Romanulu, iulie 1873 (Anul 17)
1873-07-01
576 bele au sunatu necontenitű pe stradele orașiului, prin tóte unghiurile, chiămându pe gardiști și pe milițian, în câtă i-se urîse lumii cu atâtea țurluituri, bârâituri și urlete, în câtă semena c’uă estraordinarâ și ultimă chiămare de paradă, își póte oricine imagina la câte și câte ’ntrebări și respunsuri nu s’a dată locă prin acestă modă de procedere în totă timpul ă unei slile atâtă de lungi ca ale deverá de la noi. In fine, eșindă și două musice pe strade, putu să se strîngă ceva poporă care, cu gardiștii și milițianii, amestecată cu copii și servitori de pe la stăpâni, porni spre gara liniei ferate. E că modulă ingeniosă ale omenilor, ordine da combina nesce simulacre de manifestațiuni. Căci, afară de funcționarii publici de tote speciile , cari acum au ajunsă a fi ei înșiși forte numeroși, împreună cu gardiștii și milițianii, câtă se mai potă aduna, și carii n’aă uniformă sau armă, servă , în facia celoră ce n’aă cunoscință d’acestea, ca poporă venită pentru manifestațiune, deși nu pronunță nici uă urare de bună-venire sau de bună-renturnare. Apoi pe lângă acestea căutătorii, veniți de la Bucuresci cu același trenă in care călătoria Domnitorele, naraă órecare accidente întâmplate pe cale și totală adăugea comentariile acelei călătorii. Ca omeni de bunacredință, ei o spuseră că ună vagonă din nainte, de care era agățată vagonulă princiară, îndată ce a pornită de la Bucuresci a ’ncepută să scota ună urletă neobicinuitu sunetului ce facă vagonele trenului; c’acelă urletă ajungândă se fă prăsupaitoră, trenulă s’a oprită chiară înainte de stațiunea Periștă ca să i-se mai deauă unsere , erodându-se că urletulă ară proveni din acésta causă; că, pornindă ierăși cleiula adăugată, în câtă la stațiunea Periștă s’a simțită necesitatea d’a se scote cu totulă acelă vagonă și d’a se lăsa acolo; că, pe cale, de acolo către Ploiesci, același urletă a ’nsoțită trenulă de la vagonulă din naintea celui princiară, și că acestea aă făcută pe călători se fiă multă îngrijați de uă ’ntămplare atâtă de straniă. Decă tóte aceste felurite urlete du concur să se dea materia unoră versiuni ce aă ajunsă acum se fiă mai multă timpă la ordinea zilei, apoi e că cum inteligința ómenilor și ce ne guvernă s’a crezută în dreptă că póte se pute aci capătă liberei cugetări și preocupațiuni în privința celoră ce sară pute întâmpla mâne-poimâne într’ună atare casă. Posedendă în originale și dândă publicității mă afaptă din cele emanate de la poliția orașiului Ploiesci, oricine póte vede și mai bine la ce stagiă aă ajunsă mijlocele prin cari regimele crede că mai pote susțină un asemenea stare de lucruri ca cea de arci. Câtă despre redacțiunea afiptului, cuvintele dintr’insulă dau de gold însăși cugetarea pe care omenii de la putere voră se și-o ascundă. In ceea ce privesce însă sancțiunea, apoi, e speriătura lupului cu pelea óiei, căci care lege penală pedepsesce convorbirile dintre cetățiani, fie ele chiară despre abdicare, provocare și mai multă prin plecarea și modul de plecare a Domnitorelui? E că și publicațiunea : POLIȚIA ORAȘIULUI PLOIESCI. A fi it Ü: „D. prefectă locale, prin ordinulă No. 10,412, îmi comunică că Măniasca Domnitorele la 7 cuvinte, nă pornită la Iași, unde se va opri două file, și de acolo, însoțită de domnii miniștrii Mavrogheni și Boerescu, va merge se visiteze esposițiunea de la Viena, după invitațiunea ce i-s'a făcută de maiestatea sea împăratulă. „De la Viena Maria-sea va merge se facă vă cură la una din băiele din străinătate. „In timpul absinței Măriei-sele din țară, care va fi celă multă de șase săptămâni, consiliulă de miniștrii va fi în permanență, conformă publicațiunii ce i se va vede în Monitori. „Cu ocasiunea călătorii Măriei-sale în străinătate, fosele oposiții din țară, I câtă și unele drarie străine, cari își iaă I inspirațiunile și schițele de la partita I oposantă din țară, nă răspândită din Idice, și că călătoria cea întreprinsă Măriașca este în acestă scopă. „Suptsemnatul, în consecință, publică de acesta, spre cunoscință generală, că asemenea calomniese noutăți se dau derăă-voitori, spre a slăbi precum autoritatea guvernului și a menține agitațiunea între locuitori. „Cunoscândă că aceia carii se vor descoperi că cu premeditație răspândescă calomnii și neadevăruri, vor fi imediată constatați și trădați justiției, spre a’și lua meritata pedepsa. „ p. Șeful poliției, M. Stoienescu. „p. Directore, T. Rădulescu. „No. 7778, 1873, Iunie 19.“ ROMANUL TULIV 1873 aIele MINERALEN ROMANIA 1). „Pricina îndoării cărticelei acesteia a fost și din cea mai de „frunte, aflarea peloră metalice în „pâmântul” Pripatului, pe care doctorii locului ixiindu-le, trimiteau „pe pătimașii și bolnavi la băiele „pâmânturilorărăine și depărtate, „pe la Arpatac, Ohadia, Buda, Viena „și mai ’nainte ide se și duceaă cei „cu stare pătirșî, cu duiumulă ps „totă anulă din p rincipată, și se în„torceaă unii cremați și folosiți la „sănătate, dâră fii mai sfirșiți după „cum eraă, dinre se și îngropa unii „p’acolo, trămâirâ cei fără stare, cea „mai mare parte norodului pătimașă, „în tânguielá și stimă de morte, fără „mângăiare și nilocă de mântuire.“ Acestea sunt cuvintele cu cari doctorele român Ștefană Vasile Episcopescu începe recuvântarea cărții sale tipărită la 837 în tipografia episcopiei de Buză și întitulată: Apele metalice ale hmâniei mari. Suntă dură trei-deci șase de ani de cândăună doctore romani plină de sclința, și ceaa ce estimai multă, patriotă, atrage atențiuna Româniloră asupra neprețuitelor tivore de ape minerale , ce posedeza țar, elă le pune în vedere că necumscința acestoră ape face ca pătimași să fie trimiși la băiele pâmenturilor stăine, unde puteau să mergă cu duiumiă cei cu stare pătimași, remâindu :ei fără stare, cea mai mare parte a norodului pătimașă, întânguielă și patimă de morte, fără mângăiare și mijlocű de mântuire. Două idei v o mari în câteva rânduri: ântâiă, ca să nu mai alergați Românilor pe la băiele din străinătate, pe câtă timpă în țara 3őna~* ca omeniii sărmani. Roh?i?!Vntrh'cie să se caute de patimele loră, căci soră nu le dă mâna ca să umble prin țări străine. Doctorele Episcopescu ne spune că, încă din cjilele principelui Grigore Dimitrie Ghika, s’a fostă aflată în județul Săcuienilor, la Boboci, unui isvoru de apă cu puciosă de Ucu, la care în scurtă vreme după aflarea lui, buciuma norodului celă pătimașă, cu bună și rea îndemnare și orânduiela peste trei mii de familii, spre mângăiarea loru la ună isvorașă de apă.. Mai pe urmă, cândă armia rusesca se afla în România, s’aă descoperită 1) «Revista sciințificâ.» încă trei isvore de minerale la Breza, Târgoviște și Câmpu-Lungă. Doctorii ruși, analizândă acestea pe, le aă întrebuințată pentru căutarea soldaților pătimași, pe lângă care se strecuraă și mulți pământeni; Însă, după plecarea armatei, doctorii ruși nelăsându nici oă indicațiune asupra composițiunii acestor ape, pătimașii pământeni nu se mai putură folosi de dânsele. Doctorele română spune că, după trei ani de la plecarea Rușiloră, doui doctori, străini după câtă se pricepe, nă cercetată aceste ape minerale, ânsă unulă na dată nici uű felu de luminare, neavendă nici sclință de chimicesculă sară analisă, 0ră celălaltă, care avea sclință, na avută poftă se se ostenescă pentrună norodă străină. Astăfelă dâră până la scrierea doctorelui Episcopescu de abia se descoperiseră isvarele minerale menționate mai susă. Oină de stiință și Română înainte de tóte, doctorele Episcopescu se puse pe cercetări și, după câtăva timpă, aflase deja cincizeci de isvore de ape minerale. După cum ne arăta în lucrarea sa, doctorele și-ancepută călătoria din plaiul Slănicului, și, trecândă în Poiana Mărului, apa Râmnicului, pentru vestitele două isvore din Măgura, s’a lăsată de la muntele Niculele la vale pe Pleși, pe Furi, pe Jurjulă, pe Penteleă, pe Sirtă și penă ’n munții Arefului în josă la Oltă. După ce-a visitată aceste localități, a începută să lucreze la opera sa, documentă dintre cele prețiose pentru Români, căuta tóte mijlacele ca să îndemne și pe statu ca se faca cuviinciosele instalațiuni pe la isoarele cele mai renumite, astăfelă ca pătimașii să’și putá afla îndestularea.ț ti .. a .._____1 Tol . — J.«Mână Ä insufla compatrioților săi dorința de-a se lumina, și în mai multe rânduri se silesce a le inspira spiritul de naționalitate, prin sfaturile ce le dă ca să se feresca de pre multa ingerință a străinilor, căci, —zice doctorele,— „cu câtă va fi întrunit nemți străini mai mulți, cu atâtă mai multă și mai vîrtosă este stricăciunea mai mare decâtă folosulă lorii.“ Ce ai zice, bunule doctore, déci ai trăi astăzi și ai constata câtă de puțină s’ai urmată sfaturile patriotice ce ne-ai dată? Doctorele Episcopescu, după cercetările ce putuse să facă, dovedise că apele minerale erau de două nemuri : de fern și de puciosă; deri acestă nemți de apă de puciosă este de trei deosebite soiuri : unulă este de puciosă cu sare amară, altulă de puciosă cu sare de bucate, și seră și altulă este de puciosă cu magnesie carbonică....... eră nemulă apeloră de seră are deuăcamdată două soiuri: unulă este de seră carbonică cu puciosă, și altulă este numai de seră carbonică, arendă amândouă predominativa loră parte fendă carbonică. Judeciele, în cari a descoperită deosebitele isvore, sunt: Râmnicul-Sărat, Buzăulă, Săcuienii (desființată astăzji), Râmnicul-Vâlcei, Dâmbovița, Prahova, Argeșială și Muscelului. Aceste câteva cuvinte asupra lucrării doctorelui Episcopescu n’aă altă scopă, decâtă a dovedi cum că âncă de la 1837 ună medică română descoperise sumă de isoare de ape minerale, și vina nu este a sea, deci până astăzi cele mai multe staă în părăsire saă suntă neîngrijite. Ună altă cuvântă a fostă și surprinderea ce ne-a ocasionată tăcerea ce s’a făcută în jurul numelui acestui doctore română, cândă este vorba despre apele minerale ale țărei. Nu scimă deca aceia carii se ocupă de asemenea materie dă cunoscință despre cărticica tipărită la Buzău; Iată ce este positivă este, că între acei carii trecă că au descoperită cutare saă cutare isvere, că le aă studiază efectele fisiologice și terepautice, nu se vede figurândă numele lui Episcopescu. Nu trebuie se ne scape din vedere că multe din isverele cari se pretinde că au fostă studiate astăzii de cutare medică, sunt indicate cu multă precisiune de către doctorele Episcopescu. Cu acesta nu înțelegemă a contesta câtuși de puțină meritulă altoră bărbați, cari s’aă ---A--ly. XudirOxiu, LU LIQ la ce ținemă este ca se nu se scape din vedere că doctorele Episcopescu este, decá nu celă d’ântâiă, celă puțină unulă dintre cei d’ântâi cabină lucrată pentru descoperirea apelor minerale ale României; că lucrarea sea, după timpă, este forte seriosa; că în fine elă este care ne-a îndemnată ca se ne folosimă de apele indigene. Daci statură lui ară fi fostă armată, astăzi nară mai plăti Românii peste 500 mii lei vechi pentru ape minerale, cea mai mare parte aduse din Austria. Și ’n acesta, ca și ’n alte ramuri de producere națională, constatămu c’nă vină durere in diferința ce amă avută pentru ale nostre și mania nenorocită de FOSTA „ROMANULUI.“ VIRGINEA DIN SATTARAH. — Urmare ! — Țăranii ce treceau pe drumă, auzindă gemetele lui Keo, surprinsă și sugrumata de Georges, alergară și se oserâ ună țipată de furiă cândă vântură pe marele brahmană, asupra căruia ună tâneră cutesa se rădice să mână sacrilege. Ei voiră se se arunce asupra-i, o eră se opriră cândă vânjură uniforma englese, cu tote astea murmurați amenințători întrebândă pe brahmană din privire : acesta le făcu semnă se se depărteze și, lăsându-se în voia lui Georges, fără nici uă opunere aparinte, îi aruncă uă privire de ură și jise: — Câne, bagă de somn. Și, retrăgându-se după pórta pe care o nchise, dispăru în întunerică în fundul caleiei de portocali și de alți arbori mirositori. Țăranii se depărtară și dânșii și uitându-senapoi la Georges, amenințân-1} A vedéa numärule» tucutC, du lă prin semne, și vorbindă cu aprindere între dânșii, apoi dispărură în umbră, după platanii ce țărmuriaă drumulă. Locotenentele nu se emoționa delocă de tote acele amenințări: bravura sea mergea până la imprudință, pe care funețea și esaltarea spiritului să i-o permiteaă atâtă de multă. Retragerea în acelă momentă i se părea uă lașitate, pentru că vedea ’naintea sea obstacule peste obstacole și ghicea că, supt totă ceea ce văzuse și ascultase, se ascundea ună misteriă. Adaugeți la atracțiunea ordinară a totă ce se ascunde obieșia figură a Sareî, conduita’ în raportă cu caracterulă ce i se atribuia, aparițiunea acelui preot, Coiro se parea ca e aci ca se eserciteuă misiune fatale, și veți înțelege atunci că nu trebuia atâtă de multă pentru ca Georges se se ’ncerce a se espune la uă ’ntâmplare precare și să rădice ună colță din vălură ce ascundea uă dramă celă puțină curiosa. Era una din acele frumóse nopți luminase, atâtă de comune la Indiani, una din acele nopți răpitore, în care totulă e profumă, murmură, voluptate, în care se respiră ună acră ușoară, îmbălsămată, care răcoresce simțurile, gonesce cugetările rele și face pe omă mândru d’a fi cea-a ce este rege peste totă ce ’lu împresură. Erau aprópe zece ore și luna totă nu mai răsărise. Georges dispăru din apropiarea locuinței, spre a ’nceta priveghiarea și bănuielele bătrânului brahmană, dară cu firma intențiune d’a se’ntorce după două ore, spre a căuta se ghicescă enigma. Georges se duse până la Sattarah, nainta până la căsuța unde poposise și găsi pe bunii ’i amici Ellore și doctorele John Kuttley în cea mai mare grijă și pregătindu-se a plecase’să caute după slabele indicațiuni ale celor doui servitori machrați, când elfi se ’ntorse tocmai la timpă spre a ’i opri și liniști. Doctorele fu forte veselă că re află, sănătosă și neatinsă, pe protegiatului șefi, pentru ca se mai aibă curagială d’a ’lă certa, ânsă ’și promise ca a doua zi de diminață, cum s’o scula,se ’să mustreze cum trebuie, Câtă de mare nu’i fu ensă mirarea cândă au-i pe Georges declarându’i că venise se’i caute p’amândoui, spre a’lă ajuta se urmarescu desnodământulă unei întâmplări, pe care promisese le-o nareze pe drumfi. Lui John îi trebuiă jumătate de oră care se desmeticescá din surprindere. Cândă își redobândi simțurile, s’afla pe drumul ă de la Sattarah la Maholi, c’uă carabină pe umără și c’unu bună cuțită de vânătore la brâu. Eltore era lângă dânsul ei. Georges, ’nainte, mergea forte veselii, ca și cum ară fi fostă în adevără se ’ncerce să periculosa espunere. Cu tóte astea avusese timpă se ’i esplice ceaa ce i se ’ntâmplase. In cursul narațiunii, bătrânul John cetinuse de mai multe ori din capă o’ună acră de ’ndouiela. Cândă locotenentele ’i povesti modulă cum se purtase și copilăresca grațiă a Indianei, deveni ’ngrijată și ’n mai multe rânduri își puse degetulă pe frunte, făr’a se esplica mai multă. De bună-samă că ghicia multe lucruri ce scăpaseră tânărului preocupată numai de Sarah. Cu tote astea ună punctă părea că ’să neliniștesce mai multă 1 presința acelui popă ’n casa unei femei care se numia Virginea Sarah. Aci era misterulă pentru dânsulă, și de aceaa rămase tăcută și posomorită până ’n suburbea Vespoiré, până ’n momentul cândă ajunseră lângă casa Indianei. Aci intrară ’n consiliui, ascunși după trunchiului unui smochinii. Doctorele, după ce se gândi multă, se ’ncercă se ’nduplece pe Georges și se’să facă a renunța la uăespunere, d’ală cărei sfîrșită se temea și pe care ’lă prevedea, dară tăcu îndată în facia inutilității observărilor sele și ’n facia obstinării lui Georges, pe care frumusețea Indianei îl mișcase atâtă de multfi. Se oțărî dară ca locotenentele se intre ’n năuntru și ca Ellore se’să însoțescă, spre a’i da ajutoră în casă derebuință. Doctorele avea se stea din afară de bariera de platani, cu cutiulă de vânătore ’n mână și gata a alerga la primula semnală saă a’i prevesti numaidecâtă în casă cândă uă neasceptată complicare ară veni se le impedice espedițiunea. Lucrurile fiindă astă-feră regulate, John se puse la