Romanulu, august 1874 (Anul 18)

1874-08-04

I ANULU ALU OPTU-SPRE­ RECELE VOIESCE ȘI VEI PU'J^ A ‘ D.i-ce cereri !»entru România * se adre­­­­seză la adm­inistrațianea «­iariula. .. • ANUNȚURI: « la pag­a IV, «pațiunn 30 litere petit»40.b.m­l. In pagina III, linia petit 6 lei.» ce adresa LA PARIS : la d. Drain 9 rue Drouot. LA VTENA: la d-nil Haasenstein ți Voglei Wallfischgasse 10. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi fi re­fosa­te.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BAM ESEMBLAI­ULU. Redacțiunea și Admin­istrațiunea Strada Donneí A­o. 14 Edițiunea de sera­ln Capitale: una auți 48 lei; șase luni ‘24 lei; t­rei luni 12 lei; uă :uuă, 5 lei, la Districte: un anu 58 lei;­­cee luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lauft ti le­i; francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS: la ci. Damia-Eal­­grain, Rue de l’ancieime comedie 5, și la d. Órain 9, rue Drouot. LA YIENA la d. B. G. PopovicI, Fleicii­­markt, 15. 1MUUESCÍ, i5 AUGIISTU. Ni se trim­ite un p articula asupra modului în care este din nou tratată, Romania de către presa evreiasca din Austria. Publicându’in mai la vale, și làsânda pe ori­cine se judece deca ținta acestoră nedemne atacuri este alta de­câtă de-a ne opri de la ori­ce încer­care de-a ne apăra interesele econo­mice și naționale, se relevă cu uâ sim­plă cifră, pe care o publică­­ Jiarul) Neue­ freie-Fresse din Vien­a. Acesta­i jiaru, ln numărulü söu de la 8 Augusto, după ce emite indoaielá despre suspendarea art. I din legea licențelor ei, — care în faptă nici că s’a aplicată,— apoi afirmă că: „Nu mai puțină de 15,000 de fa­milie evreiesci au rămașii muritore de fume din causa acestei legi.“ Acesta cifră este singură cea mai teribile desvăluire a cangrenei care râde viața materiale și morale a ne­­norociților­ Români de peste Milcovă. Una­­ fiară evreiescă mărturesce elă­­ însuși că 15,000 de familia evreiesci, adică, ținendu sem­a de mărimea fa­miliei evreiesci, 70,000 de suflete trăiescă și se înavuțescă numai din singura speculă ce facă cu băuturi spirtose asupra unei poporațiuni de cele multă 900.000 de Români al poporațiunii rurale. 15.000 de familie evreiesci numai de cârciumari, după însăși mărturirea foteî evreiescă, trăiescă in stare de pa­rasite pe spinarea unei nefericite po­­porațiuni române, care muncesce spre a le susțină și înavuți, spre a le in­­grășa din produsul­ muncei lorü, în schimbul­ unoră băuturi infecte și cinară înveninate cu vitriolă. 200.000 de familii românesc!,— că 1 cele multă atâte suntă peste Milcovă­ț , poporațiunea rurale,—cad­ă din <­i ; in ș­i in cea mai mare raiseriă, sunt felurite esploatări, din cari cea mai grozavă este cangrena celoră 15,000 familie de cârciumari, recunoscute de cnsăși Neue­ freie-Pres­se. De­uă parte vedetiin poporațiunea românesca de 200000 familia coprin­­s fendă singurii muncitori, singurii producători ai țerei; de altâ parte dă poporațiune evreiescá, din care nu­mai cârciumarii coprinde 15,000 de familie. Poporațiunea românescă mun­cesce și da speculanților­ evrei pro­­dusul­ muncii iei. Poporațiunea de cârciumari nu produce nimică, și dă în schimbul­ producerii românesc!, care o face se prospere, uesce spirtóse uci­­íjétóre, ce abrutescu poporațiunea ro­­mânéscá ș’o aservescu asta-Mü și mai multă poporațiunii evreiesci. E ce tabloulă, care resultă din cn­­săși cifra publicată de Neue­ frete­­presse. In facia lui, în facia calamității ce bântuie poporațiunea románésca, — precum este bântuită și nimicită po­­porațiunea indiană din America de rachiulă nesățioșitoru cotropitori, — care este o mulă echitabilă, cu simți­­minte umane, din ori­ce­­ naționalitate ară fi, ce nu ne-ar­ recunosce dreptul și datoria de-a lua mesurele cele mai grabnice . Eusé art. 8 din legea licențelora nu se aplică séu se elude, ci 15,000 fam­i­lie de cârciumari, urmază specula­torii ucid­etóre. Cu acésta ocasiun­e, salutamii din nou pe deputații de peste Milcovă, cari au votatu legea licențeloră. Nu s’a putută uita, căci asta­felu de orori nu se uită, cruzimele co­mise supt auspiciele prefectului de Teleormană, omorurile, torturele la cari fuseră supuși cetățianii din Ale­­sandria, pentru că voiseră a -și alege oro nu a li-se numi uuă consiliă co­munală. Se scie că in urma acelora infa­mii, toti torturații și sutemnițații au fost­ aduși și naintea justiției, con­formă principielor­ de ordine și mo­ralitate astăzii domnitóre. Eusc justiția a fostă justiția, și de două ori a snferată, în acestă cesti­­une, infamia administrațiunii. La 3 August­, curtea de apelă din Bucuresci— secțiunea vacanțelor­ — supt președința d-lui Filitis, asistată de d-uil membrii Apostolii Manescu și Câmpineau, a fostă chrămată a se pronuneia asupra apelului făcută de procurorele tribunalului de Teleor­man« contra sentinții ace­stui tribu­nale, care achita pe cei șapte preve­niți de rebeliune. Însuși procurorulD de pe lângă curtea de apelă, d. Călinescu, susți­nând­ă acusarea, n’a putută se nu re­­cunoscă că in alegerile de la Alesan­­dria nici uă agresiune nu s’a rădicată din partea alegătorilor­, și că pro­vocarea și tulburarea s’a făcută de partizanii com­isiunii interimare, cu alte cuvinte de etică și administrațiu­­ne; că polițai­ulă orașiului și-a per­misă a chlăma pe unii alegétorii, pe carti, în furia lovitureloră ce’i dedea, l’a apucată cu dinții de urechi; că acésta a revoltată mulțimea presinte, care a bătută atunci și ultragiată autoritățile orașiului, că din proce­­sulă-verbale închiriată de prefectă se constată acesta ultimă faptă și că, prin urmare, cere reformarea sentin­ței tribunalului Teleormană. Apărătorul­ prevențiiloră, d. G. Pe­­trescu, a susținută cu târiă sentința, demonstrând că nici uă altă autoritate nu era mai în posițiune de-a cunosce adevérulu de cată tribunalulă Tele­ormană, in circumscripțiunea căruia acele scene s’au petrecută. A demon­strată că prescriptură-verbale închir­­iata de prefectă și comandantulă gar­­nisonei nu se pute lua ca basă a a­­cusațiunii, pe câtă tim­pă acești func­ționar sunt­ ei înșiși culpabili de presiune și violențe; că nici ună mar­­tură n’a arătată că preveniții sunt­ pasibili de delictură ce li­ se impută; că in fine, daca cine­va merită să fiă pe banca de acusațiune, nu suntă a­­cești cetățiani, ci însuși prefectură, care a comisă escesă de putere, ș’a ’p­­trebuințață arma contra cetățeni­­loru d-sarmați, veniți a’și esercita dreptuli. Curtea, fără chiară a intra în sala de deliberațiune, a pronunețat­ con­firmarea sentinței tribunalului, bândă ordină imediată pentru punerea în libertate a celor­ cari fuseseră atâta tim­pă deținuți cu cea mai revoltătare nedreptate. Intrebămă acum pe domnii miniș­trii, jurați ignoranți—cum­­ jură omo­rul ordine!—au achitată de două ori pe cei tîrzii de față­ de­legile adminis­tra­țiunii naintea justiției? Jurați au fostă magistrații de la Teleorman, ju­­rați au fostă­pușiși magistrații curții de apelă? Jurații achită pe turburătorii ordi­nei publice, strigarăți atâta tim­pă, spre a putea se isciți în instituțiunea juriului. Ei bine, cco că și magistra­ții tribunalelor­­ și em­țiloră îi achită, și prin acésta achitare condamnă mo­ral minte pe moto­ulă, pe provocato­rule, pe făptuitorelfi desordineloră și violențeloră, care est însăși adminis­­trațiunea. Cândă achitaă jurații, strigați la observațiunile nóstre că, din faptulă că m­ă jur­ă, ce n’aia îndestulă con­­soiința datoriei lui, achită pe câți­ va turburători, nu resultă ua sentință morală contra administrațiunii, care a dusă pe banca acusațiloră pe acei turburători. Ei bine, ce mai rirecți acum, cândă achitarea se rosti de magistrații, nu­miți de însuși guvernă, și încă de magistrați recunoscuți ca adevărați omeni de ordine? Ore nici acum sentința de achitare nu este uă condamnare morale din cele mai teribile f­apte sară adminis­­trațiunii act­uale ? Ore nici acum, nu­mește probată că nu jurații erau de vină, ci adminis­tra­ți­un­ea, care, după ce comite cele mai oribile escese, apoi mai aruncă și luni întregi in temnițe pe victimele fără­ de regii iei, și la urmă le supune verdictului justiției ? A vă fi tim­pă se se gândescá regi­­mulă la însemnătatea acestora fapte, se si uite cu cugetă mai românescă a calea ce urmezi și se va éfla că pre­­gătesce răpede cea mai puternică cru­­ciadă a tutorii omenilor și de bine în contra Iul. ț­­arul. Telegrafului începe iu mo­dula următorii revista sea politică de la 1 Augustă : «Români! Acum șepte ani ați arătatu Europei ce­ pate patriotismul­ și virtutea cetă­­țienescă. Din nenorocire v’ați încelat­ în ale­gerea Domnului chiamații in capul­ națiunii. Anarh­ia și corupțiunea, călcarea legilor­, desconsiderarea țerei în întru și ’n afară, răsipirea averii naționale, erau principiele ce conduceau acesta guvernă vinovații.» Apoi mai la vale adauge : «Intrebămă pe d-ni. Lascară Catargi și Mavrogheni, fostă-aă adevărate acusațiunile din acesta proclamațiune de la 11 Febru­­arie ? Și dée’au fostă adevărate , ce i-a fă­cuții se intre ’n ministerÜ cu omeni vinovațî ? — Nu este adevărată? Atunci pentru ce aă mințită națiunea ?» Dup’acesta trece la câte­va cuvinte de comparare între regimulâ restur­­natü la 11 Februarie și cela ce dom­­nesce astăzi, și termină cu denund­area unui nou faptă ală probului ministru de interne. Totuși întrebările de mai susü le lasă nedeslegate. Se căutămă noi deș­ti­gar­ea. o D. Lascară Catargi nu pute­m zice că n’au fostă adevărate acusările din proclamațiunile de la 11 Februarie, căci ele sunt­ supt semnate de eusușî d-sea. Nu póte (fice că n’a intrată in mi­­nisteriă cu óineni vinovați, căci fap­­tul­ este că se afla în ministeriă cu chiară acei ómeni pe cari totă d-sea i-a calificată de vinovați. Pete­rose susține, spre apărarea d-sele, că'n’a „mințiții nici-vă­ dată na­țiunea,“ cum­­ fice Telegraf dă, ci că din contra s’a desmințită pe d sea ca­­suși, ș’a des­mințită trecutulă, ș’a des­­mințită reputațiunea de probitate și asta­felu, făcându-se uă apă cu ómenii vinovați, a putută stabili împreună cu de­ușii ună „guvernă vinovată“, ale cărui principii sunt ă, după cum­­ Jise însuși d-sea, „anarh­ia și corupțiunea, „călcarea legilor“, desconsiderarea ță­­­rei în intru și in afară,­răsipirea ave­­­rii naționale“. Probă că d. La scară Catargi nu s’a desmințită de câtă pe d-sea însuși și s’a pusă pene într’atâtă la nive­­lulü­amenilor­ vinovațî, în­câtă d-sea le dă acum exemplulă, este chiară ur­­mătorulă faptă pe care să raportă Telegraf du : «D. Lascară Catargi introduce uă nouă sistemă de abusă, care cade și asupra dis­­trictelor, în cari domnii miniștrii au pro­prietăți. «Trebuie se recunoscema că d-sea, care nua inventată până acum nimică, are me­­ritulu acestei noui invențiuni. Apusă se se construiescă uuă liră telegrafică de la Galați pene la moșia sea Golașei. Pentru chiăltuielele acestei constru­cțiuni,o const­liulă­ generale ală districtului Govurluiă este îndatorată a da cinci mii de franci, eră restulă neapărată se va plăti din bu­­getul­ Statului. Déca gustulă va veni și celoră­l­alți domni miniștrii, ca se-și lege prin telegrafă moșiele cu capitala distric­tului, éeé fie­care districtă obligată, fără nici uă lege votata de camere, a plăti câte cinci mii lei seă și mai multă, după dis­tanță, eră Statulă încărcată în bugetă cu mai multe de mii de lei!» Acesta este, după însuși definiți­­unea d-lui Lascară Catargi, „călca­rea legilorü, răsipirea averii națio­nale“. Și cândă produsă proprietară ală Golâșeiloră, chiară in cele câte­va septemâni câte petrece la țară, re­trasă de la obosiala afacerilor­ pu­blice, dă exemplul­ acestei „călcare de lege și răsipire de avere naționale“, ori­cine înțelege că este pe deplină demnă de-a sta lungă ómeni, pe cari însuși i-a calificată de vinovațî, co­rupți, călcători de lege, risipitori etc. uno­e, a produsă impresiune ’n cercurile politi­ce. D. de Cissey, care avea se plece la Contre­­xeville ș’a ’ntârziată plecarea și ’n dimineța de 9 Augustă mare și alele Mac-Mahon, so­sită din Versailles, a ’ntrunită la Elysea consiliulă de miniștrii. Membrii cabinetulu­i, aă recunoscută în unanimitate că Francia, în acesta ocasiune, trebuie se se coforme conduitei celoră­ l­alte, făr’a lua vr’uă iniți­ati­vă. — la facia ’ntârziării de pen’acum a plecării flotei germane, în facia ordinului Angliei, dată escadrei din Mediterana, a limbăgiului mai moderată ce țină fiarele gemalter s’a otăririi gu­vernului prusiană d’a nu trimite lâ notă guvern­ului francesă. Epoca crede că s’a ’nlarcuratu orî-ce peri­­­­­culă de complicare europenă și că Francia, dândă dreptate reclamărilor­ Spaniei, e­o­­tărîtă sĕ ’nchin ă fruntaria și se refuse cu­­liștiloră ori-ce ajutoră. sasM^.i;jssgpgggBWj^gMgggi După informațiunile primite de Cor­­respondencia din Madrid, guvernul­ francese — spre a proba că:­­ ’și îm­pli­­nesce obligațiunile de neutralitate către Spania — ară fi decisă sĕ facă a se interna la fruntaria de mé^á­­ fi acei carliști cari s’arti espune se tréea 'n acea parte a Pirineiloră și cari ară avé uuă rolă séö un sit­uațiune ’us era­­u atâ­t u bande. Ca și e cunoscută că Indipendința belgicâ în acesta privință e cu totulă în contra guvernului francesc, prin urmare că póte fi bănuită de animosi­­tate atâtă spre a ’și continua acuză­rile ’ncepute, câtă și spre a se sili să ’nfrunte cabinetul­ d-lui de Cissey, totuși faptele ce eiteza ne pară des­tul­ de importante — de voră fi a­­devérate — pentru ca se merite a fi pusa supt ochii publicului. Astă­fel o organulă din Bruxelles spune că era una adevărata scandală pentr­u poporațiunile­ de mesa­ și d’a vede pe totă momentulă cum diferi­ții știi de bande se plimbau­ de la unii capeta péné la altulă alu frun­tariei, după sorții luptei, și renindă unii la Perpignan, alții la Baiona séu la Pau, reședința femeie­ lui Don Car­los, séu ca sé gasésiá repausa, séd ca­sé sea munițiuni, arme, echipamente, bani și instrucțiuni. S­ab­ells, care co­mandă ’n Catalonia și care a fostă condamnată de tribunalele spaniole la opt­ ani de muncă silnică pentru crime de dreptă comună, a putută sta ’a interesul­ sănătății mai multă tim­pă în Pirineii­ Orientali și să’și re­­’ncupa ’n mai multe rânduri viața de jară și pustiire. Tristany, uită altă banditu­na­diniara plătită de re­gale Neapolelui, a putută face ase­menea. Nu mai vorbimă, continue a­­celași ^­iara, nu mai vorbimu despre Lizirraga care, după ce a pusă sé se omora­nesce mecanici francesi de la calea­ ferata de me^a­^i,­a trecută nepedepsită, ci uu numerósa escortă, prin tóte departamentele de me­la­nii, de la Bidasson péué la Perpignan, ea se’și schimbe comanda din Navara c’un posițiune analogă ’n Maestrozgo. Reproducem­ urmatorele din edi­țiunea de dimineța a numărului pre­­dinte: — Principele Milan al­ Serbiei a plecată de la Eaux-Bonnes ș’a sosită în Paris, unde va sta pene la finele lunii, la Septembre va visita pe regele Italiei, ora în Decembre va merge la Berlin, spre a se ’ntâlni cu ’mperatură Wilhelm. —ziațele republicane din Francia anunță că candidatura d-lui Aubert face mari pro­grese în Calvados.— Nesce afișe lipite la Blois anunță publicarea de la 15 Augusst a unui diară de propagandă bonapartistă, întitulată L'Echo du Loire-et-Cher, jour­nal de Vapáés au peuple. — Ratificările con­­vențiunii monetare adiționale, semnată la 31 Ianuarie 1874, intre Francia, Italia, Elveția și Belgia, s’aă schimbată in Paris la ministerul­ de externe.— Le Soir comu­nică că nota adresată represintanților­ di­plomatici ai Germaniei de principele cance­larii în privința recunoscerii guvernului spa­Același ,iara mai aresea că Dorre­­garay, șeful­ armatelor­ carliste care comanda ’n Navara, pare a voi sc­osa din funcțiune. Lăsândă la Estella două­­spre­zece batalioni supt ordinele lui Mendies ca să ție capota generarului Zabala, î­naintată în Alava cu cele­­l­alte trupe. Puțină a lipsită ca, la 2 Augustă, se nu­mea Miranda del Ebro, capulă liniei a trei drumuri ferata și una din masele armatei republicane. Intențiunea sea pare a fi să amenințe succesivii tót cu linia ferata a Ebrului. Vittoria, orașil principale din provin­cia Alava, reaprovisionata și scăpată de marerialele Concha âacă de la miș­carea s­a spre Estella, e asemenea strimtorata d’aprope de bandele rega­liste.

Next