Romanulu, august 1873 (Anul 17)
1873-08-07
Ori ce cereri pentru România, se aűre* géza la administrațiunea pariului. ANUNȚURI la pagina a IV, spațială de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 let. Ase adresa LA PARIS: la il-nii Órain et Mieoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A : la d-nil Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiteri nefrancate voră fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLARULU. ANULU ALU ȘEPTE SPRE PECELE Reducțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. MARȚI, MERCURI, 7, 8 AUGUSTU, 1873. VOESCE ȘI VEI PUTE Ediții mea de sera LUMINEZITE ȘI VEI FI abonamente la Capitule: unű ana 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei in Districte Lună ană 58 lei; șese luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nu Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. servicii; telegraficii ar fi «ROMÂNULUI.“ Viena, 18 Augustă. — Serbarea distribuirii premieloru la esposițiune s’a făcutu ajî la amiezi de către archiducele Carol Ludovicu, înlocuindu pe împeraturu, în presiuța membriloru casei imperiale, a miniștrilor, a corpului diplomaticii, a autorităților, a comisiuniloră esposițiunii, etc. Viena, 18 Augustă. — Asiluiii Elena- Domna a obținută la esposițiune diploma de onore. Petersburg, 18 Augustă. — Imperatură va pleca la 27 Augustă în Crimeia. Constantinopole, 18 Augustă. — Șahul Persiei va sosi arfix la amiezi. Și-a destinsa tote pândele albe corabia monarhiei și, ajutată de suflarea vântului, străbate cu mândriă valurile oceanului. Re’nduita aliancia a celor trei imperatori și fusiunea dintre legitimiști și orleaniști au îmbătată tóte taberile monarchice pen’a le face se creja că se află deja nu numai la 1815, când Francia făcea sângerată supta piciorele unei împătrite invasiuni, deritancă dincolo de fluviulu vieții ală principieloru de la 1789, a cărui curgere credu că vom opri-o cu totulă și pentru totu-de una, de voră mai arunca íntr’insula câte-va sute de ómeni uciși. Omul, care este rege al Franciei prin drepturi divina, a declaratu că este gata a primi sarcina pusă pe umerii săl de către Dumnezeu; moștenitorii monarhiei elective și constituționale — orleaniștii — s’au înecată în drepturü divină,și părăsiții și renegații tutoră regimeloră alergă pe ’ntrecute și pe brânci spre a se ’nscrie pentru grațiele, privilegiile și funcțiunile ce au să se ’mpartă cu profusiune. Forele legitimiste din Francia ne spună că deja aă aderată 280 de deputați , restul se speră că se va dobândi în timpul vacanțelor, prin aderarea câtorăva din centrurile dreptei și ale stângei. Și de ce se nu spere? Nu suntă őre acești omeni fără convingeri, acești ermafrodiți din tote țările și din toți timpii, cari aă aderată la tote guvernele și, facându-le, prin a loră aderare, să se creja puterice, le-aă împinsă la fară-de-legi și le-aă făcută se ca<ta în prăpastiă? Se póte dorű ca regele dreptului divină se mai găsesca aderinți în ambele centruri ale Camerei, daca vom crede că, cu adesiunea loră făcându-se ceruta majoritate, regele proclamată va ave sorți de dăinuire. Chiară în acestă casă case, ce va folosi regelui uă mică majoritate în Cameră, când va ave in contra î marea majoritate a națiunii ? Și la ce -i vom folosi voturile acestora omeni, — pe cari, după vorba negrului, nu i-a făcută Dumnezeu, 1) — când va ave contra lui națiunea și pe toți fiii iei cei mai aleși și cu credințe nestrămutate ? Dorü, jiie d. de Broglie, „guvernulă esteotărîtă a nu șiovăi nici uădată. Trebuie se mergi, adauseală prefectului de la Lyon, pene 'n capăulă legii și, déca legile actuale nu vor fi d’ajunse, sé ni se spuie, și le vomă completa.“ 11) «Dumnezeca făcută pe negru, a, făcută pe albă, déra n’a făcuții pe mulatru.» Reproduce mă mai cu semn aceste cuvinte ale ministrului de Broglie, fiindă c’acestea suntă și cuvintele actualiloră consilieri ai principelui Carol, s’avemă ocasiunea astăzi se le punemă suptă ochi întâmpinarea ce le făcu <jiariulă le Siecle, și speranța că ’n curendu voru veni faptele se dovedescă, ș’acolo ș’aei, câtă de mare le-a fostă rátocirea. „Se ne permită d. de Broglie se’i amintimă că asiamă a legiștilor latini, carii trecă d’a fi fostă pricepuți în lucrurile de dreptă publică: summum jus, summa injuria. Și tocmai pentru guvernele cari vorui se mergă pené 'n capătul legii, a zisă Montesquieu, „acésta persecutare este mai particularii odiósa, fiindăcă ea face, ca se shema astafelii, se se ’nece nenorociții tocmai pe scindară pe care se refugiseră“. „Nu, adauge le Siecle din 13 Augustű, datoria unui administratore nu este d’a căuta necurmată ceaa ce póte găsi de pedepsită, nu trebuie se răsfoiesc o necurmată buletinulă legiloră întrebându-se ce testă rigurosű póte s’aplice; mă administratore nu trebuie se’și trateze administrații ca pe nesce inamici, pe cari perpetua ’i îngrijire se fia d’a-I irita. Din contra, își calcă datoria, cândă uită că le datoresce bună-voință și simpatiă. Rigorile suntă totudeuna primite, cândă cineva simte că suntă necesarie și esecutate, ca se shema asta-felu, fără voia sea. Umanitatea nu pote ntorce de câtă ură pentru ură șefiloră a cärora singură bucuria se pare a fi voința d’a face rĕa în juru-le, în mâna cărora forța e să spadă ce lovesce mereu făr’a apăra vr’ua dată. Limba giulă d-lui de Broglie este chiară limba giulă pe care l’ară pute ține uă putere sigură că nu va fi nici-vă dată iubită și care nici nu doresce se fiă vr’uă dată.“ Să ne amintimă greșita purtare a administrațiunii din Giurgiu cu rescula Bivolarilor și inteligintea purtare a administrațiunii din Craiova, cu protestările ’n contra legii pentru licențe, se cugetămă, și se urmămă cercetarea începută, cu speranța că póte vomă mai pute culege câte-va ’nvățăminte, mai cu semn din cele cari astăzi ne suntă de cea mai mare trebuință. Amti făcută cunoscută, într’unul din numerile trecute, că la 10 Augustă eraă a se face câte-va alegeri pentru consiliere generali într’unele departamente ale Franciei. Guvernul- luptă a ’ntrebuințată tóte mijlocele „ordinii morale“ spre a sugruma voința alegătorilor. Elă a ’mpinsă legile de represiune „pene ’n capătulă loră,“ oprindă, în unele locuri, chiară afișarea circulareloră candidaților republicani. Ei bine, resultatul ai alegeriloră fu că, din 11 aleși, 10 sunt republicani nestrămutați. Prin acestă actă, națiunea detestă lovire puterică guvernului din naptea de 24 Mai, dovedindă, ca și departamentele din Est — cari se manifestară tóte pentru d. Thiers, pentru ca se lovescă guvernul actuale — că s’a desceptată, s’a luminată și că voiesce și sole a voi. „In facia acestoră manifestări atâtă de puterice ale națiunii, guvernulă începe a vede că nu va fi d’ajunsă uă nouă conspirațiune monarchică ș’uă nouă lovire de Stată parlamentară, și se pregătesce a face legi noui de sugrumare. „Acesta este,Jice Independința belgică, ceea ce numescă marii parlamentari ai jilei a ’ntemeia ordinea morale; în alte țări, acesta se numesce asemena revoluțiuni.“ Ună altă învățământă, puterică și practică, ce ne dă astăzi Francia, este unirea tutoră partitelor republicane, și otărirea nestrămutată d’a intra în luptă, împreună cu doi. Thiers, Grevy, Dufaure, Jules Favre etc. în contra oricui va voi se sugrume drepturile națiunii. Nu este însé destulă de a intra în luptă: cestiunea cea mai de căpeteniă este ca metoda se fiă potrivită cu puterile ce opune inamicul și ’n conformitate cu cerințele situațiunii. Acesta metodă o arătata în modulă celă mai precisă cinci deputați din departamentală Vosgiloris, printr’uă manifestă către alegătorii lor”, în care, între altele, jică : „Pentru momentă, iubiți concetățeni , politica republicană sensumă în aceste două cuvinte : „Nici descurajiare, nici nerăbdare. „Negreșită că nici vă dată înțelepciunea țării n’a fostă pusă la uă mai aspră încercare. Intre legalitatea visibile și trecetóre, pe care o represintă Adunarea, și care trebuie să fie respectată, și ’ntre suveranitatea reale și permanente, care reșâde în corpură electorale și nu aiurea, conflictul este flagrante, și incontestabilă ne’nțelegerea. Adversarii noștrii nu’și ascundă posițiunea. Ei nu’și facă ilusiuni despre adevărata direcțiune a opiniunii, îi nega numai capacitatea d’a fi seriosa, staruitóre și profundă. Ei speră seperile a ’mpinge țara republicană la estremități sau a o reduce prin obosélà. Arătăți-le că se’ncela de epoca,ca s’a dusă timpul în care se schimba opiniunea Franciei schimbăndu’și funcționarii, arătațile că, dup’atâtea ’ncercări și lecțiuni atâtă de mari, țara nu este nici atâtă de uitacă nici atâtă de ușoară pre câtă se facă c’o credă a fi, și că nu este în putința nici unui complotă parlamentară d’a readuce Francia democratică și liberală la regalitatea bunei plăceri ș’a vechiului regime.“ Asia amuzisă și riiemă și noi Româniloră: Guvernul actuale a dovedită necontenită că misiunea sea, îngagiamentulă stă ceră mai de căpetenia, este d’a pune pe Domnitore nainte ș’a’să compromite, directă și pe tóta jiua, prin tóte actele sale. Se se’mpedicedérü planulu ministrilor, puindu-se toți naintele ș’oprindu’i d’a mai face acte cari se se trecă peste capă. Ei au dovedită că caută, prin tóte mijlocele, se sărăcască țara, și s’o aducă la disperare, ca se pótá deschide cestiunea Oriintelui. Se se puie toți naintele, silindu-i astă-felă se reintre în lege și se redea națiunii drepturile iei, ca astă-felă se se ’nchija străinilor, tóte ușile pe unde stau gata a năvăli pentru a ucide națiunea română. Metoda este atâtă de lesne, precâtă este și eficacie: toți uniți în lumina mare, întru apărarea dreptului ș’a naționalității. In momentul cândă națiunea îi va vede nainte’i, ea îi va recunosce, se va descepta, îi va ’mbrăcișa, și relele, ca și periclele, voră fi ’alăturate cu cea mai mare ’nlesnire și prin cea mai deplină liniște. DOUĂ COMPANII DE VAPORE. Până mai ieri nu se aflaă pe totă cursul Dunării, de la gurele ies până dincolo de Porțile-de-seră, de câtă un singură companie de vapore, care făcea serviciulü de mărfuri și de pasageri pe ambele maluri ale acestui rîu, compania austro-ungară, care impunea pasagerilor și comercianților, tarifele sale esorbitante. Uă ’ncercare s’a făcută vă dată d’uă țară generósa, — care simțindu că, printr’acestă monopolă dunáréna, Germania voia să’și întemeieze pretensiunile de pangermanisare a acestui fluviu de la sorginte și pen’la Marea Negra, voia se ’ndeplinescá scopul său de cucerire pe calea lentă, derüficură a comerciului ș’a economiei publice—că’ncercare s’a făcută de Frauda, care vroise să opuie principială latinității curintelor opuse, și câteva vapore francese începuseră să brăsdeze valurile Dunării. Însă concurința nu erea posibilă c’uă companiă vechiă, avendu’și stabilimentele sale pe totă cursul Dunării și aflându-se precum la densa a casă, d’a lungulft costei țării românesci. Ceaa ce n’a isbutita a face Francia, încercă a face astăci, în interesul a sec, uă companiă otomană. Ună serviniă regulată de vapore otomane s’a ’nființată între Ismailă și Turnu-Severinu. Vasele turcesci, departe d’a fi inferiore celora austro-ungare, suntă multă mai curate, mai comode și mergă c’uă iuțălă egală celora de poștă austriacă, și cu tóte acestea prețulă este multă mai redusă decâtă la vaporele ordinare de pasageri ale companiei austro-ungare. Cine nu ’nțelege că, oricare ară fi interesulu Porții la creațiunea și menținerea acestoră vapore, cari ’i asigură unu mijlocă comodă de poliția pe Dunăre, nu e mai puțină adevărată că publiculă română beneficieză și elă d’uă asemenea ’ntreprindere, prin frecvența curselor, prin modicitatea prețurilor» și prin ameliorarea serviciului interiore? Cine nu’nțelege că, pe tărâmură politică, că asemenea concurență póte fi folositóre și țării, oprindă una obstacolă acelei pretensiuni de germanisare a ’ntregului Danubiă ? De ce déri guvernulă, care spie tóte acestea, dă companiei austro-ungare totă ajutorul» seă, face ca trenurile căiei ferate a statului se adiaște câte done ore sosirea vaporelor austro-ungare, și, din contra, trimite trenulă la Smîrda c’uă oră mai târziă de câtă este regulată prin tarife, pentru ca astăfelă, cândă sosescă în Giurgiu pasagerii din vaporele otomane, trenulă se fiă pornită deja la Bucuresci? De ce, daca ’ntârziarea nu este de câtă accidentală, nu se compenseza adăptându-se câteva minute numai pasagerii veniți cu vaporulă otomană, când se adaptă două ore cei veniți pe vaporulă austro-ungară? Care se fiă rațiunea acestui privilegii esorbitante în favorea companiei nemțesci? Se nu flă ore și acesta una din promisiunile date, unul din importantele îngagiaminte luate, una din recompensele cu cari se plătescă pretinsele onoruri făcute la Viena ? Déru atunci, care mai este situațiunea guvernului faciă cu înalta Pórta ? Negreșită că nu noi vomă cere privilegiu în favorea vr’imii străină, déru, déca vremă se trăim ca stată autonomă, prima condițiune este aplicarea principielor și respectarea dreptului comună într’unu modă egale facă cu toți străinii. Ce ară respunde domnulă ministru de externe ală României ministrului de externe ală sublimei Porți, cândă acesta l’ară întreba: ce ’nsemneza acesta persecuțiune sistematică a unei companii ce portă pavilionulă otomană, în favorea unei companii ce aparține unei alteia din puterile garante ? Nu cumva «fiariele oficiase, fia ale miniștrilor, fie ale poliției— căci fiecare ministru își are solosea și poliția organulă— sau nu cumva tóte aceste represintante ale opiniunii publice de poruncele ne voră imputa ea, punendă înainte acesta cestiune, căutămă nodă în papură, facemă cu alte cuvinte oposițiune sistematică cu orice preță, și, ce e mai tristă, chiară cu prețul intereselor n nóstre naționali ? Pene cândă va sbârnâi și acesta cordă, care atâtă de multă se ’ntinde și se aseza? Interesulu naționale nu stă in protecțiunea nici unei companii străine cu detrimentul alteia, interesulu naționale cere ca, din momentulu în care nu există încă uă companiă de vapore națională, care se aibă dreptul la uă protecțiune exclusivă a statului română, celă puțină concurența se fie susținută și incuragiată, se nu se acorde nici unui stată ună privilegiă în ciuda unui altă stată străină și se nu se respunsă la fiecare plângere justă cu refrenulă monotonă și trezită ală independinței naționale, căci nu asemenea acte suntă de natură a ne face se credemă și se sperămă în viitorul acestei independințe. X. Reproducemă seriile următore după edițiunea de dimineța a pianului nostru din numărulü trecutut: Paris, 12 Augustă. — Ducele de Broglie a declarată la Lyon, primindu autoritățile, că de la 24 Mai bună duelă de morte s’a ’ncinsă între radicalismă și societate. Strasburg, 12 Augustă. — Ordinile cemperatură Germaniei se pare c’a adresată generalului de Manteuffel, pentru a ’lă aduce la cunoscința armatei de ocupațiune, declară că trupele aă îndeplinită, spre deplina și completa mulțămire a împeratului, tote cerințele privitore la factură militară și la disciplina trupelor. Prin urmare împeratulă esprime recunostința sea generaliloru, oficialiloru, impiegațiloră și soldațiloră și mai cu sema comandanților de divisiune. Fulda, 12 Augustă. — Mesurî judiciare s’aă luată în contra episcopului din acestă orașiă, culpabile pentru c’a negresa se notifice guvernului numirea unui capelară ș’a unui preot. Madrid, 12 Augustă. — Trupele au ocupată Grenada și Murcia fără nici uă resistență din partea cuiva. Contreras și Peza*