tratată la secretă uă cestiune scabrosă. Guvernul vrea se mulțămescă unora Senatori pentru servila loră ascultare, creându-le diurne; acei Senatori și-au arătată îndată recunoscința, ștergendă cu totulă interpelarea d-lui Deșliu de la ordinea jilei. Veiji astăferă de trebși ore le înțelege și d. Mavrogheni! DUMINECA, 25 FEBRUARIU, 1873. LTJMINEZA-TE SI VEI FI o ABONAMENTE In Capitale: unii ami 18 lm; și 5»e luni 21 M_tru! luni 12 lel; ua lună, 5 l șni Districti: unii ami 58 lel; șese luni 20 lei trei luni 15 lel; uă lună 0 lel. Francia, Italia și Anglia, pe trimiși,ru Ir. '.0. Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS la d. Durmilla" legrain, Rue de l’ancienne carnedie 5, și la d-nil Órain et Micoud, 9, rue Lrouot, 9. LA AVIENA: lad. B. D. Popovici,Fleischmarkt, 15. Khrora, Síp.-, Guvernul ii crede de cuviință a ne da, prin Monitondu de astăzi, unu suplmentu la unu comunicată ală seu anteriori. Neavendă de câtă a ne felicita de atențiunea guvernului pentru Ilomânulu, de astă dată îl vomă mulțămi cu deosebire de ostenela ee’șî dă de-a confirma prin clone comunicate esactitatea domindăriloră nóstre. In primul comunicații se constata existența tutorii faptelor denundate de noi. In privința uciderii a trei cărbunari, după ce constata esactitatea faptului, spunea că administrațiunea este în urmărirea culpabililor. Prin suplimentul de comunicată ce ne dă astăzii, spune că culpabilii s’aă prinșii, resultă deci lamuritü, că atunci cândă faptulă a fostă demindată de noi, culpabilii nu se prinseseră, și póte numai grație imboldirilor n nóstre s’aă putut prinde. In facia nnoră asemeni cestiuni de faptă, după ce mulțămiramă, guvernului de atențiunea ce ne acordă, suntem nevoiți a-i atrage atențiunea și asupra frasei plină de rea credință cu care se termină comunicatul ü, elădice că acestea se publică „spre desmințirea, celoră inserate în diaburu Românulu,“ pe cândă oricine vede că ele se publică tocmai din contra, „spre confirmarea“ denundăriloră nóstre. Neapărată că nene ne placă forte multă aceste comunicate, cari facă pe publică se’șî bată jocă de una atâtil de straniu modă de-a ne destainte. Vomă așa dori! de acesta poftă de comunicare a guvernului, semuau am experiență ca numai atunci nu ne dă, cândă este strînsă pre de-aprope și ori ce cale de șiovăire îi este închisă. Publicarăm, spre exemplu, un lung șiri de fapte revoltatore, atâtă din judecială Prahova câtă și din judeciulă Romanați, câtă și mai cu semn din judeciulă Argeșiă, și altele, derunci arămă procederea derisprre de-a se pune pe petițiuni, cari se plângă contra prefecților, resoluțiunea ca totă prefecții se cerceteze decă plângerile suntă exacte. Ei bine, unde suntă comunicatele desmințătore ? nicâini. Bine face guvernu să se tacă, căci oricâtă ar suci și interverti faptele și fisele, nu va reuși de câtă a ne da totă atâtea confirmări, pe câte denundărî facemă. Publicarămă și ferină epistolă a funii contribuabilă din Prahova, către iscusitulai banchiără ală Statului. Se respundă decă pate iscusitulă banchieră. Nici unul din miniștrii nu póte crice că n’are obiceiă de-a respunde, căci este enormă numerulü comunicateloră, nu desminzătore, ci confirmătore, ce ne deferă de cândă suntă la putere. Urmămă și astăzi mai la vale șirulă fapteloră din Prahova; îlă vomă urma și nu numerulü viitoru. Se’și ascuță penele fabricanții de comunicate, decă le dă mâna. Se afirme, decă cuteză, contra probelor nóstre, că țara întregă nu geme supt torturele oficiali, supt omorurile oficiali și neoficiali, supt jafurile și pradele întinse pretutindeni. In curendă vomă publica amănuntele unui ororă oficială comisă în judeciară Doljiă , asupra unui contribuabilă , care refusa de-a plăti contribuțiunile pentru a doua ora, și fișele nóstre nu se voră putea desminți, precum nu s’aă putută nici cele relative la hoțiele oficiale, însoțite de maltratări și torturi comise în Valea Câlugereșcă, în comuna Țintea și altele. Dera pe cândă crimele se confirmă, ce se face ore cu autorii loră? nimică. Prin urmare avemă totă dreptulă afice că guvernul întregă este complice în aceste jafuri, torturi și omoruri. Avemă tot fi dreptul ă se susține că că acesta țară nu este guvernată de nesce autorități menite a asigura liniștea, securitatea și dreptulă fiecăruia, ci este dată în prada unei bande, care o trateza după cum suntă tratate caravanele de cavalerii pustieroră. Nu de multă, d. deputată Lascară Costină denuncia în Cameră torture abominabile comise în judecială Tutova de ună supt prefectă de bună nemți— căci supt regimulă actuală, oricine portă ună nume ce amintesce domnirea Fanarioților , fia oricâtă de lipsită de cunoscințe și fără absolută nici ună titlu, este chrămată directă, fără considerațiune ierarhică, a ocupa primele funcțiuni administrative. Acestui semnă ală reîntoarcerii domnirii unei caste , se simte mai cu semn peste Milcovă. Acești aleși ai regimului potă fura, tortura, câtă le place, nepedepsirea le este asigurată, suntă de bună nemți. Ce sa făcută ore cu denundările d-lui Lascară Costină? Supt prefectură dovedită că a torturată, și chiară că a torturată spre a’șî apropria banii ce’i ară fi putută smulge prin torturi, adă perversă la celă mai mare gradă, a fostă pusă de guvernă în posițiune de-a demisiona, pe când judele instructoră, care a procedată cu atâta scrupulositate și indipendință la constatarea fapteloră ce i-se denundaserâ contra suptprefectului, a fosta destituiții. Criminalului i-se lasă onorurile denovitm/H't !'» Magistratură, care a descoperită crimele, este destituatu.. Aceste sunt fapte, nu vorbe. Ele caracteriseza, ele infereza regimulă cu sigiliulă celă mai infamantă. Desfidemă pe orice cină de animă, pe orice cină onestă, se Jică altă-felu. Péné acolo merge cinismelă acestui regimă, în câtă nu se sfiesce a publica în Monitorulu de astăzi ună felă de comunicată la interpelarea deputatului Lascară Costină.Comunicată la interpelare! acesta pentru prima ora s’a văzută. Prin acestă comunicată doctorală primară ală judeciului Tatona, supunendu-se neapărată unoră ademeniri, pe cari nu voim să le cercetămă, spune că nu este adevărată că cărnurile torturatului ară fi sărită la două metrii, ci numai că a constatată rănile pe corpul ă seă. Prin urmare, se confirmă de către chiară medicală, că torturi s’aă făcută, și că ele aă lăsată răni pe corpul pacientului. Care póte ere se fia scopulă unui asemene comunicată ? Se esprime are părerea de reă a regimului că cărnurile torturatului nă sărită la doui metrii, că torturile n aă ucisă pe suferință, ci că i-aă făcută numai răni pe cârpă ? Și dacă nu acesta este scopulă comunicatului, atunci elă n’are altă menire decâtă acea-a de-a apăra pe supr prefectură de bună nemți. Se se compare acésta purtare cu acea-a a ministerialul din 186S, într’una casă pe care nimeni nu l’a uitată, și se spună oricine unde este dreptatea și moralitatea. Posedămă de mai multe mile procesură-verbală închiriată de judele instructore și procurorele de Tutova asupra faptelor nobilului supt prefectă; din ele se constată infama cruzime a acestui demnă represintată ală guvernului; îndată ce spațială ne va permite îlă vomă publica, pentru ca nu acestă onestă regimă, după ce a destituită pe magistrală, se facă acum se dispară și lucrarea sa. Se vede că ce va avea de a respunde atunci guvernulă acestui actă oficială, revestită cu semnătura judelui instructură, a procurorului și a unui mare minierit de martori ? Va răspunde la sicură cum a response și în privința ororilor comise la Valea Calugărescă. Va tăcea cum a făcută și în facia aceloră torturi îngrozitore, aceloră asasinate comise de administrațiune asupra doui consiliari comunali, cari se opuneau jafurilor ă iei. Inislamulă Telegrafuln de la 23 curentă, vedemă uă nouă denundare despre aceste omoruri, făcută de chiar ună colegă alu consilierilor uciși; elă spune, supt propria’ semnătură, că în facia cadavrelor colegilor săi, cărorăa li se făcea autopsia, supt prefectură l’a amenințată că’lă va ucide și pe densulă. Le respundă guvernul la tote aceste fapte ce începu a se constata chiară prin acte oficiale; se probeze, décupóte, că s’a mai verjuta din timpulă Fanarioțiloră ț,Ora astăfelă guvernată; se probeze că regimul ă actuală nu este ună regimă de codru, nu regimă de pradă și de omoră. Contribuabilulă care a avută ideia de a adresa d-lui ministru de financieră epistolă publică prin numărul nostru de ieri, îl c întreba „ce felă de condice o fi arendă“. Uă mică lămurire, pentru dumerirea acelui contribuabilă. Că d. ministru are condicele în cea mai mare desordine, nu mai încape nici uă îndouiéla ; este énsé ceva caracteristica în "IAaaWI rA ", dyașialele suntă totă-de-una, deru totăde-iuia în dauna tesaurului publică, și nici uă singură dată măcară în dauna d-sele. D. ministru este uă cină care greșiasce fórte desă socotelile, déru totu-de-una în folosul a d-sele. Póre că acésta particularitate l’a și făcută se trécu de mare financiară : ce e dreptu, décâ cineva consideră necurmatele séle greșile, desordinea în care i-se află condicele, numai din puntură de vedere ală interesului d-sele personală, tremie neapărată serică, împreună cu Biileau. Adesea uă frumoșii desordine, este una efect și ală artei.. D. Mavroghenian în adeveriartea acestora frumóse disordine. Câteva esemple. Supt vodă Gr. Glica din Moldova, se daă salinele în întreprindere. Intre condițiuni, era și cea aca guvernul se dea cărăuși pentîi căratul u sării, și contracoulă se plaescu acelă transportă cărăușiloră, dte 6 lei suta de oca. Contractului plătesce în consecință d-lui Mavrogheni, și pe atunci ministru de financie, chirii pentru ună mare ninieră de sute de ca de sare, spre a se găsi și plăti cu cei bani cărăușii necesari. Ei! la ce condică se treca d. Mavrogheni acei banul ? n ministeriă nu esista, pe semne, căcd. Mavrogheni îi trecu la condica d-se proprie, și scose cărăuși de beilicu, sică fără plată, pentru căratulu săr. Enie Vodă Ghica, i,ună Domnitoră onestă și Română, biă, aflândă de acesta aretă cam cu isprime condica în care acei bani tren să se fiă trecuți, și dete ordine se plutescá de îndată cărăușilor ca căraseră sarea. D. Mavrogheni, car atunci abia începea artistica sen eieră financiară, înțelese în fine. Toți se susține că socotela aceloră bai rămase pe deplină nelămurită, asfelu încâtă nu se scie cu câtă s’alesă cărăușii din frumósa desordine condiceloră ministrului. Altă esemplu: In divanul ad-hoseü în Camera care’i urma,—nu nelucemă bine aminte, — se decide cercetarea socoteleloră pe ună numeraarecare de ani în urmă, și se constată că d. Mavrogheni, ca ministru de finanțe supt Vodă Ghica, a luată nimică mai pudnrii de câtă 50 de mii de galbeni din visteriă, fără se justifice întru nimică întrebuințarea lor. N’avea condici să uitase se treca bagatela de 50 de mii de galbenă. Casiarulă păstra înse distanța d-lui ministru de atunci și de astăzi, prin care constata intrarea acelor 50 de mii de galbenă, în propria mâna a d-lui Mavrogheni. De astă dată efectulă artei d-lui ministru era cam pre mare, scandalulă fu și mai mare. Ense desordinile nature! ajutară frumósele desordine ale d-lui Mavrogheni. Vodă Ghica se împușcase. Beă dérii de Mavrogheni, depunemi solemnă, și cu lacrimi, că o dată acei bani lui Vodă Ghica, spre a’i întrebuința în opere naționali. Ideia era forte îngeniosă : cine putea se mai chiar de pe Vodă Ghica la confruntare! Deci nu întreba cineva de posede chitanța de la Vodă Ghica, răspundea că cum era se cără tocmai de la Vodă asemene chitanță. Încă vădată, putea se jică totă ce-i place: Vodă Ghica murise. Astăfelă, grație feluritelor sale arte, reeși a dobândi mă votă nu de justificare, ci de iertare din partea acelei Camere, în considerațiune că conlucrase cu Vodă Ghica la aducerea nouei stări de lucruri, și că confrontarea între d. Mavrogheni și Vodă Ghica dfi VAnia An Act.Annt.iită. , Ecă derii cum suntă condicele d-lui Mavrogheni, marele financiară , nu suntă delocă, pentru ca se potă face ce -i place. In urmă ease proda că chiară când sunt condice, anest se pricepe a crea opere de artă î naintea cărora a ară înmărmuri toți financiarii din lume. . De la Vodă Ghica pâné la 1SGG,— ca, mă oină cu mari calcule și multe trebuinți ce este,—avusese timpul de a perde forte multă în diferite întreprinderi, mai puțină și care decâtă operațiunea celor 50 mii galbeni. Așa dojit, ocasiunea împrumutului Oppenheim nu putea se fi perdută, în consecință comise acea mititică erore de 000,000 franci, ceea ce face totă 50 mii galbeni, marele financiară are păcate cu acestă numără. Este însă sciută că în starea de astăi a operațiunilor financiare, asemeni erori nu se potă comite, și nici uă dată ună bancheră n’ară putea refusa de-a le repara imediată. Deosebită de acesta, Statul care a respunde mereu anuitățile împrumutului Oppenheim, prin urmare deci acei 600,000 franci au fostă dați din erore lui Oppenheim, se i se rețină imediată din anuitate. Nimică mai simplu! Fiindă deci că nu i se rețină, resulta că nu buzunarele sale s’aă împlută prin acea artistică erere de 600.000 franci. Se scie cine i-a luată, déra de asta dată n’a murită Vodă Ghica, ca se se potă sever și că operațiune atâtă de nerușinată, ci a murită consciința datoriei ș’a demnității la Români. CORESPONDINȚA PARTICULARĂ ROMÂNULUI. Viena, 1 Martie, 1873. Nerecunoscerea Republicei din Spania de către cabinetele aliancei din Berlina ’ncepută se uimescá și se neliniștesch chiară și pe a fieudo-liberalele organe de publicitate austro-ungare. Respunsul comitelui Andrassy la ’ntrebările directe și indirecte, ce i-se facă în tote zilele în acesta privință din partea Ziaristicei, este oă tăcere profundă și misteriosă. Se afirmă că, în cestiunea recunoscerii sau nerecunoscerii Republicei din Spania, ar fi decurgând negociațiuni diplomatice forte seriose între cabinetele din Viena, Berlin și St. Petersburg și că opiniunea loră ar fi că : starea actuale de lucruri din Spania are numai ună caracteră provisoriă, și prin urmare nu merită ostenela ce pretindă conceptulă și scrierea notei de recunoscere din partea cabinetelor respective, fiindăcă se pute întâmpla ca situațiunea sö se schimbe iarăși fără veste, mai ’nainte d’a se fi uscată cernela peneloră cu caris’aă scrisă. Va fi dora mai oportună să se mai astepte, pene ce Republica se va consolida și va ofere garanții sigure pentru puterea’ de esistență. Adevĕrul este că, cei trei potentați, temându-se ca nu cumva ideiele și principiele republicane se sereste că reacțiune persenlală asupra spiritului democratică ală poporelor, pe cari le stăpânesc și „din grația divină“, era un din grația suveranității natiunale nu o o ^HaUino. oo »oornoacă. Republica din Spania, pentru ca astăfelă se paraliseze și se respândescá neî ncredere în durata Republicei. Astăfelă credă că vor pute amăgi poporele, uitândă că se amăgescă numai pe sine și că mai curândn sau mai târjiu Republica va fi singura formă de guvernare onestă și posibile la tote națiunile Europei, cari voră să se renască și să se desvolte ’n deplină libertate. Nu va trece multă, și regalitatea va deveni uă anomalia, uă absurditate, asemenea feudalismului și pretorianismului, care astăi trage se merit. Popórele, deșceptate și luminate, se vor convinge că nimeni nu este demnă se dispune de sartea loră, de câtă ele și numai ele, pentru că suntă suverane. Un poporan póte comite nici uă dată crima d’a ’și usurpa suveranitatea prin loviri de stază, fiind că suveranitatea este fină dreptă ș’ună atribuită ce se nasce și se stinge d’uă dată cu elă. Afară de poporă, nu existe altă suveranitate politică și, déca esiste, ea este ilegitimă, fiindă c’a fostă ușurpată. Citindă istoria poporelor moderne, vomă găsită greșială, care a fostă și va mai fi încă principala causă a suferințeloră ce aă încercată, ș’acestă greșitală este slăbiciunea și orbirea d’a renuncia la suveranitate, în favorea câtorăva familii, care apoi au devenită asupritorii și tiranii soră, fără pietate și fără consciința. Pen’acumii poporele au fostă guvernate prin frică, prin fanatismă, prin superstițiunile religiuniloră falsificate și prin forță. Dérit, grațiă abusuriloril, crimeloră și sceleratețeloră ce s’aă comisă în numele suveranității usurpate ș’alil religiuniĭ, popórele abia acum începă se vrja și se se convingă c’au fostă încetate și trădate în modulă celă mai perfidă. Mântuirea și resbunarea loră nu și-o voră pute afla decâtă numai în emanciparea fisică și spirituale, prin resturnarea idoliloră falși și mincinoși înaintea cărora, cauverane, au făcută secuii întreg strântite în pulbere, ca nece sclave. Aceste idei, adoptate și profesate de popore, voră pune capeta tiraniei și