Romanulu, mai 1873 (Anul 17)

1873-05-26

460 ROMÁDÉUL 26 MAÍÜ 1873 Thiers, ale căruia mari serviție suntă la memoria tuturora, era principalele nostru sprijinit; astăzi necesitatea imperiósa ne grupeza ’mprejurul cavalerului ranitü la Sedan, ală cărui curagiă și lealitate inspiră că aceași Încredere la tota lumea.“ Don Carlos, pretendintele Spaniei, aotărită se puie ’n libertate pe toți oficialii prisoniari, cari și-ară lua obligațiunea d’a nu se mai bate ’n contra carliștilor”. L' Univers anunță că generalele Nouvillas a fostăbătută și rănită lângă d'Arancz, în Navarra, de trupele carliste. Din contra, uă telegramă din Bilbao, datată la 2 Iunie, afirmă că Nouvillas a trecută prin șiruri și a respinsă pe carliști spre mare. Paris. 3 lunie.— Intr’uă proclamațiune către armată, mareșialele Mac- Mahondice : „alegendă din mijlocul vostru pe președintele Republicei, Adunarea națională ne-a dată uă probă despre ’ncrederea ce pune ’n lealitatea, în patriotismul și n energia nostră, pentru menținerea ordinii și respectarea legii. Președintele, notificând numirea generalului Ladmirault la comanda armatei din Versailles, terminândă fice : „veți rémâne totu-de-una astăfelă cum vamă cunoscută, fideli devisei pe care cei mai viteji dintre voi o purta pe peptiionare, patriă, bravură, disciplină. Turin. 2 Iunie. — Vă deputațiune a orașiului Turin a oferită ducelui d’Aosta uă coronă civică. Ducele afișă că râulțămesce poporațiunii din Turin pentru acestă nouă dovada de iubire, care demonstra că recunosce 'n fiinlu casei de Savoia două calități: fidelitatea către jurâmântulă depusă și lealitatea de care a dată probe în timpulu câtă a fostă rege ală Spaniei. Incuragiată de opiniunea publică, primise corona Spaniei cu speranța că, observândă cu strictețe Constituțiunea, va reda acelui nobile poporă buna’i stare d’alta data. Însă, după ce a ’ntrebuințată tóte mijjlocele oneste spre lu O “ —^ «wU U yi vX ta asigurată că i s’ară pute imputa cuprinde discordia 'litre cetăți ani,a preferită să se scobere de pe tronă. Discursul ă a fost primită cu vivate. Madrid. 2 Iunie. — Deschiderea solemnă a Cortesilor și discursul președintelui consiliului de miniștrii a produsă ună efectă escelente. Orense a fost alesă ca președinte provisoriă. Cei patru vice-președinți aleși aparțină partitei guvernamentale. Trupele și voluntarii au defilată pe dinaintea Congresului și au salutată cu vivate intusiaste pe Cortesi. Republica și guvernul. Ordinea domnesce pretutindeni, afară de provinciele pe unde se gise3 cu carliști. Țarulă Rusiei a sosită in Viena, însoțită de principele Gottschakoff și de do. Hamburger și Jomini, cei doui funcționari mai influinți ai cancelariei de stată din St. Petersburg. Sosirea lui Alesandru II c’un asemenea suită póte ave ună caracteră politică care merită să atragă atențiunea. Șahul Persiei a sosită la Berlin, No. 81. Paris, Ane «1c Kermes, 87. 31 Maiö, 1873. Dlorii redactori ai ROMANULUI Void profita, do. redactori, de timpur de repausă ce este silită se ne dea tovărășia câtoră trele partite regaliste, spre a culege câte ceva, din feluritele învățăminte ce ea ne oferă. Avemă mai ăntâiă se constatămă din nou că nici ună guvernă nu cade decâtă atunci, când el ânsuși își pregătesce și și reguleza căderea. D. Thiers era celi mai putinte dintre toți domnitorii. Era puterică, prin inteligința sea, prin scrierile sale, printr-uă luptă necurmată in timpă de jumătate de seclu, și prin artea superiore cu care se ia se frământe omenii și partitele. Puteri că, prin 26 de alegeri și prin situațiunea durerosă escepționale a Franciei, care făcea ca tóte partitele și tóte interesele se fiă silite, ca edera și ca zorelele, se s’acațe de densulă pentru ca se puta să se urce. Puterică, prin patriotismul ăseü, atâtă de necontestată și prin actele mai fabulase ce vitalitatea Franciei îi permise d’a face în timpu de doui ani, dintre cari voiă aminti numai crearea unei armate și plata a cinci-spre-zece miliarde, ce Francia răsipise prin resbelulă in care o îmbrâncise, fără nici uă pregătire, administrarea fără controlă a imperatorelui Napoleone. Și ce vădmrămă ! Patru-spre-zece voturi, ale unei Camere cu totulă străină națiunii, fură d’ajunsu ca se răsterne, în facia națiunii și Europei încremenite, acestă putere uriașiă! Ei bine! toți credă acum că d. Thiers însuși ș’a pregătită acestă cădere prin șiovăirile sale și prin puterea, morale și materiale, cedeze reacțiunii, de chiarândă necontenită și ilegale că legale este puterea de constituante ce ș’a ’nsușită Camera, și dândă în mâna inamicilor săi tote comandamentele superiore ale armatei. Al douilea învățamentă este slăbiciunea tutoră partitelor antinaționale. Majoritatea Camerei răsturnă pe d. i Thiers, fiindăcă i-a fi să se recunoscă ! Republica. Ea s’a declarată asolută suverană, și d. Thiers i-a recunoscută suveranitatea. Soldatulă ce puse ’n capulă guverinului făcu și face acea-ași decilarare. Națiunea totă primi, cu cea mai asolută tăcere și nemișcare, punerea ’n lucrare a decreteloră majorității Camerei. Partidele monarhhice întruniteră în serviciul ă fară deprinderea de secui a națiuniloră d’a li se supune, comorii de aură, armate întregi de călugări, de funcționari și de soldați bine armați. Pentru ce dorü acum, în urma unui asaltă atâtă de repede și de cutezătură, cea mai deplină înțelenire? Pentru ce, in locă d’a salva societatea, puindă o ’udată și ’n lumina .Șilel, supt scutulâ topuzului regale, se pitulescă cu toții. Cameră și guvernă, supt drapelulă Republicei, atâtă de calomniată și strențuită de dânșii ? Pentru ce mare și alulăsise că „nimică nu se va schimba,“ și ministeriulă repetă că, „nimica nu este schimbată în instituțiunile carii domnescă în Francia?“ Ală treilea ’nvețimentă, mai mică în aparință, derit forte instructivă, este limba giulă intregei prese regaliste, chiară in privința omului emininte, atâtă de admirată de totă Europa. Voi, domni redactori, carii pare că vă mirați uneori de calomniele și injurtele presei oficiase din România, uitândă că cuvântul omului este in conformitate cu simțămintele sale, permiteți-mi se reproducă aci câteva numai din avutele înjurături cu care presa oficiosa din Paris salută jalnică pe însuși d. Thiers : „Bătrână sinistru, uă suflare de indignare și de dispreță l’a făcută se dispară. „Elă avu pretențiunea se fundeze Republica, prin firma nulă scă de la 13 Noembre; căldura «filei și noroiul] câieloră se-i fiă ușiore. „Elă este singurulă Francese care a eșită mai avută din nenorocirile publice. „Elă nu mai este președinte, Francia resuflă cu toți plămânii sef. 1) 1) Verdre, 29 Maifl. „Venită prin intrigă, mărită prin intrigă, mare în intriga finale. Nu mai convine dară d’a acorda acestui lamentabile spectaclu de câtă atâta atențiune, câtă este de trebuință pentr’un disprețuitor« supraveghiare. „D. Thiers ș’al a ii săi, Ránc, Bárodét și Gfambetta. „Mama lui Thiers (!) a di să vădatâ: — „Nu suntă în neliniște d’acestă omă mică; elă este atâtă de dibaciă încâtă, déc’arü pleca la spatele unei trâsure, va îl îfi intru, de la prima stațiune.“ — „Asta este, deja cu tóte dibăciele séle, și tocmai din causa acestora dibăcii, d. Thiers a făcută atâtea salturi, în jurul ă și ’a întrulă careteleră puterii, în câtă sfîrși prin a-și rupe junghetura.’ 1) Vă facă grația, do, redactori, de tóte înjurăturile celorü-1alte chiame și sfîrșescă cu la Liberté și Journal de Paris. „E să cunosce tóte șireteniele spre a răsturna ministerie și guverne. A ’ntrebuințată că mare parte din vieța mea spre a resturna pe regii carii nu ’lu întrebuințaă și p’amicii ală cărora locă voia se ’luié. Rămâne délű acum mă capă d’oposițiune redutabile.“ „Elă a făcută se ’mpușce pe cei d’a doua mână, ca se scape pe capi, spre a’și menagia amici în tote taberile.“ (Journal de Paris). Partitele naționale, în tóte țările și ’n tóte epocele, au spusă cea a ce voră, nainte chiară d’a veni la putere. Chiar la Divanul ad-hoc, și chiară în timpul domniei principelui Cuza, noi, cei din Bucuresci, spuseră mă țărei și Europei că suntemă pentru Republică, domű că, în considerarea stării RvmniOOi v iu IDl.U Upa/j voún rt UUÜ domnă dintr’una din familiele domnitore în Europa, cu speranță că ... . etc. etc. etc. Partitele reacțiunii, chiar cândă triumfă, se pună, cum vedeți, supt drapelul partitei naționale, și acesta pentru ca se potă pândi momentulă d’ațipire ală națiunii, pentru ca sa surprindă noptea, s’o sugrume, ș’apoi se proclame voința loră, in „numele lui Dumnețică ș’ală voinței naționale.“ Aceste pe deplină și din noă constatate, se renimă, do, redactori, la cestiunea grilei. Cu alițiunea triumfător«, — mulțămilă greșialeloră comise de inteligintele d. Thiers — declară, precum văinirâți, că „va mențiuă instituțiunile carii domnescă.“ Monarchiștii suntă siliți a face acestă dechlarare: Primo, fiindă că sciă că marea maturitate a națiunii este pentru Republică. Secundo, fiindă că scră ca nu potă proclama monarchia de câtă prin surprindere, și prin sugrumări și ucideri. Terția, fiindă cavernă trei diferiți candidați pentr’ună singură tronă. Acesta situațiune, recunoscută de câte trele partite monarchists, ele se ’nvoiră d’uă camdată pe următorea programă: „Ora presiune aparține organisării puterii oră guvernamentale, se voră pune dela pretutindine omenii ordinii în loculamenilorü desordinii. „C’ună guvernă tare și decisă, cu prefecți buni, cu bune parcheturi și cu primari buni, se facă totudeuna alegeri bune.“ Le Pays, mai cutezătoră, adauge astăzi: „Ceea ce se impune mai ântâiă ! Idem, 30 Maiü. guvernului este necontenita și neobosita cruciadă contra Republicei. Elă trebuie se mârgă s’o desrădăcineze ori după unde ea cresce, căci nu păstrămă cuvântul, decâtă cu condițiunea espresă se nu mai avem lucru.“ Și cum se se facă acesta stârpire? E că modulă mărturită d’același organă bonapartistă: „Guvernulă mare și ale luĭ Mac-Mahon se procedă ca la 18 Brumară, ca la 2 Decembre: „Cicerone fu, pentru c’a sugrumată pe Catilina, totă atâtă de mare ca și Scipione, care a ’nvinsă pe Anibale. „Se-și aducă aminte mare și alură că pentru acesta fu numită: Tatală Patriei.“ Planul adora fiindăecunoscută, ba âncă și pe deplină mărturită, avemă se tragemă și d’aci pentru astăiii două învățăminte. Unulă, în tóte cualițiunile, minoritatea trage cele mai mari folose. Ea, ca minoritate, n’avândă nimică a perde, este cea mai cutezatare. Partita bonapartistă dorit, de și ’n minoritate, este astăzi cea mai puterică. Al douilea învățământă este că marea partită naționale și Republicană este olărită se stea întrunită și se nu se dea întâtarea nici unui sacrificiu. Deja din tote județele vină necontenită adrese de felicitare și de ’ncuragiare d-lui Thiers; deja centrală stângă, despărțită în două, se ’ntruni acum, și tote nuanțele republicane sunt hotărîte se opune legalitatea guvernului actuale. Ce este acestă opunere legale? O- mulă celă mai devotată regimeloră trecute, dérit și celă mai onorabile, d. Teodoră Brătianu, a spusă-o în Românulu de la 9—21 Mas: „Suntă pré nefericita și fii nedemni ai tarei tuni, cei carii primesc, orice situatiune le creaza puterea esecutivă, fără ca ei se nu opuse apăsării, arbitrariului, splontatiunii poporului, protestatiunea cea mai energică; d'acea a eu voia protesta fără ’ncetare.“ Asta credă că va face Francia, și d’aceaa susțiă că reacțiunea se va sinucide. Intriua cândă Românii, ne mai voindă se fiă „fii nedemni ai țărei“, se voră uni spre a protesta energică contra oricărui abusă, România, la rândul ă iei, va fi salvată. C. A. Rosetti. " englesesci cu vama de 2, la sută, câtă erau impuse înainte de Unirea la putere a ministrului Edééig Englitera s’ară índétorasé priméser, vinurile portugese cu ună dreptă de gamă mai mică cu oă treime decâtă acele ce plutescă celelalte țări. Guvernul portugesă se înduplecă, indibă tratatul cu Englitera. Nu trecu ni uită timpă și națiunea portugesă veijutóze fabricele sale cățândă una după alta, caci manufactorii englesi le inundau țara cu mărfurile lor. De la mehăiarea acestui tractată industria și comercială Portugaliei au mersă descrescândă, astăfelă că acestă nenorocită stată pate fi considerată astăzi ca vasale ală Engliterei. S’aă cercată Portugesii mai târziu ca să-i retnvieze industria; ânsă lovitura ministrului Méthuen a fostă fatală. Esposițiunea Portugaliei din 1867 la Paris a putut încredința pe oricine de starea la care ajunge ună poporă, când are nenorocirea de-a fi guvernată de omeni incapabili, de omeni care nu înțelegă că în timpii de astatil naționalitatea, indipendința, puterea, sunt nedeslipite deuă economiă națională, bazată pe industriă, agricultură și comerciă. Tratatul, care a servită de normă tuturor oameniloru de stată al Engliterei, pentru a ruina industria continentală, tractatură lui Methuen, merită de-a fi cunoscută, pentru ca fiă, care se voia cum se ruineza industria ^ î unei țări numai prin câteva rânduri. Tratatură numită al lui Méthuen, inchiriată intre Marea Britanie și Portugalia. ”27 Decembre, 1703 „Art. 1. Maiestatea sea regele Portugaliei se invagiază, atâtă in numele său câtă și în acela ală succesorilor săi, ca se primesc pe viitură în Portugalia postavurile și alte țesături de lână din manufacturile englese, după cum erau primite înainte de a fi proibite de lege. „Art. 2. Maiestatea sea regele Mareii Britanii se invagiază, din parte și, atâtă in numele său câtă și in acela ală succesorilor săi, a primi pe viitoră în Englitera uimirile de origină din Portugalia, cu condițiunile urmatore: nici vădată, fiă pace secresbelă intre Englitera și Francia, nu se voră impune vinurile din Portugalia la intrarea lor in Englitera, supt numele de dreptă de vamă sau altulă, directă sau indirectă, fie importată in butaie,ía miduri sau alte vase, la drepturi mai mari decâtă acelea impuse pentru aceleași cantități sau măsuri de vinuri francese. „Li se va acorda uă scădere deuă treime din drepturile de vamă. „Ense, decă în veriună timpă órecare, se va aduce modificațiune scăderii de vamă preeitată, maiestatea sa regele Portugaliei își reservă dreptul de a profita din nou importațiunea postavurilor și altor țesături de lână din manufacturile englese.“ Acesta este totă tratatulă : scurtă și coprimțătoră. Alineatură din urmă pare uă adevărată demisiune, pe care bieții miniștrii portugesi să luată-o ca uă garanțiă, pentru ca nu cumva Englitera să calce tratatulă. Englitera să calce ună tratată care’l asicureza monopolulă de-a îmbrăcată națiune de 4 milióne suflete! Englitera, care nu produce ună dramă de vină, să refuse de-a primi vinurile portugese! De cândă s’a luchiăiată acestă faimosă tratată suveranii, Engliterei numescă pe ai Portugaliei cei mai vechi și mai intimi aliată. Și Senatură romană da aceste titluri suveraniloră cari consimțiaă a deveni vasali ai Romanilor. «"V INDUSTRIA ROMÂNA LIBERTATEA COMERCIALII DE EXPORTAȚIUNE. — Urmare 1 — 4. Portugalia. E că un victimă nenorocită a trataturilor de comerciă făcute cu ușiurință. Cine nu cunosce splendorea la care ajunsese acestă stată, și starea de inferioritate la care este redusă astăz ! Ună ministru patriotă, cornițele Erieira, cercă pe la 1681 ca să reînsuflețască industria portugesă, deja căzută: aduse lucrători postăvari din Englitera, încuragiă fabricele locale, astăfelă că d’abia trecuseră trei ani și Portugalia putu să’și satisfacă trebuințele, și prin urmare se oprescu importațiunea de postavuri străine. După mortea înțeleptului ministru, pe la 1704, cunoscutul ministru englesă Méthuen, întrebuința tóte mijfiócele pentru a face pe guvernul portugesă să înțelegă că, daci Portugalia ară consimți ca să primescá postavurile !) A vede 1i o mânulă de la 8 până la 13 și de la 23 Martepeng la 5 Aprile.