Romanulu, noiembrie 1873 (Anul 17)

1873-11-08

nulți menține părerea sea precedinte, credându că este uä necesitate de înaltă convenință a nu amesteca uä cestiune ministeriale cu’c cestiune care se atinge de demnitatea și esistența chiara a puterii esecutive. „Socotescu cară fi inutile, adaoge d-sea, a ațîța astfel noul agitațiuni în țară, și daca, cum sperăm, votul d-v. va rădica pe d. președinte al Republicei mai presusu de partite, desbaterile având atunci mai puțină însemnătate, și miniștrii mai puțină importanță, aceste cestiuni se vor pute atinge și deuă parte și de alta cu mai multă libertate.“ D. Leon Say s’a esprimatü astüfelo: „Credă, ca d. vice-președinte al consiliului, că cestiunea pusă este uă cestiune ministerială și nu se póte confunda c’uă cestiune de uă ordine mai înaltă. ’Mi place a recunosce că, după declarațiunea ce a ascultată acum Adunarea, cererea de amânare care de obiecte se adăpostască pe ministeriu la spatele guvernului. (Aplause în stânga). „Nu mă opuiü la fișarea unei alte Jile... déri, pentru mine, rațiunea de amânare constă în acesta că, voimü se cerem ministerului nu numai a se esplica pentru trecut, déritâncă a da asigururi și pentru viitorii. Deci nu vedu cum ministeriulu ami puté se ne asigure despre unii viitori, care se pare că nu i-am aparține... (aplauce în stânga), déca este adevărată că suntem în presința unei demisiuni formale sau eventuale a ministeriului. Me referă la Adunare pentru fișarea jilei de desbatere. La aceste cuvinte, ministeriul n’a mai respus nimica, și Camera a amânat desbaterea pentru 17 Noembre. Paris, 13 Noembre. — Colonelul Stoffel s’a condamnată de tribunalul poliției corecționale din Versailles la trei luni de ’nchisore, pentru c’a pronunciată înaintea consiliului de regretă cuvintele ofensatore în contra generalului Rivière, raportorul instrucțiunii lui Bazaine. Colonelul Stoffel a declarată că regretă forte multă acele cuvinte pre tari E că sentință tribunalului: „Avândă în vedere că din procesul-verbale închiriată la 4 Noembre de către consiliul de resbelă, ce ține ședințele la Trianon, că colonelele Stoffel a pronunciază cuvintele urmatore: „In ceea ce privesce raportulu generalului Riviere, împărtășesc simțimentuld întregei armate, n’amil pentru aceste aete de câtă desgustulü și disprețulă.» Avândă în vedere că acestă ultragiă s’a adresată generalului Riviere în exercițială funcțiunilorsele. Avândă în vedere că oricare ară fi gravitatea acestui ultragiă, exista circumstanțe usturătore; „Considerândă că aceste circumstanțe ușiurătore rezultă din retractarea făcută înaintea tribunalului de către colonelul Stoffel și din starea de aprindere în care se afla cândv a pronunțată acestă ultragiă: „Considerândă că este dacă a se aplica articulele 222 și 463 din codulă penală. „Condamnă pe colonelul Stoffel la 3 luni de închisore , la cheltuieli de judecată și fiseza durata constrîngerii corporale la 8 mile.“ • Citimă în deiecte : „Noulă rege ală Saxoniei a adresată armatei saxone țnă ordină de a fi, în care vorbesce de regele, tatălă său, ca șefă al armatei saxone. Gazetta Vosgiloră din Berlin a primită în privința acesta să depeștă din Dresda, care sjice că ministrulă prusiană de pe lângă curtea Saxoniei a primită ordină a interpela pe guvernul saxonă asupra acestui ordină de a fi, fiindă-că, după cabinetul din Berlin, singurulă șefă al armatei este regele Prusiei“. „După Jiarul) Lombardia de la 11 Noembre, călătoria împăratului Wilhelm la Roma ar fi sigură, și chiar a guvernulu ar fi prevenită municipalitatea ca să prepare localuri pentru numerósele trupe, cari cu acesta ocasiune trebuie să se concentreze la Roma pentru manevre mari“. „Adunarea din Versailles a adoptată, în prima deliberare, întrunirea administrațiunii poștelor cu aceaa a telegrafelorü.“ „Aiarele oficiase din Berlin declară apocrifă versiunea despre secunda epistolă a Papei către Impératul Wilhelm, citată de Independința, după uniiijiarü francesi.“ Viena, 15 Noembre. — Noutăți din Constantinopole vorbesc de descoperirea unei vaste conspirațiuni urzită în contra vieței sultanului. S’augastin mari cantități de arme. Se vorbesce că sultanul va da uă visită trarului Rusiei, și c’acesta i-o va ’ntorce ’ndată. Și Madrid, 11 Noembre. — Insurgenții din Cartagena s’au divisat în trei părți: trupele, voluntarii și condamnații. Galvez s’a alesă președinte. Ieri se aiujia unu scomotü de împușcături în interiorul cetății. Secretarul generală și agintele Internaționalei de la Alicante au fost arestați. Circulă scomptuli că Galvez a fugită din Cartagena la Grana, remâindă Pernas stăpână pe cetate. Fregatele insurginte se pregătescă pentruuă eșire, care se crede că se va face mai mult, pentru a putea fugi, de câtă pentru a ataca escadra. Citimă în le Sie de : „piarulă Statele Unite ale Europei, organă ală ligei internaționale pentru pace și libertate, face cunoscută resoluțiunile principale votate la Bruxelles de conferința care s’a ’ntrunită în acestă orașiă, pentru a lucra la reformarea și codificarea dreptului internaționale. E că aceste resoluțiuni: 1. Conferința declară că mă codă internaționale, definîndă cu totă precisiunea posibile drepturile și datoriele națiunilor și ale membrilor ăloră, este eminamente dorită în interesul păcii, ale bunelor, relațiuni și ală prosperității comune. In consecință, conferința e de părere că nimică nu trebuie se se neglige spre a ajunge la prepararea și adoptarea unui codă. Ună amendamentă propusă de d. Bernard, siudendă că conferința reservă cestiunea întinderii proprii a acestui codă, a fostă admisă. 2. Conferința declară că priveșce arbitragiul, ca mijloculă esențiale justă, raționabile și chiară obligatoriu pentru națiuni, spre a termina diferendele internaționale, cari nu se potă regula pe calea negocieriloră. Ea se abține d’a afirma că acestă mijlocă se pote aplica în tote cazurile fără escepțiune, déra crede că escepțiunile sunt rari, și este convinsă că nici una diferendă nu trebuie se se considere ca insolubile, de câtă numai în casulă cândă n’ar fi fostă îndestulă timpă ca se se facă uă clară expunere a obiectului în litigiă și se se sfîrșiască tóte mijjlocele pacifice pentru uă învoire. 3. Conferința se declară permanente, se constituie ca asociațiune „pentru reformarea și codificarea dreptului ginților“ și delegă ună consiliă de 12 membrii pentru a o represinta. SINODULU ROMÂNIEI. Amă promisă într’unulă din numerile trecute că vomă reveni asupra lucrărilor sinodului României și asupra tendințelor desprimate, parte în regulamentele făcute de acestă sinodu și parte în discursurile de des ROMANULU 8 NOEMBRE 1878 chidere, citite de mitropolitul Nifonă, ca președinte alu sinodului. Ea se fiindă că la noi suntă mulți cari nu cunoscă originea acestui sinodă și rasele prin caria trecută, suntemă siliți a da órecari notițe istorice asupra acestui institută, ca publiculă se înțelegă mai bine care este causa că resultatele ce le dă dânsulü nu corespundă și nu voră corespunde nici-uădată cu necesitățile bisericei române și cu cerințele societății moderne. I. In istoria nostră nu găsimă nicăieri urme de vre ună sinodă constituită pentru regularea afacerilor bisericei țârei: cândă era cestiunea de îndreptarea vr’unui abusă mare introdusă în biserica nostră, atunci adunarea țbrei cu boiarii, cu clerulă se aduna și lua decisiuni în privința înlăturării acelui abusă; sau de se simția necesitatea se se consulte în privința vr’unei noui doctrine, ce se propaga prin țârele române, sau prin țarele vecine, atunci episcopii, împreună cu vr’ună patriarhhă, de se afla prin aceste părți, sau cu vr’ună delegată alătoră, se adunaă și desbăteaă asupra mesurelor și de luată în acesta privință. Ună atare ca să ni se presintă în istoria nóstrá cu pensiunea propagării doctrinei protestante printre Români, în seculul ă al XVII, cândă s’au ținută mai multe sinode sau concilii în Iași. Acesta stare de lucruri se perpetuă până în timpurile nóstre, cândă poporală română simți necesitatea dea organisa atâtă statulă câtă și biserica. Primele încercări d’a se realisa ideia reorganisării bisericei române s’aă semnalată supt domnia lui Vodă Cuza, cândă s’a înființată și instituțiunea sinodului. In acestă sinodă,— ală cărui modă de constituire prin numiri de către Domnii, deși era vițiosă, lua parte tote elementele bisericei române, adică poporală și clerulă, compusă din preoți și episcopi, esoluțjându-se călugării, ca ună elementă putredă și ca unii ce pu facă parte din clerit. Acestă sinodă, după lege, se aduna la fiecare doui ani. El a ținută să sesiune în 1865 și alta în 1867. Și déca în anii următori a ’ncetată d’a se mai întruni, adevărata causă n’a fostă că episcopii țineaă se se restabilescá canonele în cea a ce privia numirile, ci fiindă că în aiba loră reacțiune nu voi să se véi a alături cu dânșii pe preoții laici și pe laici, cari negreșită le ară și cere cuvântă de administrarea eparhielor ă loră. Déca respectulă legiloră bisericei nóstre ortodoxe și iubirea de principiel« democratice ară fi fostă mobilele ce mișcaă pe înalții prelați, care nu mai ia parte în sinodă, ară fi protestată în contra aceloră ce se plângeau pe la puterile garante, dintre cari numai una e ortodoxă, și pe la capulă mahometaniloră, ca se intervie și se ne puie iarăși pe calea cea adevărată a mântuirii. Asta dorit atâta lupta reacționară a călugărilor a d’uă parte, câtă și combaterea sinceră a unei părți din presă, din punctul de vedere ală legalității și ală democrației, contribuiră ca vechia lege a sinodului se cadă în desuetudine și că alta nouă se ’fie loculd. In anulă trecută se vota de către corpurile legiuitore și se promulgă noua lege pentru alegerea episcopilor și a mitropolițilorâ și pentru constituirea sinodului României, acum numită sântă. După acesta lege, alegerea mitropoliților și a episcopilor se face într’ună modă forte liberale de către corpurile legiuitóre, ca represe sintante ale națiunii, era participarea la la sinoda s’a restrînsă numai asupra uă episcopiloru și archiereiloru, cari toți vi, suntu călugări, esclu jéndu-se preoții ce și laicii sau mirenii, cari suntu basa noi bisericei în genere, cu alte cuvinte uă în constituire cu totulü despotică a unei la autorități supreme în biserica nóstra. pl Acesta sinoda asta constituita a ți renuta prima sesiune în luna Maia trecuta, și acum este deschisă de la 15 Octombre. m După ce amdi percursul în scurta 0 istoricula originii autorității sinodale ci în Romănia, se vedem acum cari Sl sunta tendințele sinodului României, manifestate atâta în lucrările sale din ^ sesiunea trecută, câta și ’n discursurile pronunțate de mitropolitul a Ni 0fonă, și asta se ne convingema mai, bine de ce lucrezu episcopii nostrii, spre r înflorirea sefi spre decăderea bisericei. II. 0 Mai ântâia de tóte trebuie sé se scie că ședințele sinodului nu suntű P publice, ca ’n sinodula precedinte, ci secrete, și de acea a noi nu putema ’ cunosce desbaterile cari s’ara fi ținuta în privința lucrărilor a séle, și prin urmare ne mărginima numai la acelea, cari s’au publicata prin Monitorele oficiale. Lucrările sinodului se resumă în cele urmatore: a) Regulamentula pentru disciplina bisericesca. 1 b) Regulamentula pentru disciplina monahale. ] c) Regulamentula pentru procedura în materia de judecată bisericesca. 1 d) Regulamentula pentru atribuțiunile de precădere ale mitropolitului primata ala României. 1) e) Regulamentula pentru arangiarea archiereilorü locotenenți de eparh ^ din. f) Regulamentula pentru posițiunea e ßeminariștilor. g) Regulamentula pentru înmorment țări și pomeniri. Nu este locuia aci să ne ocupămfi în a parte de fiăcare din aceste regulammente, ca se arazuma cu amănuntul de partea lora cea bună, precum și defectitele ce conținu, ci ne mărginima a 11 resuma câteva din principiele emise în aceste regulamente, din cari se pot a fi vede mai clara cam ce spirita prea domnesce în acestu sinoda. Acestea se pot a resuma în urmă de tórele : 1) După aceste regulamente, episcopulu 51 séu mitropolUulu este unu despotu, și ^ preotidu mirenu unu selavu episcopiloru, cărora nu li se impune nici uă îndatorire, ci numai drepturi. ^ In zadara ara căuta cine-va vr’una articula în aceste regulamente, care se prescrie și episcopilor a noștri! vr’uă U ,e índetorire, ci, din contra, ei numai poruncesca, faca ca sé se esecute, reformeza și chiaru anuleza judecățile congistorieloru, — ceaa ce nu póte nici chiara Domnitorele României pentru ajudecățile civile. Unde vedemu noi rÜ in aceste prescripțiuni regulamentare I a vr’unat articula, care se <dică , se destituie episcopala séa mitropolitula, care nu predică cuvântului lui Dumnedeu și nu visiteza eparhia sea, —ceea ce nu scrma deca facă toți actualii episcopi, căci preumblămi pe la monastiri séa din ile orașia în orașiu, pentru distracțiune. S‘l cu pompă mare, însoțiți de cete de Pr* preoți și călugări, acesta nu se chiamă la visitarea eparhiei? — Asemenea unde ,nu există vouă disposițiune, care se preslea cine : se destituie acela episcopă, care era ales ) Vigî Monitorele oficiale Ko. 130, anula 1813-se ocupă de negoța, iea cadouri dâ la protopopi și preoți scandaloși, ca se’l țtă în demnitatea loru, și ducară viață cu totulu nedemnă de calitatea ce aa? Dâră pentru călcările de canone, ce faca pe totul fiua unii din înalții prelați, — negreșita spre gloria lui Dumnezeu, prin ce măsuri disciplinare se pota înfrâna, când și aceste regulamente nu preveda nici una?.. 2) Se introduce censura în biserică 1). Ecouă inovațiune în biserica română ortodoxă, care pe câtu este de odipsă în principia, și de netrebuinciosă la noi, fiindu-că fórte puțini sunta clericii cari se ocupă de literatură și de sciințe, pe atâta e de isbitare art. 21 din constituțiune, care opresce cu totulü censura. Pe câta audimii, mitropolitul Nifonu a și aiata de acesta drepte, afurisindu confesiunea ortodoxă publicată de profesorele Barbu Constantinescu (ei eticula), și cu acesta s’a inaugurata și la noi așia numitulu „Index librorum prohibitorum“ ala Papei de la Roma. Eco una începută rea pentru literatura nostru teologică născândă. 3) Se introduce doctrine false despre jurămentulu pentru persónele bisericesci2). Sinodulu a explicatu falsu cuvintele noului testamentu, — Mat. 5, 31—37 Iac. 5, 7, — pentru că printr’casele nu ce interzice juramentulu în genere , ci abusulul cu dênsulu. Pactica bisericei este că clericii și chiarü episcopii jiuați nu numai în cause civile, ci și chiarü la hiroteniă, că la alegerea lor ei n’au fostu influințați de bani și de , persone, ei sau făcuta numai pentru meritura loru. Numai în timpul nostru Menoniții, Filipenii și alte secte chreștine refusă d’a jura. Nu credemü. că magistrații se vor influința din prescripțiunea regulamentului sinodului, ca se nu aplice articulele codiciui civile egale și asupra personelor și bisericesci, ca și asupra celora laice. 4) Introduce tagma călugărescă în derit 3). Călugării din jiua de astăzi suntu 3 așia de bine cunoscuți prin scandalurile lora, încâta nu mai este neăcesaria se mai demonstrama că ei nu mai au rațiune d'a fi, ci voima nua mai se constatama că călugării n’au e făcuta nici-uă dată parte din cipru; a Ei nu suntu alta ceva, decât a uă societate particulară de ómeni, cari se legá, prin jurament d inaintea lui Dum- Lenejeu, că se lepadá de lume și de totu ce este páméntescu și că voru trăi uăă viață ángeréscâ și nici de cum prin el~ și rase și prin sate, ca vagabonzi. Unele prescripțiuni din „regulal~ mentulu pentru disciplina monahale“ dau voia calugariloru se sú trăiască prin orașie 4), ceaa ce este re în contra vocațiunii loru; se umble cu icóne și curse presupuse de ale sfințiloru, și se ceru milă, iu contrar progresului societății nóstre, care nu a îngăduie cerșătoria și negoțula cu cele ci sacre, fiind chiar adevărate. ■u Alte prescripțiuni par că sunt copiate oi de pe statutele jesuiților, precum este ce cea urmatóre , că oricare se consaideră vieței monahale nu mai este stâce pâna pe sine și pe viața sea, și că ’n flecare soră este datorü se’și descopere* reconsciința sea duhovnicului. Nu s’a Pbpusu în acestu regulamentu, póte eu ie,ici intențiune, restricțiunea legii lui Vode 1) Vest regulamentulu pentru disciplina bisericescâ, art. 15. 2) Veijî regulamentulu pentru disc. bisericdscu, de art. 42 : «Persónile din treptele ierarchiei biseric3- cescî se " scutescu de jurămentă, fiindu de ajunsă simpla loru arătare verbale, după cuventulu Mântuitorelui: „seria cuventulă vostru uși a, așia, nu, nu.» 3) Ibidem, art. 35, 553. 4) Veiji art. 20 și art. 16 și 18.