Romanulu, octombrie 1873 (Anul 17)

1873-10-20

ANULU ALU SEPTE­ SPRE-ț­ECELE Redacțiunea și A­­dmin­i­strat­i­u­n­e Strada Academiei, No. 26. VO^ECE ȘI VEI PUTE Ori­ ce cereri pen­­u România, se adre­sta ă la administrația nea­­sianului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațialii de 30 litere 40 bai: . In pagina a III, linia 2 let. A­re adresa LA PARIS, la d-nil Drain et Mi­rond, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d-nii Haasenstein și Vogle: Neuermarkt, II. Ecrisorigion­-ce tramiteri nefrancate vor fi 6­­ erisate.—Articlele nepublicate se vor arde 80 BANI ESEMPLARULU. (A) Ediținnea de sérti ©lÜZiá^ jiîsr.gfitem BUCU­M, STBIUJ MAREIU. De cândü membrii cabinetului din Bucuresci s’au împărțiții în miniștrii­­de­ vétro și miniștrii călători, tóte sol­iile cele mai însemnate rele live ’a țară trebuie se le aflamü din ziariele germane. Lucruli se esplică lesne, alegêndu­se cel mai inteliginil dintre miniștrii, spre a ’i face cálotori, după cum uă casă comerciale alege pe cei mai is­teți dintre aginții sei, spre a ’i face commis-voyageurs, este naturale ca cei mai inteliginți, solindü mai multe, cu­­noscându mai bine secretele dinastico­­germano-austriace, se respândéscá de acolo de unde suntu scomptele ce ei credu folositorii a veni la custulü pu­blicului străină și românii. Pe lingă acesta este cunoscuții că suntü țliare germane pe cari regimulü compteza, cu drepta cuvântă póte, cu neasemă­­nare mai multü de câtü pe cele mai devotate din Bucuresci, deosebitű de magnetula puternică despre care a mărturisită că o lă atrage fără încetare către totă ce este in patria germană, apoi avemă întru acesta și probă că tote actele cele mai însemnate em­a­­nândă de la regime, precum vestita epistolă către Auerbach, precum lau­dele cele mai fastuase la adresa sea s’aă publicată tóté în ziarele germane. Asia deja este forte naturale, ca suptă domnirea unui regimu, care de la ori­ ce amenință se abdice, numai de la patria germană nu, totă în patria germană sĕ se dispună și de sortea României, totu­ acolo sĕ se trateze prin publicitate și afacerile nóstre cele mai importante, cari noue nu ne parvină de câtă trezite și ju­decate deja de străini. Astă­feră in timpii din urmă, în­semnata cestiune a Porților­-de-feră, cestiunea funcțiuniloră suptă novelei ei fase, capitala cestiune a independinței absolute a României și însuși cestiu­nea dinastică a principelui Frederic de Hohenzollern, nu ne­veniră de­câtă cu totulă trezite de fiarele germane. Cum se face énsé că acum principa­­lulă organă ală guvernului din Bucu­­reșci declară că confrații sor­ de pe la Augsburg, Viena și Berlin suntü „roți informați“? Și pentru ce are ân­­suși Mon­torulu crede cuviinciosă a des­­minți scirile date de oficiasele prusiane, în privința principelui Frederic de Ho­hen­zollern? Acesta desmințire vine și mai stra­niu­ în urma unui comunicatii ale or­ganului ministeriului de externe. Le journal de Bucarest, care nu nu­mai că desminte soirile despre princi­pele Frederic, de m­­âncă, respungându unor­ foi străine cari nu salutau cu multă plăcere aceste solii, adauge: „Principele Frederic este Românii, în virtutea unui votü solemnă alii A­­dunării naționale; și,în virtutea legii care a chiămată pe principele Carol la Tronul­ României, fratele său îi este succesorii eventuală Acesta stransă contrazicere între foiele cunoscute ca oficiase din Augs­burg, din Viena, din Berlin și din Bu­­curesci, atâtă în cestiunea acesta, câtă și în acea­a cu neasemănare mai în­semnată a independinței absolute, nu póte fi privită de­cât și caua manoperă. ín adevera, a veni unele ziare germane se susțină că România este în con­­flictă cu Turcia și se ia partea Româ­niei, pate fi, după regimü, de óre­care folosă atâtă la Constantinopole, câtă și pentru cei cu judecată superficiale din România. A vem­ apoi organulă ofi­cioșii din Bucureșci­­ se se arate mai o­­menosă către Turcia de­câtă ziarele germane, este asemene uă manoperă cu care isteții miniștrii spera că se potă fermeca marii copii de la Stambulă. In totă ensulă, scirile relative la Ro­mânia, astă­felă cum le răspândescă oficiasele germane, potă se fi­ menite a sonda opiniunea publică, atâtă din străinătate câtă și din România. Astă­­felă în privința scirii oficiale din Stuttgard, relativă la principele Fre­deric, svonulű oficiaselor­ germa­ne trebuia neapărată se facă ca opi­­niunea publică, atâtă din străină­tate câtă și din România, se-și arate impresiunile asupra cestiunii. Conse­cințe cu aceste impresiuni, regimul­ putea apoi, daca ele erau favorabile, se confirme prin fapte scrrite date de oficiasele germane, spu­se­le desmință, daca impresiunile ară fi fostă nefavo­rabile. In acestă din urmă casă, nu era cnse treb­uință de unü comunicatii o­­ficiale, singure faptele, celă multă pre­cedate de câte­va cuvinte în organele oficiase, era­ uă desmințire multă mai demnă. Se vede casé că impresiunea produsă în publică a fostă atâtă de generalmente plăcută și câldurosă di­nastică, în­câtă guvernulă crezu de trebuință a desminți de îndată, prin comunicată oficiale, scriea oficiale din­­ Stuttgard. Cum rémâne casé acum oficiosală comunicată din organulă ministerialul de esterne, care, între altele, amintia că principele Frederic este succesorală eventuale la tronul­ României, că prin urmare, de­și principele Carol este încă june și plină de sanătate, totuși fratele său se póte pregăti se ’la moș­ten­escá ? Lăsândă ca diferitele oficiose se descurce între densele acesta încurcă­tură, vomă atinge la rândul­ nostru cestiunea dinastică și legitimista, pusă de organele oficiase. Principele Frederic, ca și principele Leopold, ca și principele Antonifi, ca și principele Carol de Hohenzollern s’au declarată Români în virtutea unui votă ală Adunării naționale române, în puterea pactului votată de Adu­nare, și pe care a jurată capată a­­cestei familie princiare române, prin­cipele Carol. Acesta este adevĕrul­, asta­felu suntu faptele. Aci suntemu dorit in deplină acordă cu cnse§I or­ganele oficiose. Acum vine ensé întrebarea : are a­­cestă pactă, pe care România l’a res­pectată și în acesta disposițiune, menți­­nându-o neatinsă, fostă­ a totă atâtă de respectată și de familia princiară pe care o onoră? are frații Măriei sa­­le voită­ să se mnână credincioși și corecți principi români, respectat-aă strictă pactură ce le da acestă titlu, pentru ca se mai aibă vre­una dreptă asupra avantagielor și ce elă le acorda? Sa presintată că ocasiune în care acești principi puteau se arate respec­­tulă loră către votulă Adunării româ­ne și către pactură la care suptscrise­­seră; ei bine, atunci ei uitară că sunt­ principi români, nesocotiră cu totul­ acesta posițiune și, prin proce­darea loră, rupseră pactulă, care sin­gură le dedea vrm­ă dreptă even­tuale asupra tronului României. Acea ocasiune fu chrămarea principelui Leo­pold de Hohenzollern la tronul­ Spa­niei. Cum procedară are cu acea ocasi­une principii de Hohenzollern, pe cari astăzi foiele oficiase îi Z­icu Români, și amintescă drepturile lorii asupra tronului României? Ei nu vor să se o­­nore nici chiar și prin cea mai mică formalitate votală Adunării române; de­și n’aveaă trebuință de câtă de forte puțină lucru spre a arăta respec­­tulii loră către pactulă care’i crea prin­cipi români, totuși ei nu vor să se facă nim­ică, resultă deci că aă desprețuită posițiunea de principi români, voindă se româná și se fiă considerați numai ca principi prusiani. Principele Leopold de Hohenzollern, la alegerea sea în Spania, trebuia se îndeplinesca formabiLntea de a cere ca­pului familiei permisiunea se primes­­că corona ce i­ se oferia; énse capulă unei familie domnitor este toto­de­­una celă care domnesce, fie chiară celă mai june membru al fi iei. Prin ur­mare principele Leopold, ca principe română, trebuia se ceru principe­lui Carol acea­a permisiune: nu­mai procedândă astă­felă, Intrega fa­­m­ilie proba că se consideră ca română, că respectă pactură ce’l dedea acesta calitate. Ei bine, atunci familia prin­cipelui Carol nesocoti calitatea sea de română, se considera numai și nu­mai ca prusiană, și principele despre a cărei împământenire însăși Consti­­tuțiunea nostra se ocupă, ceru permi­siunea de la regele Prusiei, ca capă ală familiei prusiane. Din acelă momentă familia principe­lui Carol încetă, vin­n«o lepede de calitatea sea de română, pactură prin care națiunea română îi dedese împământenirea era ruptă. Facemă acestă simplă constatare în facia unoră pretențiuni ce se ivescă încă de pe acum, dora cărora nimeni nu le mai pute reda legitimitatea, pe care una din părți a călcat-o în piciore, chiară ale celor a două provincie per­­dute, se conserve Franciei Republica. Toulouse, 24 Octombre. — Telegra­ma urmatore, suptscrisă d’un numéro însemnată de republicani din depar­tamentul Haute-Garonne, a fostă a­­dresată d-lui Leon Say: „ Atitudinea centrului stângă, în circumstanțele actuale, și răspunsul- său la propunerile unei părți din cen­trală dreptă aă meritată aprobarea tuturor o­amenilor, cu principii libe­rale și cari susțină guvernulă republi­cană. Vă adresămă espresiunea celor­ mai bune simțiminte de simpatia și de felicitațiuni sincere, în numele alego­­torilor­ scrutinului de la 12 Octombre. “ niștii s’aă ocupată se definescă în a­­cesta întrunire înțelesulă garanțieloră sau­ concesiunilor­ oferite sau accep­tate de pretendinte. Ori­ ce eróre de espresiune déri, în acestá dare de se­­mă, este uă eróre gravă, ori­ ce cuvântă neexactă este uă alterare chiară a faptelor­, alterare voluntară sau ne­­voluntarâ , dérü totu­ de­ una impor­tantă. Este probabile, ca se nu facemă suposițiuni neplăcute, că d-nii Ches­­nelong și comite de Chambord nu saă esplicată perfectă, sau ca nu s’aă în­­țelesă îndestulă de bine unulă cu al­­tulă. Circulă scomptulă că centrală dreptă va cere acum ună suplimentă de lumini de la Frohsdorff. Le arătă ca se ftă mai fericiți de astă-dată și ca se gasesc­ mesageri mai esperi­­mentați. Acesta comedia devine obo­­sitóre, mâne va fi disperatóre, și to­tă lumea perde câte ce­va din acesta causă , și guvernulă, și țera, și însuși pretendintele.“ Reproducemă scirile urmate de după odițiunea de diminață a tjla­­m­u­lui nostru din numerala trecută: Paris, 25 Octombre. — Stânga s’a ’ntrunită ieri, la 2 ore, supt preșe­­denția d-lui Leroyer în localul ă iei or­dinară. Numerulu membriloru pre­­sinți era forte mare. La deschiderea șe­dinței, d. Jules Simon făcu urmatorea comunicare: „Jules Simon crede că trebuie se se supuie simțimântului tuturora colegi­­lor­ sâi, esprimendă patriotica satis­facere ce i-au causată resoluțiuni­le cen­trului stângă. Fără ’ndouiala, acesta grapă era asigurată Republicei, déru tăria atitudinii seletaie scurtă propu­nerile interesate ale centrului dreptă, și termină demonstrândă într’ună modă strălucită, că uneltitorii monarh­iei sunt­ condamnați la isolare chiară în Cameră. Prin acesta centrală stângă a adusă Francizi­ană servițiu, pe care ea nu ’lă va uita: „Stânga republicană primeșce aceste cuvinte cu aplaude unanime și ’nsăr­­cineză pe ciur să se transmită centru­lui stângă cele mai căldurose felicitări. „ Dup’acesta comunicare, întrunirea și-a reluată lucrările sale în comisiune. ”­■Aroln la Liberté anunță că d. Leon Sag­a adresată d-lui Bapst uă scri­­sore, prin care declară că ’nceteza d’a mai face parte din redacțiunea Ziaru­lui Débats. Paris, 26 Octombre.—Se anunță că cei 30 vechi deputați din Alsacia-Lo­­rena, cari aă demisionată după ’nchir­­iarea păcii, au supt scris­­ă adresă co­lectivă către vechii loră colegi din A­­dunare, prin care îi invită, în numele să­­u, SAMBATA, 20 OCTOMBRE 1 1873. LUMINEZI­TE ȘI TEI PI ABONAMENTE In Capitale: umüana 48 let; gdse luni 24 let trei luni 12 let; uă lună 5 lei ; a Districte : um­­ană 58 let; gese luni 29 let trei luni 15 lei; un lună 6 let. francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 1. A­re adresa LA PARIS: la d. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nu­ Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, lad. B. G. Popovici,Fleisch­markt, 15. Din ziarele francese cu data de 26, se pare că monarh­iștii au făcută m­ă pasă înapoi. Scrisorea d-lui Casimir Perier, pe care fusioniștii sperau să­ lü putá atrage, împreună și cu alți a­­mici ai săi, în tabera soldaților­ pa­pali ; energica și decisiva declarațiune a centrului stângă, ca respunsă la pro­punerile centrului dreptă, că grupa presidata de d. Leon Say, respinge ori­ce restaurare monarchică și române unită pentru menținerea și stabilirea în modă definitivă a Republicei, în fine atitudinea bonapartiștilor, cari s’aă pronunțată în contra a ori­ce formă de guvernă care sară stabili fără ca mai întâiă se se consulte sufragiulă universale, tóte aceste făcuște și puter­nice manifestări în contra partizani­­lor, monarh­iei cu peruci, suntă atâtea chiuoo cod au pututca produce îndes­tule efecte în rândurile fusioniștil­oră, pentru a le da din nou de gândită, înainte de a redacta post-scriptum pro­punerii prin care se se chiăme pe tro­nul­ Franciei ultim­ulă descendinte în liniă directă din casa Merovingiană. țficemtă înainte d’a redacta post-scrip­tum, căci, după ce s’a afișiază de Zo­rele conspirațiunii fusioniste, ca accep­tare definitivă, în conciliabulele de la Salzburg, condițiunile preliminare ale decretului prin care ducele de Cham­­­bord va adresa, cu titlulti de Henric V-lea, „la toți cei presinți și viitori salutare“, acum aceleași Zhire vină se facă rectificări aceloră condițiuni. Astă­felă l'Assemblée nationale, vor­­bindă de drapelură tricoloră, pentru care solii întorși de la Salzburg afir­­maă că este primită de ducele de Cham­­bord, cu singura modificare ca se fiă împestrițată cu bobocuri de crinii, modifică acele afirmări în modulă ur­mător­ă : „Se pare positivă că s’aă strecu­rată fără voiă pre­cari neesactitățî, in redacțiunea procesului-verbale ală în­trunirii centrului dreptă, care s-a ți­nută Mercurea trecută. Aceste neeste­­tități sunt­ relative mai cu sumă asu­pra cuvintelor­ atribuite d-lui Ches­­nelong în cee­a ce se atinge de limba­­giulă ținută de cornitele de Chambord, în privința drapelului. Se anunță că rectificare apropiată a acestui pro­cesă-verbale.“ Le Siecle de la 26, tratândă despre morala partizanilor, omenilor, ordi­nii morale, d’a Zice ș’apoi a contra- Zice, d’a afirma ș’apoi a nega cele Zre, se esprimé astă­felă : „țfiarulă l'Assemblée nationale, ca și l' Union, a anunțată că darea de somn a ’ntrunir­ii centrului dreptă, care s’a ținută alaltă­ieri, nu este perfectă e­­xactă. „Nu s’a uitată de nimeni că fasto­Amă Zisă mai susți că monarh­iș­tii se pare c’aă făcută m­ă pasă îna­poi. Acesta se dovedesce din renun­țarea loră la ideia d’a convoca anti­cipată Adunarea, ideiă pentru care pu­­neau pene aoi multe silințe ca s’o e­­secute îndată. Pasulă sară înapoi se dovedesce încă și din apelulă încer­cată de președintele centrului dreptă către președintele centrului stângă, pentru a’i cere ună continginte în fa­­vorea monarh­iei. Din aceste două îm­prejurări se póte deduce doru că mo­narh­iștii n’ad­âncă complete tóte efectivele cad­reierii, penttru a ac­­r­u­­ba asarda se dea ultimatum Republicei și se ’ncepá bătălia. Calculele for­ a­­supra voturilor: se vede că erau în­temeiate num­ai pe a treia lucrare a a­­ritmeticei : ei făceau socotelă și ’nmul­­țină mereu, fără se scapă nimică, și acesta numai pe h­ârtiă. Cândă a fostă énse Ziua și ora apelului, lucrurile aă eșită altü-felu, fórte puțini s’aă vé­­zută pe terâma credincioși drapelului albă. Eco cum vede lucrurile și Ziarul ă le Siede, care este unul­ din organele ce se informeza in toto-de-una mai bine: „Este, fara ’ndouilla, forte imposi­bile d’a face monarchia fără concur­­sul­ centrului stângă. Doca centrală stângă nu părăseșce Republica, monar­chia n’are numerulu, nu póte se’să ai­bă. A converti pe centrală stângă a­­cesta este întreprinderea presiute a politicilor­ dreptei și mai cu semn a centrului dreptă. D. duce d’Audiffret- Pasquier a ’nceputu în Ziua trecută acestă predică, și cu ce succesă! Se scie ! Felă de felă de misionari, de apostoli și de profeți suntă în ur­ma­rea pentru a intra în campaniă. Membrii ai centrului stângă, ascultați cuvântul­ salutei, voi, cari v’ațî des­chisă inim­a­la seducerile Republicei, convertisați-vă și acoperiți-ve capulă cu cenușiă, veniți la piciorele tronului se faceți amendă onorabilă de erorile vostre. „Da, Republica. Republica conser­vator este uă frumósa și nobilă for­mă de guvernă! Placă cerului ca ea se fia posibile in Francia! Déru vai! Republica conservator este asemene iepei paladinului, ea ar defectul­ d’a fi­ morta. S’a făcută încercare cu dânsa, s’a făcută cu lealitate, și n’a reușită de­locă. Republica conserva­tor a trăită, nu mai este altă ale­gere posibile de­câtă între monarh­ia și anarebiă. Veniți la monarh­ia, voi

Next