Romanulu, ianuarie 1874 (Anul 18)

1874-01-26

ANULU ALP OPTÜ-SPRE-PECELE goisc ¥ ȘI TEI PUTE Ori ce cereri pentru România, se adreseza l« administrațiunea »Jianului . ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulu de 30 litere 40 bani In pagina III, linia 2 leî. A se adresa L A I*ARIS ; la d*nii Órain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. IA YIENA: la d-nit Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Artierele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. (B) Edițiunea de Dimineia pri SERVICIULU TELEGRAFICUS alü «ROMANULUI.» Berlin, 5 Februarie. — Discursuri pentru deschiderea Reichstagului, pronunțații de principele de Bismark in numele împeratului, dice că relațiunile cu puterile străine autori să a se ’ntări convingerea că tote guvernele simtă decise ți se silescu a conserva pacea, fără a se lăsa se fia împedicate de urzirile partitelor. întâlnirile cu monarhul ceî mai puternici și apropierile personala cu dânșii dau împăratului ferma convacțiune că pacea este asigurată. nissoannsE] LUMINEZATE ȘI VET EI ABONAMENTE In Capitale: unii anii 48 leî; șe'se luni 24 le trei luni 12 leî; uă .ună 5 le Instricte: unii anii 58 leî; șase luni 29 le treî lunî 15 lei; uă lună 6 leî. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nii Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA : la d. B. G. Popovici, Fleichmarkt, 15. BUCLIRESCI,1 «*• Arétándu ieri cum a eșita legea comunele din purgatoriul a delegadióra de secțiuni, constatarămă că totuși mai remâne neadmisibile din punctul de vedere ală principielor constituționale: I. împărțirea alegétorilor comunali pe colegie. II. Privilegium monstruósa, creată câtorava ómeni prin articolul 52, și însăși negațiunea principiului alegerii prin același articolă. III. Dreptul acordată guvernului de-a numi pe primari din intrega listă a consilierilor aleși. IV. Ingerința administrațiunii in lucrări și formalități, ce nu potu fi decâtă numai de atribuțiunea autorității comunale. A areta anume și-a discuta tóte articolele cați in lege consacră aceste principii anticonstituționale și mai cu semă antinaționale, ară fi uă lucrare, mai ântâiă pre intinsă, spre a pute se încapă in cadrulă câtorăva articole de Jiară, și apoi inutile, astăzi cânduă asemene desbatere în amănunte se va face în Adunare. Vomă face déja numai uă desbatere asupra principielor generali, pe cari le combatemă în noua lege. A vem 0 ântâiă împărțirea alegătoriloru comunali pe colegie. Acesta disposițiune este sau nu constituționale, este sau nu uă consecință a art. 132 ală Constituțiunii ? Fórte mulți credu că împărțirea alegătorilor pe colegie este unu principiu pusă de Constituțiune, ca temelia a întregei sisteme represintative a țărei. Décà easé acesta ară fi adevărată, atunci nu sară pute spune că avemă una din cele mai liberale Constituțiuni din Europa, după cum se zice cu drepta cuvântă, ci, die contra, una din cele mai reacționare. Basa principială fundamentală ală Constituțiunii este egalitatea, eră iu crearea de clase, intregii titlulu II, despre drepturile Românilor ü, și in specială art. 10 și 12 stabilescă in modulă celu mai precisă perfecta egalitate între toți Românii. „Nu existe în Stată nici uă deosebire de clasă. Toți Românii sunt egali Înaintea legii, și datori a contribui, fara osebire, la dările și sarcinele publice.“ Asta sună art. 10, și cu tote că ei era de ajunsă spre a stabili pe deplină principiulă egalității, totuși legiuitorulă, temendu-se ca nu cumva reacțiunea se găsescă vr’ună modă piedșiă de a’lă trăda, mai adause și art. 12, care zice : „Tóte privilegiele, scutirile și monopolurile de clasă suntă oprite pentru totă-de-una in Statulă română.“ Asta dore, temelia pe care Constituțiunea așeză societatea română este egalitatea, acesta se pote crice in adeveră un principiu constituțională. Dema ce este atunci împărțirea alegătorilor de deputați și senatori pe colegie? Este oă escepțiune admisă de Constituțiune. Nimeni n’o pate privi altă felă, în facia art. 10, 12 și a spiritului și literei întregii titlului II, și tocmai fiindă că este oă escepțiune, sa pusă es presă în Constituțiune. Decă, fără a prevedea împărțirea alegătorilor la Adunare și la Sinată pe colegie, Constituțiunea ar fi prescrisă să se elaboreze să lege electorale pe baza principielor din Constituțiune, orî-ce legiuitoră n’ară fi putută admite de câtă numai votură universală, ca consecința naturale a art. 10 și 12, citați mai ansă. Așia dorit, împărțirea pe colegie a alegotorilorü de deputați și senatori este uă escepțiune, și fiindă uă escepțiune, ea nu se póte aplica, conformă principiului precisă de dreptă, decâtă numai asupra cașului specială pentru care a fostă prevăzută, numai la alegerile pentru Adunare și pentru Semită. A o întinde mai departe, este a călca însășî Constituțiunea, care are de bașa egalitatea, și arată anume singurulă casă in care admite uă escepțiune. Aceste principie, și acesta procedere in asemene materia , suntă atâtă de incontestabile, încâtă ânsuși. d. G. Manu le recunosce in raportulú d-sele; din nenorocire case nu asupra unui punctă capitală, precum este formarea colegiului electorală, ci asupra unuia mai secondară, și anume asupra necompatibilităților relative la mandatură de deputată. D. Manu , arătândă că comitatul delegaților1« a înscrisă in lege necompatibilitatea funcțiunii de primară cu mandatură de deputată sau senatoru, observă : , ,,Nu mai puțină trebuie se ve arata că unora din noi ni sa părută nu tocmai în conformitate cu Constituțiunea crearea de alte necompatibilitâțî, i de câte cele înscrise chiar Intrea sa.“ Uă necompatibilitate nu este altă i nimicii decâtă uăescepțiune. Cum se face dojit că unii din delegați au vo■ caută că se calcă Constituțiunea, prin crearea și de alte escepțiuni de câtă i cele preveitute de dânsa in privirea , i acordării mandatului de deputată, și n’au recruta aceași călcare de Constituțiune, într’ună principiă cu neaseménare mai mare ? Daca escepțiunea în privirea colegiilor de deputați și senatori este una principiă care se pote întinde la formarea oricăroră altoră colegiuri, apoi și incompatibilitatea mandatului de deputată cu orecari funcțiuni publice este ună principiă, care se pute întinde asupra oricăroră altoră funcțiuni de câtă cele prevedute espresă de Constituțiune sau de legea electorală. Asemănarea este isbitare: Constituuțiunea pune mai ântâiă basa, egalitatea, apoi țrice, deși toți Românii sunt egali naintea legii, prin urmare oricare póte se dobândesca și mandatură de deputată, totuși escopteză, eseludă de la esercițială acestei înalte sarcine i pe funcționarii administrativi, pe agenții direcți ai puterii esecutive etc. ^ Asemene și în privirea colegielor electorale pentru Cameră și Senată, ^ Constituțiunea iice, deși „toți Românii suntă egali ’naintea legii,“ deși „nu existe în Stată nici uă deosebire de clasă,“ deși „tóte privilegiile de 1 clasă suntă oprite pentru totu-deuna“, totuși facă uă escepțiune în privirea alegerilor de deputați și senatori î pentru acestă casă specială, înlătură egalitatea, și împartă pe alegotori vii clase, după stare. 1 Oricare arăti fostă cuvintele pentru cari legiuitorii constituanți aă admisă aceste escepțiuni, este indiferentă , iu cestiunea de facă, faptulă este că ele sunt ă escepțiuni, și ca astăferă, nu se potă întinde afară din coșurile speciale pentru cari suntă admise. Prin urmare, Împărțirea pe colegie a alegătorilor comunali este un călcare a principielor fundamentale ale Constituțiunii. Dacá ară fi se discută că uă nouă Constituțiune, s’ară puie controversa asupra cestiunii decă este mai bine sau mai rău d’a se împărți și alegătorii comunali pe colegie, fiindu énse vorba numai de un lege speciale, ce cată ne fie constituțională, asemeni controverse suntă cu totulă afară din desbatere : bine este numai asta cum prescrie Constituțiunea, și ca se fiă altărele, trebuie revisuita mai ântâiă Constituțiunea. E dorn de rea-credință a se zice că legea comunale actuale s’a revisuită conformă art. 132 din Constituțiune. Și acesta revisuire anticonstituționale și antinaționale se va vede mai lămurită dncă la numirea primarului și, mai cu osebire, la vecinică monstruosulă art. 52. Mai nainte énsă de a ajunge acolo, se ne oprimă uită momenta și asupra stăruitorului argumentă pe care ’lu invocă toți aceia cari susțină împărțirea alegotorilor pe clase. Acestă stereotipă argumentă îlă vedemă reprodusă și în raportul d-lui G. Manu, lucrare atâtă de puternică ia punctele unde apără principiile constituționale și naționale contra încalcărilor guvernului. Raportorulă se întrebă : «Contribuțiunile la sarcinele comunale fiindui neecuate, dreptu este ca fiăcare contribuabilă se aibă uă influență ecuare asupra mandatariloru, ce au a discuta interesele comunale? In definitivă, tóte aceste interese concentrându-se în bugetu, echitabilit este ca întrebuințarea acestui bugetu se se reguleze cu același dreptu de celu ce contribuie la densula multă și de celă ce contribuie puțină?» Și respunsulü, pe care și’lu deferă delegații secțiunilor«, iuse că acesta n’ară fi dreptă, și că prin urmare alegătorii comunali trebuiescă împărțiți pe clase. Acestă modă de argumentare, póte separa, la prima vedere, multora întemeiată, pentru cuvântul că are aparențele unei exactitați matematice, semena cu uă proporțiune aritmetică: „cine contribuie mai multă, are drepturi mai mari.“ Bnse precum este imposibilă de admisă în aritmetică, să se pună în proporțiune cifre cu vorbe ce n’au nici ună raportă cu cifrele, asemene în logică nu se potu pune în proporțiune idei de uă natură atâtă de diferită, precum suntă contribuțiunile fiscale, ce n’aă raportă de câtă cu materia imposabilă, și drepturile, cari nu se refera de câtă la ființa morală a omului. Cândă ară fi cu putință să se facă oă clasificare rigurosă a capacitățilormorale și intelectuale ale omenilor, atunci amă fi și noi pentru împărțirea pe colegie, amă da multă mai mari drepturi celui morală și inteligentă, decâtă celui imorală și timpuriu asemene ca să ară fi exactă și proporțiunea: „cine contribuie mai multă cu moralitatea și capacitatea mea, are drepturi mai mari,“ și ară fi exactă, pentru că natura celor doui termini ai proporțiunii este aceaași. Nu seimă cnsă deca acesta împărțire în colegie, pe capacitate morale și intelectuale, ară conveni bogaților, celoră ce plătescă contribuțiuni fiscale mai mari. Derii se ne întrebămă și din alte puncte de vedere, pentru ce acela care contribuiesce materialmente mai mult ară trebui se aibă și drepturi mai mari ? Ideia de drepturi este nedespărțită de ideia datoriei, orice datorii mai mari, atragă neapărată după sine și drepturi mai mari. Ei bine, daci e vorba de contribuțiuni fiscali, căci de acestea se ocupă raportul, se întrebă că: are cei bogați să in proporțiiune datorii mai mari către fiscă decâtă cei săraci? Din contra, nimeni nu va nega că cei săraci au în proporțiune datorii cu neasemănare mai mari decâtă cei bogați; prin urmare, dacâ mărimea datoriilor stabilesce mărimea drepturilor, atunci cei săraci ară trebui se aibă cele mai mari drepturi. Ună cină cu avere de 600.000 lei, spre exemplu, plutindă 60 lei pe apă dări comunale, contribuiesce totuși cu neasemănare mai puțină în proporțiune, decâtă celu care, avendă numai 10.000 lei, plătesce 20 lei. Ei bine, este are logică ca celu care plătesce 60 lei se aibă întreită drepturi de câtă celă care plâtesce 20, pe cândă in realitate acestă din urmă achită către comună să detoriă de douăzeci de ori mai mare? Ore bogatură, dândă ca contribuțiune uă atomă din averea sa, își impune ună sacrificiă atâtă de imensă, încâtu se pretindă cele mai mari drepturi, pe cândă săraculă, ce pate fi multă mai onestă și mai capabilă, nu se cuvine se pretindă de câtă drepturi minime, deși dă la contribuțiuni bucățica de la gură? Unde e logica, unde e dreptatea, unde este în fine apărarea intereseloră societății? Doja bogatulă va tice că elă contribuie cu 100 lei, pe cândă săraculă nu dă de câtă 10 lei bugetului comunei, că prin urmare elu are de z ece ori mai mari drepturi decâtă celu-1-altu la regularea acelui buget. Socotela este absurdă : se vedemă a câta parte din averea unuia suntă acei 100 lei, a câta parte din averea celulaltă sunt cei 10 lei, și atunci numai vomă pute măsura exactă câtimea drepturilor, ce se cuvine fiăcăruia. Cei bogați nu voră admite case niciundatâ un asemene socotela: pengă mulțămirile ce le procură averea loră, ei nu se va reclama de câtă cele mai mari drepturi, deși suntă cel mai de pe urmă la purtarea sarcinelor și a datorielor ă, Asia dorü. Împărțirea pe colegie a alegătorilor comunali este anticonstituțională, antinațional, și nedrepta din tote punctele de vedere. „însărcinată c uâ misiune oficială, renunțați în favorea binelui publică la „mai multe drepturi speciale ce ați „putea invoca asupra timpului și a„supra atențiunii represintantelui d-v. „Acestă sacrificiă ce-a,ți solutu se’lü „faceți de 5 ani cu atâta libertate și „onorabilitate, îndrăsnescă a vi’să cere „anca nă dată în împrejurările și pentru scopulă determinată ce vă voiă „espune“. Adoratorele mulțămesce parlamentului disolvatu pentru importantele lucrări ce a săvârșită, și apoi fice : „Nu este nici ună cuvântă a se mira cine va déca, după 5 ani de silințe diverse și ne’ncetate, forțele camerei comuneloră șase administrațiunii s’aă slăbită“. „Fericirea unei țări nu sară îndeplini nici uă dată bupă guvernă căruia i-ară lipsi să autoritate îndestulatare.“ Și unde caută d. Gladstone acesta autoritate, prin ce miijloce voiesce s’o dobândescă? Prin legi aspre? Prin restrângerea libertăților și drepturiloră cetățenesci? Prin violarea alegerilor? Nu. „Acesta autoritate, —zice capusă cabinetului englesă,—care a fostă încredințată în 1868 de către națiune partitei liberale și șefilor ăiei, de ea se află a fi mai pe josă de punctulu necesară pentru apărarea și îngrijirea intereselor publice, nu se póte stabili in modă mai legitimă și cu mai multă efectă decâtă prin unii apelă la papură, care, răspundeuda la elă, póte pune mai pe susu de ori-ce actü doua mari cestiuni: prima, ceaa ce cugetă despre modulă cum s’a îndeplinită mandatură ce a dată in 1868; secunda, ce crede că trebuie se dea acum represintanților u sel și în ce mâni trebuie se încredințeze administrațiunea și guvernul țârei.“ Pentru ce guverananții noștri actuali, a căroru autoritate este mai multă decâtă slăbită, tăvălită in noroiă, de către chiară represintanții și susțiitorii săi, nu seotărăsce se facă apelă la națiune, prin alegeri libere, pentru ca dânsa se decidă cum aăusată de putere în timpă de 4 ani pretinșii omeni ai ordinii și de ea trebuie se li se mai lase pe mâni și de aci înainte conducerea intereseloră țerii ? Guvernul actuale a primită mai multe desaprobâri, în cursă de patru ani, chiară de la majoritățile camerelor, pe cari le-a înjghebată prin falsificarea și violarea alegerilor; uneori, i s’a respins mai multe legi la cari miniștrii țineă cu peptula, pene a declara că facă cestiune ministerială din neadmiterea loră; alte ori am isbutit a obține unele, cu totulă modifiere, și cu majoritățî de câteva voturi numai; cu tace acestea în totodeuna, far’a ține sema de aceste isbirî, elă înfruntă opiniunea publică cu nerușinare, retrage legile, stă la putere și se aduce din nou în alte sesiuni, după ce timpulă i-a permisă sâ’și mai întindă mrejele sale pline de momeli corumpetare, spre a’și întări majoritățile oameniloră. In state ca Englitera, unde guvernele nu potă se conducă afacerele publice decâtă cu și după opiniunea publică, lucrurile se urmeză cu totulă în altă modă. Astă-felă d. Gladstone, dândă sema alegetorilorü sel de căușele cari l’aă silită se disolve parlamentulă,fice: „In luna lui Marte trecut, guvernulă n’a isbutită în silințele sale pentru a regula, după principii juste și largi, cestiunea, multă timpă desbătută, despre învățământulă în Irlanda. Guvernul a fost abătută în urma silințelor, deea nu comune, celu puțină simultanee ale capului oposițiunii și ale episcopatului catolico romană din Irlanda. După acesta învingere guvernamă promisă iu numerala trecută că vomă reproduce câte-va părți din manifestările și discursurile ambilor capi de partite Wigh și Tory din Engineza. Indeplinindu-ne promisiunea, recomandămă următorele rânduri omenilor noștri de Stată. Intr’mă manifestă către alegătorii de la Greenwich, d. Gladstone (Ilie : „„Solicită de la dv. eu respectă „onorea d’a ve represinta. Sciü forte „bine că a legendă vă persona ca mine.