Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-19
$24: wmmmmmmsammmmmmamms BBBB sam galiciî coalisați. După respunsul audin președinții centrurilorü din spga, d. Leon Say, veni respunsulü <ui Casimir Périer, care fu ca unaisnetă pentru regaliștî, căci speran te că vom trage cu denșii pe acestă irbată, ale cărui tradițiuni suntultra-regaliste. Interpelată printr’un pistola a membrilor Camerei de comerciu din orașiulă industriale Troyes, d. Périer nu numai că se pronunță categorică pentru Republică, dară âncă tăciuna pe regaliștî prin urmatórele cuvinte : „Am crezută șam Șisă cu glasă mare c’uă monarchia, care se pótá se fia primită și sĕ dainuiéscu, nu’mi mai pare prin putință, după manifestarile, după dechlarările solemne și repetite cari avură unu resunetă atâtă de mare, și cari supt sistendă âncă în întregul ă lom, orice siluiri sterpe voră mai face spre a le ascunde, ele pună în lumina cea mai vină, pentru cine nu se va mulțămi pe cuvinte deșarte, lupta unoru principii, ce nu se potu împăciui. „Totă ce s’a petrecută de cândă suntă în Adunare, totă ce se face, totă ce se zice și se pregătesce astăzi, mé confirmă în acesta ’ndouită opiniune.“ Cuvintele d-lui Casimir Périer dobândiră astăzi oă putere și mai mare, în urma resoluțiunii primite de centrală dreptă spre a fi supusă Camerei. Acesta resoluțiune, din care se notămă că deja s'a ștersit voturi universale, promite : „Tote garanțiele, cari constituiescă astăzi dreptură publică actuale ală Francesiloră, vor fi dechlarate și menținute : „Egalitatea tutoră Francesilor, nălucea legii, „Admisibilitatea tuturorü la tóte funcțiunile, „Libertatea religiósă, „Egale protecțiune tuturorü culteloră, „Votarea anuală a impositului de către represintanții țarei. „Guvernul regelui va presinta Adunării legile constituționale, carii voră are de scopă organisarea puteriioră publice celoră mari și esercitarea respunderii ministeriale. „Drapelul tricolore este menținută. Nu se va pute aduce modificare decâtă prin acordul regelui ș’ală represintațiunii naționale.“ Atâtă și numai atâtă. Déru nu este nici atâtă, căci cine dă aceste simple promisiunii Regele? Nu. Elă a tăcută și tace. Mai multă încă , chiară cei cari vorbescă in numele séu spună că regele n’a luată nici un ă îngagiamentă: elă își conservă drepturile lui șa dechlarată și declaiără că totulă se va face prin învoirea sea ș’a aleșiloră națiunii. In acesta posițiune critică, regaliștii nu numai că nu cutezară se convoce camera, dérâncă primiră ieri ș’uă lovire, care’i lăsa amețiți, celă puțină pentru câtăva timpă. Comitatele lor hotărîră se se adreseze către comitatele centrului stângă, și se le facă cunoscutăotărîrile luate. Președintele centrului dreptă, d. Pasquier, comunică ieri acestaotărîre președintelui centrului stângă, d. Leon Say. Acesta îi ztse că „centrală stâng, în unanimitate, a luatăotărîre că nu pote primi de la centrală dreptă comuunicări de câtă pe tărâmulü Republicei.“ Acesta este astăzi, doi redactori, situațiunea Șilei, pe care o ’nchiăiă făcându-ve cunoscută că palatulă Tuilerieloră este deja pe jumătate dărâmată și lucrătorii surpă petrele lui pe fiecare minută. C. A. Rosetti. Ziiarele din Francia, cu data de 25, conțină două acte forte importante: scrisorea d-lui Casimir Périer către membri camerei de comerciă din Troyes și răspunsul a 18 deputați republicani ai Senei la adresele alegătorilor comercianți din ală 2-lea și ală 8-lea arondisminte ale Parisului, tota acesta schimbare de corespondință constituindă manifestări în contra restaurării monarcice. Partea esențială a primului actă, care a făcută un mare impresiune și unăarecare revirimentă în rândurile fusioniștilor, fundă cuprinsă în corespondință din Paris de mai la vale, reproduce mă aci după le Sibele numai răspunsură deputaților Senei. E că coprinderea acestui actă: Domniloră. „Ca voi și ca cei sunt scriși în declarațiunea ce ați bine-voită a ne transmite, suntemă indignați de silințele încercate pentru a se restabili monarhia, nu numai făr’ a se consulta Francia, dérü și ’n disprețuia voinței sale, esprimată sosü și tare prin sufragiulă universale. încercările cari aă venită se arunce turburarei în spirite, se paraliseze industria și comercială în momentulă cândă Francia avea cea mai mare necesitate de liniște, de siguranță, și cândă ea se prepara a se bucura de ordinea a căreia ’ntorcere o détoreza Republicei; aceste ’ncercări, cum zjieeți cu dreptă cuvântă, ară aduce nesce nefericiri splimentaróre, déc’arü reeși dérii nu voră reeși. „Majoritatea,în Adunare, nu va vota altă felă decâtă ca eminintele omă de stată a cărui adesiune la Republică a făcut’o capabile d’a plăti despăgubirea țărei și d’a libera teritorială. „Regaliștii nu credă insuccesul pentru care se pretindă asigurați. Făurile lor din acesta privință nu sUntÜ de câtă un meșteșiugire grosolană a unor omeni cari, speculândă asupra baserei umane, se studiă, pentru a deveni, pentru a se arăta, sorți. Evenimentul va dejuca acestă calculă. „Ascet dândă, fie care se-și facă datoria. Acea a represintanțiloră Senei este trasă mai dinainte. Acea a fiecărui bună cetățână este d’a ’ndemna la uă manifestațiune legală, déra energică și câtă s’arü pute mai imposantă, pentru a arăta simțimântul de reprobațiune ce inspiră întregei Francie uneltirea urzită supt ochii nostrii. „ Edmond Adam, Bárodét, Louis Blanc, Emile Brelay, Martin Bernard, Brissou, Corbon, Farcy, Gambatta, Greppo, Laurent Pichat, Langlois, Peyrat, Edgar QuinetTirard, Tolain, Scheurer, Kestner, Schölcher.“ Primindu acestä comunicare, d. duce d’Audiffret Pasquier, Sicele Sibcle de la 25, a arătată uă vină nemulțămire ș’a strigată: „trebuie ca conservatorii din centrală stângă se bage bine de séma greua respundere ce’și ieü asupră-le; déca monarchia nu s’arü restabili, propunerea privitóre la disolverea Adunării se presinta din noă, drepta se va abține ș’acestă disolvere, care este plină de pericule, se va pronunța fără cruțare.“ Le Siecle adauge: „D. Leon Say, atâtă în numele său câtă și ’n acela ală colegilor săi din centrală stângă, nu s’a pre mișcată de eventualitatea periculeloră cu cari l’a amenințată d. Audiffret Pasquier.“ Țiarul ă le Găulois publică oă protestațiune a deputațiloră „apelului la la poporă„, în cuprinderea următore: „Uneltirile, cari tindă a impune țărei, făr’a o consulta directă, se arătă de câte-va zile c’uă vivacitate mai mare. Pătrunși de necesitatea pentru a asigura pe mandatarii lor despre tăria cu care ei voră manifesta drepturile suveranității naționale, represintanții apelului la poporă aă decisă c’aă se ție uă ședință Sâmbătă, la 15 Octombre, cu scopă d’a prepara uă protestare contra restabilirii a orice regiune definitivă, ori care ară fi, fara se consulta sufragiule universale pe calea apelului la poporă.“ Centrală stângă a ținută în ziua de 23 Octombre două întruniri. In ceaa din urmă, — amă văzută în seriile ce amă dată în foia de ieri,— președintele acestei grupe, d. Leon Say, a primită de la d. Audiffret Pasquier, președintele centrului dreptă, invitare ca aceste grupe se se unescá pentru restabilirea monarchiei. Amă văzută asemenea că d. Leon Say, dreptă respinsă, i-a comunicat hotărîrea luată de unanimitatea grupei, „d’a remâne unită pentru Republică. “ ROMANULU 19 OCTOMBRE 1878 Din Spania avemă următorele serii după Ziarele de la 21 și 25 cuvinte: Bayona, 22 Octombre. (Isvoră carlistă).— Stea merulă, Orașulu Bayona, a desbarcată pentru carliști la Andora (Biscaye) 4000 pușci Remington și ună milionă de cartușe. La Palma, 21 Octombre.— Nicolae del Balso a fostă alesă președinte ală juntei municipale insurginte din Cartagena în locul lui Gutierrez. S’am făcută încă și alte schimbări în administrațiunea civilă a insurginților. Ieri, generalele Deballos a trecută în revistă trupele republicane. Insurgenții începuseră focurile din forturi cu mare vioiciune asupra linielor înaintate ale armatei. Escadra spaniolă a părăsită Gibraltarului ieri dimineță la 8 ore pentru a merge la Cartagena. Impresurătorii accepta noul trupe ca ajutore. Beus, 21 Octombre. — La 19uă luptă importantă a avută locă în vecinătățile orașului Prades în provincia Tarragone între Tristany, în capulă a 2500 ómeni, și’ntre bataliunea vânătorilor din Barcelona, compusă din 450 omeni. Primulă șefă de bataliune a fostă făcută prisoniară, secundară a fostă ucisă. Carliștii au făcută 150 prisoniari și au luată unü tuni. Au avută 200 omeni puși afară din luptă. Capii de bande Cereos și Cendrios au fostă uciși. Asemenea se crede că a fostă ucisă și Papa Felix, totă capă de bandă. Madrid, 22 Octombre. — Insurgenții au luată, de la Valencia, 11 vase, din cari unele inan cate cu marfă, mai cu semn cu mătase, fără folosă pentru dânșii. Lisabona, 22 Octombre. — Poliția a pusă mâna la stațiunea căiei ferate de Sucă, pe mai multe lani cu arme și uniforme destinate carliștiloru. Ună Spaniole și ună vechiă sergentă portughesă au fost arestați. PROCESULU BAZAINE. ISTORIA ASEDIĂRII METZULUI. — Urmare 1) — In resumată, vechiul guvernă a părăsită Francia, uă nouă ordine de lucruri s-a născută. Guvernul apărării naționale este constituită. Numeral membriloru lui este publicată. Caracterul generale ală acestei proclamațiuni este uă aderare la evenimentele îndeplinite. Nu s’am pute vede in ea apariția unei protestațiuni. Afară de acestea, găsim vă urină din aceste disposițiuni ale mare șiale lui Bazaine, într’uă scrisóre a sea, adresată în 14 Augustă generarului Coffinières, cu ocasiunea articulelor, cari părură injuriose pentru guvernul că Jură. «Nu este nici uădată permisă, scrie marerialele, și acesta cu dreptă cuvântă, de a insulta nenorocirea și d’a ridicula în ochii soldaților noștri pe acei la cari vădată ne supuneamă.» In aceașî zi de 16 Septembre, mareșialele încredința la două cavaleri din regimentulă ală 7-lea de cuirasieri uă depeșă deschisă, adresată ministrului de resbelă; acesta nu putea se fie adresată decâtă ministrului din nou la guvernă, ale cărui ordine accepta încă de la 12. Vomă reveni mai departe asupra acestei depeșe. In fine, imediată după Ziua de 16, marerialese, ordonă se se suprime armele imperiale și cuvintele amintindu guvernul imperiului, de pe titlurile de numiri. Totulă arătă în acesta primă semiă de acte să adesiune bine caracterisată la noulu guvernă. Materialele protesta cu energia, în mulii din interogatoriile séle, in contra acestei conclusiuni. «Amă considerată, Zice elă, gu 1) A vedé Românulu de la 4 Octombre pene a givernulu apărării naționale ca uă putere executivă de faptă, în ceea ce privesce organisațiunea de resistență a țerei, dari nu ca una guvernă politică, căci guvernul reginței, nu termini constituțiunii de la 1870, exista încă de dreptă. Astăferă, în cugetarea mea, puteamă continua a concura la apărarea teritoriului, fără ca jurămentulă, care ne lega de dinastia imperiale se fia anulatü sau micși orată. De acesta ordine de idei, mamă inspirată în totu-de una, convinsă de servițiulă ce acestă armată putea se aducă Franciei.» Acesta declarațiune este în oposițiune formaiă cu actele săvârșite de mareșiale de la 12 pene la 28 Septembre. In același timp, pe cândă aducea la cunoscința armatei numirile membrilorü noului guvernă, comunica și jurnalelor din Metz arecari documente oficiale, ce -i fuseseră înmânate, în cari se observă următorele pasaje, ce contrazică forte multă esplicațiunile sale : Proclamațiunea apărării naționale către poporal francese. «Puterea era căzută; ceea ce începuse printr’ună atentată, finise printr’uă deșertare. N’amă făcută de câtă se rădicămă cârma, căzută din nesce mânî neputinciose.» Se citesce între altele, în circularea d-lui Jules Favre: «Poporațiunea Parisului n’a pronunciată căderea lui Napoleon III ș’a dinastiei sale , ci a ’nregistrat’o în numele dreptului justiției...» Făr’a intra in vr’uă apreciațiune politică, este evidinte că atitudinea ce voiesee se ié mareși alese acum, n’am f pute se fiă primită în facia publicațiunei oficiale a pasagrelor, cari dovedescă atâtă de netedă abisară ce separa noulă guvernă de acela ală imperiului. Astăfelă mare șialele a comunicată în consiliu, în Ziua de 12 Septembre, comandanțiloră corpuriloru de armată și generaliloră de divisiune noutatea căderii imn.fiului; la 16, a anunciată armatei sale, prin ordinulu No. 9, constituirea guvernului apărării naționale; prin urmare nu póte fi admisă c’avă fi esistată vr’uă îndouială pentru elă, după autenticitatea faptelor, pe cari le-a notificată atâtă de formale. Cu tote acestea la 16, mareșialele cere încă noutăți, și la cine se adresază elă? Negreșită generare lui inamică. Acesta urmare neînțelesă, primele relațiuni cari se stabiliră între marerialele Bazaine și inamică, vor face obiectulă capitalului următor. CAPITULULU IV. Convorbirile mare șiale lui Bazaine cu principile Frederic Carol. Mareșialele Bazaine cere principelui Frederic Carol noutăți. Respunsulu principelui. Se citesce în memorială justificativă, redigiată de mareșialele Bazaine, următorulu pasagiu, relativă la primele propuneri ce adresază principelui Frederic Carol, spre a dobândi noutăți despre evenimintele cari se îndeplinescă în acestă momentu: «Noutatea despre formarea guvernului apărării naționale și a proclamațiunii Republice la Paris, ne veni la cunoștință printr’ună prisonială, care a putută se scape din orașiul Ars-sur-Moselle. Cunoștința acestora evenimente produse un grea impresiune asupra armatei. Acesta se credea ca un manoperă a inamicului, spre a influința moralulăiei, și generări, oficiali și soldați respingă ca necrezută isbucnirea unei revoluțiuni, pe cândă inamiculă călca în piciure pământală Franciei, și pe când pâncă la fruntariă se luptau. Lealitatea nostra militară nu putea crede că ambițiunea uneltitorilor a unei partide politice se fiă capabile de a sacrifica interesele cele mai sacre ale țerei, spre a ajunge la puterea ce urmăriaă. «Neprimindă nici uă confirmare oficiale despre instalațiunea»nouei puteri esecutive, amă scrisă principelui Frederic Carol spre a’i cere francamente semnificarea și importanța învingerilor întâmplate.» Astăfelă, în momentulă cândă mareșialele esprimă cugetarea că noutățile de cariera vorba se le constate esactitatea nu potă fi decâtă un manoperă amamicului, la inamică se adresază spre a le controla! Scrisórea ce mareșialele a scrisă principelui Frederic Carol nu figurază în registrul său de corespondință, acesta formalitate era cu tóte acestea forte necesariă într’uă împrejurare atâtă de delicată. Afară de acesta, mai intrega totalitate a corespondinței schimbată între mareriale și principele a fostă suprimată. Aceste suprimări sunt forte estraordinare, deorece n’au putută fi motivate. Principele Frederic Carol respunse la 17, printr’uă scrisare, cu data de 17, la 8 ore sera. Principele Frederic Carol către marerialele Bazaine. «Cartierul generale dinaintea Metzului. «17 Septembre, 1870. «Regretă că nu potu se respundă la scrisorea escelențieî vóstre, din causa unei escursiuii, decâtă în acestă momentu. Incunosciințările ce doriți a ave asupra desfășurării evenimintelor, în Francia, vi le comunică cu bună-voință, astăfelă după cum urmeza : «Cândă după capitularea armatei chiareși ale lui Mac-Mahon, aprope de Sedan, M. S. Napoleon s’a presintată ’n personă la M. S. regele, împeratură a declarată că nu pute intra în negocierî politice, fiindă e’a lăsații direcțiunea afacerilor politice guvernului regiunei la Paris.ff _ «Imperatură s’a predată îndată ca prisoniară de resbelă în Prusia, ș’alese castelul de Wilhemshöhe, aprópe de Cassel, pentru locuința sea. «Două Zile după capitulațiune, se întâmpla la Paris un resturnare, care stabili, fără vărsare de sânge, Republica în locul reginei. «Acesta Republică nu și-a luată originea de la corpulă legislativă, déra de la ospețulă orașiului, ș’afară d’acesta nu este recunoscută în totă Francia. Puterile monarchice n’au recunoscut-o. Imperatricea și alteța sea principele imperiale au plecată în Anglia. «M. S. regele a continuată marșial ă séu de la Sedan la Paris, făr’a ’ntâmpina în cale’î forțe militare franceze. «Armatele nóstre aă ajunsă astăzi înaintea acestui orașiă. «Câtă despre compunerea și tendințele noului guvernă stabilită la Paris, estrasul după mă Ziară aci anexată vă va arăta amănuntele. «Afară d’acestea, escelenția vostré mé va găsi gata, și autorizată, a-’i da tóté încunosciințările ce va dori , «Semnată, Frederic Carol. «D-lui Bazaine mare și aleasă imperiului.» Se va observa înțelesulu traseu cu care se termină scrisorea principelui: «Afară d’acestea, escelența vostre mb va găsi gata, ci autorisată, a-i da tóte încunosciințările ce va dori.» Din momentul cândă principele a primită uă asemenea autorisațiune, n’a putută-o primi de câtă după cererea mea, cerere provocată, negreșită, prinsă de marșă a mareșialelui. Erore comisă de mareșiale, în privința datei întrunirii generalilor” armatei sale. 1 Citimă în memorială justificativă că, îndată ce a primită respunsulu principelui Frederic Carol, mareșialele Bazaine convoca în marele cartieră generale pe comandanții corpurilor de armată și pe generării de divisiuni, spre a le face cunoscută acestă respinsă. Aci este că erare manifestă, căci în ziua de 12, ordin de 17 s’a făcută întrunirea comandanților de armată și a generalilor de divisiuni la Ban Saint-Martin. Prin urmare scrisorea principelui Frederic Carol nu s’a putută se li se comunice. Convenia mare și ale lui ca se rădice acesta confesiune compromițetore pentru șefii de armată, confesiune care este de mirată că s’a găsită într’ună documentă d’ uă importanță atâtă de însemnată, și care nu pare se fiă de câtă resultatulă unui calculă. Totă partea acesta a memoriului este plină de tăceri, cari corespundă forte bine cu eșuațiunile de cariera muncită spiritulă mareși ale lui în acelă momentă, cândă îlu vedemă aducându la cunoscința armatei séle avenementulu noului guvernă, (Jiceiudă că datorțele militare remână aceleași pentru patria, că trebuie se continue a apăra teritorială Franciei în contra străinului, și cu tóte aceste intrându în relațiunî cu generarele șefă ală armatei germane. Cumă luară sfîrșită aceste eșuațiuni și cum mateșialele fu condusă a se îngagia în tratări cu inamiculă ? In privința acesta vomă găsi explicațiunea în următorul incidinte. (Va urma). LITERATURA. DATINE, CREDINȚE ȘI MORAVURI NAȚIONALE. Sacerdoțiu la latină. — Profeții și oracle. — Conjurațiunea trăsneteloră. — Medicina poporului. «~ Anguratură și aruispiratură. — Urmare 1. — IV. Pe lingă sciința d’a revela viitorulă și sciința fisică a fenomenelor meteorologice, preoții etrasci cunosc eaă și botanica medicinale, proprietățile salubre sau vutomatore ale plantelor”. Virgiliu ne spune ca „ierburile culese de pe munții marsi aveau puterea d’a vindeca lovitura de lance.“ 2) Cui, daca nu transmisiunii acestoră străvechi cunoscințe, atribui vomă noi cunoscința proprietăților, ce au plantele, cunostință respândită ’n tdtă țara, pretutindeni pe unde trăiescă Români ? Toți scimă ce căutare și câtă ca să facă la noi babele și bătrânii cu sciinta soră medicale. A culege cutare și cutare plantă, care are cutare sau cutare proprietate, despre care medicinei nici nu’i trece póte prin minte. 1) A vede Romănuță de la 17 și 18. 2) «Herbae quaestiae montibus Marsis valeriant medicam cuspidis idum.» Virg. Aeneida, cart. VII, vers. 758, p. 380.