Romanulu, aprilie 1874 (Anul 18)
1874-04-08
VOIESCE ȘI TEI PETE Orice cereri pentru România, se adresază la administrațiunea diariului . ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulu 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 leî. A se adresa lA PARIS : la d-niî Drain et Micoud, 9 rue Drouot, 9. LA YIENA: la d-niî Haasenstein și Vogler W allfischgasse. 10. Scrisori și ori ce trimiteri nefrancate vor fi refnsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. ANULU ALU OPTU-SPEE pECELE Redactimea și Administrațiimea, Strada Academiei, No. 26. LUNI, MARȚI 8, 9 APRILE 187.4. ‘ (A) IUMINEZI TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unu anii 48 leî; șese luni 21 leî trei ;luni 12 leî; să lună 5 lei. In Districte: un anii 58 leî; șase luni 29 leî trei lunî 15 leî; uăslună 6 leî. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franc. 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Nalgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nî Drain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA VIENA , la d. B. G. Popovicî, Fleichmarkt, 15. BUCWI, £ PR1ABU. (1.) Oraulö esprimă dorințele sale prin rîsă, ca și prin plânsă. Se privi modeja asta^I unele părți ale stării nóstre, cu subsulfi pe buse. Ni se spune că alegătorii din capitala României sunt convocați astăzi pentru a procede la alegerea unui represintante ale lor la Camera legiuitóre! Câți suntu acei carii pencieri avură cunoșcința despre acesta serioisă operațiune politică ? Abia pate mulü la sută de cetățiani alegători. Câte suntu fiarele carii penă ieri anunțară ziua alegerii, și desbătură diferiții candidați carii s’au propusu alegetorilorü ? Nici unule. Unde suntfi profesiunile de credință ale candidaților? Nu se vedu nici una. Cari fură ’ntrunirile alegătorilor, și ce resultată avură desbaterile lor? Nici uă singură ’ntâlnire, nici uă singură desbatere, și prin urmare nici uă resoluțiune. Carii sunt candidații propuși de diferitele partite, fiă mucarii prin afișiuri ? Nici una singură candidata , nici una singura afișiă. Guvernulu este tare iubita de țară; asta ne spunu doi, miniștrii și organele dumneloru. Primimu afirmarea fără cercetare; mergemu pân’a o primi chiar după maxima sântului Augustina : „Credă, tocmai fiindă că este apsurdu.“ Credemu că ' guvernulu este iubita și slavita de tóta națiunea, și tocmai d’acea a pote că și d. Catargi aruncă din cândă în cândă câte unula din colegii săĭ, ca se’și ușiureze corabia Statului, ce-o conduce cu atâta solință, pătrundere și moderațiune. Admitemü după că domul Lascară Catargi soitise de târei atâtea satisfaceri, în câtă, ne mai rĕmânendü nici uă ideiă ne’nțelăsă de domnia-sea, și nici uă dorință ne’ndestulată, tóte partitele se contopiră în mărețulă și bine-facotorulu séa sínü. I Și de ce se nu se facă pentru prima ora în lume un asemene minune ? De ce are se nu fiă domnia-sea bărbatulu celu mare, înzestrată de Zene ca fiă care se găseseă în domnia-sea ideiele și credințele sale? Filosoful Diderot, vorbindă despre că femeia mare și grasă, zicea: „ară puté cineva s’o îmbrucișeze necurmată și ’n timpă de șase săptămâni, fiica o săruta în același locă.“ De ce dérü se nu credemü și noi că înțeligința și solința d-lui primă-ministru sunt atâtă de vaste, încâtă fiăcare găsesce aci represiv tate și ’mplinite dorințele și chiară aspirările sale? Cu tote acestea totuși nu putem pătrunde taina prin care trei și chiar patru mii de alegători—căci guvernulü actuale are și meritulă ne mai pomenită d’a face ca toți se ia parte la alegerile sale— pute-vorü, fără cea mai mică întrunire prealabilă, fără nici macara una singură anuneiă în zorele guvernului seaună afiștă pe zidurile orașiului, se ’ntrunescă votulă soră asupra unei singure persone? Susține-va guvernulu că sântulă spirită scrie elă singură, nn mintea și consciința alegotorilor, numele candidatului plăcută înaltei stăpâniri? Acesta ’n adevĕrit este singurul mijloc practic ce’nu putemă admite spre esplicarea minunii,—căci nu putemă zice că guvernulu desprețuiesce întréga țara păn’a nu scăpa nici chiară aparințele—și d’aceaa ne plecămă eapulă. Zice udă și noi cu totă țara guvernului: „Mare ești tu, Domne, și minunate suută faptele réle.“ Asoluta tăcere a guvernului ș’a candidatului șefi, în privința alegétorilor, ne silesce se vorbimă despre necurmatură șuierații, cu care poliția salută pe toți cetâțianii. Admitem că unii din noi merită se fiă necontenită și bine șuierați de către puterea esecutivă. Toți însă, toți fără osebire se merite a fi șuierați de poliția? Toți, de la miniștrii până la Popa-Tache ? și nu se găsesce nimeni în țara acesta, care se protesteze contra unei sisteme asia de barbare? Familiele, cândă că nenorocirea se aibă ună bolnavă, așternă strada cu paie. Este peste putință însă nenorociților, pătimași și delicatelor femei lăușe să se ferescă de acea strigare discordantă, care iritază nervele cele mai puterice? Și nimeni nu protesteza? Și ănsuși d. Blaremberg menține acestă obiceiă barbară, care, pe câtă scimă, nu există în nici lă țară? Pentru ce șuieratură acesta, domni miniștrii ? Spre a deprinde urechiele Românilor, cu sunetele cele mai barbare și mai discordante, cu scapă d’a ne face se găsi ma plăcută uă asemene armonia guvernamentală? Se fiă are spre a prevesti pe furi să se ferescă d’a ’i pute prinde veghiătorii poliției? Se fiă numai pentru a pedepsi pe Români prin tóte modurile, ș’a ’i deprinde se ’ndure chiară derîderile, și de nimică se nu se mai iriteze nu numai consciința, déru nici chiarü auzură loră? Mărturimă că nu ’nțelegemă pentru ce ș’acâstă pedepsa, pentru ce ș’acésta derîdere gratuită, și prin urmare se ne fiă permisă s’o constatămă și s’o deplângemă, rîzăndu de rîsulă nostru. Spre a scuti pe locuitorii Palatului de pe calea Mogoși0iă de scompturii trăsureleră, membrii Comunei au macadamisată strada în faia Palatului. Ințelegemă faptulă și nimică n’avemă adică în contra lui. Pentru ce însă uă sosea atâtă de prosta, atâtă de gaunósa și scofilcită, ș’atâtă de necurată, tocmai în calea cea mare și ’n facia Palatului? Pentru ce se pune pe trișiură pe trotoare, astăfelă în câtă trecătorii sunt siliți se cară, se ’și spargă capulă, séu se se împle de tină, ș’acesta chiar pe calea cea mai aristocratică și tocmai în facia Palatului ? Este ad ună scopă politică, patriotică și dinastică din partea membriloră Comunei capitalei, sau voitu a guvernulu se pare necontenită în facia Palatului fotografia Comunei ordinii guvernamentale, cu bortele, cutina și necurățeniele cele splimêntatóre, cum o presinta țărei raportulă comisiunii parlamentare, pe cari le binecuvânta și le sancționa din nou guvernul, permițendă d’a se face mă noă împrumută, și destulă de onerosit, de către cei acuzați de felurite jafuri, hoții și fără-de-legi? Nu ne este iertată s’aprofundămă cestiunea și d’aceaa constatămă ș’aei reală, rîzăndă de rîsulă nostru. Intorcendu-ne ochii de la starea nóstra de durere și de derîdere, se ’i repausă mă țină momenta, întoropune privirea spre națiunea francesă" în lupta iei de regenerare. Chiar din Ziua căderii d-lui Thiers,, susținnrămă în aceste colóne că ministeriul de noptea nu va pute face se triumfe întunecata sea politică, intr’uă națiune care voiesce și scre se facă lumină. Faptele confirmară necontenită opiniunile nóstre basate pe logica lucrurilor“. Ministeriulă „ordinii morale,“ sau alü „luptei,“ cum s’a definită ănsuși, — precum s’a fost„ definită alu nostru, numindu-se ensuși „ministeriulă ingagiaminteloră,“— mănținu starea de asediu, suprime ztarele, dobândi legi pentru uciderea comuneloru, puse in servițiul regalității tóte mijlocela*, regate și ilegale, de dispune întregă puterea esecutivă, și resultatul ă fu că, in locă se proclame pe rege, se numi mareșialese Mac-Mahon președinte al Republică pentru șapte ani. Faptulă făcută, regaliștii se silescă acum se’lu desfacă, uitândă că cu câtă este de lesne pentru guverne d’a dobândi legi rele de la uă cameră care nu represintă națiunea, cu atâtă devine mai anevoiă, mai peste putință d’a pune ’n lucrare asemene legi acolo unde națiunea voiesce, scie ce voiesce și nu se speria ca noi d’a cugeta ș’a procede prin cugetare și cu metodă la lucrările regulate și legale cerute de fiăcare Z. Românii suferă, în genere vorbindă, d’uă bóla fórte grea, arătată cu 0 bicinuita’i solință ș’artă de doctorele Obedenaru. Acea bula, produsă prin numerósele și feluritele miasme ce ne bântuie, aduce, ne spune doctorele, lenea d'a cugeta. Românulă de astăzî primesce mai bucuroșii vă pedépsa, decâtă să’să 0sândéscu cineva a cugeta seriosă două minute. Dovezile sunte cu miele, le vomă arăta case printr’ună singură esemplu, care, supt forma sea giumăță, este fotografia balei ce aminti făină. Ună medică bătrână, care a trăită cu noî ani îndelungați, făcu ună stabilimentă de băi cu vapore, și puse ună însemnă, uă tablă, uă firmă, pe care scrie : „Bai vaporese“! Și nimeni nu vede, nimeni nu rîde de acesta ridiculă espresiune, căci lenea ne face ca cuvintele și chiar cugetările nóstre se fia „vaporese“. Vaporese dera fură, și vaporese vor a fi, din ce în ce mai multe, și cugetările și lucrările majorității regaliste ale Camerei de la Versailles. • Guvernarea pentru șapte ani a mareși ale lui Mac-Mahon, votată prin asociarea a trei partite regaliste, este astăzi susținută numai de către partita republicană, care a votată în contra iei la 20 Noembre trecută. Pentru ce ? ■ Fiindcă tóte celelalte partite s’au încercată să specule situațiunea și pe capul Statului, pentru interese personale, pe cândă partita națională a mersă și merge condusă d’uă ideiă, d’unii principiu identică cu interesele și cu principiul ce urmărește majoritatea națiunii. Ilegaliștii din Camera de la Versailles, numindă pe marerialele Mac-Mahon președinte alu Republicei pentru șapte ani, aă era]otă câ’și reservă dreptul ă d’a numi ună rege și că mareșialele președinte se va supune. Io deșertă le spunea d. Thiers : nu puteți numi ună rege, fiindă c’aveți ună singură trona și trei candidați, și națiunea vă de chiară necontenită că nu mai voiesce pe nici unulü. Io deșertă leșise ințeleptulă și FOIȚA „ROMANULUI.“ In anii și mai cu semn ’n țjilele din urmă s’a vorbită atâta de multă despre uă insulă care face parte din coloniele Franciei. Credemü derit că vomă satisface uă legitimă curiositatea cititorilor, dându-le urmatorea descriere sciințifică și istorică despre NOUA CALEDOnIĂ. 1) Dintre coloniile, pe care Francia le-a păstrată séu dobândită, și pe care se pare că nu le administreză totu-de-una în interesul ă soră și ’ntr’alti séu, nu e alta mai interesantă și mai puțină cunoscută decâtă Noua Caledoniă. Acestă depărtată pământă, care face parte integrantă din Francia, i se dăună rolă principale în sistema penală și politică. Suprstituindu-se Caienei, acesta insulă safetă ca una fela de Eldorado la orizontele filantropiei. In ce măsură corespunde cu ’ndouita’i destinațiane penitenciară și comercială? Care’i clima, veniturile, viitorulu? E că ce ne vomu încerca se determinamu, după cele mai de curentă informațiuni istorice și statistice. 1). Dupâ la Républéqae frangaise. Noua Caledonie aparține Franciei numai de 20 ani. Până la 1853, nesce misionari protestanți și catolici, nese ómeni de comerciă, cari nu se sfiiaă se ’nfrunte pornirile indigeniloră pentru ca se cucerăscă uă sarcină de lemne de sandală, numai dănșii debarcaseră ’n acesta insulă. Câțiva coloni anglos se stabiliseră cu turmele lor, într’ună punctă sau două de pe țărmă. Dera Marea Britanie — atâtă de gelosă d’a ocupa ’n Oceania, și mai cu sema în jurul posesiunilor sele australiane, tóte ținuturile ce potă deschide noui câmpuri activității sale — nu crezuse nici-uădată oportună se facă ’n Caledonia vr’uă stabilire oficiale. Trebuie se credemü că ’și avea motivele sale. Guvernul din Decembre avea și dănsulă motivele sale ca se nu disprețuiască cuceririle lesuicióse. In luna lui Septembre 1853, contra-admiralele Febrier-Despoiates luâ ’n posesiune cu mare scomptă Noua Caledoniă și dependințele iei, în numele Maiestății sale Napoleon III. După câteva luni, căpitanul de navă Montravel decreta preasta sud-vest a ținutului Nouméa, viitorea capitală a coloniei. La 20 ianuarie 1855, căpitanul de navă Bouzet semna uă declarațiune, în basa căreia orice contractă închiriată de mai nainte de colonieu indigenii se declara desființată și statală, singură proprietară alu pămănturilor neocupate de indigeni, își păstra dreptulă esclusivă de a dobândi cedarea acelora pe care le ocupa. In fine, la 14 ianuarie 1860, ună decretă despărția Noua Caledonie de celelalte stabilimente franceze din Oceania și a declara colonia deosebită supt autoritatea unui guvernatore. Locul ce se onora cu acestă distincțiune e uă insulă de 75 leghe în lungime și de 10 până la 15 în lărgime, situată lingă tropicală australe, la 300 leghe de cósta orientale a Australiei și formată d’uă grămădire de înălțimi monotone, ale căror contururi se ascundă unul pe altul, fara se desvăli vr’uă dată mai multă ș’a căroră basa se perde ’n oceanulă Pacifică, printre scobiturile ce forneză Caledoniei un brâu madroporică. Pe aceste înălțimi, în scorbere, pretutindeni, se ’ntinde să colore gălbuia uniformă a ierbei ce acopere totulă și pe care a uscat-o sarele. In fundulu nenumărateloră golfulețe, cari taiă că cósta cu totulă neregulată, sunt bălți acoperite de mari arbori americani: dup’acesta perdea, pe marginea văgașelor ce despică strimtele văi, se ’nalță din locăîn locă câte ună arbore speciale ținutului, nauri, ună felu de mare dafină, ală cărui trunchiă albă și nodorosă, întorsă de venturi către uă direcțiune comună, pretutindeni íutristeza privirea. Curgeri de ape puține sau mai de locă: insula e preaugusta, povîrnișiurile pre răpezi și pré puțină padurese. Cândă ploaiele inceteza, e de ajunsă uă oră pentru ca se se usuce torentele, pe care uă oră fusese de ajunsă să le imite. Din depărtare în depărtare, pe unele punctări privilegiate, s’a rădicată câte ună crângă, ca și cum ară fi voindă s’ateste că clima tropicelară nu póte abdica la tóte drepturile sale și presintă ochiului împletirea lianeloră și pinilor săi. Sandalulă, care s’arăta altă-dată, azi abia se găsescă dintr’însulă câte-va rădăcini, uitate de specula englesă. In totale, trecerea e tristă și urîciosa: mereu aceași ierbă, aceași flore sălbatecă, același arbore eternă. Se pare că natura nu are aci de câtă uămura uniformă pentru fiecare din regnurile sale: munții se asemănă toți, lacurile asemenea, plantele, ómenii asemenea. Pene și stagiunile n’aă vre’uă deosebire între densele. Nici vară, nici iarna, nici primăvara, căldură sau plouia, ne’ncetată ele, cândă una cândă alta, și ce călduri, ce ploui! Vă arșiță care arde totă și lasă insula fără apă de băută, ploui cari cadă fără veste, terăscă totulă, restorna totală, transformă scorborele în cataracte și locurile de josă în bălți. Ceva care surprinde: sărăcia de animale a acestui ținută. Cela ce se ocupă de insecte găsesce aci, ce e dreptură, tote varietățile cunoscute de locuste și de musculițe, déra cela ce se ocupă de paseri își termină curăndă lista de păsărelele ce se potă zări. Și, câtă despre cela ce se ocupă de animale, nu întâlnescc alte mamifere de câtă șiorecii, de origine europenă, adușî de Darele lui Cook. Acesta lipsă totală de venata e de bună-sema unică ’11 lume. Urmn faptă și mai însemnată âncâ : nu numai că Calendonia n’are animale cari se’i fiă proprii, déru nu le póte nici aclimata. Berbecuță și boală peru, și ’n zadară s’a ’ncercată să se ’ntroducă iepurele-de-casa , acestă soră de iepure, care trăieșee pretutindeni, aci nu se prăsesce. Fără animale, nu e gunoiă; fără gunoiă, nu e pămentă bună. D’acea-a pate țâriele sunt puțină apte pen-