Romanulu, martie 1874 (Anul 18)

1874-03-28

282 ' toto-da­una de unirea și de concur­­sulo tuturoru aparatorilor­ lor”. „Fără ’ndouiela, ca de la 1871, Iu­­liu 2, alegerile parțiale au sporitü ne­contenită forțele opiniunii republicane în Adunare. Fără ’ndouielá, Francia n’a avut­ nici­ uâ­dată cu mai multă claritate consciință de necesitățile sale și nu și-a afirmat a mai neteda voința sea. Fără ’ndouiela încă, nedreptele pre­vențiuni în contra Republicei sunt­ căzute astăzi și antagonismulű vă­di­­nic á odiosit, întreținuta între orașie și sate, a fost­ înlocuita cu unirea și solidaritatea. „Opera cu tóte acestea nu este terminata, fiindu­ ca sufragiule univer­sal*­, instrumenta regulata și pacifica­ția mișcării naționale, el­ însuși este pusa în cestiune. Unii voiescu se ’n­­lǎture de la votü milione de cetățeni, alții nu vorbescu în gura mare despre suveranitatea poporului, de câta pen­tru a obține de la dênsula, supt nu­mele de plebiscite, uă adevărată ab­dicare. „Scopulú nu póte fi îndepliniții de câta în ziua când a voma da Fran­cis!­esercițiula suveranității séle. Asta­­îi­ lu a fosta de trei ani încoa ținta­t­­ instanté a silințelor si nóstre. Pe câtă timpa acesta țintă nu va fi a­­tinsa, nu va fi liniște în spirite, nici securitate în afaceri. „Disolverea rém­âne deci în ochii membrilor­ uniunii singurulu reme­diu al a crisei care soca forțele țârei, atâta de curagio8e în suferințele iei. „Una popora, care de trei ani a data atata esemple de abnegațiune, de înțelepciune și de de­tu­nțiet­­e, ai­esta po­pom a dovedite a posede nu numai drep­­tul­, déru ancă și capacitatea d’a se guverna elü ânsuși. Nimeni nu i-ar­ pute refusa mai multú timp, alege­rile generali pe cari le reclamă. „Iemi încă Gironde și Haute-Marne aclam­au acesta programă atâta de simplă: „întregimea sufragiului universal”; „Disolverea Adunării; „Organisarea Republicei de către nouii aleși ai țarei. „Francia își arăta voințele sale pentru a patru­spre­ziecea oră. „Cu tote aceste victorii succesive, opiniunea republicană nu posede încă preponderința în Adunare; represin­­tanții iei nu potü se lupte, nu potu se ’nvinga, de câtu prin concursulu energica și staruitorii alü alegétori­­lorü. „In ora in care ne aflama, na disci­plină rigurosa se impune, căci este vorba de căderea sau rădicarea Fran­ciei. „Președinte, Jules Cazot. „ Vice-președinți, Em. Brelay,­Tolavn. „Secretari, de Mahy, Alexis Lambert. „Cest­o­re, Dréo. „Cassarü, Tier sot.“ piarulü la J République francai­se de la 4 ale curintei anund­ă că și centrulü stângă ar­ fi arenda de gândit se facă uă declarațiune în sensulü celei fă­cute de uniunea republicană. „Se pretinde, r­ice la République, că deputații centrului stânga... ara fi de­ciși a indica Franciei disolverea Adu­nării, ca mij locului cela mai sicurți și mai bunü pentru a sfîrși c’nă stare de lucruri provisoriă și precaria, apasă­­tóre țârei, care n’o mai voiesce, după cum probeză alegerile... Conclusiunea la care vom­ ajunge pené n cele din urmă deputații centrului stanga este de multu timpu ș’a nóstrá, și credemu fórte sincera că ea va sfîrși prin a se impune tuturoru spiriteloru imparți­ale și luminate. Este evidente că, deca deputații centrului stanga s’art de­cide a o formula intr’una documenta publica, disolverea Adunării, ipotese cu totula licită și legale a soluțiunii unei crise de care sufere tdta lumea, amü face să răpede cale și n’amú întâr­zia a coprinde tóte inteligințele.“ mana-de-ferit a principelui de Bismark. In fimula parlamentului inamicii im­periului, fiă ultramontani, fiă socialiști, fie particulariști, combătu ordinea de lucruri actuale, pe când a majoritatea este di­visată în două tabere și pe când a­partția progresistă nu mai póte merge orbesce în unire cu partita națio­­nale-liberale. Legea militară, insula bătrânului imperatu-soldata , póte a­­duce nu numai una grava conflicta parlamentara, der­­âncă și uă crisă po­litică generale.“ Morgen-Post, organü ala partitei de­mocratice din Viena, face urmatórele refresiuni asupra situațiunii actuale a imperiului german”: „Situațiunea Germaniei liberale este gravă. A sositü momentulü cându, mai multü de catu totu-de-una, am­ fi necesitate, ía tote și pretutindeni, de ROMANULÜ 28 MARTIU 1874 SITUATIUNEA ADMINISTRATITA SI FIMNDIAM a comunei BUCURE­SCI. — Urmare 1) — Percepțiunea prin aginți speciali. Perceperea, constatarea și mai alesă mo­duri­ de controlare a adevăratului produsă ale unora din aceste venituri prezintă ne­ajunsuri însemnate. Se pot­ cita ca exemplu : Tasa pentru vitele ce se vindu la o­­borű, tasa pentru vitele ce se taie spre consumațiune, se percepe, cea ântâiă de către comisarul­ comunale de la oborü, și cea d’ală douilea de către perceptorele spe­ciale de la abatoriă. Pentru fie­care vită ce se vinde sau se taie, se libereză chitanță de plata tasei din registru cu matcă. Acesta onse este numai unu controlu asupra banilorü percepuți pen­tru fie­care biletă liberate; nu esiste onse nici una controlü că pentru tote vitele ce se vându sau se taie , se elibereză bilete. Acesta este cu desăvârșire lăsată la credința impiegatului comunale. Tasa locurilor­ de înmormântare la cimitire și acea­a pentru autorisațiunile de construcțiuni se percep­ după avisulu servițiului teh­nicii; biletele se libereză de a­­cesta, după ce se constată că cererea a fost­ tașată de directorele comptabilității și că banii s­au versată la casiăriă, de unde se libereză recepția din registru cu matcă. Re­gistre speciale nu se țină, și pentru a se controla cu esactitate că s’au percepută nu­mai atâtea tase câte bilete s’au liberată, tre­buie a se resfoi prin dosiare, cee­a ce mai în genere presintă cele mai maarî și chiară insurmontabile dificultăți. Tasa asupra spectaclelor­ și a repre­­sintațiunilorfl se determină la casă de către directorele comptabilității și banii se versa la casiăriă directă. Mijlocul« de con­trol« ierășî lipsesce. Pasele servitorilor îl și ale prostitua­telorü. Numerulă acestora se constată de către poliția: casiarulu poliției percepe ta­­sele. Primăria nu exercită nici unü control«, și ea primeșce numai cea­a ce i-se trimite din când« în cândü ca prisosii de către poliția. Servițiulu de percepțiune. După legea din 1871, comuna este însărcinată și cu perce­perea impozitelor­ directe ale statului. A­­cestă servițiu, pentru comuna Bucuresci, este împărțită pe culori; ele numera 81 de impiegați, figurând­ în bugete pe 1873 cu o­ retribuțiune de lei 120,250 anuale. Servițiul­ de constatare. După legea din 19 Martie 1871, constatarea impositelor­ directe ale statului, lăsate a se percepe de către comună, se face pentru unii perioda de cinci ani, prin comisiuni speciale com­puse, în comunele urbane, pe culori sau despărțiri , din unü consiliarii comunale, unü preotii, una comerciante și uma­rginte polițiene seil. Constatarea adauselor­ și a scă­­d­emintelor, survenite în decursul­ periodu­lui de 5 ani, după art. 6 din menționata lege, trebuie a se face totu de către aceste comisiuni. Comuna Bucuresci a instituită énse­muü servițiil speciale de constatare, compusă din 16 persone, și care figureză în bugetul­ pe 1873 cu u­ retribuțiune de 33.420 lei anuale. Ambele aceste servicii, de percepțiune și de constatare, însumeză : Pentru personală, lei. . . . 158,670 Pentru chi­ltuieli de materială, precum mobiliare, chirii și im­primate..................................................._ 30,000 Totale pe 1873, lei . . . . 188^670 Iu acesta privință a serviciului de consta­tare, comisiunea constată că autoritatea co­munale, nemărginindu-se în disposițiunile legii, a făcută • uă chiăltuielă simțitore în sarcina comunei. 1) A vede numerulă trecutu. Perceperea și întrebuințarea a două­­ Jecim­i pe baza legii de percepțiune din 1871. Art. 12 din lega din 19 Martie 1871 dice: «Pentru chiăltuielele de constatare și de percepțiune și pentru acoperirea scurțemin­­teloru ce ară urma în cursul­ pericolului din morți și din infirmi scutiți, se lasă în folosulă comunelorü beneficiul«, ce va re­­sulta din sporulü de contribuabili, amenzile arătate la art. 11, și facultatea de-a pre­leva, cu avisuru prealabile ale comitatului permanite, penit la două decimî asupra tuturora contribuțiunilor­ directe către stată.» Acesta lege s’a pusă în lucrare la 1 Ia­­nuariu 1872. Ca prevedere pentru chiăltuielele ce co­muna are a face cu percepțiunea s’a fostă regulată in 1871 a se percepe de la con­tribuabili doue­decimî asupra tuturorü con­­tribuțiunilor­ directe către stată. Cu începerea anului 1872 se întâmpină reclamațiuni din partea contribuabil­i­or con­tra perceperii acestoră două­­ jeciuni, ca con­trarie legii din 1871. Consiliuli comunale, în ședința din 28 Februarie 1872, suspende împlinirea pemp­­turü motivă că aceste decizii trebuie a se preleva, conformă art. 12 din lege, din to­talele impositelor­ directe esistente în con­tra casei statului. Acesta decisiune se co­munică d-lui ministru de finance. D. ministru de finance refusă a accepta acesta prelevare în comptul statului (beend, că aceste doue decizî trebuie a fi în comp­­lută contribuabileră. In ședința de la 19 Aprilie 1872, con­siliulu comunale decide ca neajunsulu ce mai trebuie spre acoperirea speselor­ de percepțiune, se va preleva din suma con­tribuțiunilor­, rețiindu-se din sumele ce se voră trimite tesaurului publică. Totă-două-dată consiliul­ decide a se ruga pe d. președinte al­ ministeriului de­ a su­pune casulă în desbaterea consiliului de miniștrii, și delegă din partea sea doui membrii pentru a susține înaintea consi­liului de miniștrii opiniunea sea. La 13 Mai­ 1872 (No. 10,499), primă­ria intervine către d. președinte al­ con­siliului de miniștrii. Eră la 15 Mai­ (No. 10,550) comunică d-lui ministru de finance decisiunea de mai susă a consiliului comu­nale. La 18 Mai­ (No. 21,046), d. ministru ală financielor­ comunică primăriei decisi­unea consiliului miniștriloră spre a se con­forma neamânată acestei decisiunî, și a re­voca decisiunea consiliului comunale din 29 Apriliu. Eră jurnalulă consiliului miniștriloră este în următorea coprindere: «Ia ședința sea de astăziî 13 Maiă, 1872. «Luându în băgare de sémn referatulă d-lui ministru alu financieloru No. . . . re­­­lativă la interpretarea ce comuna Bucu­­rescu persiste a da art. 12 alü legii de con­statare și de percepere de la 19 Martie 1871, în privința celoră doue tjecimi adi­ționale asupra contribuțiunilor­ directe pen­tru acoperirea chiăltuieleloru de constatare și percepere și a scăpemintelor­ ce ară urma în cursul­ periodului. «Ved­eadă că consiliulü comunei Bucu­­resci susține că comuna trebuie se tragă aceste done <Jedim din suma ce realiseză statului din contribuțiiuiî. «Avendă în vedere opiniunea d-lui mi­nistru ală financieloră, basată pe conside­rentele cuprinse în susü-^isula referată. «Consiliulü aprobă întocmai propunerea d-sele de-a se menține aplicarea legii de percepție pe sensulă de-a se percepe acele done decizî adiționale pe lingă principalulă contribuțiunilor­ directe.» Asupra acestora, consiliuli comunale, în 26 Maiă, «a chibzuită că nu pote face altu­­felă de­câtă a lua măsuri pentru percepe­rea fiselor«­­recituî de la contribuabili, precum a decisă onor. consiliă de mi­niștrii». * In vederea acestora, comisiunea de an­chetă este de părere ca «aici era și este trebuință, ca ministeria să se aducă în des­baterea corpurilor« legiuitore una proiectă de lege pentru interpretarea art. 12 din legea din 1871.» directe acordate de noua lege de percepere și aprobate de ministeriul de interne 250,000 Ide madausulă de la ambulanți 100,000 Idem adausulă contribuabili­­lor, ce se voră constata neîn­­scriși prin roluri de către comi­siunile de recensimentă................... 30,000 Din dobândi acordate de lege asupra contribuabililor intârzjiă­­torî........................................................ 1,000. Totale, lei 381,000 Chiăltuielele de percepere și constatare, după cum se vede mai susă, fundă de lei 183,670, la care mai adăugândă și cifra de 80,000 lei, alocată în buge­tulü chiăltuiele'oră comunei pe 1873 la cap. XVIII, pentru aco­perirea scăiieluinteloră pentru morți și infirmi, dă­uă sumă totale de lei...................................... 263,670 care scă­dându-se din veniturile­­ alocate pe basa legii din 1871. ________jfl resultă un d escedinte de lei. . 117,38u * De­ore­ce legea din 1871 permite a se preleva pene la două­ d­ecimi, numai pentru casulă eventuale cândă chiăltuielele de con­statare și percepere pentru dările directe a­­le statului, precum și scăderile survenite, nu ar­ pute fi acoperite cu beneficiulă sporiri­­loră de contribuabili și procente de la în­­tân­iătorî, apoi escedentulă de mai susă con­stituie uă percepere nelegale asupra contri­­buabililor­, căci elă aretă că nu era nece­­sariă a se preleva întregi acele done­decimî. Garanții. o In privința garanțielor­ de luată de la mânuitorii sei de bani publici, consiliulu co­munei Bucurescî cea de normă art. 16 din legea din 1873, modificătore unor p articule din legea comptabilității generale, care, la ultimulă aliniată, z­ice : «Cauțiunea comptabililor­ mânuitori de bani publici va fi de șase ori câtă retribu­­țiunea anuale cu care va intra în funcți­une, și va consta în mimerariu sau efecte d’ale statului, socotite pe valorealoră nominale.» Garanțiele depuse surntă conservate, unele la casa de depuneri și consemvațiunî, și fi­nele la casiăria comunale. Dintre 16 mânuitori de bani publici în serviciulu comunei, 4 au depusă garanțiele cuvenite, 5 aă garanții necomplete, 7 suntă fără garanții. 16." Comisiunea constată că acesta tolerare din partea primăriei d’a avea mânuitori de bani fără garanții este un evidente călcare a legii. Deficitulu casiarului Carammlea. La destituirea acestui casiaru ală comu­nei, la 16 iuniu 1873, se închiăiă ună bilanță de noulă casiară, dim­preună cu vechiulă casiaru și în asistința d-lui consiliarii co­munale Galița , prin care bilanța se con­stată ună deficit« de lei 46,371,59. In urma acestei constatări, vechiulă ca­­siaru este somată ca în 3 <zile se respuintă banii. Acesta, prim­­ă petițiune dată la 30 iulie reclamă în contra bilanțului. Consiliul­ co­munale, asupra acestei reclamațiuni, decide a se înainta tóte corupturile curții de comp­­turi, darii nu de nici un măsură de asigurare pentru lipsa constatată de lei 46.371 bani 59. Vechiulă casiară prezintă apoi ore­cari justificări, după care prin unn nou bilanțu, la 25 Septembre, se reduce deficitulu la su­ma de 35,878 bani 54. La 20 Octombre primarulă dă ordină a se reține a treia parte din pensiunea fostului casiară, conformă legii co­mptabilității, pen­tru despăgubirea caseî comunale. La 30 Noembre m­ă portărel« cere ca, după decisiunea judecătorescă, se se dea ju­mătate din pensiunea d-lui Caramzulea so­­c­iei sale cu care este în divorț«. La 12 Decembre, pentru îndeplinirea a­­cestei sentințe, se ordonă reținerea acestei jumătățî de pensiune în favorea sociei d-lui Caramzulea, eră ordinul­ de reținere pen­tru casa comunală se suspendă. Acelă casiară n’avea garanția. Astă­feră casa comunale este pusă a plăti și pensiunea unui impiegată care, mânuind« banii săi, lăsase ună deficit,« atâtă de în­semnată. * Comisiunea, constatând« faptele de mai sus», privesce responsabili . Pe acei cari aă numită și cari aă tolerată funcționarea fără garanție acestui easiarîi ală comunei. Pe acei cari, după constatarea deficitului n’aă trămisă pe culpabili înaintea justiției, și cari, în loc­ d’a căuta asigurarea imediată pentru îndestularea comunei, prin­să confu­­siune de idei, căutară îndestularea casei co­munale în pensiunea ce însășî ea servesce culpabilelui, măsură la care apoi chiar­ re­nunță cu desăvârșire. III DESPRE ÎMPRUMUTURILE COMUNEI. Imprumutulu de 5 milióne. La 22 Aprilie 1864 se încuviințeză de consiliulu comunale a se face acestă împru­mută, și se cere de la ministeriă ca acestă împrumutare se se facă de la stată. Minis­teriale aprobă ideia împrumutului, nu ad­mite case a ’lu face statulă, ci scrie primă­riei d’a căuta aiurea. Uă altă închiăiare a consiliului comunale din 28 Aprilie 1864 autorisă pe primare se negocieze, se înțelege diferită de impru­mutulu de susă, ună altă împrumută în străinătate de la 6 pene la 8 milióne lei. D. Poumey întrebă pe primăria cu ce condițiuni se póte admite împrumutul« mu­nicipalității. La acestea primăria respunde că condi­­țiunile suntă: «Dobânda de 6 g afară de comision« și amortisment«.» In urma acestora, fără altă închiăiare a consiliului comunale, fără autorisațiunea ministeriului, la 11 Septembre 1864, după simpla autorisațiune a primarului (d. Vlă­­doianu), se face ună împrumută de la d. Poumey de 100.000 leî, pe termină de um­ ană. Se găsesce apoi în dosară nă altă închis­iare a consiliului comunale, din 1864, Oc­tombre 2, prin care împrumutul« ce era se se facă în străinătate se fiseza la 2 milione lei. Pentru acesta nu există încuviințarea ministeriului. Incepe apoi a figura în dosară acte de împrumutare de la diferite persone și au­torități publice, supt diferite condițiuni și diferite termine, și procente până la 11 De­cembre 1864, în sumă de 1,186,561 lei vechi. De la acestă epocă înainte nu se mai gă­sesc­ acte pentru completarea împrumutu­lui de 5 milióne, supt curentă că municipa­litatea s’a devastată la 3 Augustă 1865 și dosarele s’au distrusă atunci. Așia dorit: ministeriul« aprobă ideia îm­prumutului de 5 milióne, consiliul« comu­nale decide a se face în străinătate u­ă îm­prumută de la 6 până la 8 milione, pe care în urmă ’lu reduce la 2 milione, primarele singură vine apoi a contracta cu d. Poumey unu împrumută de 100,000 lei . . . .. Ce numire s’ară pute da operațiunii are­­tate mai susu ? Daca ’primăria voia a face Unu împrumută cu lungi termine, cea ân­­tâiu detoriă a sea era d’a alcătui condițiu­­nile, a le publica, și apoi a judeca asupra ofertelor« ce i­ s’aru fi putută face. Era a­­poi și ehhibsuirea mijloceloru de plată, a­­m­ortisarea datoriei. Aceste tote trebuiau negreșită se formeze obiectul« unoră lucrări deosebite, nă­dată ce ideia pentru facerea împrumutului era admisă și aprobată în principiu. Nimic» din tote acestea. Operațiu­nea întregă nu presintă de câtă uă încur­cătură de la începută și pene la sine. Ea se­ reduce la crearea unor­ împrumuturi în părți mici, cari constituiescă uă adevărată detoriă flotante, fără prevedere de mijloce pentru plata iei și fără nici uă regulamen­tare speciale, care se serve de nomă la emi­terea bonurilor­, la preschimbare și la plata lor­. Aprobarea ministeriului pentru acestă o­­­perațiune nu existe. Imprumutulu de 3,041,500 lei. La 6 Apriliu 1860, consiliul« comunale, prim­­ă închiriare supt semuasă de șese mem­­br Í, decide, supt cuventu de ecilibrarea bu­getului, a se face unu împrumută de 2,041,500 lei cu procente 12 §, plătite din 6 în 6 luni, și cu facultatea de a se efectua în totale seă în parte. Se cere aprobarea mi­nisteriului pentru acesta. Acestă împru­mută se aprobă de ministerială de interne și se sancționeză de Domnă. Pentru efectuarea lui s’a făcută unü apel ît tipărită către cetățiaui. La 1866, Septembre 20, începu a se li­bera bonuri municipale în contra acestui împrumută. Actele se găsesc­ împrăștiate în deosebite dosare, privitóre la veniturile și daraverile comunei. In bugetul­ veniturilor­ comunei Bucu­­rescu pe 1873, partea XI, supt titlulă de la servițiul și percepțiunii și contribuțiunilor­ directe ale statului, sunt­ prevăzute cifrele um­ătore: Din clone decimî asupra contribuținilor.

Next