Romanulu, martie 1873 (Anul 17)
1873-03-28
284 Madrid, 1 Aprilie, 1873. Banda carlistă a lui Cucala a fost abătută de trupele republicane ’n provincia Valencia, a lui Santa-Cruz a fost surprinsă la Nsernicide. Santa-Cruz a scăpată cu fuga. țfiarială Imparțial crede că 'n consiliere miniștrilor, politica energică , susținută de d. Castelar, începe se prevaleze. La Palma s’a făcută uă manifestațiune liberale. ROMANUL D 28 MARTIR 1873 părea că planeză d’asupra tuturoră capetelor îi și palpită ’n tóte âuimile. Un țară ’n care patriotismulă realiseza asemenea minunî nu póte nici se pară nici se ducă multă timpă uă viață lânceisitore: are chiară în sine isvorulă regenerării séle, seva puternicei séle vitalități viitore. Astăfelă Spania, care a pusă șepte sute de ani spre a ’ngenuchia islamismulă și totu atâta timpă ca se restórne teocrația și regalitatea, are se ’și păstreze c’uă gelosă pasiune, pentru că perioda indefinită, singura formă de guvernământă posibile astăzi, Republica. Desființarea sclavagiului s’a votată în condițiune escelente, d. Figueras profita de disposițiunile adunării spre a dobândi suspensiunea ședințelor, adică propria’ disoluțiune. Pe cândă la rigore cestiunea sclavagiului s’ară fi putută amâna, a ’nchiderii adunării era intimă legată cu esistența Republicei, care era amenințată celă puțină două cursă, d’uă mistificare de la sfîrșirea ultimei crise ministeriale. Câtă despre comisiunea permanente care are se resume puterile fostei camere, ea nu pate face nimică în contra guvernului, a cărui acțiune se ’ntinde acum asupra întregului organismei sociale. Președintele actuale al Republicei spaniole nu escelază numai prin tactica parlamentară , mai are și temperamentală unui diplomată într’unu gradă forte înaltă. Astăfelă la Barcelona de Figueras, vorbindun linera, ascultându pe alții, făcu se renască ’ncrederea și răsipi prevențiunile. Bancherii acestei poporate cetăți îî puseră la disposițiune sume considerabile : cinci spre-ijece batalione de voluntari se organisară ’n timpul scurtei sale șederi în acelă orașă și regimentele armatei regulate, pe care faimosul Garninde le lăsase se mucedescâ ’n garnisone, urmărescă cu activitate bandele carliste ale lui Sabelli, Castells și Tristany. Ună guvernă de ordine ară fi procedată cu totul din contra , împușcăturile, uciderile, întemnițările și proscripțiunile i-s’aru fi părută maî logice și mai eficace. Miniștrii țină consilie dese. lutr’uă ședință d. Castelur, care ’șî arăta pe fiacare ’i calitățile de omă de stată pe care nimeni nu i-le presupunea, susținu necesitatea d’a se restabili imediată ordinea publică în tote provinciele ș’uă rigurosă disciplină 'n armată, pentru ca alegerile generale din luna lui Main se se potă face ’n cele mai bune condițiunî posibile și ca viitorea constituantă se fia exacta și fidela representațiune a țereî. SENATUL II. Ședința de Luni, 26 Martiri, 1873. Ședința se dechide la orele 2 p. m., supt președința d-lui Al. Orescu, vice-președinte, cu 40 senatori presințî și cu formalitățile cotidiane. D. ministru de financie citesce raesagială pentru acordarea unei pensiuni viagere d-nei Maria Beldimanu. Se continuă cu disensiunea art. 1 din proiectul de lege pentru creditulă funciară. I. T. Veisa arătă că, prin acestă articlu, după cum l’a votată camera, se escludă capitaliștii, și numai astăfelă cum l’aă modificată delegații acestă articlu sfărâmă privilegiulă. Trebuie se vedemă —<rice d-sea—daca este utile a se forma una credită fondată de către proprietari, saă mai bine a se lase câmpulă liberă concurinței, ca mai târziu se vie și creditulă de capitaliști? Garanțiele mutuale au fostă prima basă a diferitelor asociațiilur de la ’nceputu. Déca acesta sistemă a adusă orecare avantagie, onse și reală a fostă destulă de însemnată, căci ea nu ajuta întrunituică pe proprietarii grevați, ci intesiia numai pe agricultori. Uuă ală douilea ren este ca totu proprietarulu împrumutată se remâie cu jumătate din proprietatea sea solidară pentru restulă împrumuturi]oră. Tóte acestea dispară in sistema capitaliștiloru. Sistema d’aulain a fostă respinsă ’n tóte țările, îndată ce s’aă ve<jută avantagiere cele d'âulâiu, c áré este mai putferibil. A stârji este cestiunea ca senatulă se se pronunțe pentr’ună modă sau altulă, între sistema proprietariloră și sistema capitaliștiloră. S’au disă multe vorbe în privința celoră ce combată pro'edura basată pe sistema proprietariloră și mai cu sema de unele biare de presă. Ense se vede că daca ele erau fundate. D. Veisa citeza aci cuvintele d-lui Royer prin care combate sistema proprietariloră, care are dreptă resultată suirea esorbitante a dobânujilor. Ea presupune esistența, abundința de capitaluri în țara unde se i ntroduce, pe cândă la noi, din contra, voimă a atrage capitalurile prin mijlocele cele mai practice, căci nu le avemă îndestulătore. Prin acesta nu vrea se combată capitalurile din țară, înse ele nu suntă abundinte, ceea ce face ca dobânda se fia forte grea. Cândă s’a ivită ideia ca creditulă fondară se nu serve numai proprietarilor ce voră se se ]mprumute, ci se aducă uă utilitate generale, atunci s’a admisă sistema creditului foncară fondată de capitaliști. D. Josseau, pe care ’lă citază, combate, ijiie d. Veisa, fundarea unei asemene instituțiuni în Francia pe baza garanțielor colective și spune că totădauna debitorele e obligată a răspunde capitalulă împrumutată. Delegații secțiuniloră au admisă esistența ambelor principie : sistema prin capitaliști și cea prin proprietari. D. Ion Ghika a susținută ieri că amândouă ’mpreună nu potă esista. Opiniunea d-lui Ion Ghika este respectabile, înse suntă multe argumente care probază și din contra. De acea a d-sea citezază legea Franciei prin care se autoriză ambele sisteme și însușî raportul delegaților, în care se citeza țări în care esistă amândouă. Chiară în Basarabia, că provincia rusă vecină cu noi, există uă bancă fonciară fundată de capitaliști, case care nu face de câtă transacțiune, operațiuni fondare, de împrumuturi pe mobile și imobile. Scopul principale ală creditului foncară este scăderea dobâiuriloră. Ună momentă ense nu se póte pune -n dublă că acestă scopă nu se ajunge mai lesne decâtă cu sistema capitaliștiloră asociați, care ne voră aduce afluință de bani efteni, cu dobândi mici. Atunci scrisurile fondare voră avé valore, vorul îl cautaie și creditu'l fondarií ară înflori, moșiele s’ară cultiva mai bine și totă țăra ară profita. Va fi ânse cu totulă din contra ca sistema capitaliștilor. Acea asociațiune nu va ave bani, scrisurile’ fondare voră fi fără valore, proprietarii voră fi și mai aberați. Deră se <zice că ambele sisteme nu potă crește, căci se vor ruina una prin alta. Dară cine ne silesce se ne îngrijimă de perire? Cândă asociațiunea capitaliștilor o va ucide p’a proprietarilor, va fi atâtă mai bine, căci o va ucide prin înlesnirea de bani, prin scăderea de dobânde. Împrumutătorul, din causa lipsei de capitaluri, va suferi ua reducere enormă la scrisurile fondate, și nici nu va mai pute face alte împrumuturi, pentru că jumătate din proprietatea sa este îngagiată pentru alții. Elăderă greutăți cari ne facă a admite sistema capitaliștilor, care va face se dispară tóte aceste inconvențiate. Și ore proprietarii de imobile urbane nu trebuie se profite și ei de creditură funciară, cândă și pentru ei dobânda este enorma? Asemenea și industria și comercialu vor profita de năpotrivă, căci micșiorarea dobenziloră va înlesni transacțiunile, eră productele nóstre vară pute trece mai cu înlesnire și ’n alte țări. Și pentru ce presa se arunce feră de felu de vorbe asupra omenilor, carii îșî susțină cu curagiă opiniunile? Pentru ce se atace individualminte, amestecândă și interese personale? Ei, acesta nu se face pentru prima oră, căci ensuși senatulă a fostă calomniată că mai mulți membrii ai seî ară fi luată bani pentru ca se voteze legea drumurilor de seră. Ce-a făcută senatură? A disprețuită acea presă: prin urmare astă-feră va face și d-sea. Daca pentru prima oră se face esperiență ’n țară cu un asemenea instituțiune, ei bine, pentru ce se se puie restricțiuni și se nu se lase câmpulă liberă concurințiî? De aceaa delegații aă admisă ambele sisteme, ș’acâsta ’u interesulu ânsușî ală proprietății fondare. D. Iouă Ghika ad zisă că banulă e lacomă. Ceră totă e mai bună lăcomia de câtă lipsa baniloră, și aci nu e vorba de omenii lacomi: creditulă se inființază ’n ajutorulu omeniloră prudinți, ca se’șî potă ameliora diferitele loră ramure de activitate. Dintre dlone case cari vându obiecte, putemu condamna noi pe cineva se mergă a cumpăra de la cea cu prețuri mai scumpe? Toții așia arii fi cându s’ar fi înființa unii singurii creditii pentru timpii de 10 ani, făr’a sei deca póte funcționa 10 ani și decă ’n timpului acesta diferitele condițiuni de astăzi nu se voră schimba? Guvernulu a declarații ieri că va ave aceași purtare ca și ’n cameră, susțiindă și ’n senată ca și ’n adunare, reducerea la 2 ani a terminului de 10 ani. Acesta opiniune este prudinte din partea guvernului și utile pentru țară. Unele persone <Jică se nu se modifice nimicii din proiectulă votată de cameră, cu tote că conține lacune, căci a’lu modifica este a’să respinge. Totul asemenea susținu și unele organe ale presei. Deru ati fostă legi multă mai grave cari s’aă votată, și cu tote astea presa n’a mai cerută se se primescă nemodificate. Deci nu după <Jtare, ci după interesulă țereî trebuie se ne conducemă și — decă legea se va modifica ’n senată— camera va fi destulă de patriotă, pentru ca se s’adune din noă și s’o voteze ierășî. Decă senatulă găsesce că legea e utile, perfectă, voteze-o nemodificată. N’o pute case primi astăfelă, pe câtă timpă ea stabilesc o lungură timpă de 10 anî, nereducerea dobânziloră, înlăturarea concurinții etc. Și d-sea doresce ună credită funciară, care se ’nflorescă cum înfloresc« în alte țerî, ense acesta numai prin sistema capitaliștiloru, ca scrisurile fonciare se atragă deplina ,’ncredere a capitalurilor străine. Proprietarii fiind interesațî, capitaliștii străini fiind descluși, scrisurile fonciare nu voră ave nici ună credită, și totă la capitaliști trebuiescă se se găsescă bani pe acele valori. Decă e astăfelă, pentru ce are se mai alergămă la muncă intermediară, la proprietarii de moșii, cândă e mai bine a nu da diferitele avantagie din lege, adoptându sistema capitaliștilor. . Noi trebuie, nu se ținemu comptă de ’mprejurări, ci se fisămă mai multă la modulă d’a găsi bani. D. I. Deșlia aretă că pene ieri se credea din majoritate, și aici se vede ’n minoritate. In secțiunea IV, din care face parte, majoritatea era pentru adoptarea proiectului astăfelă cum ilă votase camera; d. Bâțcovenii e aleșii delegați, se’ntri. ««.* voi' s culți UC" legați și, în loc d’a susține ideile majoritățiî ce l’a alesă, ale majoritățiî secțiunii, și astăfelă a se uni cu dd. Solomonă și Stănulescu, vine de susține cu totul din contra. Acesta procedere nu mai e de înțelesă, prin urmare d-sea va combate și pe guvernă și pe raportare. Guvernulă e presintată camerei proiectulă elaborată de proprietarii români, cu declarațiunea că ’i îi susține. Camera l’a modificată și, adoptându mai multe amendamente, a făcută ca acestă copilă se fiă șchiopă și cioată. Raportulă delegaților senatului nu e apoi nici elă altă da câtă uă măciucă,, care vine se ’i dea ,’n capă. Președintele miniștrilor a spusă că susține legea votată de cameră, dară cere reducerea termenului la 2 ani. Aceste cuvinte sunt grave, căci ’nsemneză că, de nu se va admite acelă temenu de 2 aui, legea nu va fi sancționată. Purtarea guvernului e curiosă. Miniștrii n’aă făcută nici reserve, nici n’aă disolvată camera, ci aă votată legea — deși 2 miniștrii au votată contra, orda<sî vină se ’i câră modificarea in senată. S’acredelegiiî că nu trebuie se esiste pe 10 anî uă singură sistemă, aceaa a proprietariloră. D'3. Bâțcovoiu și Veisa susținu pe capitaliști, pentru ca se fiă banî. Deru are și că dată d-loru sema déca banca de capitaliști d’aru înpedica banca fonciară și déca ’n țera uoskă este totu ca și ’n alte țerî? Nu, Etă uă faptă . Doui cârciumarî dintr’un sati îșî făceaă concurință. Ce aă făcută? S’aă inț plesă intre ei și, în locă de 2 lei ocaua de vină,iupu -o 3, și locuitorii au fost siliți s’o cumeze cu 3 lei. Astă-felă va fi și cu multele bănci, pe cândă, din contra, uă singură bancă funcționându in limitele legii, va înlătura totă reală. Totă de capitalist aă fost și bancele de pene aijî la noi și d’aceia proprietarii și-aă perdută averile. Termenul de două ani ? Deru e posibile are ca ne ani acâtă instituțiune se se desvolte și se se consolideze? Mai bine deră s’ară cere respingerea legii, decâtă reducerea termenului la imposibilitate. S’a vorbită de viiiurile legii. In adeveră suntăm ca multe laiune, dară ele se vor repara cu timpulă și pr e speriență. Raula din Austria a fostăai târiu modificată, în a treia legislatură, și nimică nu ne opresce d’a face și noi asemenea. Déca a’i se va respinge legea, nu ne vom maî întâlni cu ea. Camera deputațiloră nici a<tî nu s’a completată și nu seimă deca ea va primi modificările senatului. Prin urmare cestiunea va merge din amânare ’n amânare. De aceaa rogă pe senatori a primi legea cum s’a votată de cameră, ord pe guvernă îlă invită a presinta ’n curendă uă lege pentru banca de scumptă, care e forte necesară. . . D. Veisa a vorbită despre capitaluri. Ei bine, avemă capitaluri, dară staă închise. Votândă legea de faciă, acești bani vor i eși la lumină și se voră da ’n circulațiune. Dovada e împrumutură domeniale, făcută cu bani din țară și aprope numai de Rosfianî. Déca va fi nevoie și de capitaliști, de baniî lord, are ce ne opresce ca — chiară funcționândă banca fonciară — se renimă cu ună noă proiectă de lege. D. Weisa s’a supărată grozavă pe presă, pe jiarie. Are cuvântă, căci i s’a părută a fi insultată, ânse . . . cine primesce laude, trebuie se s’ascepte și la critice, țflamulă Fressa a susținută pe d. Veisa și Tu lăuda cândă cu propunerea pentru modificarea constituțiunii. D. Veisa. «Nemănulă» de a<ji: uite ’lă. D. Deșliu. Presa nu se póte disprețui, și d. Veisa nu vorbia de dânsa totu astăfelă atunci când ă 'lă lăuda. Presa e uă putere ’n stată și d. Veisa o scie forte bine. Toți recomandă patriotismul, după cum Tu înțelegă. Defectulă ce se observă ’n lege e că clasa de josu nu se bucură de avantagiele ei. Dară îî va veni rândulă, căci sperămu că guvernul ă de a<fi n’o țină câtă lumea și vomă prelungi termenulă instituțiunii. Se ne grăbimu a vota legea ca se ’î vedemă bunurile și d-se a rogă pe senată se respingă amendamentele comitatului delegaților, căci, îndată ce art. I se va schimba, votéza și contra legii, căci art. I o modifică întru tote. D. Sepicrenu, ministru de justiția, susține că, daca e vr’uă lege care se ’alăture orî-ce preocupare, de bună sema nu póte fi alta de câtă creditulă fonciară. Aij’ ense se desbate <• ^ © î 0.’na. a.Vilm’Ppp. nu ’iȘi avea loculu, căci e mai multă uă ne’nțelegere, de câtă uă diversitate de tendințe. De“ vomă persista ’n înverșiunare, consecințele nu potă fi de câtă displăcute. Reulă după d-sea e totă celă semnalată pân’ acum. Póte fi ună guvernă, uă cameră, ună senată, care ară ave curagiil să se se opuie, se nu permită uă asociațiune de proprietari. Oricari i-aru fi înclinările, nici guvernulă nicî camerele nu se potă opune dorinței esprimate deuă grupă de proprietari. Divergința s’a născută ânse atuncî cândă s’aă introdusă disposițiunî străine principiului liberilor, asociațiunii. Cuvântul de asociare, tovărășie, presupune că ’ncredere voluntară între mai mulți particulari, carii voră ca valorea și creditul ă loru se producă, se prospere. Evreii din Moldova, 5 bancheri din Iași, in 1866 aveau credită la bancele din străinătate. Li se ceră ânse bani. Ce aă făcută ânse? Aă garantată unii pentru alții solidară și aă scăpată. Cea-a ce dâră aă făcută 5 bancheri evrei nu potă fiice și 50 proprietari din Bucuresci sau Iași? Pentru ce ânse acești proprietari nu se ducă numai la guvernă să le aprobe asociațiunea, ci vină și la camere ? Pentru că trebuie să lege prin care se -și dea calitatea de persone morale, orecari drepturi executive, órecari inlesniri. Ceva mai multă , in considerațiunea controlului unui delegată alu scă, guvernulă vine și zice că va recunosce efecteloră fondare valorea efecteloră statului la casele publice. Ce s’arădice case cându guvernulă ară impune printr’uă lege tuturoră proprietariloru d’a intra cu sila ’n acea societate, cum s’a făcută in Silesia ? Ce ațît ca d’acésta constrîngere ? Negreșită ca asociațiunea nu mai e liberă , pe cândă orî ce asociațiune e basată pe libertatea voinței omului. Déca elem consciința senatului s’ară revolta ’n contra unei constrîngeri de acesta natura, totă asemenea trebuie se se revolte cândupă lege n’aru lăsa altă salvare proprietarilor, indatorii de câtă numai p’acea d’a intra ’n acea societate. Se póte spune că proprietarii se potă împrumuta și la alte părți afara de banca funciară. Dară la acesta bancă suută avantale destule : esecuțiunea e fără chieltuială, taxa de timbru și înregistrare este scutită și astafeluscă ară trebui se intre ’n societate, sau se nu se mai împrumute. Violența dură tată va esiste, fiă ’n modă directă, fiă indirectă; cu alte vorbe statulă ară constrînge pe proprietari, în contra principielor de asociațiune. Reeșita creditului prin proprietari va depinde multă de la modul de administrațiune. Spiritul de politică trebuie escrisă, căci elă e uă plagă și membrii consiliului de administrațiune trebuie se fie modești, ca cei din Silesia. Déca d-sea ară fi fostă în loculă proprietariloră inițiatori, ară fi respinsă ori ce privilegiu, căci elă discreditază instituțiunea. D. Ion Ghika a disă ieri că nu s’aă localisată observațiunile. Deja în privința principieloră nu ’ncape localisare. Și ’n Francia s’au desbătută diferite opiniuni : nimică nu este noă la noi. Guvernul francese a ’ntrunităuă comisiune’n care făceau parte Audiffret, Wolovsky, d’Argout etc. Bancherul evreă Eichtbal consiliase se lase cea mai mare latitudine, se se rădice tóte pedicile și uită foștii ministru de finance, mare proprietară din Francia, răspunde că ’n adeveră și elu e d’aceași părere, lăsându-se se se facă instituțiunea după natura diferitelor împrejurări ale fiecărui proprietară. Cândă se voră asocia 50 de proprietari, nimică nu’i supără se se îngagieze pe 30 sub 40 de ani. Vine ense altă asociațiune de capitaliști —■ și se nu se uite că nici eî nu depună bani— și spună că ceru și ei același comisionu, aceleașî avantagie ca și proprietarii, se facă în fine și ei intermediator!. Unde e ense avantagială? Capitaliștii facă ei estimațiunile, scutescă de îngagiarea proprietăților î și respundă c’unu Capitală pre care de relele prețuiri sau neregule. Privilegiulu s’a făcută reă de s’a cerută de proprietari. Arendăuă moșie de 100,000 galbeni, voiu ingagia-o pentru 50,000 galbeni pentru ca se vne împrumută. La proprietari nu potă lua de câtă atâta. La capitaliști, din contra, voră garanta cu moșia pentru împrumută și pe cealaltă parte a moșiei o potă întrebuința pentru nouă înlesniri. Prin urmare unii se voră duce la capitaliști și alții la proprietari. Chiară daca scrisurile celoră d’ântâră ară valora 90 ș’ale celoră d’alu douilea 95, totu capitaliștii voră fi preferiți, pentru avantagiele ce oferă. * Precum dâră — ancă na dată— guvernului și camereloră nu le e permisă a se opune dorinței proprietarilor ă, asemenea nu potă admite privilegiul și restricțiunea , ci libertatea și concurința. D. Ion Ghika a <ăiu că nu se póte pune lege pe valorea baniloră. Așiajeste: principiulă e adevărată, dară libertății transacțiuniloră de banî ce altă corectivă i s’a pusă de câtă concurința ? Acî așia urmați ? Nu, căci faceți uă lege prin care precisațî că ’n timpă de 10 ani nu se pote adopta de câtă uă singură sistema. S’aă verjură esiliuri pe câte 10 saă 20 ani supt Marin și Sylla, dară nu s’averjură nici uă dată ca proprietarii se fiă opriți a se asocia ’n diferite moduri. Asemenea institute depindă multă de la modulă cum se administreza. Ună însemnată notară din Francia, administrator ală unei bănci ipotecare, d. Gauthier, spune că ’n acea bancă 5 afaceri au causat o singure uă pagubă de 13,000,000 franci. Greșeli dură se potă comite, și cine potă fi ’n administrațiune de câtă foștii miniștrii. Se vede mă ânse cum amu încărcată noi țara cu datorii! Ce probe amu dată noi despre uă bună administrare, toți câți amu guvernată, pentru ca lumea se credea că ei o voră administra mai bine? D. Ion Brătianu — spunea ’n cameră d. Cogălnicanu — ară fi dusă la Ateneu că se va uita la ochii .cui va se véia suntă de culorea d-sele politică ș’atuncî ilă va împrumuta. Déca ’mi va da votulu la alegeri ilă voiu maî ascepta, prin urmare e și cestiune politică aci. Sa <zice că banulă n’are patrie. Ia se ne gândimă la capitalele din țară ale cuî suntă V Iu Moldova și chiară aici suntă uă mulțime de banî evreiescî. Cum i-ațî români satu acum? Cum ne mai taxați dâră pe noi de antinaționali și antipatriotici, dacă-ve ceremă pentru Evrei ceva maî multă, cândă dumnevestra ii înfrățiți cândă e vorba de capitaluri? Daca admitsă pe Evrei părtași la capitaluri, atuncî trebuie se î admitețî părtași și la drepturi. Amu cerutu ca Evreii se nu fia esclușî de la beuturile spirtóse și ne amu supusu numai impunerii ."Camereloru, lu cameră amu susținută termenulă ele 2 auî; uu s’a primită și, cică nu ne amă retrasă, causa e spiritulu de conciliare ce domnesce și guvernă: la din contra nu țiu multă la ministeriă ca se’mă calcă coasei-