Romanulu, august 1873 (Anul 17)
1873-08-04
ANULU ALUI EPTR-SPEK-fLECELE Redactiunea si Administraijiuncii, Strada Academicii, No. 20. V0R8CE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adreseză la adminiatrațiunea «Jinicolii. ANUNȚURI n pagina a IV, epațiule de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 leî. Are adresa LA PARIS: la u niî Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA slad nîi Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ot ce trimiterx ne francaze vor fi refnsate.—Articlele nepublicate se vor arde, 20 BANI EXEMPLARULU. Edițiunea de sera SERVICIU TELEGRAFICA arui “ROMÂNULUI.“ Jindrid. M Augustă. — Uă vapore de resbelu spaniole a capturată vapor ea englese, încărcată cu arme și munițiuni, destinate carliștiloru și menite a fi descărcate ’n portulu de la Sant-Sebastian. SAMBATA, 4 AUGUSTU, 1873. EU1EMEZA TE ȘI TEI FI ABONAMENTE in Capitale: umana 48 lei; =ese luni 24 lei trei luni 12 lei; ne lună, 5 lei In Districte: unii anii 58 lei; =4 se luni 29 lei trei luni 15 lei; nă lună 6 lei Francia, Rulia și Anglia, pe trimistrii fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 3. A se adresa, LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și in d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popovict,Fleisch* markt, 15. IIUCUR1SCI8 1 15 Certa dintre comună și poliția, în privința primului sacagiu, s’a curmatu prin celă mai absolută triumfă ală poliției. Nodulă neputânde fi deslegata, era fu tăiată , guvernulă desființa tóte starostiele, ș’astă-felă d. Brăiloiu reintră în casa Comunei mulțămită , sflă avândă aerulă d’a fi mulțămită de sfărîmarea acestui sîmbureală asociațiunii comercianților și industriașiloră. Avemö énse astăzi plăcerea d’a presinte membrilor Comunei Bucuresci spresiunea simțimintelor m nfistre de recunoscință. D. Danielopulo a propusă că suma ce se dă societății române „de arme și gimnastică“ să se dea societății nemțesci, și „serbarea tragerii la semnă comunale“ să se facă, în acestă ană, la ticulă nemțescă. .Propunerea s’a respinsă de consiliu, în majoritate.“ Arătarămă in numerele trecute că tirulă și șefila suntă unul din mirificele cele mai puterice ale propagandei germane. D. Danielopulo a scăpată negreșită din vedere acesta periculfică propagandă, majoritatea membrilor, éasé a ’nțelesă-o, și d’aceaa a luată decisiunea d’a susține societatea de arme a Româniloră. Guvernulă revine astăzi asupra funcțiuniloră , prin organulă săă de căpeteniâ. Acesta este una dreptă ală săă, și chiară uă djitoriă, căci afacerea este de cea mai mare însemnătate pentru România. Ceea ce ne pare rea, pentru guvernă mai cu sfimă, este ca Pressa nu discută, ci lovesce, nu demonstra, ci ’ajură. Ea ’ncepe pen’ a ifice că „Românulu se repetă pene la monotonia.“ Intrebămă : Cine a pusă și pune mereu Gestiunea pe tapetă , noi sfiă guvernulă ? Și chiară dsica ne-amă repeți „până la monotonia,“ de ce nu place guvernului d’a se vorbi mereu, și ’n tóte modurile, și de către cei mai mulți Români, într’uă cestiune de care suntă legate cele mai de căpeteniă interese economice și strategice ale țarei ? Are elă dreptate? Cu câtă se va vorbi mai multă, cu atâtă dreptatea i se va pune ’n evidință. N are dreptate ? Cu câtă se va vorbi mai multă, cu atâtă sfira se va lumina și ’să va opri d’a face uă greșifilă, care ară ruina comercială și industria română. Pressa zice : „Pasiunea cu care splontfiză ei acestă casă de bătaie, repetindă aceleași spaime băbesc, aceleași afirmări de cuceriri economice și strategice făr’a aduce nici ună argumentă seriosă și convingătorii iu aceistă importantă cestiune, toate acestea spume ale pasiunii și urei de partită, într’uă cestiune economică, probfită până la evidință că nu iubirea de afică și interesele iei generale suntă preocupațiunile oposanțiloră noștril de la Românulu.“ „Spume, pasiuni, ură, lipsă de patriotismu, etc.“ Pe ce temeiu ni se facă nouă aceste acusărî, făr’a fi, la rendule nostru, în dreptă a le ’nnfirce acusatoriloră noștrii? Ce feră ? Cestiunile economice nu merită, după do, miniștrii, se fia desbătute necontenită și chiară cu pasiune ? Ungurii ceră cu pasiune aceste funcțiuni: noi le combatemă cu pasiune: guvernul ă le acordă fără pasiune, ciferă în contra unui votă ală Camerei, și totă noi meritămă acuzarea de lipsă de patriotismă, etc.? Ofiră, adauge Pressa, cei de la Romăniță n’aă opusă nici ună argumentă temeinică, ci numai „spume ale pasiunii și spaime bäbesci.“ Amă crezută și credemă că, celă puțină în 15 numere, amă stată pe tărâmură economică ș’amă dată dovedi pipăite, ce nici uă dată n’am fostă combătute. Nu este asta? Ei bine, vomă opune și astăzi, pe scurtă ș’uă parte numai din acele dovedi. Mai ântâiă, in ceea ce privesce actulă anti-constituționale și foarte gravă, nu ni s’a respunsă nici pene astăzi. Acelă actă este coprinsă in ceaa ce a spusă finale Messager de Paris de la 9 Masă. Ecfi’lă: „Cestiunea funcțiuniloră căseloră ungare cu căiele române stă totu deschisă și nu se pfite resolve de câtă într’ună modă Cil totuui opușii celui din urma rotii emisii de camerele române. D. Costa-Foru a rugată pe cornițele Andrassy de a nul lua ’n serioșii acești rotii, fiindncă guvernul ii își propune a face se se reformeze." Rugămă SÖ se respunsă, scurtă și categorică, l’această afirmare a țlisului isiamă. Pressa ne dă de exemplu pe Serbia: „Ea nu se sfiiesce a ’uchiă la convențiuni cu Austro-Ungaria, relative la juncțiunea liniei ferate din Serbia și la alte cestiuni economice.“ Intrebămă: avemăsfiă nu doue funcțiuni cu Austro-Ungaria? Câte aă Sârbii și cate voră mai acorda ? Rugămă pentru răspunsă, scurtă și categorică, cum este și ’ntrebarea. Pressa <zice : „Noiamă demonstrată (?) avantagiele economice și comerciale ce are afica noistră în realizarea aceloră funcțiuni, prin cari se va da mai multă sberă comerciului și transitului, alimentândă rețeaua noistră de linii ferate și ușturândă plata acuităților. Adversarii noștrii au putură combate p ună asemenea termă seriosă.“ Amă răspunsă și răspundeam: Avemă pentru linia noastră patru guri. Este sflă nu? Amă Jisă și dlhemă. Regulele economice ceru ca facerea unora altoră funcțiuni se ne puie in comunicare cu alte centruri de producere de câtă acelea cu cari comunicămă. Oituzulă, Predfilulă, Turnu- Roșiu și Vulcanulă nu ne pună în comunicare de câtă tată cu Austria, cu care comunicămă prin Sucfiva-Ițcanî și Verciorova. Este asta sflă nu? Amă țlisă și shemă. Pe liniele ce ni se mai ceră, mărfurile ungare, în locă d’a percurge liniele nfistre cele lungi, ară trece p’uă scurtă linie a nfistră transversale pene la Dunăre, ceea ce aduce scădere „alimentării rețelei noistre și ’ngreuisiză plata anuitățiloră.“ Este asta silă nu ? Amă adausă că legea economică cere ca, cu câtă cresce producerea linei țări, cu atâtă se se ’mulifiscă șioselele, canalurile și liniele iei ferate. Crescut-a producerea noistră agricole și industrial în acești patru ani, și crescut-a astăfelă încâtă se ne ofită a ’i deschide linie none? Și chiară ofic’ară fi crescută, unde esportămă noi ceea ce producemă, în Transilvania sfiă în Occidente, pe cele două linie mari, cari ne până în relațiune cu toată Europa. Amă dovedită că suntă patruzeci de ani de cândă tarifele unguresc! sapă mereu ună abisă între România și posesiunile regelui Ungariei. Ele ne siliră se părăsimă cultura vielară și crescerea viteloră, spre a nu mai produce de câtă cereale, căci numai ele erau cerute în Occidente. Asta diferă nimică nu mai putemă exporta în Ungaria, pe când ea, din contra, ne va trimite produsele iei, deja fabricate, cari vor împedica la noi crearea industriei naționale. Este asia sflă nu? Rugămă guvernulă se ve dea cinstitulă și ’nvățatulă seă răspunsă. Federațiunea de la 8 — 20 iuliă ad Jisă : «Comunicațiunea pe casete ferate e baltă, totă venitulu abia se urcă la 2?.—3g. «Suntari împrejurări disperate, guvernul austro-unguresc și voiesce a’șî împreuna căiele ferate cu cele române, voiesce a copleși România pe teremüa economică și se’șî câștige profită prin «influința ce i-se cuvine in priinte.» «Cunoscentu aceste fapte, ce au noi le inventămu, ci ni-le spiinü pe totă ,lua fatele oficiase din Pesta și Viena, cine se póte îndoui despre intențiunile guvernului austromaghiară ? «România, fără ca se fi suptscrie îu suți sentința de morte, nu pute urma politica economică a Austro-Ungariei , nu se pute îngagia la clădirea cotiturelor de căi ferate, fără ca se uu espună financiele Statului la cele mai periculose încurcături. Cultura poporului pe terenulu instrucțiunii de agricultură, industria și comercia trebuie se premergă căie foră ferate în oricare Stată. Și daca vr’uă țeră nu ține comptă de acestă mare adeverii, unde póte ajunge, dovedesce de ajunsă situațiunea de astăzi a Austro- Ungarieĭ.» Se face mare rugăciune domniloră miniștrii se dea răspunsă, scurtă și coprinzătoră, a Jiariului Federațianea. A mă dovedită—ș’adiavemă pentru noi tfită presa austro-ungară și toate actele Austro-Ungariei—că guvernul acestui imperiu a fostă celă mai aprigă inamică ală Româniloră și celă mai setosă cuceritore ală nostru. Pressa ne-afisă : «S’a schimbată boiărulu «Nu e cum îlă sciî...» Ne-amă bucurată ffirte și rugăciune amă făcută să ui s’arfi te uă singură ioofidă despre acesta schimbare. Nici ună respunsă nu ni se dete. Astăzi în fine Pressa ne făcu hară cu următorulă respunsă : «Déca ’ntre doue State admitemă c’a esistat u uă recetă. uă ne’ncredere într’ună timpă óre care, nu scimu pentru ce ară trebui ca neapărată se continue aceașî stare și se nu se transforme în relațiuniî de ncrodere și amidă, cândă avantagiele suntă reciproce. Vedurămă pe Italia, inamica de morte a Austro-Ungarieî, devenindu adî acesteia un amică intimă ; adî vedemă pe Austro-Ungaria în cele mai cordiale relațiunî cu imperiulu rusescă.» Rugămă pe domnii miniștrii și redactori de la Pressa se ne spuie, scurtă și coprivițetoră. Când Italia se Acreau în amica Austro-Ungariei? Pe când ea ocupa uă parte a Italiei sflă după ce aceista fu cu totulă desrobită ? Nu mergemă pena cere pentru noi asemenea dovedi de amidă de la Austro-Ungaria, difiră fire... n’avemă dreptă se’i ceremă, ca dorfidă, nici celă puțină se recunfiscă drepturile Românilor din Transilvania și se nu’î mai persecute pene și chiară în limba lară? Rugămă pentru respinsă. La ceaa ce s’atinge de amida dintre Austria și Rusia, intempinămă: Rusia a făcută totă djima Austriei cele mai mari servinie și ea este cea a care a scăpată, la 1849, tronulă Habsburgiloră de lovirile Maghiarilor. Amicia dfiră este naturală, mai cu sfimă candt seamă că Rusia dete Austriei vă părticică din Polonia și o lăsă se ifi Bucovina, ca se pfită lua și densa Basarabia. Scrmă asemenea că la 186S s’a fostă promisă Unguriloru România sfiă celă puțină Muntenia. Rugămă dfiră pe domnii redactori ai Pressei se ne spuie: ce temeiuri să d’a crede că, la surparea Turciei,— și dumn filoră sciă că puține țjile dă mai rămasă bolnavului — nu se va da Ungurilor Muntenia și Rusiei Moldavia? Anc’uă rugăciune și vomă sfirși pentru astăiji Ieproducendă în Românulu cele scrise de d. Luis și de generarele rusă Fadejev, doi redactori ai Presseidică că insultămă pe Șerbi și ceremă intervenirea Rușiloră în țfiră. Amu dată necontenite dovedi că, de la 1847 și pân’acum, amă susținută drepturile Serbiloră, mărirea și ’ntărirea Serbiei, cu cea mai absolută frăția și credință. Vizita noistră ntifigă este asemenea uă dovfidă fără curmare că ’n nici ună casă n’amă făcută apelă la străini, în contra drepturilor Românilor”. Rugămă pe do, miniștrii și redactori de la Pressa sâ ne spuie, lămurită și pe scurtă, ce decorațiuni redă pe pepturile nostre și cari anume acte le daă dreptulă d’a ne acusa de trădători ? li rugămă se ne spuie asemenea, déca generarele Fadejev a putută scrie fără voia ministeriului din St. Petresburg, și dfica Rusia va asculta ce spune fiahiulă Românulu, firă nu cele scrise de ’insiiatulă iei generare, li rugămă în sfîrșită se ne spuie dfica nu sciă ceva despre inmurirea Rusiei, in anulă trecută, d’a se respinge juncțiunile cerute de Unguri și cifica n’aă firecare cunoscințe sfră bănuieli, că nouele legăminte între cei trei imperatori vor face ca Rusia se primeiscă aceste juncțiuni, în schimbul altoră juncțiuni ce i-se voră da, conformă planurilor strategice ale generalului Fadejev. Acceptândă respunsuri, limpezi, scurte și categorice, ca și sntrebările și întâmpinările ce făcu râmă, presintămă salutările noi stre bunilor, patrioți români, liberi de orice îngagiaminte cu străinii, de la ministerie și de la Pressa. Reproducem o seriile următore după edițiunea de dimineța a doriului nostru din numeralü trecuta: Madrid, 10 Augustă.—Trupele republicane au intrată ieri în Valencia. Junta revoluționară și soldații insurgenți s’au îmbarcată la Grau, spre a merge la Cartagena. Carliștii au intrată la Mondragon. In întrunirea stângei, ținută astăzi, s’a otordit a nu se lua în desbatere Constituțiunea, cifica guvernală nu va acorda amnistiă generală pentru republicanii cari să luată parte la rescularea cantinneloră. S’asigură că guvernui să consideră amnistia ca neoportună. Oficialii de marină s’au întorcă la Alicante. Prusianii au refuzate de a reda fregatele, deși invitaseră autoritățile de la Alicante de a le lua în posesiune. Se pare că Prusianii au primită nouă instrucțiuni din Berlin. Fregata Carmen a plecată de la Ferrol pentru Allicante. Toți insurginții din batalionile galiciane au trecută în Portugalia, afară din 40 de omeni, cari aă rămasă la Escalquiera. Atene, 10 Augustă. — Camera, după ce a sfîrșită desbaterea și votarea tuturora proiecteloră de legi, a curmată sesiunea. Arhhiepiscopulu de Corfu, altă dată preotă grecă la Viena, Monseniorele Antonio, a fostă alesă mitropolită ala Ateneloră și președinte ală Sinodului. Polonia, 11 Augustă. — Șahulă Poraiei a sosită în noiptea trecută. A foată primită de către autorități și s-a coborîtă la o telul Brun. Va pleca mâne pentru Brindisi. Constantinopole, 10 Augustă sfria.— Vice-regele Egiptului s’a ’mbarcată cu Nudor-Pașta și suita sea, pentru Alesandria. Paris, 10 Auguste.—Ifiamele legitimiste reproducă cu satisfacțiune un articlu de ieri ală ffiiei Journal de Paris, care face să reimisă importanța visitei de la Frohsdorf și declară că principii de Orleans au renunțată, în faca comitelui de Chambord, la orice pretensiune la tronă. Le Commer du Bas-Rhin anunță ca, la 3 și 4 Augustă, ună ffirte mare numără de locuitori din Strasburg, mai cu sfimă de domne, aă plecată la Nancy cu drapele tricolore, spre a asiste la patriotica solemnitate a reintrării trupelor francese in acelă orașiă. Ifiariulu la Voce della Verita, din Italia, tratândă despre capturarea vasului Vigilintea, face următoarele refresiuni: Politica d-lui de Bismark in afacerile Spaniei nu și-a atinsă scopul. Credea pfste că este singurulă care ară fi ’n putere se se amestece în afacerile altora, cfră Francia și Engliteza s’aă amestecată și ele, ș’aă, de bunăsfimă, forțe navale superifice acelora ale Germaniei. Instrucțiunile date de cabinetulă englese ecivaluă cu uă desa*