Romanulu, august 1874 (Anul 18)
1874-08-07
ANULU ALU OPTU-BFRES$^'EE VOIESCE SI TEI puti/; c Orî-ce cereri pentru Romania , adre. ,, s472 la administrația Trea fiarmlnt . ANUNȚURI. * “ [n pag a IV, spatiula 30 litere petit 40 biti. In pagina III, linii petit 6 lei. ee adresa LA PARIS : la d. Orain 9 rne Dronot. LA VIENA: la d-nil Haasenstein ș i Vogler Wallfischgasse 10. Scrisori și ori ce tri miteri nefrancate vom fi rafunate.—Articlele nepublicate se vor arde. 90 BANI ESEMPLAIU ILUI ReűaeUimea șl Adminfstrațiunea Strada Dómneí No. 14 ***umafí2ttS*e** ^^^mááiSes}^3BS^:^i& istüsHim» ? -(A) Ht§ Edlțiunea de sérti Ud! OUI 7, 8 AUGUSTU 19U 'IZSSfl'S"**TSSSSS&âSBSSSBBOSSssacsaggsS&fiBte PMTPTEZA-TE SI TEI FI * ABONAMENTE I In Capitale: inflană 48 lei; știe luni 24 lei; trei lnni 12 lei; nsi .rni5 5 lei. In Districte: unană 58 lei; șase lnni 29 lei; trei luni 15 lel; iiü lnn& 6 lei. francia, Italia și Anglia, pe triraistrn fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa Li PABI8: la d. Dar ras-Halárain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Órain 9, me Dronot. LA VIENA la d. B. O PopovicL fieletmarkt, 15. Bicmsci, ,î AlHIUSTU. Cititorii nostril au putută lua cunoștință de subiectulű ce trata ruma în numele de la 2 și 3 curente, nu pututö se vedda că ocupându-ne de grava cestiune a tratateloru de comercie, pendinte între Turcia, România și Austro-Ungaria, înlăturarume ori ce spiritu și espresiune de animositate, ori-ce calificare puțină cuviincid să fiă la adresa guvernului, fiă mai cu semn la aliarelor guvernamentale. Deci rostirămat de câteva ori cuvintele de „absurdă“ și de „ridicolă“, ele nu fuseră îndreptate decât a numai contra necalificabilelor pretențiuni ale Turciei asupra drepturilor nóstre suverane. Gestiunea este de cele mai mare interesă naționale; sperama dorit că ea se póte desbate cu demnitate și liniște în sinulü presei române. Noi are tarama pericolului de a ne lega printr’una tratată de comertjiă, cerută și inspirată de Austro-Ungaria, și deterămâ argumentele pe cari le credurămă trebui tóre în susținerea acestei păreri. Asceptămă dorii ca fiarele ce ar fi fi fostă de opiniune opusă să vie, la rendiile lorii, într’nă discuțiune liniștită, se susție contra nostru avantagjele economice și naționale ce ară retrage România din tratatul propușit de Austro- Ungaria. Dintr’un asemene desbatere, nu numai că ară fi eșurt lumină pentru publica, pentru guvernă și Camere, dérü ea ară fi fosta și uă bună recomandare a țarei către Statulă cu care ama fi avută se trată mii, și ară fi dată chiară guvernului mai multă putere în sprijinirea intere.tiiloră României. In locul acestei desbateri, ne interupi nouă furibundă încăierare din partea primului Organă alfi guvernului. Citescă oricine Primară Bucurescială Pressei, de ieri și spună daca ea discută câtuși de puțină cestiune a tratatelor de comerciu, déca ea opune argumentelorü nóstre argumente contrarie, și déca face altăceva în patru colane de câtă a ne insulta. Calificativele de „pitici, calomniatori, deleați, denaturatori soft falsificatori al lucrurilor și datelor“—pe când ei noi n’am citată nici uă dată— etc. sunt a nobilele espresiuni in cari puternicii noștrii adversari ne gratulezi, sperându a puteasemufie în acestă noroist neputința de-a ne combate pe tne teraritt demnă își seriosii. Nu vomă mina pe eleganții, scriitori guvernamentali; da nici et ne-a părăsită încă speranța de-a»vi atrage întruă discuțiune demnă își seriosa, căci ara fi că crimă, contra naturei ca celă puternică recurgă tocmai la mijl ?lacele reservate celui slabă; ară fi uă monstruositate ca. noi, slabi și neascultațî de nimeni—cum, dice Pressa,— să ne ținemă într’uă desbatere sericisu, pe cândă puternicii și peste tota ascultații noștrii adversari să se mulțăm cacu a ne insulta. Chiard astăzi, fiindu cu câte vorba de „pitici, calomniatori, deleali, denaturatori etc.% șu ne vomă mulțămi numai a cita cuvintele adversarilor ei, alături cu ale nóstre, ca să se vedă cine merită aceste calificări, ci vomă lămuri și mai multă opiniunea nóstre asupra cestiunii tratateloru de comerciă, și a situațiunii ce ea ne face. Regretămă că pe deuă îparte lungimea articlului Pressei, era pe de alta temerea de a face neplăcere cititorilor, ne pună în imposibilitate,de a reproduce în întregulă săli acesta articole. Uă asemenea reproducere, în alăturare cu ceea ce scrise ramă noi, ne ară scuti de ori ce discuțiune. S’arü vede atunci cum agerii scriitori guvernamentali, după ce ne acusă că, „inspirațiile pasiuni pitice, denaturămă lucrurile și calomniama,“ apoi nu potă arăta, în ambele nóstre articole, una singura „lucru denaturată,“ de unde resultă că nu cuvintele nóstre, ci uă asemenea acusare este uă calomnie. S’art vede asemene că, după ce ne trateza de cutezători, de perfidă, de îndrâsneți, schimbători de date,“ apoi nu pote arăta uă singură datâ a schimbată, deorece nici că arab citată vreuna în ambele nóstre articole. In neputință de-a arăta vr’uă dată, acești reali și puternici adversar recurgă la umnătirea stratagema . Ei arătă că noi am fii susținutu, în cele două din urmă articole, că guvernului din Bucureșt este acela care a provocat și desbinarea cu Turcia, „ca cum epistola lui Mithad-pașia și nota lui Rasehid-pașia“ n’ar fi fi acelea cari au provocată desbinarea. Acesta este, după logicii scriitori, uă „perfidă, uă cutezatore, uă îndrasnăță, uă neiertată schimbare a datelor“. Mai ântâi, întru ce note fi vorba aci de „schimbarea perfidă, neiertată a datelor“ '. Ș’apoi are noi despre desbinarea vechiă arab vorbită , sont numai în specal, despre cea relativă la tratatul de comercial? E că propriele nóstre cuvinte, pe cari Pressa își întemeiază acuzarea sea de „falsificatori, perfiiil“ și celelalte : «De bună semnă că Turcia nu s’ar fi fi gândită câtuși de puțină a ne atinge dreptulü celii mai positivit,de a trata direcții cu alte sfaturi decapsulii ce voia se facă cu densulii guvernului din București nu era provocată și îndreptată de Austro-Ungaria contra iei. « Prin urmare, 'nu atâtii pe Turcia s’o acututma ca ne contestă dreptulu celui mai positivil, ci pe guvernu 18 din România, care a făcută dintr'énsula scara de pe care se predomnescă Austro-Ungaria asupra intereselor economice ale Orientului, și mai cu sema România are datoria se apere aceste interese, căci mai ântâiă pe ale sele și le apără.»m Unde póte fi aci „perfida, cutezătórea, neiertata“ schimbare a datelor, unde este „anacronismul de beală ș. c. “? Lăcâuiit cestiunea la judecata ómenilor si onești. Fiindi énse ca este vorba despre provocatorii, apoi se ara tema că provocatorii a fosta și este interesulu austro-ungurescu. Interesulu , austro-ungurescu cere a se împuțina înrîurirea guvernului ' v ■ t’7 turcescul printre naționalitățile din Oriente, în folosil^ înrîuririi sale proprie. Interesulu austro-ungurescă a ce- iruta se se scormonescă , fara nici una folosit pentru noi, cestiunea independinței absolute,—pe care în fapt o și putemü esercita,—ea a cerută chiar și demonstrațiuni belicóse, pentru ca să se înduplice Turcia la celebra capitulare din Bosnia. Interesul austroungurescii a cerută un desbinare între România și Turcia, pentru ca Gestiunea Porțilorde feră sa se pot fi trata și resolve numai între Austro-Ungaria și Turcia, cu escluderea României, directă interesată a-și apăra drepturile și interesele mai cu tragere de animă decâtă făcu Turcia. Interesul austro-ungurescü cere asemenea ca relațiunile dintre Turcia și România se alungă din ce în ce mai încordate, pentru ca Turcia, astafel slăbită prin defecțiunea aliaților săi naturali, se fte nevoită a capitula din nou, suptsemnândă tratatulu de comerciă ce convine Austro-Ungariei. Deci interesulu austro-ungurescü este provocatorulă. Nu face rau prin acesta să aculare Austro-Ungariei, din contra uă laudă. Laudă că scie atâtă de bine se manevreze în favorea intereselor ă iei naționale, Eusé pe câtă de mare este meritul« guvernului austro-unguresc», pe atâtă de mare este blamuță ce se cuvine guvernului din România, fâcându-se agentură supusă ale ordinelor de la Viena și Pesta, guvernul din România lucreză contra celor mai vitale interese ale țării in specială și ale naționalităților din Orient, în genere. Oricine a putută se veda în articulii noștrii de la 2 și 8 curentă, cum ar fb pusă drepturile suverane ale României, mai presusă de orice discuțiune, de ori ce atingere, amblamată aspru nesocotința unorăameni, ifiși politici, cari rădică cestiuni relative la aceste drepturi, pare că anume spre a le supune la contestări, pe atâtă de nedrepte pe câtă și de am intore. Atân fosta, suntem si și vom at fi de părere că, în politică, unele cestiuni, prin delicateța naturelorii, nu suferă se fiă agitate, decâtă atunci când si triumful fi le este asiguratot. Aststfelă își atragă împuținare și discredita. Cestiunea drepturilor nóstre suverane este, după noi, din acesta categoria; ele trebuie se fie privite ca atât si de positive, atât si de necontestabile, încât ft se n’aibă de cât ft a se arăta spre a fi generalmente recunoscute, prin urmare patriotismul ft. Înțelepciunea și tactula politică ceru a nu se agita, de cât ft atunci când fi împrejurările și mujlacele de acțiune de cari s’arü puté dispune i-ar garanta pe deplinii reeșita. A rădica in alte împrejurări acestă cestiune, ară fi foft unii actfi antipatrioticii, softă criminală nesocotință, căci s’arĕ da numai pensiunea de-a se isbi în nesco drepturi, ce suntă și trebuie se rămâie necontestabile și necontestate. Ei bine, ca apreciare a acestui modă de-a privi nesce cestiuni de uă asemene însemnătate, â că ce ne atribuiescă demnii scriitori oficiali: «Patrioții noștriî adversari pretindă, nici mai multă nici mai puținii, că trebuia «se stămîi la uă parte liniștiți,» adică se nepitulăm«, se înghițimu notele visiniale prin cari ni se contestă drepturile nóstre cele mai sacre, făcemlu-ne trădători; se ne milogim# pe lingă Portă, cerșind# nesce drepturi pe cari le anemii și pe cari ni le contestă; se nu invocămu tratatele, nici să ne adresămii la puterile garante, se se intrăm și în negociărî cu aceste puteri spre a închiria noi tratate de comerciu.» Unde amă trisit noi tóte acestei De ce nu se citezi cuvintele nóstre? Se citimă casé puțină mai la vale: «Iu doue numere consecutive, de la 2 și 3 Augustă, adauge Pressa, adversarii noștril de la Romănaiii se siliră a insinua, prin citarea unei corespondințe a țarului Pressa din Viena, și prin felurite sofisme, cum #că a trata noi directă cu Austro-Ungaria se# cu Rusia ară fi uă aservire a intereselor n nastre economice, și că e mai bine «se «stăm» la o parte liniștiți; se asceptă să se «se resolve certa economică mai ântâiă în«tre Austria și Turcia, și se căutăm», pe «câtă vomă putea, ca se se resolve în faverea Turciei.» Mai ântâiă se rectificăm# uă neesactitate la adevĕrit neiertată. Noi numă tjisii, nici directă nici indirectă, se nu încbrăiămă una tratată comercială cu Musia. Surprindem# aci pe realii noștrii adversari in flagrantă vină de neadeverit. (la desminitiv, afirmăm# din contra, în modulă celă mai formală, că dorimă ună tratată de comerciă cu Rusia, căci din parte ’i n’avem s a ne teme de nici ună pericdă economică. Rusia n’ave nici ună interesă economică la noi, pe când și noi avemă finul ă din cele mai mari la densa. Ea ară oferi urmi debușcă imensă vinuriloră, rachiurilor și sarei nostre, pe cândă debușeurile ce le caută densa nu sunt# prin România, ci pe Marea Negra în Occident , unde le și are deschise. Dea-ue dér# guvernulă actuală smă tratată de comerciă cu Rusia, care se respondi, interesului de-a ne deschide mă debușcă, și recunoscința noistră îi va fi eternă. Cu totală altă felă amă vorbi cu se cândă ară fi vorba de ună tratată politică. Vădată acest# precugetată neadever?t rectificată, se reproducem# în întregul# lor#, ca respunsă la celelalte demne alegațiuni ale adversarilor# nostrii, cuvintele prin cari terminarăm# la curentă. Eră acele cuvinte, cari vor remânea și astăzi condusiunea nostră în acestă gravă eesfciune: „Se otáră la vă parte liniștiți; se asceptă să să se resolve certa economică mai ântâiă între Austria și Turcia, și sé căutăm, pe câtă vomă pute, ca ea să se resolve în favorea Turciei; asta cere interesulu nostru. „In acestă timpu, se ne protegeazăm producerea, prin taxe vamali câtă vomă ; putea, și prin taxe comunali oricâtui vomii voi, căci nimeni nu ne contestă acesta dreptă. Și cându ne vomi convinge că este utilă și trebuinciosu, vomu puté se ne prevalămii și de unu drepții, de 1% care nici uă dată nu vom remunde: “ i '9 . .ț •. * .1 A fi ‘ Reproducem# următorele din edițiunea de dimineța a numărului predinte. — Ultimele sorii sosite din Franda spun că, după Le Soir, directorate închisorii din St. Marguerite s’a compromisă forte multă prin respunsurile’s contradictorie, justiția a pus# mâna pe documente care stabilesc# complicitatea mai multor# persona străine n fnga ex-mare și ale lui Bazaine.— Le Courier de Milan anunță că Baaille a trecut# prin acel# orași# mergând# în Elveția. Se crede că vrea se ’ntâlnescă pe ex-împerătuia Eugenia. Călători sosiți din Spa spuneam că sosise acolo ’n ziua de 13 August#.— Președintele consiliului municipale din Paris, d. Vautrin, a demisionat# în urma unei certe cu prefectul# de Seine.— Mareșialele Mac-Mahon a pornit# ieri, Duminecă, într’uă călătoria de 26 ’n Bretagne.— Francia a recunoscut# cu atât# mai multa guvernul# spaniolei Jice La Presse, cu cât# vrea să contrabalanțeze politica cabinetului din Berlin, pe care o consideră ’ndreptatit mai mult# în contra sea decât# în contra carliștilor#. Spre a se ’nlătura dificultatea creată prin cestiunea d’a se seideca se recunosce Republica sa# dictatura, puterile s’a# mărginit# să recunosc# pe marerialele Serrano ca șef# al# puterii esecutive. — Cu ocasiunea recunoscerii guvernului din Madrid, ambasadorii Belgiei, Olandei, Italiei, Statelor Unite, Germaniei și Englitezei a# felicitat# pe d- Ulloa, ministru de interne, care a scris# uă epistolă ’mpăratului Germaniei, mulțămindu’i pentru inițiativa luată 'n acestă privință.—ltă epistolă particulară a ministrului justiției prei că mareșialii Serrano și Espartero aproba planul# de luptă al# generareei Zabala. Armata lui Mariones a atacat pe carliste—și, după uă bătaia de 3 ore, a silit# cele 18 bataliuri și artileria lui Mendini se părăsise#, Ofceiza, luându-le posițiunile principale. — Un# delegat#, amic# al# lui Cabrera, a pornit# în Londra care ’i ceră ajutor# pentru Don Carlos. Nimeni nu crede'n succesul# acestei misiuni. Un# decret# al# pretendintelui asimileza cu hoții și face responsabili pe judecătorii, notarii și cumpărătorii bunurilor# confiscate carliștilor# prin decretul# mareȘiadel Serrano, pe când# din partele carlistií a# confiscat# averile republicanilor# și satelor# care a# dat# soldați pentru reserv â, le-a# impus# uă amendă de 2500 franci de fiecare om#. Prisonierii cari refnsă aservă supt denșii sunt# împușcați. Soldații lui Sabaus deserteză în mare număr#. — Garibaldi e mai bine, după cât# orion ră uă telegramă de la 12 cuvînte. Pe studii s anunța că instricțiunea procesului intentat al comitatului „Apelului la poporă” s’ar fi fi suspendată, și pe citit iui Bazaine scăpa din închisore. Le Progres din Lyon anunță că primarele unei comune da ună hauchetft și că ’n discursulö soft făcea tipologia imperiului, terminând ft cu strigătul ft do „traiescu ’mpératunl!" Un fi înaltă funcționară administrativă eră presente. După cum asigură Le Soir, guvernulut francese s’a decisă se convoce colegiile electorale, spre îndeplinirea vacanțelor de deputați în Adunare, la 9 Octombre pentru departamentele Maine-et-Loire, Seine-et-Oise, Pasde-Calais, cari vor fi alege câte unii deputații, în 8 Noembre pentru departamentele Drôme, Oise, Nord, Meurthe-et -Moselle, Hautes - Pyrénées, câte unui deputată și Alpes-Mantimes două deputați. Rápedea schimbare a temperaturei facându mai puțin și plăcută șederea la Cauterets , d. Thiers a scurtată durata șederii sple aci, și, după Le Sieche, s’a inter ds la Paris. rr