Romanulu, aprilie 1874 (Anul 18)

1874-04-20

ANULU ALU OPTU-SPRE­ fIECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adre­­sézii la administrațiunea spariului. ANUNȚURI. în pag­a IV, spațiului 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia, petit 6 lei. A se adresa LA PARIS : la d-nii Crain et Micoud, 9 rue Drouot, LA VIENA: la, d-niî Hausenste. și Vogler u i Wallfischgasse.10. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voru fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. De la sântulu George, 23 A­­priliu cuvinte, Redacțiunea și Administrațiunea „Românului“ se mută în „strada Domnei“ No. 14, casa Emanoilu Băleanu, în apropiare de direcțiunea poște­­lorui și telegrafeloru. SERVI­CIUL­U TELEGR­AFICU alu «ROMANULUI.» Constantinopole, 30 Aprilie. — Principele Milan alu Serbiei a sosită aci și ’udată o dată visită Sultanului în palatului seu și a­­poi Sublimei Porți, (curții imperiale), unde a fost­ primită de toți miniștrii cu multă distincțiune. (Servițiulu privată alu Monitorului oficiale) Constantinopole, 29 Aprilie. — Cornițele Ludolf a­u amânată ieri scrisórea sea de re­­chiămare Sultanului, care apoi a primită în audiență solemnă pe­ cornițele Zichy, pentru primirea scrisorilor­ sale de acredi­tare. Adresându-se către Zichy cu cuvinte forte bine-voitore, Sultanulă a accentuată simțimintele sale simpatice pentru impera­­torele și bunele relațiuni dintre Turcia și Austro-Ungaria; eră a esprimată satisfac­­țiunea sea despre numirea unui ambasa­­dore, și mai alesă despre alegerea făcută în persona lui Zichy pentru acestă func­­țiune. Madrid­, 29 Aprilie. — Ostilitățile în con­tra carliștiloră au reî ncepută ieri. BUCURESCI, *1 FLORARU. Se spune ’n publica că, în sesiunea estraordinară a Cam­erelor­, convo­cate pentru 25 Aprilie, guvernul­ va presinta unu proiectă de lege pentru instituirea unei decorațiuni, cu mai multe clase și cu pensiuni. Suntemu dispuși a da cre<Jémentu acestei soiii, și écé din ce causă. Scopul a de căpetenia și fără șiovăire urmărită de guvernul­ actuale a fostă și este d’a combate, necontenită și ’n tóte modurile, simțimintele cele no­bile ale capului Statului. In 1866, Domnulă Româniloră­­ zicea: „Vă felicită că n’aveți decorațiuni, căci lipsa loră este ună mijjlocă mai puțină de corupțiune.“ Amintindu-ne aceste nobile simți­­minte, este logică se crede că că con­­siliarii tronului au stăruită și stăru­­iescă se ne ’nț­estreze și cu decora­țiuni. Neue­ ireie-Fresse ne spune, între alte planuri ale miniștrilor­ nostrii, și pe cele urmatore: „Este scrută că ministrulă de es­­terne, d. Boerescu, umblă se scuture cu totul­ atârnarea de Porta suzerană și are de cugetă a proclama peste cu­­rendü — e vorba de luna lui Masă — independința României și eventuale rădicarea iei la regată. Se scie că d. Mavrogheni caută se efectueze conso­lidarea datorielor­ Statului prin rente perpetue, și totă asta se scie că d. Flo­­rescu doresce se ’mulțescă și se ’ntă­­rescă oștirea, spre a fi gata pentru ori­ce întâmplări, adică spre a pute procede chiară ofensivă la ună mo­menta decisivă. „Nu mai este nici ună secretă cum că ministrul­ de interne lucrază pentru concentrarea puterii în manele guvernului, spre a pune la loc­ pe a­­gitatori Acesta din urmă scrie dă mare tă­­rie celora­l­alte. Se proclamă mai ântâiă indepen­dința de către un­ ministru. Ală douilea ministru ruineză finan­­ciere, ca s’o putá consolida. Ală treilea ministru vine apoi în urma celor­ douî și ’ncepe se mani­feste dorinți d’a ’mulți și ’ntări ai­ Redactiunea și Administrațiin­­ea, Strada Academiei, Ho. 26. mata, spre a apăra mai în urma cea-a ce deja aă săvârșită cei douî colegi ai sei. Și ’n fine intervine agerul ă și ’n veci nedormitulă ministru de interne, spre a „regularisi“, spre a pune la locă pe agitatorii români! Așia dorit ^iarulă vienesă scie ș’a­­firmă c’acea independință va fi așia în­câtă se mulțămască pe Germano- Ungari și s’agiteze pe Români!!! Frumosa independință, și bine laudă presa austro-ungară pe patrioții con­­siliari ai principelui Carol! Protestămă din nou, — și vomă protesta chiară de vomă dobândi asi­­gurarea că­­ vomă fi și vomă rémâne singuri,— contra șioselei din fac­a pa­latului. Protestămă contra menținerii iei în starea in care se află: tină, borte, gropi, apă, necurățeniă, écé imaginea ce pune societatea supt ochii Dom­nului ș’ai Dómnei Româniloră. Protestămă contra sistemei d’a pune pe trotoare nisipă și petriștă. Nu ch­emă că n’am cuvântă do. mem­brii ai Comunei d’a rîde și d’a neso­coti pe toți cetățianii.­­Jicemu énsé că pré este suparátóre acésta batjo­cură. A ne lua pené și ’ngustură tro­­toază ce avemă, a ne espune pe toți, bărbați și femei, d’a ne ’mpedeca séu d’a escalada petrele ,și moșordiele de nisipă, este,repetimă, uă derîdere fórte suparátóre. Adaugemă că toți prăvăliașii du dreptură și chiară datoria se respingă acele necurățenii de pe trotuare. Se nu ’mpingă déru derîderea doi mem­brii ai Comunei, pân’a sili pe ómeni se curețe enșii necurățeniele dur­ue­­loră. Se respecte, flă măcară aci, cu­rățenia, buna-cuviință și dreptură ómeniloru. SÂMBĂTĂ, 20 APRILE 1874 LUMINEZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unul anii 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă ,ună 5 lei. In Districte: un ană 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă, lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-n­î Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d. B. G. Popovicî, Fleich­­markt, 15. In articululă precedinte, va^arămă că singura imputare ce se aduce con­siliului comunale din 1866 de că­tre comisiunea parlamentară este că membrii Comunei n’au voită sa se mai serve de suma de 918,297 lei vechi, de cari mai puteau dis­pune din împrumutură de 2,061,500 lei vechi, pentru acoperirea deficitu­lui ce moșteniseră ș’a chiăltuioleloră strictă necesare pe anul­ 1866, ci a­ avută recursă, pentru încasarea unei sume egale, la emitere de bonuri asu­pra împrumutului de 5 milione din 1864. Se vedemă acum ce constată comi­siunea pentru anii 1867 și 1868. „Anul­ 1867 sosesce, orice rapor­­tulă, cu aceași lipsă de venituri, pe care primăria o acopere cu același es­­pectitate de împrumuturi provisorii.“ Ece aceași imputare făcută consiliu­lui din 1866, repetită și consiliului din 1867 : ecilibrarea bugetului cu îm­prumuturi. Asia este. Bugetul­ pe 1867 cu­prinde și elă între venituri ună îm­prumută de 1.735.000 lei vechi. Pen­tru ca aceia casé, cari s’aă servită de acestă sistemă vițicisă în ecilibrarea bugetelor­, se fiă pe dreptă trimiși înaintea justiției și justă condamnați pentr’uă asemenea neregularitate, este bine se lămurimă până la ce punctă dânșii potă fi culpabili d’acestă faptă. Spre a pute lămuri acestă punctă, trebuie se nu uitămă că consiliulă din 1866 n’a putută obține de la ministe­­riă ună bugetă definitivă de­câtă la 30 Septembre, și chiară atunci ecili­­brată c’ună împrumută, din cauză că ministerială n’a voită se’să aprobe la timpă cu nouele resurse propuse de comună și ’ncuviințate de ministeriă înainte d’a se promulga Constituțiunea, care cerea ca d’aci ’nainte ori­ ce cre­ări de venituri trebuie se treca și prin corpurile legiuitore. Aceste venituri create din nou au fostă trimise camerei, și consiliul­ comunale din 1867 , întocmindă bu­getul­ acestui ană, a­comptată pentru acoperirea chieltuielelor, pe suma ce ele aveaă se producă. Este dovedită doznt că consiliul­ din 1867, ca și celă din 1866, n’a avută nici-uă­dată intențiunea d’a ecilibra bugetul­ „cu espectitate de ’mprumu­­turi provisorii“, cum o fice comisiunea parlamentară, avemă uă nouă dovada în urmatórele linii din raportul­ cu care de­primare ínaintéza ministeriu­­lui spre aprobare bugetară pe 1867 : „Mai ’nainte d’a termina, suntă în­­datoratü, d-le ministre, a vé supune la cunoscință că realisarea ’mbuneta­­țirilor, indicate mai susu, consiliulă o subordonă aprobării nouelor­ tase ce sunt­ supuse sancțiunii corpurilor­ legiuitore. Decă aceste rase nu se voră aproba, municipalitatea va fi nevoită a’și cumpăni ohieltuielele după veni­turile ce are acum, și atunci nu numai fisele îmbunătățiri nu se vorü pute face în Comună, déja chiară din ser­­vițiele actuali vom­ rămâne în sufe­rință, și multe din chiăltuielele obli­gatorii după lege ori nu le vomă pu­te plăti nici­de­cum, sau le vomă plăti pe câtă miijlacele ne voră ierta. „Consiliul c a judecată de trebuință a me ’nsărcina se va puiă în vedere acesta, domnule ministre, ca ’n casuță cândă veniturile Comunei ară româ­­ne^In cifra d’acum, se sciți mai din­ainte cum aă a se regula­­ chiăltuielele Comunei și se j­ustificați și d-vóstre lipsele ce voru române în servițiele munici­pali și ’n plata chiăltuielelor, obliga­torii și pe carii îi va fi imposibile a le împlini, căci nu mai voiesce a recurge la împrumuturi, pe cari n'amü sei cum se le achite. “ Ce se ’ntâmplă casé? Camera ad­mite nouele venituri, era reacționa­­rulă jenată disolvată în 1867 le res­pinge, și Comuna rămâne ast­­felă pe anul­ 1867 cu ună bugetă de chiăltu­­ieli strictă necesare în sumă de lei vechi 6,738,367, și de venituri reale numai în sumă de 4,003,717. Pusă în acesta critică posițiune, con­siliul­ comunale de la 1867 decide [se se marginescá în aceste venituri, tă­­indă uă parte din chiăltuielele servi­­țiului de serginți. Ministrulă éare preferă a autoriza pe Comună se facă m­ă noă împru­mută pentru ecilibrarea bugetului, de câtă se primescu desființarea unei părți a servițiului de serginți. Intrebămă acum, cine e de vină daca și pentru acoperirea ch­iăltuiele­­lor­ din bugetul ă pe 1867 s’a re­cursă la ună împrumută? Consiliulă comunale, séu acei membrii ai majo­­rității senatului, carină refusată apro­barea noueloră venituri propuse de Comună? Dérà mai ilice comisiunia parlamentară, în anulă 1867 „a re­­sultată ună escedinte bugetară de 556.622 lei, 27 p., care nu s’ară fi pu­tută realisa fără ’ncasarea celor­ 1,735,000 lei, împrumutați de la casa de depuneri, și déca din creditură acor­dată pentru plata de procente la ve­cinele împrumuturi nu s’ară­t d­etur­­natü l­­uă parte pentru alte chiăltu­­ieli bugetare, suplinindu-se a­ici lipsă prin încărcarea procentelorü dotorite la capitalulă bonurilor, emise în lo­­culă vechielor ir bonuri ajunse la sca­­dință“. Cu alte cuvinte comisiunea con­stată că bugetul pe 1867 a lăsată un d escedinte de 556.622 lei, 27 parale, dérü tată dânsa îlă desființază apoi cu totulă,­­Jicândă că elă nu s’ară fi pu­tută realisa fără ’ncasarea împrumu­tului și déca din creditulă de 844,980, acordată pentru plata de procente la vechiele împrumuturi, nu s’ară fi între­buințată să parte în alte chiăltuieli bugetare. In adevérü, acestă escedinte póte se nu fiă exacua, dérü acesta nu din ca­usa încasării împrumutului de la casa de depuneri, care figura ca resursă în bugetură pe 1867, ci numai din causa câtoră­va virimente de fonduri, chiăl­­tuindu-se o­ parte din creditulă des­tinată la plata procentelor, ale ve­­chielor­ împrumuturi pentru alte chiăltuieli bugetare. De vomă tind séma énsé de cea-a co ooostatA totă comisiunea, că bonurile ajunse la scadință și retrase s’aă urcată la suma de 1 1,607,903 lei vechi, în locă de 11,971,849 lei v., vedemă că dife­­rința ’ntre aceste sume nu este de­câtă de 363,946 lei, și prin urmare scăpându-se acesta cifră din esce­­dintele de 556,622 lei, totuși ro­mâne uă sumă de 192,676 lei vechi, care nu se pote contesta că nu este ună escedinte reale. Dera ori­care ară fi adevératulü escedinte ală anului 1867, sau chiară deca­lară esiste de rocă, comisiunea parlamentară n’a putută se constate asupra administrațiunii financiare a Comunei pe acestă ană, de câtă iarăși numai sistema vițiosă d’a se ecilibra bugetulă cu împrumută, era nici­de­­cum abuzuri sau rele intențiuni d’a se răsipi banii contribuabililoră. Cu tote acestea, de­și vé<Jurama căușele cari siliră Comuna din 1867 se recurgă ierti la împrumută pentru ecilibrarea bugetului, noi nu vomă protege nici­ vă­ dată pe amicii noștri­ politici, susținândă d’a nu se da jude­cății, daca ei suntă culpabili pentru acestă faptă. In cee­a ce privesce consiliul­ co­munale din anul­ 1868, comisiunea constată mai ântâiă că anul­ 1868 „începe cu ună numerar­ă în casă de lei noui 292,270, bani 87 (seu lei vechi: 789,131, p. 14).“ Ea arăta apoi că veniturile bugetare erau evaluate la suma de 3,308,085 lei, 91 bani, era chiăltuielele fișate la cifra de 3,306,091, ban­ 1, plus nesce credite suplimentare, în sumă de 519,356, bani 6. In creditele chiăluieleloru bugetare,­­Jice comisiunea, se coprindea și suma 1) Credema e’acésta espresiune este zisă din erore: comisiunea a voită se Șică virimentű­de 364,364 lei, bani 16, procente da­torite vechielor­ împrumuturi, „din cari case nu se vedu întrebuințați la destinațiune de câtă numai 207,791 lei, bani 7, eră restulă în alte tre­buințe, încasările bugetare, totă după con­statările comisiunii, au fostă în sumă de 2,620,863 lei, bani 29, era chiăl­tuielele făcute, „din cauza multor­ cre­dite suplimentare“, s’a­ urcată la suma de 3,032,128, bani 36, „de unde a resultată m­ă­ncă deficită bugetară de lei 411,365, bani 67, care s’a a­­coperită în parte cu același especti­inte de sporire a capitalelor datoritü, atâtă prin capitalisarea procentelor, la bonurile emise din nou în locul ă celoră ajunse la scadințe, câtă și prin sume noul de bani primiți în comp­­tută împrumuturilor­ vechi, la pres­chimbarea­­ fiselor) bonuri“. Avemă totă dreptulă se credemă că constatarea comisiunii parlamen­tare este exactă în cee­a ce privesce deficitulă acestui ană. Avemă­nuse în favorea consiliului de la 1868 uă constatare­a unei alte comisiuni, compusă din membrii con­siliului comunale alesă la 1869, și presidată de d. Menelas Ghermani, care arăta că bugetul­ anului 1867 nu numai că n’a produsă vr’ună de­ficită, derit­ancă c’a lăsată ună esce­­d'ivite de 104,217 lei noui. Admițândă énsé că deficitul ă con­statată Go oomuluiioa poGomantai-il este exac­a, și că elă s’a acoperită în parte cu același espectiinte de sporire a capitalelor datorita, totuși rămâne bine dovedită, totă după constatările comisiunii, că supt acestă consiliă s­­ă retrasă din circulațiune bonuri ajunse la scadințe în sumă de 4,440,697, bani 32, și nu au rămasa în circulați­une de câtă 2,168,373, bani 16, din împrumutură de 5 milione din 1864, 617,859,bani 99, din împrumutură de 2,041,500 din 1866, 19,629, bani 63, dintr’ună actă vechiă din 1864 și plus 642,592, bani 59, pentru dato­ria contractată în 1867 către casa de depuneri și consemnațiuni. „Astă­felă, — <zice comisiunea, — anulă 1868 se termină c’un datoriu flotanto de 3,448,454, bani 37,“ dérit fără se explice că ea nu este creată de administrațiunea consilielor­ co­munale pe 1866, 1867 și 1868, cari n’aă făcută de câtă se scadă acesta datoriu, provenită din desordinea moștenită la 1866 de la președintele consiliu. Déca éase comisiunea parlamentară, în fac­a constatărilor­ făcute asupra administrațiunii acestoră trei ani, crede că tote desordinile și răm­pele de bani publici, în cari se află astăzi Comuna capitalei Bucuresci, provină de la consiliere cari au administrat-o de la 1866, 9 Martie și până la 1869, 20 Maj­, este dreptă și legale se se dea în judecată toți membrii cari au făcută parte din ele. Ori­cari ară fi capetele de acusați­­une ce s’arü pute formula contra a­­cestora­ameni, elementele de apărare sunt­ atâtă de nenumărate, în­câtă judecata loră n’ară face de câtă se contribuie și mai multă pentru ca a­­devărul­ și dreptatea se triumfe. Căci, în adevérü, ce triumfă mai mare póte se stă pentru nesce foști

Next