Romanulu, februarie 1874 (Anul 18)
1874-02-21
ANULU ALÜ OPTO SPRE țRECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori-ce cereri pentru România, se adreseză la administrațiuneaiariului. ANUNȚURI. In pagina IV, spațialii 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 leî. A se adresa LA PARIS : la d-nit Crain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-ni Haasenstein §i ,Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiteri nefrancate voră fi retușate.—Articele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. Redactiimea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. VA RESPECTUASA CERERE GUVERNULUI. Reformarea codceelui penalti impunendu presei noul îndatoriri, cari, prin dificultățile inerente oricăruî începută, vorü pute se română tine-ori neîndeplinite, presa adreseză guvernului următorea respectuosă cerere : Articululu 77 prevede pedepse aspre contra celor 11. cari prin presă aru comite vreuă ofensă contra persanei Măriei-Sele Domnitorului seut „contra vre unui altai membru altt familiei Domnitorului.“ Elise Măria-Sea Domnitorulut fiindut fără îndouială din cea mai numerosă familiă princiară din Europa, și presa democratică română nea vândut nici unui esercițiu in genealogia familielorti princiare, guvernului este rugații forte respectuoșii se bine-voiască a publica prin „Monitorului oficialii“ un tablou lămuritor de membrii vechiei și ilustrei familie a Măriei-S6re Domnitorului Carol I alți Romaniei (Karl-Eitol-Friedrich - Zephyrin-Ludwig-principe de Hohenzollern- Sigmaringen etc.-etc.etc.) și anume, precum orice art. 77, alineatulut III: „Rudele Mttzlei-Sele ascendente și descendente și colaterali până la altl treilea „grad”l, precum și alinii de acea-a-și ca „tegoriă,“ adică, rude ale ascendențilorti, și descendenților ii, și colateralii orii până la alti treilea gradt. Asemene, in interesului strictei observări a noului codice penalii, guvermistt mai este rugații respectuo să se publice prin „ Monitorulu“ oficialii lista statelor si de pe suprafața globului, ale cărorttlegi ne acordă reciprocitatea în privirea disposițiunii de la art. 299 altt codicelui penalii, relativă la ofensele aduse suveranilorti străini, și agenților tilerii acreditați în România. Acestă respectuasă cerere vomă repeți-o necontenită, pene când și guvernului va bine-voi se ne dea satisfacere. Tăcerea din parter va însemna imposibilitatea chiară pentru densului de a îndeplini prescrierile art. 77 și 299, și în acesta casă, presa va remânea des legată de orice respundere. JOUI, 21 FEVRUARIU, 1874. LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: una ană 48 lei; șese luni 24 e trei luni 12 leî;uă ,ună 5 le su Dstricte: una ană 58 lei; șese luni 29 le trei luni ,15 lei; uă lună 6 leî. Francia, Italia și Anglia, pe trimistrn fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci ÎSA se adresa Li PARIS:la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuígrain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA? la d. B. G. Popovicî, Fleichmarkt, 15. (B) k Edițiunea de Biminétal De mai multu timpu circulă vuietele cele mai surprimstóre asupra noueloru transformări ce arti fi se se sever șiască in Orientulu Europei, supt auspiciele alianței de pace și de dreptate pentru popore, dintre cei trei împărați, ce-și dau mereu la visite, cândti la Berlin, cândti la Viena, cândti la Petersburg. Aa parte din presa română, și în speciale fiarele guvernului, s’au serviții necurmații de aceste vaiete, spre a ascunde Românilor și miseriele, degradările și destrăbălarea momentului, supt velulți fermecații altt mnorii glorie apropiate. Acesta era preocuparea de căpetenia mai cu deosebire a farului Pressa, care nu înceta a reproduce în fiăce numero tote fantasmagoriele din ziarele germane și austriace sa lua apoi nescenere misteriose, pentru ca cei ușiurei cu judecata se și închipuiască că mari lucruri scut cei de la Pressa și mărețe fapte pregătescti amicii lorii de la guvernă. Astfelü se reproduseră cu mare scomptănesce articule din fiarele germane cari, în numele celor 11 trei împărați, eroiau uă nouă cartă a Europei; noi case rămaserămii necurmată fórte puținii impresionați de aceste serii, de acesta tactică, puse în scenă cu atârti de mare frond, până astăzi nici că menționa rămât despre densele în articoli proprii ai redacțiunii; nemărginirămit numai a reproduce pe cele ce nu erau unii alimentăre nesănătoșii pentru cititori. Ne-amti deprinșii de mulții deja a nu acorda uă mare însemnătate visitelorü dintre suverani;le ve^urămii desbrăcate de ori-ce caracteru de sinceritate, astafelü încâtă ele suntt mai deșii urmate de desbinări de câtă de abancie : őre gloriosulü împărații alti Germaniei nu merse în 1807 la Paris se stringă în bracie pe buuulu său amicii și frate, pe care în 1870 îmi făcu prisoniarii ? Ore chiar și acum nu se țesti zîzanie între împărații Germaniei, Austriei și Rusiei, cari toți se îmbrăcișază și reîmbrâcișază , in visite și contra-visite ? Ore nu vedemtt fiarele oficiose austriace tratându pe Germani, împreună cu împăratultilorii, de parveniți, și susțiindu că Rusia nu se póte alia de cât și numai cu Austria? Și fiarele oficiase germane, la răndulii lorii, nu spune are verde Austriei și împăratului său, că suntt destinați a peri în curăndu, și că Rusia numai cu Germania se póte alia, căci numai cu dânsa are comunitate de interese? Însuși regele Italiei, care merse se visiteze curțile de la Viena și Berlin, nu se rădere un curendtt de bunurii său amicii de la Berlin, și nu se produse în urmă în Italia uă reacțiune destulă de însemnată contra aliandei italico-germană? Și are toastele de la Petersburg, din cari numele regelui Italiei fuse cu totul dtesclusit, nu probeza asemene că nici împaratulu Austriei nu păstrase suveniri neșterse din visita bunului său amicii și frate de la Roma ? In scurta, noi suntem forte departe de-a acorda acestora îmbrățișări împărătesei dă mare însemnătate. Ele nici nu ne înspăimântă, nici nu ne dau vr’uă speranță, și le lăsăm ș se treca, fără a le înconjura cu alaiul ce le fac totdeuna scriitorii oficioși de la Pressa. Cu atât mai mult dar rîdem în facia îndouiesei dibăcii a acestora scriitori, cari dau neconteniții a se înțelege că din sărutările celort1 trei suverani au să isvorască mari bunuri pentru România, precum independința absolută, măriri teritoriale, regată româno-bulgara, și nu mai scimtt câte alte minuni, astftfelu că, de vortt mai merge lucrurile totu așta, ne vomti pomeni într’uă bună dimineță că Pressa ne promite până și Țarigradului, în numele unui chiefit împărătesett, făcuții la Viena, Berlinsett Petersburg. Un asemene dibăesăți se pare în adevăril ridicolă și copilărescă, și plângeam amarii pe naivii ce ea pute amăgi. Cum își potti închipui ei are că aceste State, cari n’ati urmărită totudeuna de câtii aservirea României, cari n’ati aspirată de câtii a pune mâna pe acestui pământut bine-cuventata , câmpii strategicii minunată, avuțiă nesecată, posițiune fericită, și cari când tt ati putută ș’au apropriații câte uă bucată din mânsuiti, cum își închipuiesctt,Jicema, că totti aceste State s’att simțită acum dădată coprinse de unii amorti platonică pentru noi, și voiesett se ne constituiască, cu cele mai desinteresate și sincere intențiuni, în regatii mare și independinte ? Aceia cari se lasă a se prinde în asemeni grosolane curse, și cari mergu cu naivitatea până a mai acorda d-lui Boerescu unii adaușii de fonduri secrete spre a lucra prin presă în acesta gestiune, a vă face mai bine se se mărginescă celor puținii într’uă platonică admirațiune pentru marii politici ai filei, și se nu se amestece și ei în afaceri publice. Cine scredeca aceste fonduri, acordate cu atâta naivitate chiar si de unii membrii ai minorității, n’au magica virtute de-a croi în presa evreesca de la Viena nonele carte ale Orientului, regaturile româno-bulgare etc., spre a servi apoi în România în mâna regimului, ca acele oglinji cu cari se prindă ciocârliele; ânsă aci sunttt ciocârlii parlamentare, cari aruncă miliónele, fără se verjă măcarut cui le aruncă, și ce are se se facă in realitate cu dânsele. Convingerea nóstra este că totul ce at Românii mai bine de asceptattt de la tratativele dintre cele trei puteri ce -și dispută astaji preponderanța în Orientul, este de-a ne lăsa in condițiunile politice în care ne aflămtt, și supt garanțiele ce ui le a asiguratul tratatului de Paris. Orice modificare, supt auspiciele puterilorti ce au privită totodeuna România ca să predace le este destinată, nu se va putea face de cât si spre pestea nóstra. Unii avantagist din parte-de astăzi, ne va costa viața mâne. Dacă putemti a xepta unii ajutorii din afară, spre mai puternica și definitiva nóstra constituire, nu de la Statele cari aui unit interesă constatată de-a ne ține în slăbiciune continuă, îmi putemti spera, ei numai de la reardicare preponderate politice a Occidentului, numai de acolo pate se ne vină unti concursă, interesată a ne constitui câtii mai puternicii, ca afirmare și întemeiare a propriei séle puteri. Până atunci, totul ce ne râmâne mai bine de făcuții, este se căutămti a păstra cea a ce avemti dobândiții; este a ne sili se ne întărimti în întru, se ne armămiti serioșii , pentru ori-ce eventualitate, se ne rădicămtt financier, se ne îmbunătățimtt starea economică și ne atragemtt respectulu străinilorti prin demnitatea nóstru naționale, adică se facemtt tocmai contrariul de ceaa ce face regimul de astăzi. Trebuie asemenea se ne ținemtt necurmații in pază; și cândti ne oferii ceva aceia cari aui rupții vă-dată din corpulti nostru, se le analisămii darulieu de-amănuntulu, spre a vede daca nu conține veninulit mortal. Astfel considerămt noi situațiunea; și cândti vedemtt circulândut prin fiarie vuiete ademenitóre, promisiuni mărețe, cercetăm îndată, sunt elesau nu probabile din partea celortt de unde se zice c’ar veni? Asta analisa rămtt totul ce a circulații de câtttva timpii prin jiarie în acestă privire, și singura versiune care ni se pare mai întemeiată, este următorea: pe care o găsirămtt reprodusă în lebiede de la 28 Februarie. Ecă o, în tota durerosa sei claritate : „Anti jiariii din Roma, care pare a avea relațiuni cu ministeriultt Minghetti. Corespondinta franco-italiană, anunță aici că Rusia ar fi fi decisă se reclame, cu adesiunea Germaniei, deca nu și cu a Austriei, modificările urmatore în carta Orientului : „1. Reluarea pârtii inferiore a Basarabiei (Kilia, Ismailit, Bolgrad), care i s’a luații prin tratatului de la 1856, și întinderea imperiului pânâ la gurele Prutului; „2. Deplina independință a Moldo-României, constituită (erigée) în statul suverană. „3. Transformarea principatului Serbiei în Statut distinsă, și nedependându, de Sublima Pórta, de cât și ea Moldo România astăzi, numai nominalii. „1. Autonomia politică a Bulgariei, deja în posesiunea autonomiei sale religiose.“ Acesta este are independință pe care ne-o totti pronoza de vredori ani Regimulit, prin organele sale? Ce felii : se perdemtt din nou partea din Basarabia nóstra, pe care o redobândi râmă prin generosulii sânge francesti , se perdemtt mai mulții de câtă atâtai : se perdemtt gurele Dunării, se perchemtt țermultt mării, și acesta se numesce independință? Uă asemene independință arii fi culmea trădării, numai unti Regimtt, ce arii fi un sînulit nostru spionurit și unealta servilă a inamiciloru României, arci putea-o primi. Din fericire și acesta este peste putință, nu numai pentru că Românii sa răscula de la unii capâtii la celii- 1altu alii țârei, și s’ar opune, darii și pentru că nici vă dată Austria și nici chiar și Germania, nu vorti reda din nou Rusiei gurele Dunării. Posesiunea de faptă a Dunării, prin libertatea plutirii, este pentru Austria și Germania uă mare cucerire de la care nu vomti renunța nici vă dată de bunăvoie. Prin urmare, conclusiunea este că nu se va face nimicit, că vomti remânea în condițiunile în cari suntemü, și că totut ce se și opresce, nu sunt ș de câtă nesce manopere neleale, cu cari se amagescü cel naivi, și se dobândesce orice de la dânșii. Semn a gândit în mulți din numerile trecute grăbirea cu care guvernult a promulgații noulii copii penale, și mai cu semn estrema pripire de a’lui face și lucrătorii îndată după a lui promulgare, aman jist c’uă asemenea procedere este în contra usului ce se observă la punerea în aplicare a tuturorü legilor și d’uă asia însemnătate. Unii codii penale nu este uă lege speciale, uă lege care ar fi privi numai uă clasă de omeni, cum ar fi fi uă lege de patente, de contribuțiune fondată etc. ; codulii penale este uă lege generale, care privesce intrega societate. Miniștrii singuri au declarații în cameră și senatu că pentru a alcătui proiectului acestei legi, au recursă la diferite comisiuni de omeni speciali, cu cari azi studiată și desbatutü doul ani aprope modificările și reformele, pe cari esperiința d-lortt le indica că trebuie sâ se facă în vechiulu codii. Déca ministritorii, pentru cari există presumpțiunea că suntu în torcade una omeni luminați, le-au trebuiții atâta timpii spre a alcătui proiectului codului penale, cu câtă mai multă timput s’arii cuveni sa se lase întregei poporațiuni, care nu se póte presupune nici-uă dată că este tota luminată, spre a pute se pǎtrundăbine, în câteva ore numai, disposițiunile proiectului deveniții lege. Lucrarea apoi cea mai însemnată, care face se se cunosca ființa unei legi nouă, este publicarea iei. Că simplă publicare prin fața oficiale nu este și nu póte fi îndestulătore, căci ea póte da nastere la multe inconveniente. In alte țâri există buletine de legi, în cari se publică orice lege nouă cu îngrijire și fără grabă, ca se nu apară greșiții, cum se póte întâmpla însă faia oficialâ care apare ijilnictt. Osebită de acesta, de nădată cu publicarea i-se facu esplicărî, ce anume disposițiunî vechi abrogă, ce anume disposițiuni nouî introduce. La noi case ca la uimirea , la noi, peste 80 de article de copii penale se voteza numai în 35 minute, fără nici uă desbatere, asta încâtii se uită a se pune în lege disposițiuni transitorii; peste doua treimile proiectului votattt se sancționeză și se promulgă ca lege, și d’uă-dată cu promulgarea se pune și ’n aplicațiune fără ca celu puțină se se preveda, pentru districte, după câte ore din momentulut promulgării în capitală devine legea lucratóre in fiecare localitate. Monitorulu oficiale de astăii vine ensuși se mărturisescă unui mare inconvenientti alti grabnicei tipăriri. Eea ce citimti în prima pagină colonala : „In publicarea decretului pentru sancționarea legii, relativă la reformarea și completarea unorartide din codicele penale, strecurându-se precari erori, se reproduce astăzi în întregului său.“ Am o mare inconvenieate, căci recunoscenda datoria guvernului de a rectifica erorile ce s’arti strecura în publicarea acteloră séle oficiale, și mai cu eântă în legi, trebuie sâ recunoscá în același timput și guvernului că prin nesce asemeni erori, provenite din asia mare sete d’a avea cu unut minutu mai nainte în manele séle uă lege draconiană, aduce cea mai mare perturbațiune în ordinea socială, și éca cum . Noului copii penale sa promulgată în capitală Duminecă, la 17 ale cariarei, și se înțelege de sine că d’uă-dată cu promulgarea acestuia, puterea celui vechitt a încetată. Meercuri la 20, Monitorulu oficiale declară, dis-de-diminuță că codulti nott, pe care l’a publicată în colónele sale, era greșită, și ce greșeli? La art. 7, aliniatului 4, s’afisit : „Detențiune de la 3 — 5 ani“, în loett. de la 3 —10 ani. La art. 376, al. 2, s’a țlisit: „cu amendă de la 1100-500 lei“, în loett de , de la 100—5000 lei, etc. Ei bine, întrebămti pe d. ministru de justiția , ce codii a fostă lucrătorii Luni și Marți în capitală și districtele învecinate, în cari a putută sâ ajungă Monitorulu oficiale de Duminecă, și cum remâne cu sentințele pronunțate în instanță definitivă, cari am fi osândi la pedepsele din articlele tipărite greșită, întrucâtă codultt veehitt ar fi fi prevăzută pentru faptele judecate pedepse mai aspre decâtă cele publicate greșită în codultt nott? Cum râmâne cu delictele și crimele sâverșite Luni și Marți, după care lege se vorti judeca? După legea vechiă abrogată Duminecă, la 17 Februarie, după legea nouă publicată greșită, sau după legea republicată la 20 Februarue ? Acestea ca inconveniinte provenite din greșita tipărire, și cari ne veniră în minte supt condeiti, cum se sfice. Mal sunttt énsé și alte incouva-