Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)

1874-09-12

800 la isbire într’ună spațiu de timpă atâta de scurtă, le răpise puterea de-a mai asista la împlinirea și acestoră sfâșietoare datorii. Serviciulü divină fu sevârșită de archiereulă Calist, protopopul judeciului și de numeroși preoți. Terminându-se serviciul ă, d. Colonelă Haralambie, adresându-se către familiei, spuse că orașială Craiova, împărtășindă durerea și doliulă, pe care împreună cu familia îlă porta era întréga, l’a trimisă, împreună cu alți două colegi, se ’să represinte în acésta tristă ocasiune. D. Dimancea din Pitesci <Jise că în durerea cea isbită familia Golescu și țara intrigă, democrația judeciului Argeșă 1 a trimisă cu mai mulți alți delegați, se parte doliulă și se despuie din partea i lacrimele și sdrobirea sea de animă pe mormântul unuia dintre cei mai virtoși, dintre cei mai patrioți, dintre cei mai mari cetățiani, care și-a consacrată viața drepturilor poporului și înălțării României. D. G. Florescu recită uă poestă în onorea cetățianului ce țâra perde. Vomă publica-o la rândulu i ei, în șirulă discursuriloră. •D. Ionă Brătianu fust cuvéntulu, și aretandă că ară fi fostă uă 'micșorare de-a se face politică la imormântarea unui asemenea cetățiană, care consacrându-și viața societății române, onorurile ce i se facă suntămă actă socială, schiță mai ântâiă biografia lui Dinicu Golescu și trecu apoi la biografia fiinlăscă Ștefană Golescu. D. Brătianu nu însemnă decâtă momentele cele mai principale ale vieței acestora mari cetățiani, și năbușită de lacrimi la amintirea fiecărei epoce memorabile, și veende starea de zdrobire în care se afla familia, reduse încă și mai multă trăsăturele acestora frumóse figuri ale istoriei naționale. Nimicitonsă, nici frasele cele mai demne de uă asemene ocasiune, nici cugetările cele mai mărețe, nu putură smulge lacrimile pe cari le sterse amintirea faptelor patriotice ale clasicei familie române. Discursul d-lui Brătianu va fi publicat și la reodulfiscă. Ila ultimă dată corpulă aceluia căruia tóta viața nimeni nu cutezase ai spunea mia parte din cele ce se spuseseră naintea bisericei Golesciloră fu rădicată de mânele amiciloră.’ Mormêntulu din întrulă bisericei îlă primi, alături cu osemintele părințiloră sef. * Fiă ca acea antică bisericuță, fiă ca pământulă udată de lacrămi generose, iub file de adorațiune a măririi morale, se devină, cum $ise d. Ionă Brătianu, mă locă de sântă pelegrini0’ spre rădicarea și întărirea caracterului Româniioră. . Ultimele datorii împlinite, asistenții merseră se presinte omagiele soră bătrâneleăarne, și acelui cămină ală cărui focă sacru încălzise atate suflete. Aci îl ascepta adevărata durere Ștefană dispăru dintre noi, cnse sufletulă see romana: mângâiarea era mare. Bora durerea acestei venerabile matrone, care trăi atâția ani, spre a vede dispstrendo în mormântű pe fiii vieței și ai sufletului iei, ce mângăiare putea ore se aibă! Trecuse mersulă <?ilei, nimeni nu se gândia la trebuințele stomadului. Totuși, la sala de mâncare, cinci mese erau acoperite cu îngrijire și abundența de ună minunată de junji, pezitőrele sărmanei mame, sdrobite gle $ișele supt povara propriei lorü I dureri, femeiele acelei familie, în care ospitalitatea a răma3ü totă atâtă de sântă ca în timpurile antice, se gândiseră , chiară în rătăcirea acestor momente, a ospeta pe cel ce călcaă pragulă soră. Binecuvéntându-le, fiăcare gusta din acésta agape de iubire, cum numai într’ună asemene cămină se póte afla. Vă ideiă trecu prin cugetură tuturoră. Alesandru Golescu. Ce probă de iubire se dămă sufletului său cerescă în acesta a fi de doică ? Bărbații se coborîră după dejună în grădină și cuieseră flori și verduță; toți le aduseră demnelor, cari le prefăcură într’uâ magnifică cunună. Apoi demnele nainte, purtândă cununa, și toți bărbații urmându-le, merseră la mormântul lui Alesandru Golescu, care este în mijloculü marei grădini a casei. (1) Coróna fu pusă pe micuță monumentă de marmoră, ce acopere mormântul. Ună simț infantă religiosă pleca tóte frunțele in jurul locului ce conținea remășițele celui care fu pe paménte cea mai pură espresiune a frumuseței morale. Amintirea perderii lui apesa durerosa tóte pepturile, ce respiraă prin suspine. In tăcerea solemnă, cândă flăcare, cu ochii spre pomânte, repeția în sufletă cuvinte de regrete și de iubire, d. D. Brătianu, tremaurândă luptă restrîngerile unei adânci emoțiuni, roșii, încetă și înecată de lacrimi, câteva cuvinte de omagiu și de iubire, cari deschiseră tóte sufletele, și se înălțară împreună cu prosumul ă loră, în purele regiuni unde planeză sufletele mari și generose. Intr’uă abatere estremă, toți se retraseră încetă spre casă, ziua era sfîrșită. Animele erau durerose, derü totuși pline și liniștite, căci că frumósa datoriă era împlinită. Reproducem următórele din edițiunea de dimineța a numărului priședinte: piarulie Nord, care este organit aic politicei Rusiei, pune ínndouiala esistenți scrisorii Tranuluĭ către Don Carlos. Deci cnse va fi esistând și, adauge fora moscovită ea nu semnifică că împeratulă Rusiei protege causa carlistă. Santander, 18 Septembre. — Poporațiunea din orașiul Bilbao a dată oficialiloră celoră două vase germane țină banchetă la care a invitată și pe oficialii canoniarei englese Fly. Madrid, 17 Septembre. — Gacetta nunotă că carlistii au fostă bătuți apropi de Cabrillas (în provincia Valadolid) indică părăsită 200 rauițî și au fugită in munți. Bayona, 17 Septembre. —Mișcările trupelor spre Estella facă se se credă ca ue mare bătaia este aprope de a se începe in acea parte. Carlistin anundă că, daca voră câștiga acesta luptă, vor porni spre Madrid. ZiarulS Iberian zice că Sabatis ară fi ordonată împușcarea unei femei a unui liberală, mamă a trei copii și însărcinată. Norda-Orleans, 18 Septembre. — Negerciările dintre Mac Henry și Kellogg, represintanții celoră doue partite cari și-ai disputată puterea în acesta orașiu (și despre cari servițiulă nostru telegrafică ne- auunciatu mai deună-^iuă apropiată înțelegere)aă ajunsă la ună compromisă, prin care liga Albiloră a recunoscută pe Kellogg ca guvernatore, susținută și de guvernulă din Washington. Afacerile au începută a ’șî relui cursulă regulată și perceptorele federale a anundiată că personele și proprietățile au fostă și suntu respectate. Trupele trimise spre Nouru-Orleans sunt in numeră numai de 2,500 omeni. Versailles, 17 Septembre. — Intre membrii comisiunii permanente a camerei a fostă să vină desbatere în privința regimelui presei. D. Tirard, radicale, amintesce tóte mesujele de rigura luate contra foiclor, liberala și in sistemul cu osebire asupra comunicatului dată farului Debats. Ministrul de interne declară că guvernul n’a avută altă scapă decâtă se respune adeverulă ultragiată. (1) Uă neînțelegere ivită, la mortea lui Alesandru Golescu, asupra posibilității de a se înmomânta în biserica, în uma nouelor legi, a făcuții se se înmormânteze în gradina, pe care el o cultiva cu multa iubire. Osamintele sale vor fi înse depuse alături cu ale familiei. WsMmurwatt-wMrittjF’vmr.mrmamm ROMANULD, 12 SEPTEMBRE, 1874 Desbinarea între bonapartiști, despre care amă mai vorbită, cresce din ce în ce și s’a transformată chiară în luptă crâncenă prin ^iare. Astăfelă principele Carol Napoleon Bonaparte și-a pusă cadidatura pentru consiliul generale din Corsica în cantonul Ajaccio, în contra principelui Jérôme Napoleon, prin urmatorea epistolă adresată d-lui Pietri: «Palma, 19 Augustă. «Scumpulă rudă Pietri, «Sciți câtă suntă de devotată șefului familiei mele și cunoscî profunda și respectasa mi iubire pentru văduva pre iubitului nostru ’mperată. Cu convingerea unui omu care ’și împlinesce datoria, primescă candidatura ce mi se ofere pentru consiliul generale din Corsica. Amă convingerea ca compatrioții mei voră profita de acestă ocasiune spre a’șî afirma devotamentulă către ființă aceluia ală cărui cultă îlă păstreză cu atâta noblețe. Speră se scriă în curendă alegetorilorii din cantonul Ajaccio: «Bine-voiesce, scumpulă meă Pietri, a primi noua astennare a simțimintelor mele de sinceră amiciția. «Principele Carol-Napoleon Bonaparte.» Ei bine, acesta candidatură supăra atâtă de tare pe partizanii principelui Jérôme Napoleon, nu mai puțină bonapartiști și dânșii, încâtă Le Patriote din Corsica,fiară inspirată d’a dreptură de la principele Jérôme, găsesce de cuviință a o ’ntâmpina cu urmatorele cuvinte : „Principele Carol s’a aruncată în fine în bratele agitatorilor). Surdă la vocea datoriei, n’a ascultată de câtă solicitările inamicilor personali ai unchiului său. Totulă e regretabile ’n întreprinderea principelui Carol : epistola, data și loculă. „Acesta ne aminteste că, devenită Francesă, printr’ună actă ală lui Napoleon III, se purta ca unul străină în familia bonaparte. „Locuitorii din Ajado își aducă aminte pe de altă parte, că moștenitorii regelui Joseph (familia principelui Canillo) posedă o mare parte a averii cardinalelui Fesch, care fusese lăsată prin testamentă orașiului nostru. „Acesta este uă pagină sfișietore, pe care, val! trebuie a o pune în vederea alegotorilor și, „însărcinarea va fi penibile pentru noi, dari ne vomă împlini datoria. „Clausele din testamentul cardinale lui Fesch se vor publica în Ziarul Le Patriote din septemâna viitóre. Tóta lumea va putea constata că orașiulfl Ajado a fost și cu desăverșire despoiată de drepturile sale și frustrată în interesele legitime de către regele Joseph și de către principii de Canino, moștenitorii sei.“ Eco primula resultată ală campaniei scandalose întreprinsă de d. Roucher, ne silesce a rostoi istoria. Acéstá istoriă conține revelațîuni sdrobitóre. atâta ardere pentru instituțiunea nóstră, pétrunsa d’acele adevéri incontestabile că desvoltarea armelor la Români e totă atâtă de trebuinciosá ca și desvoltarea instrucțiunii, și că numai cu acésta condițiune, d’a se desvolta ’n paralelă arma și instrucțiunea, România va pute înainta pe calea civilisațiunii ș’a propășirii naționale. Privesce, din înălțimea cerului unde te ai urează, cum amicii, cum lumea întrega — căci prin faptele’ți mari și virtuțile’ul cetățenesci ai devenită omulă tuturoră — sdrobită de durere in facia unei perderi ireparabile, te grămădesce ’n jurulă acestui prețiosă catafalcă, plângendă slabele rămășițe ale vieței omenesce, și admirândă in același timpă sufletulă teă nobile și mărinimasă! Dea Domnulă ca cu toții se profitămă de virtuțile téle esemplare, și mortea, pe care plângemă astăzi, se ne serve de consolațiune și exemplu în același timpă. Primesce déra, ființă adorată, ultimulă adio, eșindă sfâșiătoră din pepturile tuturoră frațiloră tol de arme, și acastă cunună bine-meritată, pe care societatea va depune-o pe scumpulă toți mormântu, ca semnă de adâncă recunoscință, respectă și devotamentă președintelui stă iubită! Sé ne apropiămă cu respectă de acesta corpă astăzi fără viațâ și se plângemă, în persona lui Ștefană Golescu, mănpă Catone, care și-a sacrificată tata viața pentru fericirea țării, pentru prosperitatea României. ȘTEFANU GOLESCU Discursul d-lui C. Troteni, vice-președintele societății române de arme la ceremonia funebră a lui Ștefan Golescu, în Bucuresci. Domniloră, în urma elocintelor, cuvinte și a elogielor, bine-meritate, aduse acestui scumpă și ilustru cetățână, esemplu de virtute, patriotismă și abnegațiune, câteva cuvinte vor fi suficiente din partea societății române de arme, pe care distinsulă bărbată a presidat o în cursă de mai mulți ani și pentru a cărei prosperare a lucrată tată cu acelă focă sacru și românescă, ca ’n tóte acțiunile sale. Pentru noi, camarazii sel de arme, este sclută, ilustre cetățene, că vei viețui eternă în memoria nóstru ! Tipu-’ți plăcută și simpatică, faptele’ți reale și mari uimése, fiindfi adâncă săpate u ânimele nóstre, voră rémâne neșterse pentru state-de-una. Căci tu, umbră sfântă, pe căndă erai in line alăturea cupol, lucrai cu Discursul d-lui D. Mărgaritescu, din partea cetâțenilor din Brăila, la ceremonia funebră a lui Ștefană Golescu, în Bucuresci. Pute-vomu noi esprime mărirea caracterului bărbatului care face subiectulă acestei triste serbări . Pute-voma noi esprime profunditatea simțimintelor, de amoră și venerațiune, de durere și ’ntristare ce se manifestă în acestă doltă generale? Cuvintele ne lipsescă. Espresiunea fisionomiei acestei imense adunări, venerațiunea cu care însoțesce acestă cortegii, atesta în modulă celă mai evidente mărirea caracterului acestui bărbată ce perduramă. Și care este are motivul acestei numeróse adunări de popor, din tóte condițiunile sociale, din tóte unghiurile țării, ală măririi acestei solemnități? Oare este are motivul acestui două generale ? Este are simpla dorință, ce se manifestă câtemă dată in asemenea pensiuni piese, d’a vede cum dispară strălucirile unei măriri și puteri terestre, efemere ? Este are acea voce misteriosă, care ordinarmente ne índemna a asiste la ceremonia funebră a trecerii unui muritore din vieța acestei lumi trecătóre, spre a privi nimicia noistră in omulă devenită cadavru ? Nu este uă caută din cele rare; este ună sântă motivă, care ne ’mpinge a vede cum apare aureola măririi morale, de care este înconjurată ună mare cetățână română, ce trece la vieța nemuririi; este una sântă simțiment și care ne adună și ne impune a aduce omagiele nóstre virtuții și patriotismului, personificate în Ștefanii Golescu, Doru, ascultați vocea istoriei patriei, ca ea se marturisesca cine este elă și cum descinde din una din vechiele și gloriosele familii române, cari uadiniara, înarmate cu curagială și virtutea civică, luptaă alăturea cu poporulă și ’și vărsaă sângele pe câmpulă de resbelă contra năvălitoriloră, pentru salvarea și neatârnarea patriei române, cari își sacrificau averile loră pentru propășirea și fericirea nemului românescă. Ca loculă ce ocupă în istoriă acesta familiă este în prima liniă a aceloră vechi și ilustre familii, cari facă gloria și mândria națională. Ștefanii Golescu, fidele tradițiunilor și virtuțiloru strămoșesci, demnă succesoreală nobilelor și patrioticelor, simțiminte ce caracterisaă pe fericitură în memoriă Constantină Golescu, tatală sau, unulă din principalii luptători pentru revendicarea drepturilor și libertăților naționale, înlănțuite supt fatala epocă de seră și de distrugere a dominațiunii regimenüt străină, Ștefanii Goleseu, formată, prin exemplele și educațiunea parintesca, pentru virtuți și fapte mari, investită cu autoritatea și suvenirile venerate ale acestei ilustre familii române, figura în totădeuna între conducătorii mari ai națiunii și conlucra, la tote mișcările de regenerare a României moderne, c’ună devotamentă, c’ună patriotismă și abnegațiune din cele mai esemplare. Nici amenințările, nici persecuțiunile, nici întemnițările, nici e filiață la care a fostă condamnată împreună cu frații și confrații săi contimpurani, n’au fostă în stare a ’să abate câtuși de puțină din calea patriotismului. Din contra, întărită în virtuțile civice, suferia cu resemnațiune asprele încercări și dureri ale sortei, continuândă cu mai multă ardere, ca și părintele său întorsă din esiiiă, cu sacrificii însemnate, cu totă în fine ce pute sta in puterea unui omă devotată unei causasante, atâtă la triumfală causelor naționale, câtă și pentru susținerea unui însemnată numără de Români, eșilați și aruncați de răutatea timpului în voia întămplării pe pământuri străine , căci libertatea , egalitatea și fraternitatea era o cultură séu, religiunea sea sociale. Valorea morală a acestui bărbată este cu atâtă mai mare, cu câtă, așezat pe cea mai înaltă trepta a scărei sociale, unde se bucura de tóte privilegiile trecutului, dorit, dominată de simți măntură binelui, s’a desbrăcată de ele, ca d’ună bună contrariă principiei oră sântei dreptăți, s’a coborîtă de bună-voiă in mésa poporului, s’a indentificată cu causa sea, rădicândă stindardulă libertății și luptândă cu vigore și perseveranțâ pentru întronarea în țară a principielor, egalitare și liberale, pentru ameliorarea condițiunii sociale a țăranilor, desmoșteniți de drepturile strămoșesci și reduși la starea de iobăgiă. C’ună cuvénta Ștefanii Golescu, făcendă abnegațiune de posițiunea sea sociale, consacrândă tóte mițjlocere séle morale și materiale, tótu lucrarea vieții sale salvării, înaintării și prosperității naționale, cu ună amară și pasiune din cele mai nobile și demne de admirațiune, aprobată in totăde una sufletulă celă mai înaltă, aducendă cele mai mari servicii, cele mai mari sacrificii posibile pe altarul patriei și ală umanității și dându-ne strălucitură exemplu ală virtuții, patriotismului și abnegațiunii. Eeé trăsurele generale, cari caracterisă viața morală a acestui ilustru patriotă, a căruia perdere a causat șt dolință naționale; eeé virtuțile ce facă mărirea sea morală; éeé în fine acelă sântă motivă, care face mărirea cuviinței acestei solemnități ș’a datoriei ce impune d’a se oferi acestei mari virtuți patriotice, în acésta ocasiune solemnă, omagiele datorite, recunoștința patriei, cununa nemuririi.