Romanulu, aprilie 1873 (Anul 17)

1873-04-08

324 g^rarrgjffiifi'WíTi'4jm'i"<f minim rt~irirj*T;Mi,B9r*,g^grogw»nttarea;;aTM5mcBgBg?qcSaig=^jglgg;BCT3^gTe!Ra!a,EaTMgGieE RO MANULS 8 APRILIU 1873 științele sărbători. Românii ar fi pute se ’nvețe ce­va din morala ei. Bine-voiți a primi, vă rogă, asecu­­tarea deosebitei stime ce ve conserva. XXX. SE RIDEMU SEU SE PLÂNGEMU? Intr’u­ă timpă fórte depărtații ș’a cărui dată fisă s’a perdută în întune­cimea seculiloră, într’uă țară pre­care, era tronulu vacantă. Nu s­imti ce formă de guvernământă avea acea țară, ca s’o putemu spune lectoriloră nostrii, derű,­se fi fostă imperiă sau domină constituționale ori absolută, puțină importă , destulă că fusese ună stăpânitoră care stătuse pe tronulă ce era vacantă. Era ciudată modulă cum se făcea alegerea domnitorilor­ acelei țări în casă de vacanță, modă care nu se po­­triveșce nici cu alegerile prin plebis­­cită, nici prin rădicarea pe tronă prin dreptură de moștenire, sau prin gra­ția divină , era ună felii de ameste­cătură a ambeloră sisteme. La ast­a]i fisă, pe un ’ntinsă câmpie, s’aduna totă poporulă, fără distincțiune de clasă, și, într’ună locă óre­ care, prin­­tr'un machină ad-hoc, se arunca în aeră corona imperiale sau­ princiară, și cui cădea pe capă, acela era alesulu, toți erau obligați se’i dea supunere. In­­ vitia­otărîtă, poporulă se adună la loculă destinată : printre mulțime se afla și porearulă unui sată, care călătoria insocită d’ună con­sătiană alfi săă. Clima fiindă caldă și ei obosiți de drumu, se așezară la umbra unui arbore, ca se se repause­ze și se mă­nânce ce­va. Pe cândă se ospătau îm­preună, tovarăși ulă­­jise porcarului : — Déc’arci cade corona pe capu­ți, ce ai face tu, din acestă țeră ! —j Cea d­ ântăiă a mea îngrijire, res­­pinse porcarulă, ară fi se stringă mulți bani, căci, păzindă porcii, amil suferită destulă sărăcie, și, ca s’ajungă aci, nu mură opri nici un crima. Ași pune dări peste dări, ași face ca totă sufla­rea din acesta țeră se ’și dea pene și cenușa din véka, mumii ca­ dăjdiele se intre ln punga mea; ași pune taxe pe fumată, pe Lentă, pe muncă, pe le­nevia, pe vii și pe morți, pe cununii și pe botezuri, pe drumul și pe poduri, ne casă și pe pământuri, întrună cu­viință pe totă și pe tote, eră decâ și ară găsi cine­va care se se impotrivesca: Lași trimite de pe lum­ea acesta, ne­­căutăndă că mi-ară putu fi tată seă frate. Doru déca corona ară cade pe capulă teă, ce ai face tu $ . Bă,­­Jise acesta, mași sili­se fiu sluga tuturoră, de­ore-ce Dumu diteirea ai'alege se fiă mai mare peste toți; ași căuta­se f­ă celă mai bună părinte pentru supușii mei, neuitându nici uâ dată de unde- amă eșifeu și­ unde amu ajunsă; mi-ași pune totă silința se­u­, și ureză dările , căci sc­ă ce greă îmi vine și mie cândă mé esecutâ pentru plata loră, vân­­ndu-mi scóna la care mă­nchină, sea vasulă din care mă­nâncă, într’u­ă cuvântă ași face ca poporul­ acestei țări se fiă fericită printre alte popore. Dară ce tată în­­drugămă noi aci? Aicie se merge mă, căci sórele apune și sera s’apropiă. Amendous se puseră pe cale. Ajungându la locul­ adunării, ma­­china tocmai arunca în spațiu corona domnesca, care, învârtindu-se cu ră­­perjiciune, se cletinâ ’n drepta și ’n stânga, și d’uă dată că­ Ju pe capulă porcarului. Poporulă îl­ aclamâ cu bucuria, îlă rădica pe tronă și domnirea îi începu. Narațiunea trece răpede peste cei d’ântâiă ani ai acestei domnii, pentru că nu vrea să’i facă nici critica, nici apologia, și vine la una însemnată episodă, pe care îlă dămă cititoriloră astă-feră cum l’am găsită în limba sanscrită : Porcarulă stăpânitoră prada și jă­­fui, tăia și ’mpușca pe cei ce se ’mpo­­triviaă dăriloră, cari ajunseseră de nesuferită. Nimeni și nimică nu ’să putea opri de la esecutarea planului seu d’a se ’mbogăți prin prădarea țarei. Suferințele erau nemărginite, cuțitură ajunsese la ușă și omenii de bine începură a se aduna și­ a se sfă­tui ce se facă ca să scape țâra de petre,­eră pe ei de ruină. Atunci începură a se întreba . . . — De unde a venită la noi acestă lighionă, ce cunoscințe are, cu cine a venită aci, și cum? Și, din cercetare 'u cercetare, isbu­­tiră se’i afle sătulă și tovarășială cu care călătorise pâne la loculă de ale­gere. Că deputațiune merse la acelă omă și ’să rugă să vie la reședință, se m­ergă la tirană, să’i aducă aminte despre amid­a loră și a cere, de va fi Cu putință, a ’lă face se revie la sfm­­­țiminte mai bune. Amiculă se oțărî și se presinta la paiață, unde fa îndată primită. Incepândă a’i face descrierea ’ngrozitóre de suferințele supt cari geme țâra, Domnitorulă îi­­ zise : — Déca D-­Jeu ar fi vrută ca țera acesta se fiă fericită, corona ară fi că­­­ Jutu pe capulă tău, care’i făgăduiai înflorirea, eră­m­ pe capulă meă, care de la ’ncepută i-am dorită poirea, și acum nu­mai pentru a fi venirea călă­toriei nóstre de uă­dini oră, nu­mai pen­tru densa nu te daă periseul, lâsân­­du-te se faci ce­va bine, cu condițiune d’a nu te ’mpotrivi la nici ua dorință a mea. De acea­a te și iau ca prim­ulă meă ministru, începu deja guvernarea cu rici­íe ministru. Cu tóte aceste rețele nu ’n­­cetau, pentru că tiranul­ făcea ce voia, urmându-și planul­ distrugătorii. Atunci ministrulă, fiindă sfată cu omenii de bine, le­­ Jise: — Acestă omă este pornită Iar Je din pre multă iubire de bani. Amă un plană și voia se’să pună în lucrare. Se faceți uă contribuțiune, se împleti ună burtă cu aură, se’lă îngropați în valea dintre două deluri din pădu­rea de pe cutare domeală, și, cândă veți face acestea, se mă vestiți. Bieții omeni făcură întocmai și, cândă buriulă fu ’ngropată în loculă ^ilesă, deferă de solie ministrului. A­­cesta făcu pe Domnitoră se esa la vă­­nătore prin partea locului și îngriji ca masa se fiă pusă d’asupra buriului îngropată. Venatórea se făcu și in­vitații ședeau la mesă cu Domnito­­rulă, care era veselă că ’mpușcase sin­gură m­ă supă. Pe la sfirșitul­ mesei, pe del­ulii din drepta, cânta un cucu­­vaie, căreia ’i respundea­uă alta de pe delula stângă. Priceputulă ministru ceru ospețiloră se facă tăcere, ca s’as­­culte ce vorbescă acele paseri. — Cum, zise Domnitorulă, știi lim­ba pasăriloră? — Da, respinse ministrulă. — Ei bine, ce spună? — Că Domnulă actuale, atâtă de lacomă de bani, nu scie că ’n loculă unde e mésa se află ’ngropată uă co­­morá. Mésa fu rădicată, loculă fu săpată și găsirea buriului păru­ră minune. Primul­-ministru intră atunci la mare fa­vere, căci cunoscea limba pasăriloră, cu care putea descoperi tiranului multe comori. După câtu­va timpă, Domnitorul­ ordona să venatóre totă în acea pă­dure și mesa totă acolo unde fusese ântâia oră. Asta se făcu. Cucuvaiele începură iarăși a convorbi, și d’asta­­dată Domnitorulă însuși ceru ospeți­loră se facă tăcere, pentru ca minis­trulă să asculte cea­a ce ele vorbiatî. — Ce spună ? întrebă monarh­ulü. După ore­care gândire, inteligintele ministru răspunse : — Cea din drepta are uă fetă de măritată, cea din stânga unu băiată de­s ușurată, și amândouă se tocmescă despre zestre. Mama fetei dă șapte judecie din acesta țară, pustiite de im­­posite de cândă Măria­ tea ești Domnă, era cea cu băiată nu primeșce de câtă nouă. Mama fetei însă­și răspunde că i-le dă pe tóte déca totă Mărin-tea vei mai domni. Mésa fu rădicată, Domnulă plecă încruntată și pusă pe gânduri, eră condeseniî, uitându-se unuia la altulă, se ’ntrebaă: Se­­ zedemn séu se plângemu ? Aci se termină volumulă: pe ală douilea nu l’am găsită, ca se fi putută afla urmarea. Ce-o fi făcută acelă stăpânitoră, o fi maistată, o fi pustiită tóte judeciele, s’o fi ’ntorsă pe calea cea bună, s’o fi făcută nunta cucuvaieloru, tótea a­­cestea nu le scimă, promitemă ensă a­fara și urmarea, îndată ce vomă da peste volumul­ al­ douilea. XXX. Visita ministrului Lascart­ Catargi la Giurgiu. Giurgiu, 5 Aprile. Ieri, 4 cuvinte, Giurgiulă avu feri­cirea se fiă visita­tu de ministrulă d. Las­­cart Catargi. Se zice că acesta visită ară fi avută de scopă se cerceteze sânge­­rosulă incidinte de la 20—22 Martii­ și, după cum ne spuse Monitorulu ofi­ciale de la 31 Martie, se activeze de­corarea cu medalie a militarilor, cari au avută nenorocirea d’a lua parte la acesta luptă fratrucidă. Demnă gratificare de régiméié ac­tuale ! Pentru noi Giurgiu venii, câtă și pen­tru țara ntrega, e uă insultă, e ună ultragiă pentru celă învinsă , d’acea­a ne e și rușine a mai insiste asupră-i. Mame , frați, consorte, fii și fiice, amici și cunoscuți ai cetățianilor, bi­volari, arestați de regiune, erau adu­nați în numără mare la porțile tem­niței, acceptândă pe ministrulă visita­­tore, care, de la primărie, se îndrepta­se spre temniță, pentru ca se ’i im­plore nu grațiă—căci ș’acasta ară fi uă rușine—ci’să ascept să se esplice nedo­­minitului ministru cele petrecute și inocința celoră închiși. Esplicațiunile loră lamentabile n’avură nici ună e­­fectă : domnulă ministru era surdă, rece ca ghiața, fiindu’i anima înstră­inată. Ministrulă intră ’n temniță , aci găsi victimele administrațiunii sale. Cine v’a îndemnată se faceți rebe­liune ? Spuneți, căci vă libereze, în­trebă ministrulă. — Sărăcia ! răspunseră in corpore Bivolarii. La aceste cuvinte­, ministrulă făcu văZendă curagială cu care Bivolaru­ spuneau adevărulă și gândindu-se la modulă cum răspunseră impunerilor­ administrațiunii. — Aista i popa ? întrebă minis­trulă președinte, adresându-se către ’ngrijitorele temniței. — Da, răspunse ’ngrijitorele. — Trebuie regularis­tă.! replică pri­mula ministru Lascară Catargi. — Puterea vă este ’n mână, d-le ministre : faceți tot că ce vreți, răspunse și preotulu Peptenu din mijloculă Bi­­volariloră aruncați la m­ă loca cu a­­sasinii. După câte scimți, ministrulă se mul­­țămi cu atâtă, și plecă. Preotului Peptenu îi este inter­zisa cea mai mică comunicațiune cu am­i­cii săi, favure care criminaliloră le este acordată. Intendintele temniței se purta aro­gantă cu victimele arestate. Acestă in­­tendinte Popovici, intrândă în tem­niță, se adresa cu vorbe insultătore către preotă, imputându-i de ce nu sta cu mânere la peptă cândă d-sea visiteza temnița. Vai! Preoții onești și capabili să ajunsă se fiu arestați și insultați în arestă : ce moralitate, ce blândețe res­­pândesce ’n totală și ’n tóté puterea esecutivă! Ilie Răduța , proprietară brutală , presupusa c’a luată parte la rebeliune, iu arestat fi și mai în urmă liberală. Pe cândă era ’n arestă, avu nenorocirea se se uite pe ferestra de la porta tem­niței : acesta fu destulă , pentru ca a­­celașî intendinte se aibă ocasiune a’lă insulta. Eră ce dulce e recunoscința intendintelui către comerciantele care multă timpă îi dete pâine pentru a­­restați, tolerându-lu se ’ntânjio mai multă timpă cu plata! Acuzaților, pentru sustragere de acte publice, Burelenu și Romnicenu, li se făcea mai multă onore, dându-li­­se uă cameră separată ’n facla și per­­mițându-li-se a merge și la baie. Prevențțiloru pentru atentată la pu­­dure li se da mai multă îngrijire, căci Teodoră Talunengi avea să cameră a­­lături cu intendintele Popovici, cu care adesea juca table, pichetă, etc. Califice publiculu acesta conduită a regimului, prin intendintele săi, către sărmanii cetățeni, împinși la revoltă de dări și sărăcie! X. Epistolă deschisă d-lui gene­rării I. E. Florescu, ministru de resbelit. Giurgiu, 5 Aprilie, 187i­, Domnule ministre. Prin ordinală domniei-vostre cu No. 39, adresată d-lui com­andante ală divisiunii a 11-a teritorială și înserată în Monitorele officiate de la 1 curinte, amă văzută că, între altele, cereți a vi se arăta cari dintre militari suntă aceia ce merită medalia militară pen­tru purtarea lor d in afacerea Bivola­­rilor­ de la Giurgiu. ,1. Domnule ministre, ori­ care ară fi solința ce veți obțină de la d. coman­­dante, eu ensă, ca ornă dreptă, mă credă datorii se vc recomandă pentru medalia de­seri pentru alte recompense, pe care le veți crede de cuviință, pe caporalură Mărgărită tíeibanț, dată judecății de mai multe ori pentru bună conduită, pe Varva Ștefană și pe Radu Radu, câte trei din corpul ă de pontoniari, cari m’aă bătută cu paturile puscilor, in noptea de 20 m­m „no HA­mur. VOIESCE SI VEI­TUTE. ■­ b. Ce trepta de josă a scării, ingh­ir­­­andată cu fiori, domna de Vilanel as­­cepta pe cavalerul ă­iei. Era ’nvestmăntată cu verdele cela nun fragila și celă mai semnificătoră, și părea, în mijloculă retipuirii pădu­­riloră ș’a liveijiloră, un flore pre­care ce­va cam coptă. Umerii iei goi, deri demni d’a fi , resăreaă dintr’uă cadru de deutele negre și tresăreaă supt cu­­t­ezările zet­riloru. Avea ’n mână un batistă cusută, și, strânsă puțină in corsagială ș.că, sta drepta și nemișcată. A­dice de damna do Vil­anei că fu­sese frumósa, ară fi celă mai puțină , lipsă de adevăru, căci de sichirii ea era încă. Ochii iei rămăseseră aceia­a ai unei june fete, limpezi și nevinovați, omense, poeții, gi­u­a iei micuță și rosă păstrase forma unui surîsu. Că bunătate fără curmare re­­lucea pe chipul ă iei, ș’a trebuită uă ’ncăpăținare ca a cavalerului de Fri­­b­u3e ca se resiste, în timpă de­­ zece ani, amor­ii sărmanei comitese. . Căci ea îlă iubea, și’lă iubea de­­ zece ani, cee­a ce cere uă lămurire. Cinară în anulă văduviei sale, adică cu­­ zece ani mai nainte, domna de Vi­kinel, care n’avea atunci de câtă 32, întâlnise pe frumosulă cavalerii, care avea atunci 44. De la acea ntâlnire ea decla­ara că nu se va mai remărita. Amorulă însă și hazardulă întru­niseră lovirile lórii contra bietului ju­­rămentă ală Văduvei, astă-felă in­câtă de l’a treia visită ce’i făcuse, d. de Fri­­b­use înțelese că ea conspira contra libertății sale. Cu tóte aceste, mișcată de simți mântură ce inspirase, elă crez­u că datoresce onorii d’a se esplica cu comitesa, și, luându’i mâna cu blân­­deț?­U vQi;bi aifcîH­elu. — Uasiunea, nobilă dómna, locu­­iesce ’n ochii dumntele cei încântători. Ascultă-mă , simtă bună abia d’a face una amică de suferită fiindă­că, Dum­nezeu m’a creată bătrână holtei pen­tru eternitate. Celibatulă este pentru mine nu numai un vocațiune violinte, darii chiară uă condițiune de esistință. Surită omeni carii­ nască ală patrulea la Whist, și suntă dintr’acei­a. Amă manii scorțese, obiceiuri de bufnițe, fara mai vorbi de caracterul fi mcă ce adese mie ănsu’mi ’mi este nesufe­rită. Adaugă uă ură nebună pentru totă ce este nedisolubile și judecă de potăfi pentru dmnieta socială visată! Domna de Vilanel, suridendă cu tristeță, resp­insese: — Voiri astepta! Cuvântă încântătorii care versase in inima cavalerului tom­uți de ne­ajunsuri. Apoi conducându-lă, melanco­lică, până la portă, ea f­­isese : Soră, cavalere, ca că acum m­i voiă mai vede, căci iți vei pune tote silințele ca se mă eviți. Asta simtă bărbații. Iți ceru doru­cea după urmă, grațiă : promite-mi ânsă că mi-o vei a­­cord­a. Suntemu astăzi la 1 Maiu. In toți anii in acestá­­ jb te voiă astepta pe scara casei mele. Ori de unde te vei afla, voi­ vei se vii?..... In Ziua ’n care nu me vei vede in pragulă scării, se­ numai intri, voi­ fi morf că, séri te voi­ fi uitată! Și mai adause, cu ochii plini de la­­crămi: — Vă visită pe apă, este pre multă? — Iți daă cuventură meă de gen­­tilomă, respinse cavalerulă cu miș­care, că la fie­care prima zi a lui Maia, la 11 ore, voiă suna la porta castelului de Vilanes. Și după ce sărută mâna sărmanei comitese, se depărta cu iubitulă săă câne, numită Turcuță, nu însă fara cloieștem­ a­ici sine­ și vocațiunea impe­­riosă care să mănținea necăsătorită. Deci, acesta visită era tocmai a Ze­celea ce o făcea cavaleruilă frumoas părăsite, îndată ce’lă Zuri, faci a­ici s’acoperi cu tóte tonurile vesele ale aurorei. Ingratulă văzu că tată era iubită. Uă asemene credință i­ă speria, cu atâtă mai cu sem­ă că comitesa, după riturile galantariei, sta nemiș­cată pe pragul­ scării, înconjurată de servitorii casei. — Totă incântătore! ingh­ina eră, apropiindu-se. — Și dumneta, totă eșad­ă, res­pinse ea, îți mulțămescă. Una dejună somptuosă era pregă­tită în sala cea mare. Cavalerul­ fu condusă de comitesa, și amândoui se puseră la mesă. Sarele se revărsa cu splendore pe una servițiă de argintă și-i restrângea sculpturile pe tapiseriele cu fundulă albă, pe carii erau picturi de vânători regale variate ci­ idile. Doua-sp­re-Zece

Next