Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-19

$24: wmmmmmmsammmmmmamms BBBB sam galiciî coalisați. După respunsul a­u­­din președinții centrurilorü din spga, d. Leon Say, veni respunsulü <­ui Casimir Périer, care fu ca una­isnetă pentru regaliștî, căci speran­­ te că vom­ trage cu denșii pe acestă irbată, ale cărui tradițiuni suntu­ltra-regaliste. Interpelată printr’un pistola a membrilor­ Camerei de co­­merciu din orașiulă industriale Troyes, d. Périer nu numai că se pronunță categorică pentru Republică, dară âncă tăciuna pe regaliștî prin urmatórele cuvinte : „Am crezută șam Șisă cu glasă mare c’uă monarchia, care se pótá se fia primită și sĕ dainuiéscu, nu’mi mai pare prin putință, după manifestarile, după dechlarările solemne și repetite cari avură unu resunetă atâtă de mare, și cari supt sistendă âncă în în­­tregul ă lom­, ori­ce siluiri sterpe voră mai face spre a­ le ascunde, ele pună în lumina cea mai vină, pentru cine nu se va mulțămi pe cuvinte deșarte, lupta unoru principii, ce nu se potu îm­­păciui. „Totă ce s’a petrecută de cândă suntă în Adunare, totă ce se face, totă ce se zice și se pregătesce astăzi, mé confirmă în acesta ’ndouită opiniune.“ Cuvintele d-lui Casimir Périer do­bândiră astăzi oă putere și mai mare, în urma resoluțiunii primite de cen­­trală dreptă spre a fi supusă Camerei. Acesta resoluțiune, din care se no­­tăm­ă că deja s'a ștersit voturi univer­sale, promite : „Tote garanțiele, cari constituiescă astăzi dreptură publică actuale ală Francesiloră, vor­ fi dechlarate și men­­ținute : „Egalitatea tutoră Francesilor, nă­lucea legii, „Admisibilitatea tuturorü la tóte funcțiunile, „Libertatea religiósă, „Egale protecțiune tuturorü cul­­teloră, „Votarea anuală a impositului de către represintanții țarei. „Guvernul­ regelui va presinta Adunării legile constituționale, carii voră are de scopă organisarea pute­­riioră publice celoră mari și esercita­­rea respunderii ministeriale. „Drapelul tricolore este menținută. Nu se va pute aduce modificare de­câtă prin acordul­­ regelui ș’ală repre­­sintațiunii naționale.“ Atâtă și nu­mai atâtă. Déru nu este nici atâtă, căci cine dă aceste simple promisiunii Regele? Nu. Elă a tăcută și tace. Mai multă încă , chiară cei cari vorbescă in numele séu spună că regele n’a luată nici un ă îngagiamentă: elă își conservă drepturile lui șa de­­chlarată și declaiără că totulă se va face prin învoirea sea ș’a aleșiloră națiunii. In acesta posițiune critică, regaliș­­tii nu numai că nu cutezară se con­­voce camera, dér­­âncă primiră ieri ș’uă lovire, care’i lăsa amețiți, celă pu­țină pentru câtă­va timpă. Comitatele lor h­otărîră se se adre­­seze către comitatele centrului stângă, și se le facă cunoscută­otărîrile luate. Președintele centrului dreptă, d. Pasquier, comunică ieri acesta­otărîre președintelui centrului stângă, d. Leon Say. Acesta îi ztse că „centrală stâng, în unanimitate, a luată­otărîre că nu pote primi de la centrală dreptă comu­­unicări de câtă pe tărâmulü Republi­cei.“ Acesta este astăzi, doi redactori, si­­tuațiunea Șilei, pe care o ’nchiăiă fă­­cându-ve cunoscută că palatulă Tuile­­rieloră este deja pe jumătate dărâmată și lucrătorii surpă petrele lui pe fie­­care minută. C. A. Rosetti. Ziiarele din Francia, cu data de 25, conțină două acte forte importante: scrisorea d-lui Casimir Périer către membri camerei de comerciă din Troyes și răspunsul­ a 18 deputați republi­cani ai Senei la adresele alegătorilor­ comercianți din ală 2-lea și ală 8-lea arondisminte ale Parisului, tota acesta schimbare de corespondință constitu­­indă manifestări în contra restaurării monarc­ice. Partea esențială a primului actă, care a făcută un mare impresiune și ună­are­care revirimentă în rându­rile fusioniștilor­, fundă cuprinsă în corespondință din Paris de mai la vale, reproduce mă aci după le Sibele numai răspunsură deputaților­ Senei. E că coprinderea acestui actă: Domniloră. „Ca voi și ca cei sunt scriși în decla­­rațiunea ce ați bine-voită a ne trans­mite, suntemă indignați de silințele încercate pentru a se restabili monar­h­ia, nu numai făr’ a se consulta Francia, dérü și ’n disprețuia voinței sale, esprimată sosü și tare prin su­­fragiulă universale. încercările cari aă venită se arunce turburare­i în spirite, se paraliseze in­dustria și comercială în momentulă cândă Francia avea cea mai mare ne­cesitate de liniște, de siguranță, și cândă ea se prepara a se bucura de ordinea a căreia ’ntorcere o détoreza Republicei; aceste ’ncercări, cum zjieeți cu dreptă cuvântă, ară aduce nesce nefericiri splimentaróre, déc’arü re­­eși­ dérii nu voră reeși. „Majoritatea,­în Adunare, nu va vota altă­ felă de­câtă ca eminintele omă de stată a cărui adesiune la Repu­blică a făcut’o capabile d’a plăti des­păgubirea țărei și d’a libera terito­rială. „Regaliștii nu credă insuccesul pen­tru care se pretindă asigurați. Fău­rile lor d­in acesta privință nu sUn­tÜ de câtă un meșteșiugire grosolană a u­­nor­ omeni cari, speculândă asupra baserei umane, se studiă, pentru a deveni, pentru a se arăta, sorți. Eve­­nimentul­ va dejuca acestă calculă. „Ascet dândă, fie­ care se-și facă da­­toria. Acea a represintanțiloră Senei este trasă mai dinainte. Acea a fie­­cărui bună cetățână este d’a ’ndem­na la uă manifestațiune legală, déra e­­nergică și câtă s’arü pute mai impo­­santă, pentru a arăta simțimântul­ de reprobațiune ce inspiră întregei Francie uneltirea urzită supt ochii nostrii. „ Edmond Adam, Bárodét, Louis Blanc, Emile Brelay, Martin Bernard, Bris­­sou, Corbon, Farcy, Gambatta, Greppo, Laurent Pichat, Langlois, Peyrat, Edgar QuinetTirard, Tolain, Scheurer, Kestner, Schölcher.“ Primindu acestä comunicare, d. duce d’Audiffret Pasquier, Sice­le Sibcle de la 25, a arătată uă vină nemulțămire ș’a strigată: „trebuie ca conservato­rii din centrală stângă se bage bine de séma greua respundere ce’și ieü a­­supră-le; déca monarchia nu s’arü res­tabili, propunerea privitóre la disolve­­rea Adunării se presinta din noă, drepta se va abține ș’acestă disolvere, care este plină de pericule, se va pro­nunța fără cruțare.“ Le Siecle adauge: „D. Leon Say, atâtă în numele său câtă și ’n acela ală colegilor­ săi din centrală stângă, nu s’a pre mișcată de eventualitatea periculeloră cu cari l’a amenințată d. Audiffret Pasquier.“ Țiarul ă le Găulois publică oă pro­­testațiune a deputațiloră „apelului la la poporă„, în cuprinderea următore: „Uneltirile, cari tindă a impune ță­rei, făr’a o consulta directă, se ară­tă de câte-va zile c’uă vivacitate mai mare. Pătrunși de necesitatea pentru a asigura pe mandatarii lor­ despre tăria cu care ei voră manifesta drep­turile suveranității naționale, repre­sintanții apelului la poporă aă decisă c’aă se ție uă ședință Sâmbătă, la 15 Octombre, cu scopă d’a prepara uă pro­testare contra restabilirii a ori­ce re­giune definitivă, ori­ care ară fi, fara se consulta sufragiule universale pe ca­lea apelului la poporă.“ Centrală stângă a ținută în ziua de 23 Octombre două întruniri. In cea­a din urmă, — amă văzută în seriile ce amă dată în foia de ieri,— preșe­dintele acestei grupe, d. Leon Say, a primită de la d. Audiffret Pasquier, președintele centrului dreptă, invitare ca aceste grupe se se unescá pentru restabilirea monarchiei. Amă văzută asemenea că d. Leon Say, dreptă res­­pinsă, i-a comunicat h­otărîrea luată de unanimitatea grupei, „d’a remâne unită pentru Republică. “ ROMANULU 19 OCTOMBRE 1878 Din Spania avemă următorele serii după Ziarele de la 21 și 25 cuvinte: Bayona, 22 Octombre. (Isvoră car­­listă).— Stea merulă, Orașulu Bayona, a desbarcată pentru carliști la Andora (Biscaye) 4000 pușci Remington și ună milionă de cartușe. La Palma, 21 Octombre.— Nicolae del Balso a fostă alesă președinte ală jun­tei municipale insurginte din Carta­gena în locul­ lui Gutierrez. S’am fă­cută încă și alte schimbări în adminis­­trațiunea civilă a insurginților­. Ieri, generalele Deballos a trecută în revistă trupele republicane. Insur­­genții începuseră focurile din forturi cu mare vioiciune asupra linielor­ îna­intate ale armatei. Escadra spaniolă a­­ părăsită Gibraltarului ieri dimineță la 8 ore pentru a merge la Cartagena. Impresurătorii accepta noul trupe ca ajutore. Beus, 21 Octombre. — La 19­­uă luptă importantă a avută locă în ve­cinătățile orașului Prades în provin­cia Tarragone între Tristany, în capulă a 2500 ómeni, și’ntre bataliunea vână­­torilor­ din Barcelona, compusă din 450 omeni. Primulă șefă de bataliune a fostă făcută prisoniară, secundară a fostă ucisă. Carliștii au făcută 150 prisoniari și au luată unü tuni. Au avută 200 omeni puși afară din lup­tă. Capii de bande Cereos și Cendrios au fostă uciși. Asemenea se crede că a fostă ucisă și Papa Felix, totă capă de bandă. Madrid, 22 Octombre. — Insurgen­­ții au luată, de la Valencia, 11 vase, din cari unele inan­ cate cu marfă, mai cu semn cu mătase, fără folosă pentru dânșii. Lisabona, 22 Octombre. — Poliția a pusă mâna la stațiunea căiei ferate de Sucă, pe mai multe lani cu arme și uniforme destinate carliștiloru. Ună Spaniole și ună vechiă sergentă por­­tughesă au fost­ arestați. PROCESULU BAZAINE. ISTORIA ASEDIĂRII METZULUI. — Urmare 1) — In resumată, vechiul­ guvernă a părăsită Francia, uă nouă ordine de lucruri s-a năs­cută. Guvernul­ apărării naționale este con­stituită. Numeral­ membriloru lui este pu­blicată. Caracterul­ generale ală acestei pro­­clamațiuni este uă aderare la evenimentele îndeplinite. Nu s’am­ pute vede in ea a­pariția unei protestațiuni. Afară de acestea, găsim­­ vă urină din a­­ceste disposițiuni ale mare șiale lui Bazaine, într’uă scrisóre a sea, adresată în 14 Au­gustă generarului Coffinières, cu ocasiunea articulelor, cari părură injuriose pentru gu­vernul­ că­ Jură. «Nu este nici­ uă­dată permisă, scrie ma­­rerialele, și acesta cu dreptă cuvântă, de a insulta nenorocirea și d’a ridicula în o­­chii soldaților­ noștri­ pe acei la cari vă­­dată ne supuneamă.» In acea­șî zi de 16 Septembre, mareșia­­lele încredința la două cavaleri din regimen­­tulă ală 7-lea de cuirasieri uă depeșă des­chisă, adresată ministrului de resbelă; a­­cesta nu putea se fie adresată de­câtă minis­trului din nou la guvernă, ale cărui ordine accepta încă de la 12. Vomă reveni mai de­parte asupra acestei depeșe. In fine, imediată după Ziua de 16, mare­­rialese, ordonă se se suprime armele impe­riale și cuvintele amintindu guvernul­ im­periului, de pe titlurile de numiri. Totulă arătă în acesta primă semiă de acte să a­­desiune bine caracterisată la noulu guvernă. Materialele protesta cu energia, în m­ulii din interogatoriile séle, in contra acestei conclusiuni. «Amă considerată, Zice elă, gu­ 1) A vedé Românulu­ de la 4 Octombre pene a gi­­vernulu apărării naționale ca uă putere e­­xecutivă de faptă, în cee­a ce privesce or­­ganisațiunea de resistență a țerei, dari nu ca una guvernă politică, căci guvernul­ re­­ginței, nu termini­ constituțiunii de la 1870, exista încă de dreptă. Astă­feră, în cuge­tarea mea, puteamă continua a concura la apărarea teritoriului, fără ca jurămentulă, care ne lega de dinastia imperiale se fia a­­nulatü sau micși orată. De acesta ordine de idei, m­amă inspirată în totu-de­ una, con­vinsă de servițiulă ce acestă armată putea se aducă Franciei.» Acesta declarațiune este în oposițiune formaiă cu actele săvârșite de mareșiale de la 12 pene la 28 Septembre. In același timp, pe cândă aducea la cunoscința armatei nu­mirile membrilorü noului guvernă, comu­nica și jurnalelor­ din Metz are­cari do­cumente oficiale, ce -i fuseseră înmânate, în cari se observă următorele pasaje, ce con­trazică forte multă esplicațiunile sale : Proclamațiunea apărării naționale către po­poral­ francese. «Puterea era căzută; cee­a ce începuse printr’ună atentată, finise printr’uă deșer­tare. N’amă făcută de câtă se rădicămă câr­ma, căzută din nesce mânî neputinciose.» Se citesce între altele, în circularea d-lui Jules Favre: «Poporațiunea Parisului n’a pronunciată căderea lui Napoleon III ș’a dinastiei sale , ci a ’nregistrat’o în numele dreptului jus­tiției...» Făr’a intra in vr’uă apreciațiune poli­tică, este evidinte că atitudinea ce voiesee se ié mareși alese acum, n’am f pute se fiă primită în facia publicațiunei oficiale a pa­­sagrelor, cari dovedescă atâtă de netedă a­­bisară ce separa noulă guvernă de acela ală imperiului. Astă­felă mare șialele a co­municată în consiliu, în Ziua de 12 Sep­tembre, comandanțiloră corpuriloru de ar­mată și generaliloră de divisiune noutatea căderii imn.fiului; la 16, a anunciată ar­matei sale, prin ordinulu No. 9, constituirea guvernului apărării naționale; prin urmare nu póte fi admisă c’avă fi esistată vr’uă în­­douială pentru elă, după autenticitatea fap­­telor, pe cari le-a notificată atâtă de for­male. Cu tote acestea la 16, mareșialele cere încă noutăți, și la cine se adresază elă? Ne­greșită generare lui inamică. Acesta urmare neînțelesă, primele rela­­țiuni cari se stabiliră între marerialele Ba­zaine și inamică, vor­ face obiectulă ca­­pitalului următor­. CAPITULULU IV. Convorbirile mare șiale lui Bazaine cu principile Frederic Carol. Mareșialele Bazaine cere principelui Frederic Carol noutăți. Respunsulu principelui. Se citesce în memorială justificativă, re­­digiată de mareșialele Bazaine, următorulu pasagiu, relativă la primele propuneri ce a­­dresază principelui Frederic Carol, spre a dobândi noutăți despre evenimintele cari se îndeplinescă în acestă momentu: «Noutatea despre formarea guvernului a­­părării naționale și a proclamațiunii Repu­blice­ la Paris, ne veni la cunoștință prin­tr’ună prisonială, care a putută se scape din orașiul­ Ars-sur-Moselle. Cunoștința a­­cestora evenimente produse un grea impre­siune asupra armatei. Acesta se credea ca un manoperă a inamicului, spre a influin­­ța moralulă­iei, și generări, oficiali și sol­dați respingă ca necrezută isbucnirea unei revoluțiuni, pe cândă inamiculă călca în piciure pământală Franciei, și pe când p­âncă la fruntariă se luptau. Lealitatea nos­tra militară nu putea crede că ambițiu­nea uneltitorilor a unei partide politice se fiă capabile de a sacrifica interesele cele mai sacre ale țerei, spre a ajunge la puterea ce urmăriaă. «Neprimindă nici uă confirmare oficiale despre instalațiunea»nouei puteri esecutive, amă scrisă principelui Frederic Carol spre a’i cere francamente semnificarea și impor­tanța învingerilor­ întâmplate.» A­stă­felă, în momentulă cândă mareșia­lele esprimă cugetarea că noutățile de cari­era vorba se le constate esactitatea nu potă fi de­câtă un manoperă amam­icului, la inamică se adresază spre a le controla! Scrisórea ce mareșialele a scrisă principe­lui Frederic Carol nu figurază în regis­­trul­ său de corespondință, acesta forma­litate era cu tóte acestea forte necesariă într’uă împrejurare atâtă de delicată. A­­fară de acesta, m­ai intrega totalitate a co­­respondinței schimbată între mareriale și principele a fostă suprimată. Aceste su­primări sunt­ forte estraordinare, de­ore­ce n’au putută fi motivate. Principele Frederic Carol respunse la 17, printr’uă scrisare, cu data de 17, la 8 ore sera. Principele Frederic Carol către marerialele Bazaine. «Cartierul­ generale dinaintea Metzului. «17 Septembre, 1870. «Regretă că nu potu se respundă la scri­sorea escelențieî vóstre, din causa unei es­­cursiui­i, de­câtă în acestă momentu. In­­cunosciințările ce doriți a ave asupra des­fășurării evenimintelor, în Francia, vi le comunică cu bună-voință, astă­felă după cum urmeza : «Când­ă după capitularea armatei chiare­­și ale lui Mac-Mahon, aprope de Sedan, M. S. Napoleon s’a presintată ’n personă la M. S. regele, împeratură a declarată că nu pute intra în negocierî politice, fiindă­ e’a lăsații direcțiunea afacerilor­ politice guvernului regiunei la Paris.ff _ «Imperatură s’a predată îndată ca priso­niară de resbelă în Prusia, ș’alese castelul­ de Wilhemshöhe, aprópe de Cassel, pentru locuința sea. «Două Zile după capitulațiune, se întâm­pla la Paris un resturnare, care stabili, fără vărsare de sânge, Republica în locul­ re­­gin­ei. «Acesta Republică nu și-a luată originea de la corpulă legislativă, déra de la ospe­­țulă orașiului, ș’afară d’acesta nu este recu­noscută în totă Francia. Puterile monarchice n’au recunoscut-o. Imperatricea și alteța sea principele imperiale au plecată în Anglia. «M. S. regele a continuată marșial ă séu de la Sedan la Paris, făr’a ’ntâmpina în ca­­le’î forțe militare franceze. «Armatele nóstre aă ajunsă astăzi înain­tea acestui orașiă. «Câtă despre compunerea și tendințele noului guvernă stabilită la Paris, estrasul după m­ă Ziară aci anexată vă va arăta a­­mănuntele. «Afară d’acestea, escelenția vostré mé va găsi gata, și autorizată, a-’i da tóté încu­­nosciințările ce va dori­ , «Semnată, Frederic Carol. «D-lui Bazaine mare și ale­asă imperiului.» Se va observa înțelesulu traseu cu care se termină scrisorea principelui: «Afară d’a­cestea, escelența vostre mb va găsi gata, ci au­torisată, a-i da tóte încunosciințările ce va dori.» Din momentul­ cândă principele a primită uă asemenea autorisațiune, n’a pu­tută-o primi de câtă după cererea mea, ce­rere provocată, negreșită, prin­să de marșă a mareșialelui. Erore comisă de mareșiale, în privința date­i întrunirii generalilor” armatei sale. 1 Citimă în memorială justificativă că, în­dată ce­ a primită respunsulu principelui Frederic Carol, mareșialele Bazaine convoca în marele cartieră generale pe comandan­ții corpurilor­ de armată și pe generării de divisiuni, spre a le face cunoscută acestă respinsă. Aci este că erare manifestă, căci în ziua de 12, ord­in de 17 s’a făcută în­trunirea comandanților­ de armată și a ge­neralilor­ de divisiuni la Ban Saint-Martin. Prin urmare scrisorea principelui Frederic Carol nu s’a putută se li se comunice. Con­­venia mare și ale lui ca se rădice acesta con­­fesiune compromițetore pentru șefii de ar­mată, confesiune care este de mirată că s’a găsită într’ună documentă d’ uă importan­ță atâtă de însemnată, și care nu pare se fiă de câtă resultatulă unui calculă. Totă partea acesta a memoriului este plină de tăceri, cari corespundă forte bine cu eșu­a­­țiunile de cari­era muncită spiritulă mare­­și ale lui în acelă momentă, cândă îlu ve­­demă aducându la cunoscința armatei séle avenementulu noului guvernă, (Jiceiudă că datorțele militare remână aceleași pentru patria, că trebuie se continue a apăra teri­torială Franciei în contra străinului, și cu tóte aceste intrându în relațiunî cu gene­rarele șefă ală armatei germane. Cumă luară sfîrșită aceste eșu­ațiuni și cum mateșialele fu condusă a se îngagia în tratări cu inamiculă ? In privința acesta vomă găsi explicațiunea în următorul­ in­­cidinte. (Va urma). LITERATURA. DATINE, CREDINȚE ȘI MORAVURI NAȚIONALE. Sacerdoțiu la latină. — Profeții și oracle. — Con­­jurațiunea trăsneteloră. — Medicina poporului. «~ Anguratură și aruispiratură. — Urmare 1­. — IV. Pe lingă sciința d’a revela viito­­rulă și sciința fisică a fenomenelor­ meteorologice, preoții etrasci cunos­­c eaă și botanica medicinale, proprietă­țile salubre sau vutomatore ale plan­­telor”. Virgiliu ne spune ca „ierburile cu­lese de pe munții marsi aveau pute­rea d’a vindeca lovitura de lance.“ 2) Cui, daca nu transmisiunii acestoră străvechi cunoscințe, atribui­ vomă noi cunoscința proprietăților, ce au plan­tele, cunostință respândită ’n tdtă țara, pretutindeni pe unde trăiescă Români ? Toți scimă ce căutare și câtă ca să facă la noi babele și bătrânii cu sci­inta soră medicale. A culege cutare și cutare plantă, care are cutare sau cutare proprietate, despre care medi­­cinei nici nu’i trece póte prin minte. 1) A vede Romănuță de la 17 și 18. 2) «Herbae quaestiae montibus Marsis valeriant medicam­ cuspidis id­um.» Virg. Aeneida, cart. VII, vers. 758, p. 380.

Next