Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)

1874-10-19

920 tute de procurorii generale ale casa­­țiunii, și pe toți magistrații, mai cu semn pe cei din noua generațiune. Ce omü serios și arü mai primi func­țiunea de procurori, — care nici­ uă­­data nu póte mulțămi pe tâlhari, — când fl­avi sei că unii zinovnicii, îm­pinși­ de „instigațiuni reprehensibile“, ar fi puté s­ é’X declare lucrările judi­ciare nule și de nulă efectă, și să facă scăpați pe tâlhari? „Unde arü mai fi atunci prestigiul­ puterii­ judiciare, „autoritatea mo­rală de care trebuie să se bucure “ ? Ce ordine ar fi mai pute esiste în mersuri legale ale justiției, „într’un asemenea stare de lucruri anarchice“? Justiția tribunalelor­ turcesc! cari au condamnată pe Deliu arü fi póte mai superiore și mai de ordine de­câtu justiția închipuită de d. procu­­rorii generale ale înaltei curți de ca­­sațiune. Acestea <zise din parte-ne, vomu vedé déca și junii omen! de legi, represintanți ai nouelor­ generațiuni, cari redacteza (ziatul) Dreptul), își vor­ spune cuvântul) într’uâ cestiune unde suntü isbite tóté principiale de drepte, de legislațiune, de jurispru­­dință și de morală publică, ne place a spera—ca semnu ale demnității și alți spiritului de corpü—că nu vom­ con­sidera îndestulă unu simplu anunciți bine-voitorii, eä d. Remus Opreanu și fratele sau Romulus ,i-au luatu promisiunea de advocați. Reproducem­ urmatórele din edi­­țiunea de dimineța a numărului pre­­cedinte: Madrid, 25 Octombre.— piarul­ Corres­­pondiance asigură că Don Alphonso a tre­cută Burula cu 400 ómeni, avendu inten­­țiunea de a părăsi causa lui Dom Carlos și vi­a­țiaanai un m­­inu upuuia. x­auua «­«sic «.« apărată acesta trecere­a perdută mai mulți soldați, uciși și prisoniari. Paris, 25 Octombre. — Scomotulü res­­pândită c’ară fi esistândă că notă a gu­vernului franceză relativă la politica rusă sa Orivită, se desminte. Deputații republicani vor fi interpela pe guvernü în «omisiunea de permanențâ în privința menținerii primarului și prefectu­lui din Nice, cari, cu ocasiunea alegerilor­ din Alpii maritimi, au susținută candidați separatiști. Se vorbesce că alegerile municipale se vor a­fisa pentru <ziua de 29 Noembre.­­k_Scomotele răspândite despre modificări in ministerie și despre ore­cari tratări in­tre unele fracțiuni ale Adunării nu sunt­ adevărate. Tiflis, 23 Octombre. — Ună incendiă, care continuă, a distrusă teatrului și 100 magazii. Rio Janeiro, 23 Octombre. — Insurgenția n’aă făcută nici oă mișcare de la sosirea generalului Mittre. Guvernul­ fortifică o­­f rașiulă. Braga, 23 Octombre. — In alegerile su­plimentarii pentru Reichstag, orașiele au fost­ favorabile Cehiloră­istrâiri. Cu tote a­­cestea candidații constituționali și junii Cehi au întrunită minorități însemnate. D.­­Louis Blanc a publicatü în le Rappel unii însemnații articuii, a că­rui conclusiune credemü bine a opune și supt ochii cititorilorü nostril. De pu­sosu se se mai staruiesca. D. Thiers a spus-o: daci’nainte in Fran­cia nu e posibilé de­câta Republica, și faptele au spus-o și mai tare. Ori­cine cunosce cu ce strălucire s’a afir­mații, de la Februariu 1871, prepon­­derința ideieloru republi­ane. Spre a dovedi iresistibila înrîurire a Republi­cei, e de ajuns a se amintim­ ca câș­tigată 21 batălii electorale din 24, §’acesta chiar­ după 24 Maifi, chiar­ după instalarea sistematică a prima­­tilor, cari, toți, îi erau ostili. Câtă pentru mine, nu cunoacü ni­­mic și în istoria mișcări­lor a spiritului I ROMANPLü, 19 OCTOMBRE, 1874 <v3 fi umanü, care se se pótá compara cu numerulü, cu răperficiunea și cu carac­­terulu neașteptatü alü cuceririloru Republiceĭ. E neapar­ită : iata strigä­­tulu ce scotu unulu după altulu cel convertiți, carii se numesCu Casimir Perer, Montalivet, Lavergne, conver­tiți carii suntü banchieri bogați, in­dustriași mari, manufacturiari cu re­nume, fruntea burgesiei. Atât fi­e d'a­­deveratu că Republica soseșce mânată d’uă undă iresistibile! Atât fi­e d’ade­­veratü care pentru dânsa acea pu­tere care numai numele și ’lu are ne­țărmurită : forța lucrurilorű! Iu contra unui ast­­felu de cuvinte, ce póte donapartismulu ? Redusü în adunare la uă infimă minoritate, care nu valorezâ de câtă ca completare, n’amü puté sé fiă ispitită a face uă lo­vitură de statu parlamentară, și... câta despre uă lovitură de stată es­­tra-parlamentară, bonapartiștii sciu pre bine cu ce condițiuni isbutesce vio­­lența, pentru case se ’ncerce­­udânsa, sciu că trebuie sĕ ție puterea ’n mână spre a se espune cu succesu pre-ca­­rora întreprinderi, și că, déc’a fostă unü 2 Decembre, a fostă ș’uă espedi­­țiune din Boulogne. Asta­ felu dórit, ori­ ce motiva amu avé sĕ ne plângema de situațiunea prisinte, totuși are un deslegare po­sit­i­vă : acea­a pe care amu prevértu­­to-o ș’amfi pre<jisit-o totu-de-una. A­­césta deslegare ne va ’mpedeca de locu monarchica majoritate a adună­rii. Totu ce póte face e s’o ’ntân­jie. Doru ș’acesta n’o va puté pentru multü timpu, pentru că neputința ’n care e d’a trăi e ce­va mai tare de­câtu frica ce are d’a muri. pria ’n care 340 de voturi se pro­nunțară, la Versailles, pentru disolu­­țiune, fu uă­­ si profetică. Intre acestea, partita republicană urmeze d’a fi cea­ a ce a fostü în mi­j­­loculu unei crise care i-a pusü înțe­lepciunea la atât și de aspre ’ncercări; urmeze d’a ’și deschide șirurile tutu­rora acelora cari, în sinceritate, vom­ dori se ’și iea locu într’onsele; urmeze !’- — -j-----­ ț—-v» vLA A fiurat mnf la hor. VIO­Hnța adversariloru; va dr­epta chiarü că­tre aceia cărora necunoscută le e drep­tatea, ceru libertatea chiarü pentru cei ce o respingă, și va fi dreptu sĕ aibă Republica, căci va fi ’nțelesă-o și va fi meritata-o. POLITICA ROMANESCA. Pressa de Sâmbăta trecută, Intr’una I articulu întitulată Politica străbuni­­loră, se íncerca a respun­de la articu­­lulă nostru asupra politicei românesci, prin date istorice și apreciarea loru într’ună modu de totu falsu. De a­­césta nu ne miráma, dému ne miramu se vedemü atribuindu­ni-se aserțiuni pe cari noi nici­ uă­ data nu le amü serisü. Citima în adevera în acesta articulü: „S’a pretinsă, de exemplu, că stră­bunii nostri au fostu pentru politica de rasă, pentru alianșia cu popórele de gintea latină. Alături cu acesta ideiă, s’a mal­ifisü că străbunii au lucratu și pentru ideia unei confederatiuni du­nărene.“ N’amü fi demni de a invoca auto­ritatea istoriei, déca amü fi scrisü unü asemenea neadeverit istorica. Nici­­că­ data n’amü ‘sisit că străbunii nos­trii au predicată politica de rasa, po­litică da­tora nouă, nici că s’au gân­diții a forma­tă confederațiune duna­­róna. Dérü ama susținuta: 1 că istoria ne aresca, prin exem­­plele cele mai isbitore, câ, déca popo­rele dunărene nu vor­ tinde a forma uă confederațiune, ele vor­ fi slabe; 2 că consecința modernă a politi­cei de cumpănire, urmărită de marii nosterii Domni, este av­anșia cu Fran­cia și Italia, și prin acesta politica de ginte. Aceste doua puncturî sunt­ de demonstrată: Câte­va cuvinte sunt­ de ajunsă pentru cele d’ântâiă. Ce ne arătá în adevera istoria po­­poreloru dunărene ? Ea ne pune în vedere că fie­care popora, la rândul ei său, a tinsă la aservirea celora-lalte. Grecii ântâi fi, apoi Românii supt Io­­niță, apoi Sârbii supt Ștefană Dușană; că ei n’afi solută a se uni, și că des­­binările i-au facutü a cad­e supt Turci. Acestea fiindu faptele istorice, cară se raționămă asta­felu: déca mâne dispare Turcia, elementele ce au fostu în luptă în trecută se voru găsi din nou faciă în facia. Bose trecutulu a­­răta că politica de cotropire n a reeșit și de câtă a slăbi puterile fi­e­cărei națiuni în parte. Acesta politică trebuie déja părăsită. Admițândă eosé principiulu: fie­care în ale séle și toți uniți, admi­­țând si ideia unei confederation­, atunci aceste popóre, cari, desbinate ară fi fostă slabe, vor­ înfucișa­tă putere impuitóre. Amu cjisa dorit, în acesta punctă, tocmai contrariulți de cea-a ce pre­tinde autorilü articolului Politica strä­bunilorü. Trecemü la alü douilea. Ar étán­dü calea pe care credemu c’am­ trebui sé mergu popórele du­nărene, ama căutată totu-d’ua-datá și politica care a fostu urmată de strămoșii noștril; ama vrută sé tra­­gemă lecțiuni din trecută pentru pre­­siune, plecândă de la ideia că bună a trebuită sé fiă politica strămoșiloră noștrii, de vreme ce au solutut sĕ trécá prin atâtea nevoi grele și sĕ ne conserve până astăzi limba, reli­­giunea și naționalitatea. Adversarulu nostru ne atribuie aci unu anacronismu cu atâta mai grava, cu câtă elu nu este de date, ci de iaci. Truac dLuu «il»u acu Ore, »u «*»­ticolulu nostru, că „a intrată în spi­­rit culü strabunilor, ideia unei aliand­e cu popórele de ginte latină“? N’erau vorbită nici măcar și despre faimósa scrisóre a Papei către Ioniță, ca se putu bănui c’ama suptînțelesă măcară uă politică de ginte în cu­­getulu strâmoșilor si nostrii. Politica de ginte este una princi­pia nou, și noi n’amü demonstrată de câtü numai că politica părințilori nostril a fost u uă politică de ecilibru, întemeiată pe sprijinulü platitu alü Turciei, pe cele mai strînse legături cu dânsa, și p’uă pază ne’ncetată mai cu semn despre Austria și Un­garia. Dreptu răspunsa la acesta, adver­sarul­ nostru vine a ne țfice că po­litica sträbuniloru este Românismule. Pré frumosu, dérü acésta nu răs­­punde câtuși de puțină la politica României faciă cu puterile ce o în­­conjura. Românismulö este cea mai nobilă și mai sântă aspirațiune a nós­­tra, déru nu asta­felu se póte înti­tula politica, diplomația întreținută din vécuri cu puterile străine. Dérü sé urmárimil și sânta ideiă a Românismului, și vomü vedé déca nu consacră și ea conclusiunile nóstre. Este adeverata că, după îndelunga și greua perio­da de formațiune a țârei muntenesc­, Mircea a încercată a se da de urmașii ai­ Asanilorü. Este ade­vérata că, în secolulu alü NI-lea, timpii de lupte civile pentru țâra muntenésca, Domnii Moldovei au în­cercată a urmări aceași politică, nu case spre sud­, ci spre apusu : Ste­­fanu­ celu-Mare și, în secolul­ urmă­torii, fiiulü lui Ștefan­, Petru Rareșiu, ocupă cetăți în Transilvania. După acești Domni, Mi­hail Vitezula, mere­§ându-se pre mult, în puterile țârei deja sleite prin robirea țăranu­lui, reia marea ideiă a Românismu­lui, și era aprape d’a o esecuta, déca ar­ fi trăită. Adversarul­ nostru es­­clamă: „A­­dec&Michaiu arü fi putută sĕ aibă nu mai multu de câtă două vieți de omu, România ar f­i fostă îucă de multă acea­a ce voiesce sĕ fiă și ce va fi de sicură într’uâ <fi!“ Credemu că lui Michaiu i-aru fi fostu destulă că singură viațâ de omu, déca aceată viață n’aru fi fostu scur­tată de Austria. Ah! trădarea de la Turda, iată de ce nu vorbesce adver­sarulu nostru , iată de ce-amü fi tre­buita se vorbesch. Este adeveratü că celu mai mare principiu politică alu sträbuniloru a fostu adunarea tuturoru Româniloru într’ună singura statu. Déra acesta politică românescá și Stefanű, și Ra­­reșiâ, și Miehaiu, au îndreptatu-o con­tra Austriei, contra puterii cotropi­­tore și amenin­țâtore. Ne miramü ca aceste fapte se fiă reamintite tocmai de autorele unui articolă ce tinde a ne dovedi că trebuie să căutămă ajuto­­rulă și sprijinulu Austriei în contra Turciei. Conclusiunile, cari resultă din aceste fapte amintite de adversarulü nostru, am­ trebui se fiă cele puțină logice, și a­nume: în contra Austriei, în contra Ungariei s’au luptată și Mircea, și Ștefanu, și Petru Rareșiă, și Mi­haiu Vitézulü, deci ele suntu inamicele. In contra lor, trebuie să luptamü, apă­­rându-ne celu puțină pe câta puteme, din momentul­ ce recunoscemu că nu suntem­ în stare de a relua marea po­litică a sträbunilor­ noștri!. Noi­amü demonstrată două lucruri: 1 că Domnii noștri­ au privită pe Unguri și pe Austriaci ca inamicii nulbiți . Înîl în­ta prorMim 8’ după Miehaiu, ori sub Cantacozinesel, țara s’a ’ncrezutu în Austria pentru peirea sea. 2 cu Austria, de cândă a intrată în relațiuni cu Românii, n’a facutu de câtă se’l încele. RareșiO, pentru că s’a aliată cu dânsa, și-a perdută tronulu; Miehaiu și Brâncovénulu și-a fi perdută capulu. Mai târziiu Austria ne ’ncelâ sfâșiândă Muntenia în 1718 și anesân­­du’și Banatulu, ne ’ncelâ anesându’și Bucovina în 1776, fără a mai vorbi despre Transilvania, despre marea în­­cetăciune a unirii bisericelorü și de marea încetâciune sâvârșită de Iosif II, care pune pe steguri: Dacia rediviva și omorâ în chinuri pe Hora și Cloșca. Iată fapte asupra cărora tace ad­versarul­ nostru: Crede­­re că Aus­­tro-Ungaria ne vrea acum binele ? Atunci de ce escluderea nostru din cestiunea Porțilori-de-Feri, de ce uniunea Transilvaniei cu Ungaria, de ce acele amenințări în contra nostru în camera ungară? Singura schim­bare ce o vedem­ astăzi este că ac­vila Austriei avea dü două capete, u­­nula ne surîde, pe cându celo-l­alta rânjasce. Adversarul­ nostru grămădesce fapte, arotânde că în cutare­ană Mircea s’a aliază cu Ungurii, și ’n cutare Stefanii cu Polonii. Dérü faptele istorice, pentru a fi bine înțelese, trebuie privite din înăl­țimea filosofiei istoriei; cându ești în­­tr’uă câmpiâ, nu vei fi de­­­câtă ame­nun­tel­e, nu VO­ fi întregulu peisagiu. Suie­ te cnsé pe celü dólü, și atunci aro­nuntele dispari, și marele linii ale tabloului apară în totu magni­ficența loru. Asta­felü și pentru is­­­­toriă. Nu mai înălțându-se cine­va a­­supra particularului, înțelege bine succesiunea faptelor­ și logica loru. 1 Noi amü demonstrată ca strămoșii noștri­ au urmată uâ politică de eci­libru, a cărei acțiune se póte arăta asta­felu : în contra puterilorü de la nordu, aliancia cu Turcia, opunerea Turciei, când­ ea devine cotropi­­tore. Acesta din urmă ca să explice alian­țele despre cari vorbesce adver­sarulu nostru. Se se recitâscă cu a­­tențiune pe d-lui ânsuși, și va vede că, fără se voiéscu negr­i­jitü, recu­­nosce cu istoria în mână cea­a ce <Ji­­serămă și noi, singură demonstră câtă de eronată este tema ce voiesce a susținâ. iată ce citimă în articolulü d-sele: „Déca Stefanii aru fi gasitü la popórele din jurulu séu unu sprijinű seriosii și statornicii, déca s'arü fi pu­tută alia cu una din cele trei puteri creștine din jurulu séu, sau déca arü fi pututu form­a una Statu română tare și puternică, e­a arü fi conti­­nuatű a lupta contra Turciloru“. Dérü pe do­uă parte nu putea for­ma una Statu mare română, pe de alta nu se putea încrede în Poloni séu în Unguri, precum Rareșiă și ur­mașii săi nu se putură încrede în Austria ei, și de acea­a cântară unü sprijinit în Turcia. Aceași politică fu urmată și de ur­mașii lui Mircea și lui Ștefanü. Radu de la Afumați, Neagoe-Vodă, mai târz­iu Ionü­celu-Cumplită, se mulță­­meseul de-a nu lăsa pe Turci să facă ce vreau la noi. Mai târziu Mi­haiu Vitezulü se opresce după Calugăreni. Mateiu Basarabu, Vasile Lupu face din nou reacțiune în contra abuzuri­­lor­ Turciei, fără ca se a rupe cu dânsa. Totu acesta politică a fost­ și a lui Vladimirescu, precum și a divanului ad-hoc, pânâ supt regimuri actuale, căci acesta este politica sanetasa, acesta este politica strămoșască. Dérü se va dice póte : Austria ne promite coneursulü séü, trebuie sé’lü refusámü ? Spre a réspunde la acestá întrebare, politica românesca ne obligă a câm­­peni mai ântâiu bine preciumu cu care ni se oferő acesta concursă, și a urma apoi povața ce ne o dă ânsuși adver­sarulu nostru: „d’a refusa concursulu unei puteri, cândă ni s’amu oferi cu preciulu drepturiloru și intereselorü nóstre“. Nesce glumeți guvernamentali au­ pre­tinșii că nuanțele prin carí amu câ ne deosebimil de d. Paufcazi Ghika în Cro­nica Bucuresciloru, pe care o publicarămă în Românulu de la 14 cuvinte, ard fi opi­­niunile d-sale pré estreme ca membru alü oposițiuniî. Fiindui-că trebuiescu lămuriri mai precise, suntem­ mulțămiți a ne fo­losi de ocasiune spre a spune că cestiunile în cari diferima de opiniune cu d-sea, este mai ántâiu alegațiunea,—unü lapsus ca­lami negrefita, — că puterile străine au­ trimisu la manevrele armatei române căpi­tani, pe când­ noi trimiserămă generali și coloneii. Faptul­ este că, afară de mnulü singură, toți oficialii străini cari veniră cu ocasiunea ultim­elor­ manevre erau co­loneii. Diferimți mai cu semn de opiniune, în cee­a ce privește imposibilitatea pe care o vede d-sea pentru junimea română, în con­­dițiunile în cari se află, de-a lun­gă parte activă, preponderantă și bine-facotare, la conducerea afacerilor­ Statului. Unul­ din bărbații nouei genera­țiuni, care se află încă în Paris, ne trimite traducerea unei convorbiri politice ce apăra de curéndü în Re­vue politique sunt titlul„ Unu capitolu nou din „Spiritulu legiloru“. Acésta scriere, pe care a^i avemu plăcerea d’a o puté comunica cititori­­lorii Românului, se recomandă forte, și supt tóte piuiturile de privire. For­ma, stilul­, alegerea cuvintelor și, tăria și profunditatea principielortî­espuse cu atâta simplicitate, situați-

Next