Romanulu, iulie 1873 (Anul 17)

1873-07-01

576 bele au sunatu necontenitű pe stradele orașiului, prin tóte unghiurile, chiă­­mându pe gardiști și pe milițian­, în câtă i-se urîse lumii cu atâtea țurlui­­turi, bârâituri și urlete, în câtă se­­mena c’uă estraordinarâ și ultimă chiă­­mare de paradă, își póte ori­cine ima­gina la câte și câte ’ntrebări și respun­­suri nu s’a dată locă prin acestă modă de procedere în totă timpul ă unei­­ slile atâtă de lungi ca ale de­verá de la noi. In fine, eșindă și două musice pe strade, putu să se strîngă ce­va poporă care, cu gardiștii și milițianii, amestecată cu copii și servitori de pe la stăpâni, porni spre gara liniei ferate. E că modulă ingeniosă ale omeni­­lor, ordine­ da combina nesce simu­lacre de manifestațiuni. Căci, afară de funcționarii publici de tote speciile , cari acum au ajunsă a fi ei înșiși for­te numeroși, împreună cu gardiștii și mi­lițianii, câtă se mai potă aduna, și carii n’aă uniformă sau armă, servă ,­­ în facia celoră ce n’aă cunoscință d’a­­cestea, ca poporă venită pentru ma­­nifestațiune, de­și nu pronunță nici uă urare de bună-venire sau de bună-re­­nturnare. Apoi pe lângă acestea că­­utătorii, veniți de la Bucuresci cu același­­ trenă in care călătoria Domnitorele, naraă óre­care accidente întâmplate pe cale și totală adăugea comentariile acelei călătorii. Ca omeni de buna­­credință, ei o spuseră că ună vagonă din nainte, de care era agățată vago­­nulă princiară, îndată ce a pornită de la Bucuresci a ’ncepută să scota ună urletă neobicinuitu sunetului ce facă vagonele trenului; c’acelă urletă ajun­­gândă se f­ă pră­supai­­toră, trenulă s’a oprită chiară înainte de stațiunea Periștă ca să i-se mai dea­uă unsere , erod­ându-se că urletulă ară proveni din acésta causă; că, pornindă ierăși cleiula adăugată, în câtă la stațiunea Periștă s’a simțită necesitatea d’a se scote cu­ totulă acelă vagonă și d’a se lăsa acolo; că, pe cale, de acolo către Ploiesci, același urletă a ’nsoțită tre­­nulă de la vagonulă din naintea celui princiară, și că acestea­­ aă făcută pe călători se fiă multă îngrijați de uă ’ntămplare atâtă de straniă. Decă tóte aceste felurite urlete du concur să se dea materia unoră versi­uni ce aă ajunsă acum se fiă mai multă timpă la ordinea zilei, apoi e că cum inteligința ómenilor și ce ne gu­vernă s’a crezută în dreptă că póte se pute aci capătă liberei cugetări și pre­­ocupațiuni în privința celoră ce sară pute întâmpla mâne-poimâne într’ună atare casă. Posedendă în originale și dândă pu­blicității m­ă afa­ptă din cele emanate de la poliția orașiului Ploiesci, ori­cine póte vede și mai bine la ce stagiă aă ajunsă mijlocele prin cari regimele crede că mai pote susțină un aseme­nea stare de lucruri ca cea de arci. Câtă despre redacțiunea afiptului, cu­vintele dintr’insulă dau de gold în­­săși cugetarea pe care omenii de la putere voră se și-o ascundă. In cee­a ce privesce însă sancțiunea, apoi, e speriătura lupului cu pelea óiei, căci care lege penală pedepsesce convorbi­rile dintre cetățiani, fie ele chiară despre abdicare, provocare și mai multă prin plecarea și modul­ de plecare a Domnitorelui? E că și publicațiunea : POLIȚIA­ ORAȘIULUI PLOIESCI. A fi i­­t Ü: „D. prefectă locale, prin ordinulă No. 10,412, îmi comunică că Mănia­­sca Domnitorele la 7 cuvinte, nă por­nită la Iași, unde se va opri două­­ file, și de acolo, însoțită de domnii miniș­trii Mavrogheni și Boerescu, va merge se visiteze esposițiunea de la Viena, după invitațiunea ce i-s'a făcută de maiestatea sea împăratulă. „De la Viena Maria-sea va merge se facă vă cură la una din băiele din străinătate. „In timpul­ absinței Măriei-sele din­­ țară, care va fi celă multă de șase săp­­­tămâni, consiliulă de miniștrii va fi în­­ permanență, conformă publicațiunii ce i se va vede în Monitori­. „Cu ocasiunea călătorii Măriei-sale­­ în străinătate, fosele oposiții din țară, I câtă și unele d­rarie străine, cari își iaă I inspirațiunile și sch­ițele de la partita I oposantă din țară, nă răspândită din I­dice, și că călătoria ce­a întreprinsă Măria­șca este în acestă scopă. „Suptsemnatul, în consecință, publică de acesta, spre cunoscință generală, că­­ asemenea calomniese noutăți se dau de­­­răă-voitori, spre a slăbi pre­cum auto­ritatea guvernului și a menține agita­­­țiunea între locuitori. „Cunoscândă că aceia carii se vor­ descoperi că cu premeditație răspân­­descă calomnii și neadevăruri, vor­ fi imediată constatați și trădați justiției, spre a’și lua meritata pedepsa. „ p. Șeful­ poliției, M. Stoienescu. „p. Directore, T. Rădulescu. „No. 7778, 1873, Iunie 19.“ ROMANU­L TULIV 1873 aIele MINERALE­N ROMANIA 1). „Pricina îndoării cărticelei aces­teia a fost ș­i din cea mai de „frunte, aflarea peloră metalice în „pâmântul” Pripatului, pe care doc­torii locului ixiindu-le, trimiteau „pe pătimașii și bolnavi la băiele „pâmânturilorărăine și depărtate, „pe la Arpatac, Ohadia, Buda, Viena „și mai ’nainte ide se și duceaă cei „cu stare pătirșî, cu duiumulă ps „totă anulă din p rincipată, și se în­­„torceaă unii cremați și folosiți la „sănătate, dâră fii mai sfirșiți după „cum eraă, din­­re se și îngropa unii „p’acolo, trămâirâ cei fără stare, cea „mai mare parte norodului pătimașă, „în tânguielá și stimă de morte, fără „mângăiare și nilocă de mântuire.“ Acestea sunt cuvintele cu cari doctorele român Ștefană Vasile Epis­­copescu începe recuvântarea cărții sale tipărită la 837 în tipografia e­­piscopiei de Buză și întitulată: A­­pele metalice ale hmâniei mari. Suntă dură trei-d­eci ș­­­ase de ani de cândă­ună doctore romani plină de sclința, și cea­a ce estimai multă, patriotă, atrage atențiuna Româniloră asupra neprețuitelor t­ivore de ape minerale , ce posedeza țar,­ elă le pune în ve­dere că necumscința acestoră ape face ca pătimași să fie trimiși la băiele pâmenturilor­ st­ăine, unde puteau să mergă cu duiumiă cei cu stare păti­mași, remâindu :ei fără stare, cea mai mare parte a norodului pătimașă, întân­­guielă și patimă de morte, fără mângă­iare și mijlocű de mântuire. Două idei v o mari în câte­va rânduri: ântâiă, ca să nu mai alergați Românilor pe la băiele din străinătate, pe câtă timpă în țara 3őna~* ca omeniii sărmani. Roh?i?!­Vntrh'cie să se caute de patimele loră, căci soră nu le dă mâna ca să umble prin țări străine. Doctorele Episcopescu ne spune că, încă din cjilele principelui Grigore Dimitrie Ghika, s’a fostă aflată în ju­­dețul­ Săcuienilor­, la Boboci, unui is­­voru de apă cu puciosă de Ucu, la care în scurtă vreme după aflarea lui, buciu­ma norodului celă pătimașă, cu bună și rea îndemnare și orânduiela peste trei mii de familii, spre mângăiarea loru la ună isvorașă de apă.. Mai pe urmă, cândă armia rusesca se afla în România, s’aă descoperită 1) «Revista sciințificâ.» încă trei isvore de minerale la Breza, Târgoviște și Câmpu-Lungă. Doctorii ruși, analizândă acestea pe, le­ aă în­trebuințată pentru căutarea soldați­­lor­ pătimași, pe lângă care se stre­­curaă și mulți pământeni; Însă, după plecarea armatei, doctorii ruși nelă­­sându nici oă indicațiune asupra com­­posițiunii acestor­ ape, pătimașii pă­mânteni nu se mai putură folosi de dânsele. Doctorele română spune că, după trei ani de la plecarea Rușiloră, doui doctori, străini după câtă se pricepe, nă cercetată aceste ape minerale, ânsă unulă na dată nici uű felu de luminare, neavendă nici sclință de chimicesculă sară analisă, 0ră celă­l­altă, care avea sclință, na avută poftă se se ostenescă pentrună norodă străină. Astă­felă dâră până la scrierea doc­­torelui Episcopescu de abia se desco­periseră isvarele minerale menționate mai susă. Oină de stiință și Română înainte de tóte, doctorele Episcopescu se puse pe cercetări și, după câtă­va timpă, aflase deja cincizeci de isvore de ape minerale. După cum ne arăta în lucrarea s­a, doctorele și-a­ncepută călătoria din plaiul­ Slănicului, și, tre­­cândă în Poiana Mărului, apa Râmni­­cului, pentru vestitele două isvore din Măgura, s’a lăsată de la muntele Nicu­­lele la vale pe Pleși, pe Furi, pe Jur­­julă, pe Penteleă, pe Sirtă și penă ’n munții Arefului în josă la Oltă. După ce-a visitată aceste localități, a înce­pută să lucreze la opera s­a, docu­mentă dintre cele prețiose pentru Ro­mâni, căuta tóte mijlacele ca să în­demne și pe statu ca se faca cuviin­ciosele instalațiuni pe la isoarele cele mai renumite, astă­felă ca pătimașii să’și putá afla îndestularea.­­ț­ t­i .. a .._____1 To­l . — J.«M­â­nă Ä insufla compatrioților­ săi dorința de-a se lumina, și în mai multe rânduri se silesce a­ le inspira spiritul­ de națio­nalitate, prin sfaturile ce le dă ca să se feresca de pre multa ingerință a străinilor, căci, —­­zice doctorele,— „cu câtă va fi întrunit nemți străini mai mulți, cu atâtă mai multă și mai vîrtosă este stricăciunea mai mare de­câtă folosulă lorii.“ Ce ai­­ zice, bunule doctore, déci ai trăi astăzi și ai constata câtă de puțină s’ai urmată sfaturile patriotice ce ne-ai dată? Doctorele Episcopescu, după cerce­tările ce putuse să facă, dovedise că apele minerale erau de două nemuri : de fern și de puciosă; deri acestă nemți de apă de puciosă este de trei deosebite so­iuri : unulă este de puciosă cu sare amară, altulă de puciosă cu sare de bucate, și seră și altulă este de puciosă cu magnesie carbonică....... eră nemulă apeloră de seră are de­uă­cam­dată două soiuri: unulă este de seră carbonică cu puciosă, și altulă este numai de seră carbonică, arendă amândouă predominativa loră parte fendă carbonică. Judeciele, în cari a descoperită deo­sebitele isvore, sunt­: Râmnicul-Sărat, Buzăulă, Săcuienii (desființată astăzji), Râmnicul-Vâlcei, Dâmbovița, Prahova, Argeșială și Muscelului. Aceste câte­va cuvinte asupra lu­crării doctorelui Episcopescu n’aă altă scopă, de­câtă a dovedi cum că âncă de la 1837 ună medică română des­coperise sumă de isoare de ape mi­nerale, și vina nu este a sea, deci până astăzi cele mai multe staă în părăsire saă suntă neîngrijite. Ună altă cuvântă a fostă și surprinderea ce ne-a ocasionată tăcerea ce s’a fă­cută în jurul­ numelui acestui doc­tore română, cândă este vorba despre apele minerale ale țărei. Nu scimă deca aceia carii se ocupă de asemenea materie dă cunoscință despre cărti­cica tipărită la Buzău; Iată ce este positivă este, că între acei carii trecă că au descoperită cutare saă cutare isvere, că le aă studiază efectele fisio­­logice și terepautice, nu se vede figu­­rândă numele lui Episcopescu. Nu tre­buie se ne scape din vedere că multe din isverele cari se pretinde că au fostă studiate astăzii de cutare medică, sunt­ indicate cu multă precisiune de către doctorele Episcopescu. Cu acesta nu înțelegemă a contesta câtuși de pu­țină m­eritulă altoră bărbați, cari s’aă ---A--ly. Xu­dirOxiu, LU LIQ la ce ținemă este ca se nu se scape din vedere că doctorele Episcopescu este, decá nu celă d’ântâiă, celă puțină u­­nulă dintre cei d’ântâi cab­i­nă lu­crată pentru descoperirea apelor­ mi­nerale ale României; că lucrarea sea, după timpă, este forte seriosa; că în fine elă este care ne-a îndemnată ca se ne folosimă de apele indigene. Daci statură lui ară fi fostă armată, astăzi nară mai plăti Românii peste 500 mii lei vechi pentru ape minerale, cea mai mare parte aduse din Austria. Și ’n acesta, ca și ’n alte ramuri de produ­cere națională, constatămu c’nă vină durere in diferința ce amă avută pen­tru ale nostre și mania nenorocită de­ FOSTA „ROMANULUI.“ VIRGINEA DIN SATTARAH. — Urmare ! — Țăranii ce treceau pe drumă, au­­zindă gemetele lui Keo, surprinsă și sugrumata de Georges, alergară și se o­­serâ ună țipată de furiă cândă vântură pe marele brahmană, asupra căruia ună tâneră cutesa se rădice să mână sacrilege. Ei voiră se se arunce asu­pra-i, o eră se opriră cândă vânjură uniforma englese, cu tote astea mur­murați amenințători întrebândă pe brahmană din privire : acesta le făcu semnă se se depărteze și, lăsându-se în voia lui Georges, fără nici uă o­­punere aparinte, îi aruncă uă privire de ură și­­ jise: — Câne, bagă de somn. Și, retrăgându-se după pórta pe care o nchise, dispăru în întunerică în fundul c­aleiei de portocali și de alți arbori mirositori. Țăranii se depărtară și dânșii și ui­­tându-se­napoi la Georges, amenințân-1} A vedé­a numärule» tucutC, du­ lă prin semne, și vorbindă cu a­­prindere între dânșii, apoi dispărură în umbră, după platanii ce țărmuriaă drumulă. Locotenentele nu se emoționa de­locă de tote acele amenințări: bravura sea mergea până la imprudință, pe care funețea și esaltarea spiritului s­ă i-o permiteaă atâtă de multă. Retra­gerea în acelă momentă i­ se părea uă lașitate, pentru că vedea ’naintea sea obstacule peste obstacole și ghicea că, supt totă cee­a ce văzuse și ascul­tase, se ascundea ună misteriă. Adau­­geți la atracțiunea ordinară a totă ce se ascunde ob­ieșia figură a Sareî, con­duita’­ în raportă cu caracterulă ce i­ se atribuia, aparițiunea acelui preot­, Coiro se parea ca e aci ca se esercite­uă misiune fatale, și veți înțelege a­­tunci că nu trebuia atâtă de multă pentru ca Georges se se ’ncerce a se espune la uă ’ntâmplare pre­care și să rădice ună colță din vălură ce ascun­dea uă dramă celă puțină curiosa. Era una din acele frumóse nopți lu­­minase, atâtă de comune la Indiani, una din acele nopți răpitore, în care totulă e profumă, murmură, volup­tate, în care se respiră ună acră u­­șoară, îmbălsămată, care răcoresce simțurile, gonesce cugetările rele și face pe omă mândru d’a fi cea-a ce este­ rege peste totă ce ’lu împresură. Erau aprópe­­ zece ore și luna totă nu mai răsărise. Georges dispăru din apropiarea lo­cuinței, spre a ’nceta priveghiarea și bănuielele bătrânului brahmană, dară cu firma intențiune d’a se’ntorce după două ore, spre a căuta se ghicescă enigma. Georges se duse până la Sattarah, nainta până la căsuța unde poposise și găsi pe bunii ’i amici Ellore și doc­torele John Kuttley în cea mai mare grijă și pregătindu-se a pleca­se’să caute după slabele indicațiuni ale ce­lor­ doui servitori machrați, când­ elfi se ’ntorse tocmai la timpă spre a ’i opri și liniști. Doctorele fu forte veselă că re află, sănătosă și neatinsă, pe protegiatului șefi, pentru ca se mai aibă curagială d’a ’lă certa, ânsă ’și promise ca a doua­­ zi de diminață, cum s’o scula,­se ’să mustreze cum trebuie, Câtă de mare nu’i fu ensă mirarea cândă au-i pe Georges declarându’i că venise se’i caute p’amândoui, spre a’lă ajuta se urmarescu desnodământulă unei întâmplări, pe care promise­se le-o nareze pe drumfi. Lui John îi trebui­­ă jumătate de oră ca­re se desmeti­­cescá din surprindere. Cândă își redo­bândi simțurile, s’afla pe drumul ă de la Sattarah la Maholi, c’uă carabină pe umără și c’unu bună cuțită de vâ­­nătore la brâu. Eltore era lângă dân­­sul ei. Georges, ’nainte, mergea forte veselii, ca și cum ară fi fostă în ade­­vără se ’ncerce să periculosa espu­­nere. Cu tóte astea avusese timpă se ’i esplice cea­a ce i­ se ’ntâmplase. In cursul­ narațiunii, bătrânul­ John c­etinuse de mai multe ori din capă o’ună acră de ’ndouiela. Cândă locotenentele ’i povesti mo­dulă cum se purtase și copilăresca grațiă a Indianei, deveni ’ngrijată și ’n mai multe rânduri își puse degetulă pe frunte, făr’a se esplica mai multă. De­ bună-samă că ghicia multe lucruri ce scăpaseră tânărului preocupată nu­mai de Sarah. Cu tote astea ună punctă părea că ’să neliniștesce mai multă­­ 1 presința acelui popă ’n casa unei fe­mei care se num­ia Virginea Sarah. Aci era misterulă pentru dânsulă, și de acea­a rămase tăcută și posomo­rită până ’n suburbea Vespoiré, până ’n momentul­ cândă ajunseră lângă casa Indianei. Aci intrară ’n consiliui, ascunși după trunchiului unui smochinii. Doctorele, după ce se gândi multă, se ’ncercă se ’nduplece pe Georges și se’să facă a renunța la uă­espunere, d’ală cărei sfîrșită se temea și pe care ’lă pre­vedea, dară tăcu îndată în facia inu­tilității observărilor­ sele și ’n facia obstinării lui Georges, pe care frumu­sețea Indianei îl­ mișcase atâtă de multfi. Se oțărî dară ca locotenentele se intre ’n năuntru și ca Ellore se’să în­­soțescă, spre a’i da ajutoră în casă de­­rebuință. Doctorele avea se stea din afară de bariera de platani, cu cuti­­ulă de vânătore ’n mână și gata a alerga la primula semnală saă a’i pre­vesti numai­de­câtă în casă cândă uă neasceptată complicare ară veni se le impedice espedițiunea. Lucrurile fiindă astă-feră regulate, John se puse la

Next