Romanulu, ianuarie 1874 (Anul 18)
1874-01-16
ANULU ALU OPTU SPREZECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori ce cereri pentru România, se adresezi la administrațiunea diartului. ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina III, linia 2 leî. A se adresa LA PARIS : la d-nii Crain et Mirond, 9 rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-nii Haasenstein ș i Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voru fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL II. Redactiimea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. 1). ION BRATIANU va ține Jont, la 8 ore sera, în sala Ateneului, ua conferință despre Gestiunile economice și mișcarea lorii în România. DEPEȘE TELEGRAFICE (Servițiul si telegrafia ale Monitorului oficiale) Londra, 24 ianuarie. — Regina a disolvatii parlamentulu. Nouele alegeri voră ave locă imediații. Parlamentuld se va întruni la 5 Martid. Ua adresă a lui Gladstone către alegători explică motivele, inscendă că ministeruld ne mai fiind destuld susținută în Cameră cu ocasiunea unord voturi recente, éici mi póte trece acesta supt tăcere. MERCURI, 16 IANUARIE 1874. LUMINEZA-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitule: unii anii 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă .una 5 lei Instricte: ună ană 58 lei; ș ése luni 29ile trei luni 15 lei; un lună 6 le Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. .20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darvas-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-niî Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d. B. G. Popovici, ’ Fleichmarkt, 15. (B) Edițiunea de Dimineta fiSSn BUCIUMI, g CVKIMIAIU Istoria nici unui parlamentă nu ne ofere vr’unu esemplu cu care să putem compara starea de desgustü în care s’afundă din în isi asia numita nóstră represintațiune naționale. Ne dore anima cândă vedem că cea mai însemnată instituțiune pe care și-a dat-o țara ajunge a se parodia singură prin fapte pe care le reprobă și demnitatea și consecința omului onestit, cetățânului patriotu. Cu tóte astea vocea adevĕrului trebuie ascultată înaintea oricărei alteia, pentru că e vorba d’uă ’ntrega sistemă, ș’acestă sistemă portă ’n sine germenile disoluțiunii societății române, respândeșce cela mai tristă exemplu pentru noua generațiune și ’I răpesce totă ce ară ave mai falnică, mai generosă , respectulă către sine și către morală, iubirea de țara și d’aîerei instituțiuni. Temerea de imputările ce ne ară face susțiitorii guvernului, că prin constatările nóstre străinii ’și potă forma un nefavorabile ideiă despre națiune, nu ne va impedeca d’a ne face datoria, cândă intențiunea ne este sinceră și cândă scopulă e spre binele țării. Orgoliulă naționale își are și elă limitele lui, și apoi străiniloră nu le suntă oprite tribunele camerei și scările naltelor, locuri, pentru ca să se putá susțină că nu ne cunoscă. Adesea ei sciu mai bine de câtă enșiși Românii ceaa ce se urzesce și se lucrézá, supt ună regiune impusă și susținută de dânșii. Anc’uă dată dérü, ne vomă împlini datoria fără sfiiélu d’a ave vr’uă mustrare in cugetă : acestă turmentă îlă lăsămă celoră ce comită reala cu intențiune și nu voră a se ’ndrepta nici cândă li se aréta, celoră ce védu reula și n’aă nici dorulă nici voia d’a’i pune capătă. Amă semnalată în mai multe rânduri ușiurința și cinismulă cu care <Jisa represintațiune naționale voteză legile cele mai importante, măsurile cele mai rigurose, fără ca vr’unulă din marea’i majoritate sé se gândesea la consecințele ce voră aduce prin a lora aplicare. Ce «jicernă să se gândesca ? Ei de cele mai multe ori nici nu scă pentru ce lege până bilele în urne, pentru ce măsuri rădică mânile. Antăiași dată cândă înregistrarămu acestă situațiune, nu trecu două-trei file, și unul dintre deputații cei mai cunoscuți declară că în cameră se voteza fără să se scie ce se voteza; una •4T . O altulă din minoritate caracterist că deputații plăcuți guvernului nu seă de câtă să dea din mâni, eră ca completare însuși d. lepureau își făcură fală d’a spune că colegii săi crează ’n 24 de ore legi care ’n alte țări costă luni de desbatere, ani de studiu și de cugetare. J Ședința de ieri veni să repete, suptă altă faclă și pe alte variante, scenele destulă de neplăcute care se produseseră abia c’uă lună înainte. Unul din membrii majorității, dintre cei mai devotați —acesta se cunosce și prin faptul că e ajutoreală primarului capitalei — repetă de două ori, în ședința de Luni, că nu numai nare cunoștință despre legea ce se punea î n desbatere, dară că chiară nu aujit-o nici cândă a citit-o raportorele de la tribună. Cu tote acestea, când ă veni la votare, d-sea — ca mulți alții — nu eșitâ d’a pune bilă albă la urnă albă, ca și cum ară fi Lisa : pe nesciute mamă alesă, pe neseiute suntă unde suntă, pe nesciute dară se aprobă. Și d-lui aproba, votâ. Peste câteva minute, veni uă nouă peripețiă, care merită a fi cunoscută de țară, de „țara acésta“ pe care rudele miniștriloru și avocații loră susțiitori voră s’o facă ascî că „guvernulă acesta și camera acésta iubescă abusurile, déca abusuri suntă“. La ordinea jilei se afla înscrisă proiectulă de lege ca guvernulă se fie autorizată a la n întreprindere aprovisionarea cu hârtia necesară tuturoră autorităților, aceluia care se va obliga se ’nființeze în țară ș’uă fabrică de hârtiă. Resumatulă desbaterilor urmate cu acestă ocasiune îlă inserarămă chiară în numărulă precedinte, pentru atji, ne vomă opri asupra unoră amănunte de natură a confirma opiniunea ce espreserămu mai snsă despre actuala adunare a deputaților ”. Proiectul presintata de guvernă venia în desbaterea camerei, în ședință publică, dup’uă prealabilă studiare în fiecare secțiune, modificată de comitatur delegaților. Pena nu sosi aci, trebuie ca orice proiectă, mai nainte d’a i se da caracterul ă de lege, se fiă împărțită deputaților, pusă la ordinal zilei în secțiuni, adică studiată individualminte și desbătută de membrii secțiunii, cărora ministrulă respectivă e ținută a le supune la cunoscință tote lămuririle și lucrările preparatorie, relative la obiectul discnsiunii. Apoi fiecare secțiune alege câte ună delegată din sînulă seă, și aceștia, formândă comitatulă delegațiloră, se ’ntrunescă, ia din nou în desbatere proiectulă, supună modificările propuse de diferitele secțiuni, le combină, le coordoneza, ceră ministrului tóte esplicațiunile necesare și, stabilindă redacțiunea definitivă a viitorei legi, însărcinăză pe unul din ei a raporta camerei despre resultatul lucrării totale. Atunci proiectele se înscriu la ordinea (filei a ședințelor) publice— care se afișieză și densa—și se împartă flăcărui deputată cu trei file mai nainte d’a se deschide discnsiunea asupră-le.acă destule garanții, destule precauțiuni stabilite cu scopă d’a nu se strecura nici uă lege care se nu ftă pe că deplină studiată și votată ’n procur scă cunoscință de causă, un Dară se păzescă pre aceste forabălități indispensabile ? Nu , nici de cui ’n Adesea proiectele, supt protestă stă economia, nu se mai tipărescă, or de urmare nu se ’mportă deputaților ipt Și, cândă se ’mpartă, abia se găsesc la 20 care să le citesca, 2 — 3 la suce carii să le studie. Fie-care lasă ca ro- iea cunoscință despre densele cânt se voră desbate 'n secțiuni. Când m însă se trece ’n secțiuni, cei mai multe pleca să’și vo’a de afacerile pârtiei relare și rămâne ca uuă numărătorl de redusă să facă ceea ce trebuie să faciu toți membrii în ședințele secțiunilor ea respective. Di câte ori nu s’a reperă tată că a trece ’n secțiuni va să flic v- a pleca acasă ? De câte ori n’amă au a, $stă chiară pe deputați (licendă că ’i ia filele de secțiuni diurnele se scad iă goba? De câte ori primulă-ministri fi nu s’a plânsă de nelucrarea acestori 3- suptdivisiuni ale camerei? In acestî ie privință nici că se mai póte ivi vr’uîndouiala. Astăfelă cocoleșite, proiectele treci prin comitatură delegațiloră, se’nscriă ă la ordinea ijilei și se pună chiară în desbaterea ședințelor publice, fără ca i mulți din deputați să le fi citită măcară. Adesea, fórte adesea, s’adauge împrejurarea că la votarea pe articleru suntă în sala ședințeloră de câtă icelă multă vre 30-40. In ședința de Luni, unii din memorii aamani cereau n ac ■ împartă proiectulă pusă în discusiune. , alții reclamaă că nu l’aă citită nicio vă dată, ministrul de interne întrerupea pe d. Iepurenu dicendă că guvernul a presintatu altă proiectă decâtă celă ce se propunea de delegați — și la desbaterile cărora de sigură că nu fusese chrămată sau nu voise s’asiste — proiecte pe care nu ’la aproba câtuși de puțină. Și atunci marea majoritate a adunării — ne mai putănduși ascunde păcatul, răităndă că chiar susțiitorii regimelui se rădică spre a semala anomalia procederii urmate ’n cercetarea legii, și solindă flă-care că nu’șî dedese ostenela nici d’a citi, nici ca cugeta asupra disposițiuniloră commute ’n proiectă — fu nevoită a corotata in modă oficiale ușiurința cu cire ’și dă votură, insuficiința cu cau crează legile în 24 ore, și amână pete 3—4 cile < 1 desbaterea unei legi a căei importanță trebui ca totă minoritata se i-o de- a monstre. t Însuși guvernul, din vocea pre- îședințelui cabinetului, eclara că primesce tote observările ce se produseseră, numai se bine-voescă deputații a lucra cu seriositate, a studia, după s dreptă și datoria, profctele ce li se s* presintă. Câte-va cuvinte, profunte ’n ședința de a fi, vină se ’mpodoasca și mai ie multă buchetulă. te Primul ministru, dur ce ruga secțiunile și comisiunile siae ’ntrunescu ^ și se lucreze, celă puțiă séra, déca ce uu potă ,jiua, arăta i „nici unulă or. din colegii sei nu e chinată la des-vabaterile acelora secțiui și comisiunî de și cu tóte astea ministl trebuie s’a ca lui siste la desbaterî, ca seea lămuririle « S1» necesare . Tundă ora 1 ^ în ședința de ați, și pe care mai multă ca sigură că Monitor enormaoficiale nu va bine-voi se’lu însereze î cum. totu fidelitatea : stă de „ Președintele: E un comisiune peu printru codulă forestiaru și versu că nu diferă. semne de vietuisesce „Primului ministru: Suntă mulțimi sută de comisii, care nu facă nimică! ca se „Președintele: Eă îi convocă. Aici audă ce se le facă ? ândă „Primulă ministru. Dură că? Ambii mulți tótu ijiua după dumneloru se’i adună, zicu și’i rogă țlieendu-le : mă rogă, domnilorte soră, stringeți-vă, lucrați, faceți ceva!“ facă Și mai în urmă : floră — „Eă suntă bucurosă se lucreze de pe deputații oriunde, numai se lucreze, fică case nu lucrezu de tocă! Cine nu vrea sau se lucreze se’și dea demisiunea, ca se să ’n vie alții, carii se lucreze. Nu mai ai de vemă de câtă uă lună, două luni năstru trecută și noi (camera) namu făcută îoră nimică !“ astă in urma acestoră fapte pe care le r’vănaintăm • și pentru a căror autenticitate luamă marturi pe enșiși doi. •ecă Demetrie Ghika, și Lascar Catargi, cică care nu le potă nega, cum și pe toți în câți aă asistată la a loră desvăluire— , ca véĭĭ ori ce Română de bună credință, nădesinteresată și onestă, vé^á penă la uge ce trepta s’aă pogorîtă pretinșii mari de datari ai națiunii, și spună déca n’astă vemă dreptate cândă $teemă. Ei suntă inactivi și nepăsători de lin starea morale și materiale în care arunac ua,era, pentru ca și cunoscu originea ne, și n’au tema că voră pute fi controlați ci de cineva. Națiunea ’t renegă, pentru re- că nu i-a alesă dânsa, eră ofundă ră udică vocea presa independinte, i-se tă fice că e pasionată și i-se crează temlenițe și legi draconice, și El nu potă controla ministerială, < iu căci la din contra ’î disolve și, fără insugerința agințiloră administrativi, nu - i mai daă ochi cu fotoliele adunării. a- Ei împingă compleșința — numită ă încredere 'n guvernă—până la cinismă, iși socotescă că acesta încredere consta ti în a da din mâni, a perde timpulăi, prin trăgăniri, a trece cu ușurința t î peste ori ce lege se- a vota pe nesciute , t< i ori ce li s ară cere. Ei nu se mai potă numi mandatari pe ă ai națiunii, căci nu numai moralminte - nu erau cunoscuți astă-felă de la ’nce- ci stă pură, dard chiară prin fapte că dorea i 3dită că nu merită acésta numire. In fine legile eșite dintr’ale le rămâni nu potă ave valorea pe care ale e neapărată s’o însușască ori ce lege, în situațiuni normale. tei Dară se reproducem testuale ac- se tulă de acusațiune foaulata pe la alt lit Ultimula amandamentă, în fine, care s’a propusă și admisă în camera de 101 la Versailles, la proiectul de lege pentretru numirea primarilor, este ună ar pe titlu adiționale prin care se indatorază guvernulă se presinte ună proiectă de lege organică municipale, în 4 termină de două luni. « Acestă amandamentă propusă chiară de grupa legitimista este, nicele * Siecle, „condamnarea chiară a legii în c cestiune din țjiua adoptării și consa « I crurii iei de către majoritatea conservatorie“. Cum va face, în adevără, d. de Broglie, se întrebă același siază, 41 ca se destituie, într’ună termenă de 2 «I luni, ei 70,000 funcționari saumai egistrați municipali, cari opriaă pe «o ministeriă se nu dorma și pe Francia se nu lucreze în pace? Timpul ă chi- «pară n’ară fi îndestulătorii pentru «E acestă lucrare. Ș’apoi pentru ce se se destituie cei 70,000 magistrați municipali, deca legea municipale ce trebuie se viă în curendă dă alegătorilor o dreptul de a-i renumi? Cu tote acestea cabinetul pune în mișcare tote marile machine ale politicii ca se obție uă asemenea satisfacere... „Daca puterea consistă in a produce mari efecte cu puține silințe, trebuie ca cabinetulă actuale se fie forte slabă și forte bolnavă ca se fi obținută, prin tóte mișcările violente ce și-a dată, una asemenea neînsemnată resultată. Va remânea uă convingere formată după acastă experiență, că este imposibile ca cabinetul. Broglie se mai sufere că a doua discuțiune de felulă celei care s’a terminată.“ După ce s’a votată legea primarilor, la ordinea zilei era interpelațiunea generarului du Temple, în privința hotărîrii guvernului de a menține ouă represintante diplomatică pe lângă guvernul regelui Italiei, la Roma. Pe când o cnsă interpelatorele era gata a lua cuventură, ministrul afacerilorăestemare, urcându-se la tribună, a făcută se se înlăture interpelarea prin urmatorele explicațiuni date în privința relațiunilor politice cu Italia: «La ordinea lucrăriloru acestei Adunări este în acestă momentă, deliberarea asupra interpelării d-ln generală du Temple. «Veți găsi póte că s’a făcută multă scomotă cu acésta interpelare, și că nu fără pericală s’ară fi lăsată astăfelă opiniunea publică se întârzia asupra unei cestiuni, carsa servită de protestă și de ocasiune la noutăți, carită respîndită în publică uă neliniște superătore, nejustificată prin nimică și care cu tote acestea a luată ună caracteră atetă de persistente, încâtă s’a putută crede că elă se întreține sistematică. țică că nimică nu justifică emoțiunea care s’a produsă, căci suntă în posițiune a afirma că nu s’a produsă între Italia și noî nici uă neînțelegere, că nu s’a rădicată nici uă cestiune, nici d’uă parte, nici de alta, care a putută compromite bunele relațiuni ce voimă din âurmă se întreținemă cu vecinii noștri, și cu tote scomptele, — tote, — cari aă circulată, suntă pe deplină, absolută false. (Fórte bine). Onord. du Temple nu este, fără îndouielă propagatorele acestoră false noutăți, deră dênsulu este care a pusă în cestiune faptulă chiară despre relațiunile nóstre cu Italia. «D-sea cere a ne interpela despre trimiterea noului ministru s plenipotențiară pe lîngă maiestatea sea regele Victor Emanoil. Déca, cum presupusă, Adunarea pretinde se remâte fidele politicei la care s’a asociază adesea, și pe care guvernul actuale a primit’o de la onorabilii săi predecesori, densa va voi a se asocia și la declararea ce voiescă a’i face. «Amă propusă mare și ale lui președinte ale Republicei se încredințeze marchizului de Norilles postură de ministru plenipotențiară în Italia, fiindăcă bine pătrunși de înțelepciunea și de prudința acestei politice, voimă s’o urmărimă c’uă îngrijire gelosa, făr’a face nimică care ară pute s’o compromită, și făr’a ne abate nici uă dată de la îndouitulu scapă ce are în vedere și pe care ’să voiă resuma în doue cuvinte: «A ’nconjura cu ună piesă respectă, «c’un*solicitudine simpatică și filiale, pe «pontificele Augustă, cu care suntem uniți «prin atâtea legături, întiințându acestă «protecțiune și acestă solicitudine la tote «interesele cari se legă cu autoritatea lpin «rituale, cu independința și cu demnitatea «sântului părinte. «A întreține fără rea cugetare cu Italia, «astăfelă cum am făcut’o circumstanțele, «relațiunile de bună armonia, relațiunile «pacifice și amicale cari ne suntă eoman «date de interesele generale ale Franciei, șii «cari potă încă se ne permită a ocrot «marele interese morale de cari ne preocu «pămă cu atâta justeță.» «Ece, domniloră, totă politica nostră în __________________________ de