Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)
1873-10-20
ANULU ALU SEPTE SPRE-țECELE Redacțiunea și Administratiune Strada Academiei, No. 26. VO^ECE ȘI VEI PUTE Ori ce cereri penu România, se adresta ă la administrația neasianului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațialii de 30 litere 40 bai: . In pagina a III, linia 2 let. Are adresa LA PARIS, la d-nil Drain et Mirond, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d-nii Haasenstein și Vogle: Neuermarkt, II. Ecrisorigion-ce tramiteri nefrancate vor fi 6 erisate.—Articlele nepublicate se vor arde 80 BANI ESEMPLARULU. (A) Ediținnea de sérti ©lÜZiá^ jiîsr.gfitem BUCUM, STBIUJ MAREIU. De cândü membrii cabinetului din Bucuresci s’au împărțiții în miniștriide vétro și miniștrii călători, tóte soliile cele mai însemnate rele live ’a țară trebuie se le aflamü din ziariele germane. Lucruli se esplică lesne, alegênduse cel mai inteliginil dintre miniștrii, spre a ’i face cálotori, după cum uă casă comerciale alege pe cei mai isteți dintre aginții sei, spre a ’i face commis-voyageurs, este naturale ca cei mai inteliginți, solindü mai multe, cunoscându mai bine secretele dinasticogermano-austriace, se respândéscá de acolo de unde suntu scomptele ce ei credu folositorii a veni la custulü publicului străină și românii. Pe lingă acesta este cunoscuții că suntü țliare germane pe cari regimulü compteza, cu drepta cuvântă póte, cu neasemănare mai multü de câtü pe cele mai devotate din Bucuresci, deosebitű de magnetula puternică despre care a mărturisită că o lă atrage fără încetare către totă ce este in patria germană, apoi avemă întru acesta și probă că tote actele cele mai însemnate emanândă de la regime, precum vestita epistolă către Auerbach, precum laudele cele mai fastuase la adresa sea s’aă publicată tóté în ziarele germane. Asia deja este forte naturale, ca suptă domnirea unui regimu, care de la ori ce amenință se abdice, numai de la patria germană nu, totă în patria germană sĕ se dispună și de sortea României, totu acolo sĕ se trateze prin publicitate și afacerile nóstre cele mai importante, cari noue nu ne parvină de câtă trezite și judecate deja de străini. Astăferă in timpii din urmă, însemnata cestiune a Porților-de-feră, cestiunea funcțiuniloră suptă novelei ei fase, capitala cestiune a independinței absolute a României și însuși cestiunea dinastică a principelui Frederic de Hohenzollern, nu neveniră decâtă cu totulă trezite de fiarele germane. Cum se face énsé că acum principalulă organă ală guvernului din Bucureșci declară că confrații sor de pe la Augsburg, Viena și Berlin suntü „roți informați“? Și pentru ce are ânsuși Montorulu crede cuviinciosă a desminți scirile date de oficiasele prusiane, în privința principelui Frederic de Hohenzollern? Acesta desmințire vine și mai straniu în urma unui comunicatii ale organului ministeriului de externe. Le journal de Bucarest, care nu numai că desminte soirile despre principele Frederic, de mâncă, respungându unor foi străine cari nu salutau cu multă plăcere aceste solii, adauge: „Principele Frederic este Românii, în virtutea unui votü solemnă alii Adunării naționale; și,în virtutea legii care a chiămată pe principele Carol la Tronul României, fratele său îi este succesorii eventuală Acesta stransă contrazicere între foiele cunoscute ca oficiase din Augsburg, din Viena, din Berlin și din Bucuresci, atâtă în cestiunea acesta, câtă și în aceaa cu neasemănare mai însemnată a independinței absolute, nu póte fi privită decât și caua manoperă. ín adevera, a veni unele ziare germane se susțină că România este în conflictă cu Turcia și se ia partea României, pate fi, după regimü, de órecare folosă atâtă la Constantinopole, câtă și pentru cei cu judecată superficiale din România. A vem apoi organulă oficioșii din Bucureșci se se arate mai omenosă către Turcia decâtă ziarele germane, este asemene uă manoperă cu care isteții miniștrii spera că se potă fermeca marii copii de la Stambulă. In totă ensulă, scirile relative la România, astăfelă cum le răspândescă oficiasele germane, potă se fi menite a sonda opiniunea publică, atâtă din străinătate câtă și din România. Astăfelă în privința scirii oficiale din Stuttgard, relativă la principele Frederic, svonulű oficiaselor germane trebuia neapărată se facă ca opiniunea publică, atâtă din străinătate câtă și din România, se-și arate impresiunile asupra cestiunii. Consecințe cu aceste impresiuni, regimul putea apoi, daca ele erau favorabile, se confirme prin fapte scrrite date de oficiasele germane, spusele desmință, daca impresiunile ară fi fostă nefavorabile. In acestă din urmă casă, nu era cnse trebuință de unü comunicatii oficiale, singure faptele, celă multă precedate de câteva cuvinte în organele oficiase, era uă desmințire multă mai demnă. Se vede casé că impresiunea produsă în publică a fostă atâtă de generalmente plăcută și câldurosă dinastică, încâtă guvernulă crezu de trebuință a desminți de îndată, prin comunicată oficiale, scriea oficiale din Stuttgard. Cum rémâne casé acum oficiosală comunicată din organulă ministerialul de esterne, care, între altele, amintia că principele Frederic este succesorală eventuale la tronul României, că prin urmare, deși principele Carol este încă june și plină de sanătate, totuși fratele său se póte pregăti se ’la moștenescá ? Lăsândă ca diferitele oficiose se descurce între densele acesta încurcătură, vomă atinge la rândul nostru cestiunea dinastică și legitimista, pusă de organele oficiase. Principele Frederic, ca și principele Leopold, ca și principele Antonifi, ca și principele Carol de Hohenzollern s’au declarată Români în virtutea unui votă ală Adunării naționale române, în puterea pactului votată de Adunare, și pe care a jurată capată acestei familie princiare române, principele Carol. Acesta este adevĕrul, astafelu suntu faptele. Aci suntemu dorit in deplină acordă cu cnse§I organele oficiose. Acum vine ensé întrebarea : are acestă pactă, pe care România l’a respectată și în acesta disposițiune, menținându-o neatinsă, fostă a totă atâtă de respectată și de familia princiară pe care o onoră? are frații Măriei sale voită să se mnână credincioși și corecți principi români, respectat-aă strictă pactură ce le da acestă titlu, pentru ca se mai aibă vreuna dreptă asupra avantagielor și ce elă le acorda? Sa presintată că ocasiune în care acești principi puteau se arate respectulă loră către votulă Adunării române și către pactură la care suptscriseseră; ei bine, atunci ei uitară că sunt principi români, nesocotiră cu totul acesta posițiune și, prin procedarea loră, rupseră pactulă, care singură le dedea vrmă dreptă eventuale asupra tronului României. Acea ocasiune fu chrămarea principelui Leopold de Hohenzollern la tronul Spaniei. Cum procedară are cu acea ocasiune principii de Hohenzollern, pe cari astăzi foiele oficiase îi Zicu Români, și amintescă drepturile lorii asupra tronului României? Ei nu vor să se onore nici chiar și prin cea mai mică formalitate votală Adunării române; deși n’aveaă trebuință de câtă de forte puțină lucru spre a arăta respectulii loră către pactulă care’i crea principi români, totuși ei nu vor să se facă nimică, resultă deci că aă desprețuită posițiunea de principi români, voindă se româná și se fiă considerați numai ca principi prusiani. Principele Leopold de Hohenzollern, la alegerea sea în Spania, trebuia se îndeplinesca formabiLntea de a cere capului familiei permisiunea se primescă corona ce i se oferia; énse capulă unei familie domnitor este totodeuna celă care domnesce, fie chiară celă mai june membru al fi iei. Prin urmare principele Leopold, ca principe română, trebuia se ceru principelui Carol aceaa permisiune: numai procedândă astăfelă, Intrega familie proba că se consideră ca română, că respectă pactură ce’l dedea acesta calitate. Ei bine, atunci familia principelui Carol nesocoti calitatea sea de română, se considera numai și numai ca prusiană, și principele despre a cărei împământenire însăși Constituțiunea nostra se ocupă, ceru permisiunea de la regele Prusiei, ca capă ală familiei prusiane. Din acelă momentă familia principelui Carol încetă, vinn«o lepede de calitatea sea de română, pactură prin care națiunea română îi dedese împământenirea era ruptă. Facemă acestă simplă constatare în facia unoră pretențiuni ce se ivescă încă de pe acum, dora cărora nimeni nu le mai pute reda legitimitatea, pe care una din părți a călcat-o în piciore, chiară ale celor a două provincie perdute, se conserve Franciei Republica. Toulouse, 24 Octombre. — Telegrama urmatore, suptscrisă d’un numéro însemnată de republicani din departamentul Haute-Garonne, a fostă adresată d-lui Leon Say: „ Atitudinea centrului stângă, în circumstanțele actuale, și răspunsul- său la propunerile unei părți din centrală dreptă aă meritată aprobarea tuturor oamenilor, cu principii liberale și cari susțină guvernulă republicană. Vă adresămă espresiunea celor mai bune simțiminte de simpatia și de felicitațiuni sincere, în numele alegotorilor scrutinului de la 12 Octombre. “ niștii s’aă ocupată se definescă în acesta întrunire înțelesulă garanțieloră sau concesiunilor oferite sau acceptate de pretendinte. Ori ce eróre de espresiune déri, în acestá dare de semă, este uă eróre gravă, ori ce cuvântă neexactă este uă alterare chiară a faptelor, alterare voluntară sau nevoluntarâ , dérü totu de una importantă. Este probabile, ca se nu facemă suposițiuni neplăcute, că d-nii Chesnelong și comite de Chambord nu saă esplicată perfectă, sau ca nu s’aă înțelesă îndestulă de bine unulă cu altulă. Circulă scomptulă că centrală dreptă va cere acum ună suplimentă de lumini de la Frohsdorff. Le arătă ca se ftă mai fericiți de astă-dată și ca se gasesc mesageri mai esperimentați. Acesta comedia devine obositóre, mâne va fi disperatóre, și totă lumea perde câte ceva din acesta causă , și guvernulă, și țera, și însuși pretendintele.“ Reproducemă scirile urmate de după odițiunea de diminață a tjlamului nostru din numerala trecută: Paris, 25 Octombre. — Stânga s’a ’ntrunită ieri, la 2 ore, supt președenția d-lui Leroyer în localul ă iei ordinară. Numerulu membriloru presinți era forte mare. La deschiderea ședinței, d. Jules Simon făcu urmatorea comunicare: „Jules Simon crede că trebuie se se supuie simțimântului tuturora colegilor sâi, esprimendă patriotica satisfacere ce i-au causată resoluțiunile centrului stângă. Fără ’ndouiala, acesta grapă era asigurată Republicei, déru tăria atitudinii seletaie scurtă propunerile interesate ale centrului dreptă, și termină demonstrândă într’ună modă strălucită, că uneltitorii monarhiei sunt condamnați la isolare chiară în Cameră. Prin acesta centrală stângă a adusă Franciziană servițiu, pe care ea nu ’lă va uita: „Stânga republicană primeșce aceste cuvinte cu aplaude unanime și ’nsărcineză pe ciur să se transmită centrului stângă cele mai căldurose felicitări. „ Dup’acesta comunicare, întrunirea și-a reluată lucrările sale în comisiune. ”■Aroln la Liberté anunță că d. Leon Saga adresată d-lui Bapst uă scrisore, prin care declară că ’nceteza d’a mai face parte din redacțiunea Ziarului Débats. Paris, 26 Octombre.—Se anunță că cei 30 vechi deputați din Alsacia-Lorena, cari aă demisionată după ’nchiriarea păcii, au supt scrisă adresă colectivă către vechii loră colegi din Adunare, prin care îi invită, în numele său, SAMBATA, 20 OCTOMBRE 1 1873. LUMINEZITE ȘI TEI PI ABONAMENTE In Capitale: umüana 48 let; gdse luni 24 let trei luni 12 let; uă lună 5 lei ; a Districte : umană 58 let; gese luni 29 let trei luni 15 lei; un lună 6 let. francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. Are adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nu Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. Din ziarele francese cu data de 26, se pare că monarhiștii au făcută mă pasă înapoi. Scrisorea d-lui Casimir Perier, pe care fusioniștii sperau să lü putá atrage, împreună și cu alți amici ai săi, în tabera soldaților papali ; energica și decisiva declarațiune a centrului stângă, ca respunsă la propunerile centrului dreptă, că grupa presidata de d. Leon Say, respinge orice restaurare monarchică și române unită pentru menținerea și stabilirea în modă definitivă a Republicei, în fine atitudinea bonapartiștilor, cari s’aă pronunțată în contra a orice formă de guvernă care sară stabili fără ca mai întâiă se se consulte sufragiulă universale, tóte aceste făcuște și puternice manifestări în contra partizanilor, monarhiei cu peruci, suntă atâtea chiuoo cod au pututca produce îndestule efecte în rândurile fusioniștiloră, pentru a le da din nou de gândită, înainte de a redacta post-scriptum propunerii prin care se se chiăme pe tronul Franciei ultimulă descendinte în liniă directă din casa Merovingiană. țficemtă înainte d’a redacta post-scriptum, căci, după ce s’a afișiază de Zorele conspirațiunii fusioniste, ca acceptare definitivă, în conciliabulele de la Salzburg, condițiunile preliminare ale decretului prin care ducele de Chambord va adresa, cu titlulti de Henric V-lea, „la toți cei presinți și viitori salutare“, acum aceleași Zhire vină se facă rectificări aceloră condițiuni. Astăfelă l'Assemblée nationale, vorbindă de drapelură tricoloră, pentru care solii întorși de la Salzburg afirmaă că este primită de ducele de Chambord, cu singura modificare ca se fiă împestrițată cu bobocuri de crinii, modifică acele afirmări în modulă următoră : „Se pare positivă că s’aă strecurată fără voiă precari neesactitățî, in redacțiunea procesului-verbale ală întrunirii centrului dreptă, care s-a ținută Mercurea trecută. Aceste neestetități sunt relative mai cu sumă asupra cuvintelor atribuite d-lui Chesnelong în ceea ce se atinge de limbagiulă ținută de cornitele de Chambord, în privința drapelului. Se anunță că rectificare apropiată a acestui procesă-verbale.“ Le Siecle de la 26, tratândă despre morala partizanilor, omenilor, ordinii morale, d’a Zice ș’apoi a contra- Zice, d’a afirma ș’apoi a nega cele Zre, se esprimé astăfelă : „țfiarulă l'Assemblée nationale, ca și l' Union, a anunțată că darea de somn a ’ntrunirii centrului dreptă, care s’a ținută alaltăieri, nu este perfectă exactă. „Nu s’a uitată de nimeni că fastoAmă Zisă mai susți că monarhiștii se pare c’aă făcută mă pasă înapoi. Acesta se dovedesce din renunțarea loră la ideia d’a convoca anticipată Adunarea, ideiă pentru care puneau pene aoi multe silințe ca s’o esecute îndată. Pasulă sară înapoi se dovedesce încă și din apelulă încercată de președintele centrului dreptă către președintele centrului stângă, pentru a’i cere ună continginte în favorea monarhiei. Din aceste două împrejurări se póte deduce doru că monarhiștii n’adâncă complete tóte efectivele cadreierii, penttru a acruba asarda se dea ultimatum Republicei și se ’ncepá bătălia. Calculele for asupra voturilor: se vede că erau întemeiate numai pe a treia lucrare a aritmeticei : ei făceau socotelă și ’nmulțină mereu, fără se scapă nimică, și acesta numai pe hârtiă. Cândă a fostă énse Ziua și ora apelului, lucrurile aă eșită altü-felu, fórte puțini s’aă vézută pe terâma credincioși drapelului albă. Eco cum vede lucrurile și Ziarul ă le Siede, care este unul din organele ce se informeza in toto-de-una mai bine: „Este, fara ’ndouilla, forte imposibile d’a face monarchia fără concursul centrului stângă. Doca centrală stângă nu părăseșce Republica, monarchia n’are numerulu, nu póte se’să aibă. A converti pe centrală stângă acesta este întreprinderea presiute a politicilor dreptei și mai cu semn a centrului dreptă. D. duce d’Audiffret- Pasquier a ’nceputu în Ziua trecută acestă predică, și cu ce succesă! Se scie ! Felă de felă de misionari, de apostoli și de profeți suntă în urmarea pentru a intra în campaniă. Membrii ai centrului stângă, ascultați cuvântul salutei, voi, cari v’ațî deschisă inimala seducerile Republicei, convertisați-vă și acoperiți-ve capulă cu cenușiă, veniți la piciorele tronului se faceți amendă onorabilă de erorile vostre. „Da, Republica. Republica conservator este uă frumósa și nobilă formă de guvernă! Placă cerului ca ea se fia posibile in Francia! Déru vai! Republica conservator este asemene iepei paladinului, ea ar defectul d’a fi morta. S’a făcută încercare cu dânsa, s’a făcută cu lealitate, și n’a reușită delocă. Republica conservator a trăită, nu mai este altă alegere posibile decâtă între monarhia și anarebiă. Veniți la monarhia, voi