Romanulu, ianuarie 1874 (Anul 18)

1874-01-16

ANULU ALU OPTU­ SPRE­Z­ECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori­ ce cereri pentru România, se adre­sezi la administrațiunea diartului. ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina III, linia 2 leî. A se adresa LA PARIS : la d-nii Crain et Mirond, 9 rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-nii Haasenstein ș i Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voru fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL II. Redactiimea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. 1). ION BRATIANU va ține Jont, la 8 ore sera, în sala Ateneului, ua conferință despre Ges­tiunile economice și mișcarea lorii în România. DEPEȘE TELEGRAFICE (Servițiul si telegrafia ale Monitorului oficiale) Londra, 24 ianuarie. — Regina a disol­­vatii parlamentulu. Nouele alegeri voră ave locă imediații. Parlamentuld se va întruni la 5 Martid. Ua adresă a lui Gladstone că­tre alegători explică motivele, inscendă că ministeru­ld ne mai fiind­ destuld susținută în Cameră cu ocasiunea unord voturi re­cente, éici mi póte trece acesta supt tăcere. MERCURI, 16 IANUARIE 1874. LUMINEZA­-TE ȘI TEI FI ABONAMENT­E In­ Capitule: unii anii 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă .una 5 lei In­­stricte: ună ană 58 lei; ș ése luni 29ile trei luni 15 lei; un lună 6 le Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. .20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darvas-Hale­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-niî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d. B. G. Popovici, ’ Fleich­­markt, 15. (B) Edițiunea de Dimineta fiSSn BUCIUMI, g CVKIMIAIU Istoria nici unui parlamentă nu ne ofere vr’unu esemplu cu care să putem compara starea de desgustü în care s’afundă din în isi asia numita nós­­tră represintațiune naționale. Ne dore anima cândă vedem­ că cea mai însemnată instituțiune pe care și-a dat-o țara ajunge a se parodia singură prin fapte pe care le reprobă și demnitatea și consecința omului o­­nestit, cetățânului patriotu. Cu tóte astea vocea adevĕrului tre­buie ascultată înaintea ori­cărei alteia, pentru că e vorba d’uă ’ntrega sis­temă, ș’acestă sistemă portă ’n sine germenile disoluțiunii societății ro­mâne, respândeșce cela mai tristă e­­xemplu pentru noua generațiune și ’I răpesce totă ce ară ave mai falnică, mai generosă , respectulă către sine și către morală, iubirea de țara și d’aîe­rei instituțiuni. Temerea de imputările ce ne ară face susțiitorii guvernului, că prin constatările nóstre străinii ’și potă forma un nefavorabile ideiă despre națiune, nu ne va impedeca d’a ne face datoria, cândă intențiunea ne este sinceră și cândă scopulă e spre binele țării. Orgoliulă naționale își are și elă li­mitele lui, și apoi străiniloră nu le suntă oprite tribunele camerei și scă­rile naltelor, locuri, pentru ca să se putá susțină că nu ne cunoscă. Adesea ei sciu mai bine de câtă enșiși Româ­nii cea­a ce se urzesce și se lucrézá, supt ună regiune impusă și susținută de dânșii. Anc’uă dată dérü, ne vomă împlini datoria fără sfiiélu d’a ave vr’uă mus­trare in cugetă : acestă turmentă îlă lăsămă celoră ce comită reala cu in­tențiune și nu voră a se ’ndrepta nici cândă li se aréta, celoră ce védu reula și n’aă nici dorulă nici voia d’a’i pune capătă. Amă semnalată în mai multe rân­duri ușiurința și cinismulă cu care <Jisa represintațiune naționale voteză legile cele mai importante, măsurile cele mai rigurose, fără ca vr’unulă din marea’i majoritate sé se gândesea la conse­cințele ce voră aduce prin a lora a­­plicare. Ce «jicernă să se gândesca ? Ei de cele mai multe ori nici nu sc­ă pen­tru ce lege până bilele în urne, pen­tru ce măsuri rădică mânile. Antăiași dată cândă înregistrarămu acestă situațiune, nu trecu două-trei­­ file, și unul­ dintre deputații cei mai cunoscuți declară că în cameră se vo­­teza fără să se scie ce se voteza; una •4T . O altulă din minoritate caracterist că deputații plăcuți guvernului nu se­ă de câtă să dea din mâni, eră ca com­pletare însuși d. lepureau își făcu­ră fală d’a spune că colegii săi crează ’n 24 de ore legi care ’n alte țări costă luni de desbatere, ani de studiu și de cugetare. J Ședința de ieri veni să repete, supt­­ă altă faclă și pe alte variante, sce­nele destulă de neplăcute care se pro­duseseră abia c’uă lună înainte. Unul­ din membrii majorității, din­tre cei mai devotați —­­acesta se cunosce și prin faptul­ că e ajutore­ală primarului capitalei — repetă de două ori, în ședința de Luni, că nu numai nare cunoștință despre legea ce se punea î n desbatere, dară că chiară n­u au­jit-o nici cândă a citit-o rapor­­torele de la tribună. Cu tote acestea, când ă veni la votare, d-sea — ca mulți alții — nu eșitâ d’a pune bilă albă la urnă albă, ca și cum ară fi Lisa : pe nesciute mamă alesă, pe ne­­seiute suntă unde suntă, pe nesciute dară se aprobă. Și d-lui aproba, votâ. Peste câte­va minute, veni uă nouă peripețiă, care merită a fi cunoscută de țară, de „țara acésta“ pe care ru­dele miniștriloru și avocații loră sus­­țiitori voră s’o facă a­scî că „guver­­nulă acesta și camera acésta iubescă abusurile, déca abusuri suntă“. La ordinea­­ jilei se afla înscrisă pro­­iectulă de lege ca guvernulă se fie autorizată a la n întreprindere apro­­visionarea cu h­ârtia necesară tutu­­roră autorităților, aceluia care se va obliga se ’nființeze în țară ș’uă fa­brică de h­ârtiă. Resumatulă desba­­terilor­ urmate cu acestă ocasiune îlă inserarămă chiară în numărulă pre­cedinte, pentru atji, ne vomă opri a­­supra unoră amănunte de natură a confirma opiniunea ce espreserămu mai snsă despre actuala adunare a depu­taților ”. Proiectul­ presintata de guvernă venia în desbaterea camerei, în șe­dință publică, dup’uă prealabilă stu­­diare în fie­care secțiune, modifi­cată de comitatur­ delegaților­. Pena nu sosi aci, trebuie ca ori­ce proiectă, mai nainte d’a i­ se da ca­­racterul ă de lege, se fiă împărțită de­­putaților­, pusă la ordina­l zilei în sec­țiuni, adică studiată individualminte și desbătută de membrii secțiunii, cărora ministrulă respectivă e ținută a le supune la cunoscință tote lămu­ririle și lucrările preparatorie, relative la obiectul­ discnsiunii. Apoi fie­care secțiune alege câte ună delegată din sînulă seă, și aceștia, formândă comi­­tatulă delegațiloră, se ’ntrunescă, i­a din nou în desbatere proiectulă, su­pună modificările propuse de diferi­tele secțiuni, le combină, le coordo­­neza, ceră ministrului tóte esplica­țiunile necesare și, stabilindă redac­­țiunea definitivă a viitorei legi, în­­sărcinăză pe unul­ din ei a raporta camerei despre resultatul­ lucrării to­tale. Atunci proiectele se înscriu la ordi­nea (filei a ședințelor) publice— care se afișieză și densa—și se împartă flă­cărui deputată cu trei­­ file mai nainte d’a se deschide discnsiunea asupră-le.­acă destule garanții, destule pre­cauțiuni stabilite cu scopă d’a nu se strecura nici uă lege care se nu ftă pe că deplină studiată și votată ’n pro­cur sc­ă cunoscință de causă, un­ Dară se păzescă pre aceste fora­bă­lități indispensabile ? Nu , nici de cu­i ’n Adesea proiectele, supt protestă stă economia, nu se mai tipărescă, or de urmare nu se ’m­portă deputaților ipt Și, cândă se ’m­partă, abia se găses­c la 20 care să­ le citesca, 2 — 3 la su­ce­ carii să­ le studie. Fie-care lasă ca ro- iea cunoscință despre densele cânt se voră desbate 'n secțiuni. Când m­­ însă se trece ’n secțiuni, cei mai mul­te pleca să’și vo’a de afacerile pârtiei re­lare și rămâne ca uuă numără­torl de redusă să facă cee­a ce trebuie să fac­iu toți membrii în ședințele secțiunilor ea respective. Di câte ori nu s’a repe­ră tată că a trece ’n secțiuni va să flic v- a pleca a­casă ? De câte ori n’amă au a, $stă chiară pe deputați (licendă că ’i ia filele de secțiuni diurnele se sca­d iă goba? De câte ori primulă-ministri fi nu s’a plânsă de nelucrarea acestori 3- suptdivisiuni ale camerei? In acestî ie privință nici că se mai póte ivi vr’uî­­ndouiala. Astă­felă cocoleșite, proiectele treci­­ prin comitatură delegațiloră, se’nscriă ă la ordinea ijilei și se pună chiară în­­ desbaterea ședințelor­ publice, fără ca i­ mulți din deputați să le fi citită mă­­­cară. Adesea, fórte adesea, s’adauge­­ împrejurarea că la votarea pe article­r­u suntă în sala ședințeloră de câtă i­­­celă multă vre 30­-40. In ședința de Luni, unii din­­ memorii aam­ani cereau n ac ■ împartă proiectulă pusă în discusiune. , alții reclamaă că nu l’aă citită nici­­o vă­ dată, ministrul­ de interne între­rupea pe d. Iepurenu dicendă că gu­vernul­ a presintatu altă proiectă de­câtă celă ce se propunea de dele­gați — și la desbaterile cărora de si­­gură că nu fusese chrămată sau nu voise s’asiste — proiecte pe care nu ’la aproba câtuși de puțină. Și atunci marea majoritate a adu­nării — ne mai putănduși ascunde pă­catul, răităndă că chiar susțiitorii regi­melui se rădică spre a sem­ala anoma­lia procederii urm­ate ’n cercetarea legii, și solindă flă-care că nu’șî dedese os­­tenela nici d’a citi, nici ca cugeta asu­pra disposițiuniloră commute ’n pro­iectă — fu nevoită a corotata in modă oficiale ușiurința cu cire ’și dă vo­­­­tură, insuficiința cu cau crează legile în 24 ore, și amână pete 3—4 c­ile < 1 desbaterea unei legi a căei importanță trebui ca totă minoritata se i-o de- a monstre. t Însuși guvernul­, din vocea pre- î­ședințel­ui cabinetului, eclara că pri­­mesce tote observările ce se produ­seseră, numai se bine-voescă deputații a lucra cu seriositate, a studia, după s dreptă și datoria, profctele ce li se s* presintă.­­ Câte-va cuvinte, profunte ’n ședința de a­ fi, vină se ’mpodoasca și mai ie multă buchetulă. te Primul­ ministru, dur ce ruga sec­­țiunile și comisiunile siae ’ntrunescu ^ și se lucreze, celă puțiă séra, déca ce uu potă ,jiua, arăta i „nici unulă or. din colegii sei nu e chinată la des-­va­baterile acelora secțiui și comisiunî de și cu tóte astea ministl trebuie s’a­ ca lui siste la desbaterî, ca seea lămuririle « S1» necesare . Tundă ora 1 ^ în ședința de aț­i, și pe care mai multă ca sigură că Monitor en­orma­­oficiale nu va bine-voi se’lu însereze î­­ cum. totu fidelitatea : stă de „ Președintele: E un comisiune peu prin­tru codulă forestiaru și versu că nu d­­iferă. semne de vietu­­isesce „Primului ministru: Suntă mulțimi sută de comisii, care nu facă nimică! ca se „Președintele: Eă îi convocă. Aici audă ce se le facă ? ândă „Primulă ministru. Dură că? Ambii mulți tótu ijiua după dumneloru se’i adună, zicu­ și’i rogă țlieendu-le : mă rogă, domni­­lorte soră, stringeți-vă, lucrați, faceți ceva!“ facă Și mai în urmă : floră — „Eă suntă bucurosă se lucreze de pe­ deputații ori­unde, numai se lucreze, f­ică case nu lucrezu de tocă! Cine nu vrea s­au­ se lucreze se’și dea demisiunea, ca se să ’n vie alții, carii se lucreze. Nu mai a­­i de vemă de câtă uă lună, două luni nă­stru trecută și noi (camera) namu făcută îoră nimică !“ astă in urma acestoră fapte pe care le r’vă­naintăm •­ și pentru a căror autenti­citate luamă marturi pe enșiși doi. •ecă Demetrie Ghika, și Lascar Catargi, cică care nu le potă nega, cum și pe toți în câți aă asistată la a loră desvăluire— , ca véĭĭ ori­ ce Română de bună credință, nă­­desinteresată și onestă, vé^á penă la uge ce trepta s’aă pogorîtă pretinșii mar­­i d­e datari ai națiunii, și spună déca n’a­­stă vemă dreptate cândă $teemă. Ei suntă inactivi și nepăsători de lin starea morale și materiale în care arun­­ac ua,­­era, pentru ca și cunoscu originea ne, și n’au tema că voră pute fi controlați ci­ de cine­va. Națiunea ’t renegă, pentru re- că nu i-a alesă dânsa, eră ofundă ră­­­ u­­dică vocea presa independinte, i-se­­ tă­­ fice că e pasionată și i-se crează tem­­le­­nițe și legi draconice, și­ El nu potă controla ministerială, < iu căci la din contra ’î disolve și, fără in­­su­gerința agințiloră administrativi, nu - i mai daă ochi cu fotoliele adunării.­ a- Ei împingă compleșința — numită ă­ încredere 'n guvernă—până la cinismă, i­­și socotescă că acesta încredere consta t­i­ în a da din mâni, a perde timpulă­­­i, prin trăgăniri, a trece cu uș­urința t­ î­ peste ori­ ce lege se- a vota pe nesciute , t< i­ ori ce li s ară cere. Ei nu se mai potă numi mandatari p­e ă ai națiunii, căci nu numai moralminte - nu erau cunoscuți astă-felă de la ’nce- ci st­ă pură, dard chiară prin fapte că dore­­a i 3­dită că nu merită acésta numire. In fine legile eșite dintr’ale le ră­­­mâni nu potă ave valorea pe care al­e­ e neapărată s’o însușască ori­ ce lege,­­ în situațiuni normale. tei Dară se reproducem testuale ac- se tulă de acusațiune foaulata pe la alt lit Ultimula amandamentă, în fine, care s’a propusă și admisă în camera de 101 la Versailles, la proiectul­ de lege pen­­tre­tru numirea primarilor­, este ună ar­ pe titlu adiționale prin care se indato­­rază guvernulă se presinte ună pro­­­­iectă de lege organică municipale, în 4 termină de două luni. « Acestă amandamentă propusă chi­­­­ară de grupa legitimista este, n­ice­le * Siecle, „condamnarea chiară a legii în­­ c cestiune din țjiua adoptării și consa­ « I crurii iei de către majoritatea conser­vatorie“. Cum va face, în adevără, d. de Broglie, se întrebă același s­iază, 41 ca se destituie, într’ună termenă de 2 «I luni, ei 70,000 funcționari sau­ma­­i e­gistrați municipali, cari opriaă pe «o ministeriă se nu dorma și pe Francia se nu lucreze în pace? Timpul ă chi- «p­ară n’ară fi îndestulătorii pentru «E acestă lucrare. Ș’apoi pentru ce se se destituie cei 7­0,000 magistrați munici­pali, deca legea municipale ce trebuie se viă în curendă dă alegătorilor o dreptul­ de a-i renumi? Cu tote aces­tea cabinetul­ pune în mișcare tote marile machine ale politicii ca se ob­­ție uă asemenea satisfacere... „Daca puterea consistă in a pro­duce mari efecte cu puține silințe, tre­buie ca cabinetulă actuale se fie forte slabă și forte bolnavă ca se fi obți­nută, prin­ tóte mișcările violente ce și-a dată, una asemenea ne­însemnată resultată. Va remânea uă convingere formată după acastă experiență, că este imposibile ca cabinetul. Broglie se mai sufere că a doua discuțiune de felulă celei care s’a terminată.“ După ce s’a votată legea primari­­lor­, la ordinea­­ zilei era interpelați­­unea generarului du Temple, în pri­vința hotărîrii guvernului de a men­­ține ouă represintante diplomatică pe lângă guvernul­ regelui Italiei, la Roma. Pe când o cnsă interpelatorele era gata a lua cuventură, ministrul­ afaceriloră­estem­are, urcându-se la tri­bună, a făcută se se înlăture interpe­larea prin urmatorele explicațiuni date în privința relațiunilor­ politice cu Italia: «La ordinea lucrăriloru acestei Adunări este în acestă momentă, deliberarea asupra interpelării d-ln­ generală du Temple. «Veți găsi póte că s’a făcută multă sco­­m­otă cu acésta interpelare, și că nu fără pericală s’ară fi lăsată astă­felă opiniunea publică se întârzia asupra unei cestiuni, cars­a servită de protestă și de ocasiune la nou­tăți, cari­tă respîndită în publică uă neliniș­te superătore, nejustificată prin nimică și care cu tote acestea a luată ună caracteră atetă de persistente, în­câtă s’a putută cre­de că elă se întreține sistematică. ț­ică că nimică nu justifică emoțiunea care s’a produsă, căci suntă în posițiune a afirma că nu s’a produsă între Italia și noî nici uă neînțelegere, că nu s’a rădi­cată nici uă cestiune, nici d’uă parte, nici de alta, care a putută compromite bunele relațiuni ce voimă din âurmă se întreținemă cu vecinii noștri, și cu tote scomptele, — tote, — cari aă circulată, suntă pe de­plină, absolută false. (Fórte­ bine). Onor­­d. du Temple nu este, fără în­­douielă propagatorele acestoră false nou­tăți, deră dênsulu este care a pusă în ces­tiune faptulă chiară despre relațiunile nós­tre cu Italia. «D-sea cere a ne interpela despre trimi­­terea noului ministru s plenipotențiară pe lîngă maiestatea sea regele Victor Emanoil. Déca, cum presupusă, Adunarea pretinde se remâte fidele politicei la care s’a aso­ciază adesea, și pe care guvernul­ actuale a primit’o de la onorabilii săi predecesori, densa va voi a se asocia și la declararea ce voiescă a’i face. «Amă propusă mare și ale lui președinte ale Republicei se încredințeze marchizului de Norilles postură de ministru plenipo­­tențiară în Italia, fiindă­că bine pătrunși de înțelepciunea și de prudința acestei po­litice, voimă s’o urmărimă c’uă îngrijire gelosa, făr’a face nimică care ară pute s’o compromită, și făr’a ne abate nici uă­ dată de la îndouitulu scapă ce are în vedere și pe care ’să voiă resuma în doue cuvinte: «A ’nconjura cu ună piesă respectă, «c’un*solicitudine simpatică și filiale, pe «pontificele Augustă, cu care suntem uniți «prin atâtea legături, întiințându acestă «protecțiune și acestă solicitudine la tote «interesele cari se legă cu autoritatea lpi­n «rituale, cu independința și cu demnitatea «sântului părinte. «A întreține fără rea cugetare cu Italia, «astă­felă cum am făcut’o circumstanțele, «relațiunile de bună armonia, relațiunile «pacifice și amicale cari ne suntă eom­an­­ «date de interesele generale ale Franciei, șii «cari potă încă se ne permită a ocrot «marele interese morale de cari ne preocu «pămă cu atâta justeță.» «Ece, domniloră, totă politica nostră în __________________________ de

Next