Romanulu, august 1873 (Anul 17)

1873-08-07

Ori­ ce cereri pentru România, se aűre* géza la administrațiunea­­ pariului. ANUNȚURI la pagina a IV, spațială de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 let. Ase adresa LA PARIS: la il-nii Órain et Mi­­eoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A : la d-nil Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori­ce trimiteri nefrancate voră fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLARULU. ANULU ALU ȘEPTE­ SPRE­ PECELE R­educțiun­ea și Adm­inistrațiu­nea, Strada Academiei, No. 26. MARȚI, MERCURI, 7, 8 AUGUSTU, 1873. VOESCE ȘI VEI PUTE Ediții mea de ser­a LUMINEZI­TE ȘI VEI FI abonamente la Capitule: unű ana 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei in Districte Lună ană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr.­ 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nu­ Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleisch­markt, 15. servicii; telegraficii ar fi «ROMÂNULUI.“ Viena, 18 Augu­stă. — Serbarea distribui­rii premieloru la esposițiune s’a făcutu ajî la amiezi de către archiducele Carol Ludo­vicu­, înlocuindu pe împeraturu, în presiuța membriloru casei imperiale, a miniștrilor­, a corpului diplomaticii, a autorităților­, a comisiuniloră esposițiunii, etc. Viena, 18 Augustă. — Asiluiii Elena- Domna a obținută la esposițiune diploma de onore. Petersburg, 18 Augustă. — Imperatură va pleca la 27 Augustă în Crimeia. Constantinopole, 18 Augustă. — Șahul­ Persiei va sosi arfix la amiezi. Și-a destinsa tote pândele albe co­rabia monarh­iei și, ajutată­ de sufla­rea vântului, străbate cu mândriă va­lurile oceanului. Re’nduita aliancia a celor­ trei im­­peratori și fusiunea dintre legitimiști și orleaniști au îmbătată tóte taberile monarchice pen’a le face se creja că se află deja nu numai la 1815, când­ Francia făcea sângerată supta picio­­rele unei împătrite invasiuni, derit­ancă dincolo de fluviulu vieții ală prin­­cipieloru de la 1789, a cărui curgere credu că vom­ opri-o cu totulă și pentru totu-de­ una, de voră mai a­­runca íntr’insula câte-va sute de ó­­meni uciși. Omul­, care este rege al­ Franciei prin drepturi divina, a dec­laratu că este gata a primi sarcina pusă pe u­­merii săl de către Dumnezeu; moște­nitorii monarh­iei elective și consti­tuționale — orleaniștii — s’au înecată în drepturü divină,și părăsiții și rene­gații tutoră regimeloră alergă pe ’n­­trecute și pe brânci spre a se ’nscrie pentru grațiele, privilegiile și funcțiu­nile ce au să se ’mpartă cu profusiune. Forele legitimiste din Francia ne spună că deja aă aderată 280 de de­putați , restul­ se speră că se va do­bândi în timpul­ vacanțelor­, prin a­­derarea câtoră­va din centrurile drep­tei și ale stângei. Și de ce se nu spere? Nu suntă őre acești omeni fără convingeri, a­­cești ermafrodiți din tote țările și din toți timpii, cari aă aderată la tote guvernele și, facându-le, prin a loră aderare, să se creja puterice, le-aă împinsă la fară-de-legi și le-aă făcută se ca<ta în prăpastiă? Se póte dorű ca regele dreptului divină se mai gă­­sesca aderinți în ambele centruri ale Camerei, daca vom­ crede că, cu ade­­siunea loră făcându-se ceruta majo­­ritate, regele proclamată va ave sorți de dăinuire. Chiară în acestă casă case, ce va folosi regelui uă mică majoritate în Cameră, când­ va ave in contra­ î marea majoritate a nați­unii ? Și la ce -i vom­ folosi voturile a­­cestora omeni, — pe cari, după vorba negrului, nu i-a făcută Dumnezeu­, 1) — când­ va ave contra lui națiunea și pe toți fiii iei cei mai aleși și cu credințe nestrămutate ? Dorü, jiie d. de Broglie, „guvernulă este­otărîtă a nu șiovăi nici­ uă­dată. Trebuie se mergi, adause­ală prefec­tului de la Lyon, pene 'n capăulă le­gii și, déca legile actuale nu vor­ fi d’ajunse, sé ni se spuie, și le vomă completa.“ 1­1) «Dumnez­ec­a făcută pe negru, a, făcută pe albă, déra n’a făcuții pe mulatru.» Reproduce mă mai cu semn aceste cuvinte ale ministrului de Broglie, fi­­indă c’acestea suntă și cuvintele actu­­aliloră consilieri ai principelui Carol, s’avemă ocasiunea astăzi se le punemă suptă ochi întâmpinarea ce le făcu <jia­­riulă le Siecle, și speranța că ’n cu­­rendu voru veni faptele se dovedescă, ș’acolo ș’aei, câtă de mare le-a fostă rátocirea. „Se ne permită d. de Broglie se’i amintimă că asiamă a legiștilor­ la­tini, carii trecă d’a fi fostă pricepuți în lucrurile de dreptă publică: sum­mum jus, summa injuria. Și tocmai pentru guvernele cari vorui se mergă pené 'n capătul legii, a zisă Montes­­quieu, „acésta persecutare este mai particularii odiósa, fiindă­că ea face, ca se sh­ema asta­felii, se se ’nece ne­norociții tocmai pe scindară pe care se refugiseră“. „Nu, adauge le Siecle din 13 Augustű, datoria unui administratore nu este d’a căuta necurmată cea­a ce póte găsi de pedepsită, nu trebuie se răs­­foiesc o necurmată buletinulă legiloră întrebându-se ce testă rigurosű póte s’aplice; m­ă administratore nu tre­buie se’și trateze administrații ca pe nesce inamici, pe cari perpetua­ ’i în­grijire se fia d’a-I irita. Din contra, își calcă datoria, cândă uită că le dato­­resce bună-voință și simpatiă. Rigorile suntă totu­de­una primite, cândă cine­va simte că suntă necesarie și esecu­­tate, ca se sh­ema asta-felu, fără voia sea. Umanitatea nu pote ntorce de câtă ură pentru ură șefiloră a cärora singură bucuria se pare a fi voința d’a face rĕa în juru-le, în mâna cărora forța e să spadă ce lovesce mereu făr’a apăra vr’ua dată. Limba giulă d-lui de Broglie este chiară limba giulă pe care l’ară pute ține uă putere sigură că nu va fi nici-vă­ dată iubită și care nici nu doresce se fiă vr’uă­ dată.“ Să ne amintimă greșita purtare a administrațiunii din Giurgiu cu res­­cula Bivolarilor­ și inteligintea pur­tare a administrațiunii din Craiova, cu protestările ’n contra legii pentru licențe, se cugetămă, și se urmămă cercetarea începută, cu speranța că póte vomă mai pute culege câte-va ’nvățăminte, mai cu semn din cele cari astăzi ne suntă de cea mai mare tre­buință. Amti făcută cunoscută, într’unul­ din numerile trecute, că la 10 Au­gustă eraă a se face câte-va alegeri pentru consiliere generali într’unele departamente ale Franciei. Guvernul- luptă a ’ntrebuințată tóte mijlocele „ordinii morale“ spre a sugruma voința alegătorilor­. Elă a ’mpinsă legile de represiune „pene ’n capătulă loră,“ oprindă, în unele lo­curi, chiară afișarea circulareloră can­­didaților­ republicani. Ei bine, resul­­tatul ai alegeriloră fu că, din 11 aleși, 10 sunt­ republicani nestrămutați. Prin acestă actă, națiunea dete­stă lo­vire puterică guvernului din naptea de 24 Mai­, dovedindă, ca și departa­mentele din Est — cari se manifes­tară tóte pentru d. Thiers, pentru ca se lovescă guvernul­ actuale — că s’a desceptată, s’a luminată și că voiesce și sole a voi. „In facia acestoră manifestări atâtă de puterice ale națiunii, guvernulă în­cepe a vede că nu va fi d’ajunsă uă nouă conspirațiune monarchică ș’uă nouă lovire de Stată parlamentară, și se pregătesce a face legi noui de su­grumare. „Acesta este,­­Jice Indepen­­dința belgică, cee­a ce numescă marii parlamentari ai jilei a ’ntemeia ordi­nea morale; în alte țări, acesta se nu­­mesce a­semena revoluțiuni.“ Ună altă învățământă, puterică și practică, ce ne dă astăzi Francia, este unirea tutoră partitelor­ republicane, și otărirea nestrămutată d’a intra în luptă, împreună cu doi. Thiers, Grevy, Dufaure, Jules Favre etc. în contra ori­cui va voi se sugrume drepturile națiunii. Nu este însé destulă de a intra în luptă: cestiunea cea mai de căpeteniă este ca metoda se fiă potrivită cu pu­terile ce opune inamicul­ și ’n con­formitate cu cerințele situațiunii. A­­cesta metodă o arătata în modulă celă mai precisă cinci deputați din de­partamentală Vosgiloris, printr’u­ă manifestă către alegătorii lor”, în ca­re, între altele, jică : „Pentru momentă, iubiți concetă­țeni , politica republicană se­­nsumă în aceste două cuvinte : „Nici descurajiare, nici nerăbdare. „Negreșită că nici­ vă­ dată înțelep­ciunea țării n’a fostă pusă la uă mai aspră încercare. Intre legalitatea visibile și trecetóre, pe care o represintă Adu­narea, și care trebuie să fie respectată, și ’ntre suveranitatea reale și permanente, care reșâde în corpură electorale și nu aiurea, conflictul­ este flagrante, și incontestabilă ne’nțelegerea. Adversa­rii noștrii nu’și ascundă posițiunea. Ei nu’și facă ilusiuni despre adevărata direcțiune a opiniunii, îi nega numai capacitatea d’a fi seriosa, staruitóre și profundă. Ei speră seperile a ’mpinge țara republicană la estremități sau a o reduce prin obosélà. Arătăți-le că se’n­­cela de epoca,ca s’a dusă timpul în care se schimba opiniunea Franciei schim­­băndu’și funcționarii, arătațile că, dup’atâtea ’ncercări și lecțiuni atâtă de mari, țara nu este nici atâtă de uitacă nici atâtă de ușoară pre câtă se facă c’o credă a fi, și că nu este în putința nici unui complotă parlamen­tară d’a readuce Francia democratică și liberală la regalitatea bunei plăceri ș’a vechiului regime.“ Asia amu­­zisă și rii­emă și noi Ro­­mâniloră: Guvernul­ actuale a dovedită ne­contenită că misiunea sea, îngagia­­mentulă stă ceră mai de căpetenia, este d’a pune pe Domnitore nainte ș’a’să compromite, directă și pe tóta jiua, prin tóte actele sale. Se se’mpedicedérü planulu ministri­lor­, puindu-se toți nainte­le ș’oprindu’i d’a mai face acte cari se se trecă peste capă. Ei au dovedită că caută, prin tóte mijlocele, se sărăcască țara, și s’o a­­ducă la disperare, ca se pótá deschide cestiunea Oriintelui. Se se puie toți nainte­le, silindu-i astă-felă se reintre în lege și se redea națiunii drepturile iei, ca astă-felă se se ’nchija străinilor, tóte ușile pe unde stau gata a năvăli pentru a ucide națiunea română. Metoda este atâtă de lesne, pre­câtă este și eficacie: toți uniți în lumina mare, întru apărarea dreptului ș’a na­ționalității. In momentul­ cândă na­țiunea îi va vede nainte’i, ea îi va recunosce, se va descepta, îi va ’mbră­­cișa, și relele, ca și periclele, voră fi ’alăturate cu cea mai mare ’nlesnire și prin cea mai deplină liniște. DOUĂ COMPANII DE VAPORE. Până mai ieri nu se aflaă pe totă cursul­ Dunării, de la gurele ies până dincolo de Porțile-de-seră, de câtă un singură companie de vapore, care fă­cea serviciulü de mărfuri și de pasa­geri pe ambele maluri ale acestui rîu, compania austro-ungară, care impunea pasagerilor­ și comercianților, tarifele sale esorbitante. Uă ’ncercare s’a făcută vă­ dată d’uă țară generósa, — care simțindu că, printr’acestă monopolă dunáréna, Germania voia să’și înte­meieze pretensiunile de pangermani­­sare a acestui fluviu de la sorginte și pen’la Marea­ Negra, voia se ’ndeplinescá scopul­ său de cucerire pe calea lentă, derü­ficură a comerciului ș’a econo­miei publice—că’ncercare s’a făcută de Frauda, care vroise să opuie princi­pială latinității curintelor­ opuse, și câte­va vapore francese începuseră să brăsdeze valurile Dunării. Însă con­­curința nu erea posibilă c’uă companiă vechiă, avendu’și stabilimentele sale pe totă cursul­ Dunării și aflându-se pre­cum la densa a casă, d’a lungulft costei țării românesci. Cea­a ce n’a isbutita a face Francia, încercă a face astăc­i, în interesul a sec, uă companiă otomană. Ună serviniă regulată de vapore otomane s’a ’nfi­­ințată între Ismailă și Turnu-Severinu. Vasele turcesci, departe d’a fi inferiore celora austro-ungare, suntă multă mai curate, mai comode și mergă c’uă iu­­țălă egală celora de poștă austriacă, și cu tóte acestea prețulă este multă mai redusă de­câtă la vaporele ordinare de pasageri ale companiei austro-un­­gare. Cine nu ’nțelege că, ori­care ară fi interesulu Porții la creațiunea și menținerea acestoră vapore, cari ’i a­­sigură unu mijlocă comodă de poliția pe Dunăre, nu e mai puțină adevărată că publiculă română beneficieză și elă d’uă asemenea ’ntreprindere, prin fre­­cvența curselor­, prin modicitatea pre­țurilor» și prin ameliorarea serviciului interiore? Cine nu’nțelege că, pe tărâ­­mură politică, că asemenea concu­­rență póte fi folositóre și țării, opr­­indă una obstacolă acelei pretensiuni de germanisare a ’ntregului Danubiă ? De ce déri guvernulă, care spie tóte acestea, dă companiei austro-un­­gare totă ajutorul» seă, face ca tre­nurile căiei ferate a statului se adiaște câte done ore sosirea vaporelor­ aus­­tro-ungare, și, din contra, trimite trenulă la Smîrda c’uă oră mai târziă de câtă este regulată prin tarife, pen­tru ca astă­felă, cândă sosescă în Giurgiu pasagerii din vaporele oto­mane, trenulă se fiă pornită deja la Bucuresci? De ce, daca ’ntârziarea nu este de câtă accidentală, nu se compenseza a­­dăptându-se câte­va minute numai pa­sagerii veniți cu vaporulă otomană, când­ se adaptă două ore cei veniți pe vaporulă austro-ungară? Care se fiă rațiunea acestui privi­­legii esorbitante în favorea compa­niei nem­țesci? Se nu flă ore și acesta una din pro­misiunile date, unul­ din importan­tele îngagiaminte luate, una din re­compensele cu cari se plătescă pre­tinsele onoruri făcute la Viena ? Déru atunci, care mai este situațiu­­nea guvernului faciă cu înalta Pórta ? Negreșită că nu noi vomă cere privi­legiu în favorea vr’imii străină, déru, déca vremă se trăim­ ca stată auto­nomă, prima condițiune este aplicarea principielor­ și respectarea dreptului comună într’unu modă egale fac­ă cu toți străinii. Ce ară respunde domnulă ministru de exter­ne ală României ministrului de externe ală sublimei Porți, cândă acesta l’ară întreba: ce ’nsemneza a­­cesta persecuțiune sistematică a unei companii ce portă pavilionulă oto­mană, în favorea unei companii ce aparține unei alteia din puterile ga­rante ? Nu cum­va «fiariele oficiase, fia ale miniștrilor­, fie ale poliției— căci fie­­care ministru își are solo­sea și poliția organulă— sau nu cum­va tóte aceste represintante ale opiniunii publice de poruncele ne voră imputa ea, punendă înainte acesta cestiune, căutămă nodă în papură, facemă cu alte cuvinte oposițiune sistematică cu ori­ce preță, și, ce e mai tristă, chiară cu prețul­ intereselor n nóstre naționali ? Pene cândă va sbârnâi și acesta cordă, care atâtă de multă se ’ntinde și se aseza? Interesulu naționale nu stă in pro­­tecțiunea nici unei companii străine cu detrimentul­ alteia, interesulu na­ționale cere ca, din momentulu în care nu există încă uă companiă de vapore națională, care se aibă dreptul­ la uă protecțiune exclusivă a statului ro­mână, celă puțină concurența se fie susținută și incuragiată, se nu se a­­corde nici unui stată ună privilegiă în ciuda unui altă stată străină și se nu se respunsă la fie­care plângere justă cu refrenulă monotonă și tre­zită ală independinței naționale, căci nu asemenea acte suntă de natură a ne face se credemă și se sperămă în vii­torul­ acestei independințe. X. Reproducemă seriile următore după edițiunea de dimineța a pia­nului nostru din numărulü trecutut: Paris, 12 Augustă. — Ducele de Bro­glie a declarată la Lyon, primindu autori­tățile, că de la 24 Mai b­ună duelă de morte s’a ’ncin­să între radicalismă și societate. Strasburg, 12 Augustă. — Ordinile ce­mpera­tură Germaniei se pare c’a adresată generalului de Manteuffel, pentru a ’lă a­­duce la cunoscința armatei de ocupațiune, declară că trupele aă îndeplinită, spre de­plina și completa mulțămire a împeratului, tote cerințele privitore la factură militară și la disciplina trupelor­. Prin urmare îm­­peratulă esprime recunostința sea generali­­loru, oficialiloru, impiegațiloră și soldați­­loră și mai cu sema comandanților­ de di­­visiune. Fulda, 12 Augustă. — Mesurî judiciare s’aă luată în contra episcopului din acestă orașiă, culpabile pentru c’a negresa se no­tifice guvernului numirea unui capelară ș’a unui preot­. Madrid, 12 Augustă. — Trupele au ocu­pată Grenada și Murcia fără nici uă resis­­tență din partea cui­va. Contreras și Peza*

Next