Romanulu, februarie 1874 (Anul 18)

1874-02-14

140 pore, se se coordoneze, și se se contopescá în mânele și supt ochii unui singurii funcționarii.“ Acesta sistemă de poliția, cu care s’au servită tóte guvernele cesariane, nu potă asigura nimica altă din experiență, decâtă căderea grabnică a acestor guverne. Le Siecle, vorbindă de măsura decretată, o combate prin următorele rânduri: pe cari le recomandămă și omenilor noștri de la guvernă, cari voiescă se contopescă în polițiă chiară instituțiunea armatei, numindă direcctoră peste epistați ună locotenentecolonelă: „Buna polițiă a statelor, ^iee foia republicană, repausă pe alte fundamente. Se numesce că națiune cu polițiă bună acea unde libertatea nu se desparte nici vă dată de securitate, acea în care magistraturele publice sunt- totu-de-una respectuase către drepturile cetățenilor, acea în fine unde administrațiunea generală n’are de câtă ună sufletă, îndreptată cu totul ă către binele tuturoră și către progresulă comună ală țârei.“ In urma ultimeloră desastre ce aă trecută peste Francia și mai cu semn peste capitala iei, vă mare parte din poporațiunea lucrătdre și comerciantâ din Paris sufere de lipsa mijlocelor de esistență. Cu închiderea comunicațiunilor, în timpul resbelului cu Prusia și ’n timpulu resbelului civile, mare parte din comandele străine aă încetată, și prin acesta mare parte din lucrători se găsiră în lipsă de lucru, așia încâtă s’a adusă uă stagnațiune însemnată în tote ramurele activității comerciale. Mai multe ziare din Paris, patronate de guvernă, au încercată se reînvieze comercială din acestă stare de lîncerjire, printr’ună mare bală publică, cu ale cărui produse se se uștureze sortea celoră suferinzi. Acestă proiectă casca căzută, din cauză că celelalte ziare independinte n’aă voită se se dea acestei sărbători ună caracteră politică în favorea guvernului actuale, după cum voinu inițiatorii. In fația acestui eșec, se face acum uă nouă încercare de către însăși d-na mareșiala de Mac-Mahon, care e de părere că, în locul balului, se se facă suptscripțiuni, cu cari se se înființeze stabilimente economice, din cari se se împartă la săraci pânceftină. E co și adresa cea trimisă d-na mareșiala către tote fiarele: «Domnule directore, «Numerose miserii mi s’au semnalații de astă-dată în Paris, și ele cerii unii ajutorii imediată. «Amu socotită că reorganisarea depositelor economice este una mijlocii din cele mai eficace pentru a le veni în ajutoră, ș’amă provocată pentru acestă scopă un ’ntrunire, care se va ține mâne, Mercuri, în palatul Elysée. «Țiți prin acesta a ve ruga se asistați și d-vostră, sperândă că veți consimți a concura, prin publicitatea Ziarului d-vóstre, la acestă operă caritabile: «Primiți etc. «Mareșiala ds Mac-Mahon.» In urma acestei întruniri s’a și formată, supt presidenția d-nei mareșiale, ună comitată, care va libera pe fiecare (și 30,000 rații de pâne, carne și legume, prin stabilimentele societății filantropice,ale aceleia de la Saint-Vincentde-Paul, precum și din cele 14 stabimente ce va deschide comitatulu. Bonurile vară pute fi cumpărate cu prețuri de 10 centime, și voră fi distribuite gratis personelor, cari nu voră fi în stare se le plătască. Aci este loculă se întrebămă ce măsuri de asemene natură a luată regimele care guvernă țera de 4 ani pentru ușturarea poporațiunii, pe care a a sărăcit-o prin mulțimea contribuțiunilor? Aci este loculă încă se întrebămă cum și cui s’aă distribuită banii produși de balulă dată în favorea săracilor ? Independința belgică de la 20, vorbindă de propunerea deputaților alsacian din parlamentulu1 germană, face următorele refresiuni în privința tutoră naționalităților anesate Prusiei : „Causa Polonesilor”, a districtelor danese din Liesvig, este în adevară identică cu acea a Alsaciei-Lorenei, și ’nțelegemă de ce represintanții tutorăpartitelor negermane ale imperiului s’au unită într’ună același simțimentă. Democrații socialiști au făcută și ei din parte-le abstracțiune de naționalitatea particulară pentru a râmâne fideli principiului modernă generale, în virtutea căruia poporațiunile nu mai potă fi desnaționalisate, fără a fi consultate prealabile, principsă din care Germania, trebuie se recunosce mă bine, a făcută mă tergă eftină, în urma resbelelor fericite contra Danemarcei și Franciei. Se sperămă cu tóte acestea că acestă exemplu ne va servi de regulă în viitoră, și că nu vomă mai fi martur la sfâșiătorul spectaclu ca poporațiunile se fiă tratate ca vitele și, devenindă prețulă victoriei, se fiă silite a’șî schimba, în contra voinței loră, naționalitatea de a-i pune mâne. Nimică nu este mai propriă în adeveră, decâtă acestă spectaclu d’a distruge în inima omului ideia de patriă și, plecândă d’aci, și simțimintele de patriotismă.“ Depeși oficiale de la Atchin, cu data de 14 Februarie, anunță că trupele olandese au avută ună nou succesă în contra indigenilor, luându-le ună portă construită de unulă din șefii lor, care, vedendu-se învinși, a și fugită. In camera de susă a Olandei s’a făcută u propunere de adresă către rege, prin care se i-se arate recunoscință pentru trupele espedițiunii în contra Atchinului. Sorii de la Cap-Coast-Castle anunță că regele Ashantesiloră a primită definitivă condițiunea de a plăti uă despăgubire de, resbelă de 200,000 livre Sterlinge, sau 5,000,000 franci. Ialy Telegraph țce că d. Gladstone va părăsi pentru câtăva timpă direcțiunea partitei liberale, din causă de sănătate, și nu va lua parte de câtă la desbaterile importante ale parlamentului. Citimă în le Danube că ’n Dalmația esiste mare femeie și că la Gaia au murită de feme doui omeni. Același țară anunță că guvernul austriacă a decisă se numescă consule-generale în Bucuresci, în locul celui actuale, pe cavalerul Calice, fostă consule-generale în Japonia. Călătoria principelui Milano la Constantinopole, despre care se vorbesce de mai multă timpă, și afișată la finele lui Martin. Se crede că principele va visita și capitala României. Scoptehnna afișată, în ședință secretă, programa politicei esterare ce are se urmeze principele în acestă călătorie. Acesta programă se resumă în câteva cuvinte: bune raporturi cu Porta, amiciția cu tóte puterile, și mai cu semă cu statele vecine. Oreasia s’a urmată la noi cu ocasiunea călătorielor a Domnitorelui? Pe câtă scrinu din fiarele străine, Măria-Sea a fostă lăsată singură se trateze cu comunitățile israilite din Pesta și Viena, despre acordarea drepturilor politice. Eco cum miniștrii din Bucuresci înțelegă regimele constituționale. La Constantinople este luptă mare pentru vizitiată între Midhat-pașta și Mahmud-pașta, ambii disgrațiați în atâte rânduri, și represintândă ântâială politica germană, celă d’ală douilea politica panslavistă în Orientă. Din Spania nimica nou. ROMANULU14 FEVRUARIU FALIȚII SI FALIMENTELE IN ROMANIA. Una din plagele cele mai funeste de cari suferă societatea nostra și In speciale comercială română suntă, fără îndouială, desele și numerósele falimente, cari de cari mai fraudulase ce vedemă reproducendu-se mai în tate filele pe piedele nóstre, mai cu semă în cursulă crisei actuale, care bântuie comercială în generale. Fără a cerceta, în acestă articulă, cari suntă, în fondă, căușele ce producă aceste efecte fatale, se ne fiă permisă numai a constata că, daca nu vomă lua precauțiunile cuvenite, pentru a împedica acestă flagelă, în scurtă timpă și comercială română, care împreună cu agricultura constituiescă singurele isoore de avuțiă pentru țara nostră, va căde din ce în ce, pâne cândă în fine va dispare cu desăvârșire. Este forte adevărată că ună comerciante, oricare ară fi astăzi gradulă săă de solvabilitate, pate cămâne, din nesee împrejurări neprevăzute, în urma unorăierderi mari, se fiă forțată a și înceta plățile : „Negotia mercatorum sunt magis periculosa, quia mercatores sunt semper in proximo periculo decoquendi, et hodie sunt solvendo, cras vero non.” Acesta este falimentul simplu, ce vedemă mai totădeuna pe la bancrutarii din străinătate; la noi însă, putem afirma, că mai nu există falimentă, în care se nu descoperimă câte ună indice gravă de fraudă; la noi falimentul nu este uă stare pasivă, impusă comerciantelui, care se -i serve de obiectă, ci din contra resultatul unoră calcule meschine, culpabili, fraudulose, ală căroră autore este chiară comerciantele, care face astă felu din falimentul ă scănă speculă mai productivă, pate, de câtă mulți ani de travaliu, stăruință și economiă. Ore nu vedemă noi, în tote zilele, mulți din vechii bancrutari frauduloși, cari, după ce ’și aă asigurată ună venită, mai multă sau mai puțină considerabile, mâncândă banii unora și ai altora, încetândă văduve și orfani, a căroră avere le-aă fostă confiată, se preumblă în trăsuri, arendă la chei, echipage și stropindă cu noroiă, pe sărmanii încetați, cari caută ași câștiga, cu sudarea franței, pânea loră și a copiiloră loră. Și ce pedepsă li s’a aplicată acestoră faliți incapabili chiară de a se reabilita? Câteva oie de arestă preventivă și póte, maximum, câte-va luni de reclusiune; în cea ace privesce ânsă incapacitățile ce terăscă după sine asemenea condamnațiuni, voima se vorbimaă despre perderea drepturilor politice, declarămă că acestă incapacitate, la noi în țeră, departe d’a fi, în generale, uă pedepsă, constituiesce din contra, urm servină pentru persona la care se aplică. Intr’adeveră, vedemă persone cărora nu li se póte imputa nimică, cari n’au nimică pe consciință, pentru cari aceste drepturi politice, onórea și ambițiunea națiunilor înaintate, nu suntă de câtă neste sarcini insuportabile, de cari voră se scape cu orice preță, și cari facă din dreptul ă și datoria d’a fi jurată, electore și eligibile, totă atâtea obiecte de spaimă; vedemă asemenea cetățiani capabili, din punctul de vedere ală legii, de a’și împlini frumósa misiune de jurată, umblândă prin mahalale, bătândă pe la uși ele vecinilor săi și cereadă dovezi false c’aă deja etatea ce’i dispensă d’a mai fi jurați. Ne ’ntrebamă acum, déca aceste persone oneste nu facă nici ună casă de tóte aceste drepturi, ce pedepsă voimă a aplica prin privațiunea de aceste funcțiuni falițiloru, cari nu facă nici ună casă de onórea și reputațiunea loră ? Puțină le pasă acestoră domni déca suntă alegători sau eligibili, jurați etc., lucru la care țină este saculă plină, care se asigură uă viață trândavă și fără grijă, la care a aspirată; pentru acești bandhrutari frauduloși, cea mai mare pedepsoară consta nu în privațiunea de drepturile unui cetățiană onestă, ci în acea a pradei soră, căci atunci s’ară vedea loviți în speranțele loră nedemne, atunci nu s’ară putea bucura, în paguba creditoriloră , de fructură fraudei loră. Modul de care acești speculanți odioși se servă spre a’și ajunge condamnabilulă loră scapă este cu atâtă mai bizară, cu câtă legislatorulă a luată tóte măsurele necesarii, tóte precauțiunile posibile pentru a evita reușita acestui plană ; și, dacă nu ne încetarnă, lucrură celă mai desă ce se așeză pe la noi, în asemenea cozuri, este transferarea pe numele nevestei a părții seu a totalității bunuriloră bărbatului falită în perspectivă; așia încâtă, când băieții creditori se presintă, după declarațiunea falitului, spre a urmări patrimoniul debitorelui, singurulă gagiă ală creanțelor, loră, găsescă, ca printr’ună efectă de prestidigitațiune, tota averea debitorelui strecurându-se printre degete; căci ea, devenindă avere dotale, nu mai este susceptibilă de nici uă urmărire din partea creditorilor bărbatului. Atâtă acestă modă de fraudă, pe care l’amă alesă dintre cele mai ușitate, câtă și altele, cum ar fi : pre marea chiăltuiela a falitului pentru trebuințarea personală sau pentru întreținerea casei sale; consumațiimea orecăroră sume, relativamente importante, prin întreprinderi riscase; cumpărarea și vinderea de mărfuri in pagubă, precum și împrumuturi ce ar fi făcută falitură, și în fine orice alte mijloce ruinase ce ară fi întrebuințată cu scopă d’a întârzia încetarea plățiloru; achitarea parțială seă completă, ce ară fi făcută, după acestă încetare, unui seu mai multoră din creditorii săi, cu perderea masei; sustracțiunea registreloră; deturnarea unei părți din activă, etc. Tóte aceste diferite moduri d’a frauda pe creditori sunt prevăzute de codulă comerciale, de unde n’amă făcută de câtă a le copia și pedepsile din codulă penale ; ba încă ce e și mai multă, codulă de comereiă, într’uă secțiune speciale, întitulată „despre drepturile femeiei,“ rea, tóte precauțiunile pentru a înlătura, în casă de falimentă ală bărbatului comerciante, transferarea pe numele nevestei a unei părți sau a totalității averii bărbatului falită. In presința unor asemenea teste clare, nete și precise, ne mirămă cum mai putem vedea la noi falimente cari de cari mai scandalose, și mai cu semn cum se face ca autorii acestoră fraude română nepedepsiți și se bucură în pace de fructură manoperiloră sară. Cunoscem o mulțime de acești domni, vechi faliți nereabilitați, cari astăzi au proprietăți, trăiescă din venituri, și, ceea ce este și mai curioșii, se bucură, în generale, de uă bună reputațiune în societate. — Opiniunea publică, care ară trebui, la noi în țară, să fiă mai aspră dinaintea unor asemenea fapte și se pedepsască prin desprețul șiei aceste atingeri aduse moralei și credinței publice, este, din contră , indiferinte, uită pre lesne asemenea abuzuri și, sclavă umilită a averii, o respectă, i-se închină și pe lingă dânsa și posesorului iei, fără a cerceta modul cu care acesta avere a fostă adunată și titlurile în virtutea cărora ea este posedată. — De aci vine că tribunalele și curțile nóstre cu jurați, echouii ale opiniunii publice, achită cu facilitate pe acești criminali; de aci provine încuragiarea la asemenea fapte, cari mineză creditulă comerciului unui stată și să ruineze cu desăvârșire. Nu trebuie se credemă că legislațiunile vechi erau, asupra acestei materii, totă atâtă de netede ca codulă de comerciă, actuale. Déca anuncămă uă privire retrospectivă în istoria națiunilor, comerciali vomă găsi în primul rangă cetățile Italiei, ca Florența, Veneția, Pisa și Genua, de ai căror locuitori se dicea : „est geniensis ergo mercator“, ca singurele piese comerciale, a căroră legisațiune luase măsuri energice atâtă spre a pedepsi pe falitură fraudulosă, câtă și pentru a’să priva de fractură fraudei sale. După legislațiunea acestoră cetăți, falimentul esista ’nainte chiară de ori ce declarațiune din partea justiției, așta încâtă, nefăcendă nici uă diferință între falitulă declarată și acelă ce este aprope d’a fi falită: „decoctus et proximus decoctionis in nihilo disting nn tur atâtă actele unuia câtă ș’ale celui]altă, făcute într’ună intervală precare de timpă, care se numia perioda suspectă, erau reputate fraudulose, și prin urmare nule și de nulă efectă. — Departe ca acestă legislațiune, relativamente perfectă pentru epoca sea, se stîrpescă cu totulă abuzurile, ea contribui totuși la diminuarea numărului loră, căci privindă acestă pessimum genus hominim (soră reü de ómeni), după cum ii numia pentru mijlocele întrebuințate de a reeși în întreprinderile loră, opria încercările fraudulose, cari deja erau condamnate ab initiv la nereușită. Olandesii și Anglesii adoptaseră și ei multe din aceste disposțiuni; în Francia cnse, pe când numai Lyon și câteva orașie comerciali din Champagne imitară aceste disposițiuni, restul acestei țâri era redusă, în materia de falimentă, la ordonanțele de la 1536 și 1560 și la declarațiunea din 1579. Edictură lui Henric IV nu făcu de câtă a lua precari mici precauțiuni in interesulă creditorilor, și ordonanța din 1673, numită nemuritóre, nu făcu decâtă a confirma cele precedinte cu precari mici schimbări. Atâtă acesta ordonanță, câtă și cele ce i-au precedată, aveau marele defect de a atașa nulitățile prescrise la starea de falită, declarată in justiția, astăfelă că tote actele făcute de falită după declarațiunea de tribunale erau reputate de dreptu fraudulose; câtă pentru actele înse, cari precedau acestei declarațiuni, chiară cele făcute în ajunul ă iei, erau presumate de bunăcredință pene la proba contrariă; astăfelă se lăsa ușia deschisă abuzuriloră de totă felulă, la cari creditorii erau abandonați, spre a se vede despoiați de drepturile lor. Doru defectulă celă de frunte ală acestei ordonanțe era cea menținută pedepsă cu morte în contra faliților frauduloși, pedepsa a cărei severitate chiară asigura nepedepsirea culpabililoră și a cărei sancțiune rămânea uă literă mortă și fără nici uă aplicațiune, așia încâtă ia intervală de 134 ani, timpă câtă a durată regimele acestei ordonanțe, nu s’a aplicată de câtă numai de patru ori acestă pedepsă escesivă. Codul de comerciă din 1807 făcu ună pasă gigantică către progresă: elă restabili peripla suspectă de 10 zile, pe care amă venit-o la Italieni, și declara nulă orice actă facută în cele 10 ^zile cari precedau declarațiunea falitului, daca aceste acte erau făcute în frauda creditorilor, dară elu lăsa se esistenă mare lacună, neindicându caracterele în urma cărora puteam recunosce și admite esistența fraudei. Elu transformă pedepsa