Romanulu, septembrie 1873 (Anul 17)
1873-09-12
ANUL O ALD ȘEPTE SPRE~țECELE VOESCE ȘI VEI PUTErrrece cereri pentru România, se afiresintă la administrațiunea pariului ANUNȚURI n pagina a IV, spațiulii de 30 litere 40 ban! la pagina a OT, linia 2 M. A se adresa LAI“ ARIS: la il-nîi Grain ei Micoud, 9, rue Drouot, 9. IA WIEN A s la d-nii Haasenstein și Volf Neuermarkt. II. Scrisori și oii pe tramițerî nefrancate vor fi refulate.—Articlele nepublicate se vor arde 20 BANI EXEMPLALULt. țară, care e mai impativnte de câtă totü-de una a ’și relua suveranitatea și a ’și stabili viitorulu. Dérü pân’aci regele n’a eșită din mutismul ă săă, deși se anunțase că va vorbi după evacuarea teritoriului.“ • a„ s? ;s-T-^saaaa ® pü*t j sfii ...•< .4«S?d8WMaî5#»® iasta« Edilimea de sera SENVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Constantinopole, 23 Septembre. — Musteharul ii este rădicata la marele viziriatu. Ruschid-Pașia e numită ministru de justiția în loculu lui Midhat-Pașsa. Berlin, 23 Septembre. — Regele Italiei a sosită asocieri, după amedi, și a fost întâmpinată de imperaturi, de principii regali, de alți principi germani și de mareșialiî Wrangel, Moltke și Manteufel. Primirea forte cordiale. Stradele orașiului erau împodobite cu stindarde: un WTwtWHu U Mimi«ai»’r<— t». mn MERCURI, 12 SEPTEMBRE 1873. ȚiUI^TNEZI-TE ȘI VEI FI .AUO NAMIENTE^’ !'• ‘ s'tale: nn.8ouii 48 lei; șase luni 24 lei tre' luni 12'lei; u& lua& 5 lei ’l Districte!unu anii 58 lei; șase luni 29 lei 15 lei; n& lt n& 6 lei. lancia, Italia și Anglia, pe trimiștrii .fir. 20ustria și Germania, pa Ministru frapci 1. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha* legrain, Rue de l’aneienne eomodie 5, și la d-nii Órain et Miooud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN’A; lad. B. G. PopovicI, Fleisc h markt, 15. ■ llíiíMESCí, 23 HAPCIIM. Una mare faptă politică s’a săvârșită Zilele acestea în Europa. Ocupațiunea prusiana în Francia a încetată, celă din urmă soldată prusiană a trecută fruntaria francese în ziua de , Septembre. Daca publicală europena nu era încă de multă timpă pregătită, prin tratate anteriore și prin esactitatea și înlesnirea cu cari Francia le îndeplinia, acestă mare faptă ar fi produsă pretutindeni că impresiune din cele mai puternice, de uimire și de spaimă la Germani și aliații lor, de nemărginită încredere și speranță la amicii Franciei. Cândă éasé, mai nainte de-a se stinge incendiunile aprinse de invasiune și apoi de resbeluță civilă, de-a se usca și roiele de sănge, și de-a se liniști aerulă de vîstitură sinistru ală glonțeloră, lumea ’și manifestă încrederea in vitalitatea și realitatea Fraudei, oferindu’i, în loc de 5 miliarde, că sumă pe care n’o putea concepe nici cea mai fantastică imaginațiune, este naturală ca acum faptul încetării ocupațiunii, mai nainte de epoca prevăzută, să nu mai surprindă pe nimeni. Este multă timpă deja de cândă ânsuși d. de Bismark și-a perdută uă parte din ilusiunile de mare și adevărată victorie asupra Franciei. Este multă timpă deja de cândă la sarcasmele sale despre ruina și discreditură Franciei, lumea respinse cu uă suptscriere de 43 de miliarde. „Suntă în adevără de plânsă acești sărmani Francesi, cari ’și închipuiescă că va da cine va vr’mnă bană Republicei lorăsese unu rege și póte voră găsi.“ Astăfelă vorbia marele politică ală Germaniei, după ce impuseseră contribuțiune de resbel, cu care credea că va sărăci Francia pentru mă sociu, de nu pentru totü-de una. 43 de miliarde, oferite în câteva zile Franciei, luptă guvernă republicană, îi deschiseră ochii. De atunci cele cinci miliarde fură destinate, nu a desdauna țara de sacrificiere ce făcuse in celă mai crâncenă resbelă, nu a ușiura familiele ruinate de dânsulă, ci numai și numai ca uă cauțiune pentru păstrarea victoriei. Acestă sumă colosală este destinată mai în întregulăiei numai la armată și armare. Germanii începă deja se vedă că, împreună cu uă victoria și două provincie, aă dobândită și văi vecinică amenințare, uă temă și îngrijire necurmată, ce absorbă activitatea naționale numai pe terâmuri , militară, oprindă desvoltarea pe cele 1lalte tărâmuri, cari singure potă face fericirea unui popor”. I „Națiunea n’a simțită nimică din „cele 5 miliarde, dice Vaterland (Patria) din Mănich; ea simte numai „că agiotagială a luată proporțiuni „ne mai pomenite și că s’a produsă „nă scumpete generale, ce nu s’a mai „încercată până astăzi. N’a fostă nici „nă dată vorba de a se împuțina im„positele", ne tememă din contra, și „așceptămă la fie ce momentă să le „vedemă adaugându-se. Poporală germană n’a retrasă dâră de câtă des„avantagie din cele .5 miliarde Astăfelă vorbesce deja diariulu celă mai însemnată ală Bavariei, — și se scie că Bavaria a perdută în proporțiune cei mai mulți omeni și bani în ultimulu resbelă; —el„ prevede deja că Francia „va veni peste câțiva ani „se reclame acești bani cu dobândă la „dobândă. Ne înfiorămă, adauge elă, „gândindu-ne la plată ce vomă fi și„lui se respundemă atunci.“ Dară aci pute fi exagerare? admitemță. Acestă exagerare n’o facă éase nici Francesii, nici Românii, ci înșișî Germanii. Prosperitatea și creditulă Franciei îi înspăimântă, și acum recunoscă că, în realitate, n’am făcută atâte sacrificie, decâtă spre a schimba pacinica loră desvoltare, contra unei activități numai militarie, contra unei necurmate îngrijiri, ce este să pedică la adevărata prosperitate. Acesta situațiune, înseși blariele germane o facă cunoscută ; pe de altă parte, nimeni nu se mai îndouiesce de vitalitatea Franciei, și oricine vede că nici uă amenințare este mară nu mai póte opri desvoltarea sa interioré. E că pentru ce faptul încetării ocupațiunii, nu numai la timpul afișată prin primulă tratată, după cum nu se credea la începută, dera chiară mai nainte de acestă timpă, nu produse pretutindeni să vină impresiune. Totuși în Francia, liberarea teritoriului este serbată cu uă adâncă emoțiune: țara, scăpată de ocupațiunea străină, pate se pună din nou în acțiune, pe totă întinderea sea, acele resurse cari au pusă chiară pe inamici în mirare, și cari, în puțin timpă, vor face să dispară până și urmele ultimeloră sacrificie. Recunoștința ce se areta cu acestă ocasiune d-lui Thiers este totă d’uădată frumósa și caracteristică pentru poporală francesă. Cu tote persecuțiunile guvernului, căzută în mânele monarhiștiloră clericali, cu tóte silințele ce’și dă de-a denigra pe însemnatul« omă de Stată, devenită republicană prin puterea lucrurilor, manifestările în onorea d-lui Thiers se producă necurmată și pretutindeni, căci, fără a exagera rolul fostului președinte al Republicei și atribuindă numai puterii și vitalității Franciei scăparea din cea mai grea situațiune, este încă naturală a serba, intr’un asemeneaji, numele aceluia, care a fostă represintantulă și cugetarea activă și dibactă a Franciei, in cele mai memorabile împrejurări. Aceste manifestări, cari in facia partitei clericale de la putere luară ună caracteră curată republicană, aă uă mare însemnătate politică astăzi, cândă teritoriulu fiind eliberală, resolverea provisorială este pusă la ordinea zilei. Opiniunea publică, obosită de acestă provisoriu, ce domnesce de atâta timpă, cere uă formă definitivă de guvernă. Ocupațiunea străină nu mai este să pede că la organisarea interioră, și oricâtă ară temporisa partita clericale, în curendă marea cestiune a formei definitive de guvernă va trebui se se resolve. Ceea ce grăbesce resolverea este și situațiunea este mară în raportă cu Frauda. Alianțele străine, determinate de uneltirile clericalilor din Franda, preocupă cu dreptă cuvântă pe orice Francesă; ele aă dată pe deuă parte putere partitei republicane, eră pe de alta aă împuținată cutezarea clericalilor, ce pretindeau că Francia este lipsită de alianțe esterare, din cauză că n are încă ună rege prin dreptură divină, și acum se constată că tocmai posibilitatea unui asemene rege în Francia determină alianțele în contra i ei. Prin urmare, cestiunea formei definitive de guvernă se impune acum ca primă și esențială la resolverea țărei. împrejurările pară a fi puțin favorabile triumfului clericaliloră : frigurile de reacțiune pară a se apropia de sfîrșită; în Francia elenă mersă până la procesiuni religiose ridicule, până lamendamente compromițătdre la celă mai mare gradă pentru țară, până la voința de a înlocui tricolorulă francesă, ce înveluie atâtea glorie, cu drapelulă albă ală unei foste case domnitore; în Spania aceste friguri merseră până a face din preoți bandiții cei mai cruzi, până a întinde incendiulă, jafură și omorulu în numele religiunii și ală regelui prin drepta divină. Atâte escese nu se pot urma în nemărginire; și,ca orice escese, trebuie se" cadă prin ele Őasele. In același timp, Republica, de cândă a avută a lupta în Francia în contra esceseloră Comunei, de cândă s’aă raalisată suptă domnirea iei fapte ca împrumutură de 5 miliarde și liberarea teritoriului, și de cândă este propagată chiară de bărbați ca d. Thiers, a ajunsă a fi destulă de generalmente privită ca singura formă de guvernă ce pute asigura liniștea și prosperitatea Franciei. Oricine vede ovațiunile ce primesc e d. Thiers in Francia, precum și omagiele ce i se aducă de străini, ori cine se uită la escesele reacțiunii, atâtă în Francia câtă și în Spania, precum și la alianța italiano-germană determinată de atitudinea clericalilor, de la guvernul Franciei, trebuie se recunoscä că situațiunea este astfelă după cum o arăta răma. Resolverea provisoriului nu pate deră se fie depărtată, și totală face a se spera că ea va fi conformă intereselor Franciei, conformă progresului, favorabilă apropierii Franciei de Italia și Spania, favorabilă prin urmare și unei politice proprie latine, care până ce nu se va rădica in fadia politicei germane, astăzi pre putinte, nu pote fi tăină și prosperitate, nici pentru Francia, nici pentru Italia și nici pentru România. Gazeta de Bacău dela 8 Septembre conține urmatórele linie: «Aflamii că societatea de asigurare din Triest nu voiesce a plăti pentru casele arse din Fălciu și Huși, de câta 20 g. Déca acésta s’aru adeveri, întrebămu pe guvernulu nostru: Ce mesuri va lua în contra unei astufelu de societăți, ce funcționeză în țeră, prin autorisațiunea lui? Suntei aceste societăți numai pentru smasa banii și dusă afară, ord nu și pentru despăgubirea acelora ce le-au dată încrederea și averea ?» Repetindă și noi întrebările parului din Bacău, amintimă avertismentele pe cari noi âncă de atâtă timpă le-amu dată în privința societățiloru străine de asigurare. Daca aceste societăți nu depună nici uă garanție reală in mânele guvernului română, cu ce fară acoperire, în casă de refusă de plată din parte-le, pagubele asigurațiloră ? Guvernulă. n’ară pute de câtă se le intească funcționarea în țeră, și asigurații ar rămâne totă păgubași. Prin urmare, este timpă de-a nu se mai permite unoră asemeni societăți de-a funcționa în țară, de câtă depunându în mânele guvernului uă cauțiune indestulatare, spre a face fadă, oricăroră desastre ce ară isbi pe asicurații soră. Nu scimă chiară, déca — în facia necurajateloră procese dintre asicurați și aceste societăți — n’ară trebui să se ceră uă asemene cauțiune însăși societăților, a căroră funcționare este deja autorizată. Serviciulâ telegraficii ale „Românului.1. Viena, 22 Septembre. — Regele Italiei a fostă însorită petie la gară de Imperaturu și de arhiduce, de acia plecată la Berlin, după despărțirea cea mai cordiale. Reproducernii spirde următore după adițiunea de dimineța a pariului nostru din numerala trecută: Versailles, 17 Septembre.— Se asigură că d. Thiers se va întorce la Paris în primele zile ale lunei Octombre. Viena, 17 Septembre.— Societatea cooperativă franceză din Viena a invitată pe esposanții francezi la ună banchetă pentru a serba liberarea completă a teritoriului. Londra, 17 Septembre.— Telegramele guvernului, cu data de 15 August, primite de la Cape-Coast-Castle, confirma noutatea despre învingerea espedițiunii englese pe apa Prad. Madrid, 16 Septembre. —D. Figueras a sosită. Guvernatorele civile și-a dată demisiunea și va fi numită consilieră de stată. Fregatele insurginte Numancia și Fernando catolice să eșită din nou din Cartagena mergândă la Aquilas pentru a căuta nutrimente. Amiratele englese se priveghiază cu două vase. Circulă scomptură că carabinerii, ajutați de locuitorii de la Aquilas, resistă insurgențiloră și c’aru fi ’ncepută să luptă. Pendaya, 16 Septembre.— Administrațiunea republicană din Pampeluna a notificată, clerului și familielor, bănuite de carlismă că trebuie se verse în 24 ore pă sută mii duros. Nimeni nu pote părăsi orașial. Madrid, 16 Septembre.— D. Sagasta este acceptată mâne la Madrid. Circulă scomptură că Don Alfons și soția sea Dona Blandia ar fi reintrată în Francia pe la Campredon. La Alcoy a începută a renasce calmulă, lucrătorii și-au reluată travaliulă în cele mai multe fabrice. Deși fusiunea de la Frohsdorf este considerată ca mortă, și restaurațiunea regalistă îngropată, cu tote acestea, din cândă în cândă, totă apare câte un noutate, care face se se mai vorbescă de aceste fantome. Independinta belgică de la 13 Septembre ecă ce cuprinde în privința fusiunii: „Se anunță noul concesiuni din partea ducelui de Chambord. Pentru a se face posibile, ară fi deci să se accepte drapelulă tricoloră și oăoartă elaborată de Adunarea națională. Daca aceste noutăți s’ară confirma, este sigură e’uă mare luptă, ale cărei consecințe ară fi necalculabile, se póte îngagia în Adunarea națională, d’uăcamdată între acei cari voră sa impuie voințele loră Franciei și ’ntre acei cari înțelegă se respecte libertatea iei, dup’aceaa între Adunare și Debats, vorbindă despre starea de provisorată în care se află Francia și după evacuare, se exprimă astăfelă : „De ’ndată ce fusiunea s’a văzută că perde din terâmă, s’a ’ncepută a se vorbi din nou despre provisoriă. Nu este ore pentru Francia de câtă aceste două alternative: saă a se da înapoie’uă silință desperată penă ’n ssenlii monarchiei capetiene, sâă a se imobilisa indefinitu într’ună regime de concordată, de agitațiune sterilă sau de amorțire ? Este are lucru serios, cândă partizanii fusiunii ne propună, pentru cagulă déca fusiunea afă cade, se ’ncrucișiămă din noăbracele în presința necunoscutului? Provisoriulă și-a făcută timpulă. Eră a trecută prin două fase: prima a fost ă uă fașă de pacificare și de repausü; ea a fostă inaugurată, definită și făcută posibilă de d. Thiers: acesta va fi, în istoriă, uă imortală onore pentru acestă patriotă fără semenii. Déja chiară acesta fașă, atâtă de salutariă și atâtă de necesariă câtă a putută se fiă, ară trebui se ia sfîrșită; ea nu era ună scapă, ci uă transițiune, uă cale către uă stare de lucruri mai bine organisată și mai solidă garantată. Republica provisoriă prepara Republica definitivă; data liberării teritoriului era considerată ca terminală extremă ală temporisării și ală așceptării. După acesta, trebuia să se iau reze și se se someze partitele ostile a se decide se se plece înaintea strigătelor și voinței Franciei, cu claritate manifestate. 24 Masă a sfărâmată aceste speranțe. Uă nouă fașă a provisoriului a începută, fasa secundă, fasa luptei. Da, contrariu oricărei logice, și prin uă anomalia care face injurie limbei francese și națiunii totă-d’uă-dată, s’a făcută unui provisoriu, nu pentru a prelungi pacea, dorit pentru a ’ncepe și organisa lupta. Astăfelă, autorii și capii acestei noui mișcări nu făceau aventure : ei ’și aveau planul și speranța. Ca scapă imediată, își propune să se facă a trece jumătate Francia pe supt jugul voințelor celeilalte jumătăți și se slabesca puțină câte puțină tote oposițiunile, chiară legale, și mai cu osebire cele legale. Ca scopă pentru a doua zi, visau se resterne Republica, într’ună modă sau altulă, și se instaleze pe ruinele iei unu guvernă monarchies. In trei sau patru luni, își ziceaă, la întorcerea Adunării, vomă avea ună rege și cu regele ună regiune monarchică organisată și definitivă, provisoriulă va ’nceta. Astăzli énsé, écé că țină ună limba gră cu totulă altu-felă. Neputândă Se reeșăscă a stabili monarchia, voiescă âncă vă dată se recunoscă séa se eludeze necesitatea d’a organisa Republica și d’a o face viabile. Nu scimă cum, se vor primi aceste proposițiunî de majoritatea Adunării, démü ne ’ndoaimă că majoritatea țărei va găsi în ele mulțămire. Provisoriul este bună, când nu este decâtă uă propășire și mă repausu, și âncă, chiară în acestă casă, trebuie se aibă mă termină. Ce este ore provisorială, cândă, în loc d’a fi ună repausu, elă este agitațiunea neîntreruptă și lupta, și cândă, voimă numai se eternisămă supt numele său resbeluță de partite ? Ună asemenea regime, déca s’ară prelungi, ară deveni netolerabile. Cândă se va ntorce Adunarea în sesiune, la 5 Noembre viitoră, se voră împlini aprópe 5 luni de cândă s’a