Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)
1874-10-19
920 tute de procurorii generale ale casațiunii, și pe toți magistrații, mai cu semn pe cei din noua generațiune. Ce omü serios și arü mai primi funcțiunea de procurori, — care nici uădata nu póte mulțămi pe tâlhari, — când flavi sei că unii zinovnicii, împinși de „instigațiuni reprehensibile“, ar fi puté s é’X declare lucrările judiciare nule și de nulă efectă, și să facă scăpați pe tâlhari? „Unde arü mai fi atunci prestigiul puterii judiciare, „autoritatea morală de care trebuie să se bucure “ ? Ce ordine ar fi mai pute esiste în mersuri legale ale justiției, „într’un asemenea stare de lucruri anarchice“? Justiția tribunalelor turcesc! cari au condamnată pe Deliu arü fi póte mai superiore și mai de ordine decâtu justiția închipuită de d. procurorii generale ale înaltei curți de casațiune. Acestea <zise din parte-ne, vomu vedé déca și junii omen! de legi, represintanți ai nouelor generațiuni, cari redacteza (ziatul) Dreptul), își vor spune cuvântul) într’uâ cestiune unde suntü isbite tóté principiale de drepte, de legislațiune, de jurisprudință și de morală publică, ne place a spera—ca semnu ale demnității și alți spiritului de corpü—că nu vom considera îndestulă unu simplu anunciți bine-voitorii, eä d. Remus Opreanu și fratele sau Romulus ,i-au luatu promisiunea de advocați. Reproducem urmatórele din edițiunea de dimineța a numărului precedinte: Madrid, 25 Octombre.— piarul Correspondiance asigură că Don Alphonso a trecută Burula cu 400 ómeni, avendu intențiunea de a părăsi causa lui Dom Carlos și viațiaanai un minu upuuia. xauua ««sic «.« apărată acesta trecerea perdută mai mulți soldați, uciși și prisoniari. Paris, 25 Octombre. — Scomotulü respândită c’ară fi esistândă că notă a guvernului franceză relativă la politica rusă sa Orivită, se desminte. Deputații republicani vor fi interpela pe guvernü în «omisiunea de permanențâ în privința menținerii primarului și prefectului din Nice, cari, cu ocasiunea alegerilor din Alpii maritimi, au susținută candidați separatiști. Se vorbesce că alegerile municipale se vor afisa pentru <ziua de 29 Noembre.k_Scomotele răspândite despre modificări in ministerie și despre orecari tratări intre unele fracțiuni ale Adunării nu sunt adevărate. Tiflis, 23 Octombre. — Ună incendiă, care continuă, a distrusă teatrului și 100 magazii. Rio Janeiro, 23 Octombre. — Insurgenția n’aă făcută nici oă mișcare de la sosirea generalului Mittre. Guvernul fortifică of rașiulă. Braga, 23 Octombre. — In alegerile suplimentarii pentru Reichstag, orașiele au fost favorabile Cehilorăistrâiri. Cu tote acestea candidații constituționali și junii Cehi au întrunită minorități însemnate. D.Louis Blanc a publicatü în le Rappel unii însemnații articuii, a cărui conclusiune credemü bine a opune și supt ochii cititorilorü nostril. De pusosu se se mai staruiesca. D. Thiers a spus-o: daci’nainte in Francia nu e posibilé decâta Republica, și faptele au spus-o și mai tare. Oricine cunosce cu ce strălucire s’a afirmații, de la Februariu 1871, preponderința ideieloru republiane. Spre a dovedi iresistibila înrîurire a Republicei, e de ajuns a se amintim ca câștigată 21 batălii electorale din 24, §’acesta chiar după 24 Maifi, chiar după instalarea sistematică a primatilor, cari, toți, îi erau ostili. Câtă pentru mine, nu cunoacü nimic și în istoria mișcărilor a spiritului I ROMANPLü, 19 OCTOMBRE, 1874 <v3 fi umanü, care se se pótá compara cu numerulü, cu răperficiunea și cu caracterulu neașteptatü alü cuceririloru Republiceĭ. E neaparită : iata strigätulu ce scotu unulu după altulu cel convertiți, carii se numesCu Casimir Perer, Montalivet, Lavergne, convertiți carii suntü banchieri bogați, industriași mari, manufacturiari cu renume, fruntea burgesiei. Atât fie d'adeveratu că Republica soseșce mânată d’uă undă iresistibile! Atât fie d’adeveratü care pentru dânsa acea putere care numai numele și ’lu are nețărmurită : forța lucrurilorű! Iu contra unui astfelu de cuvinte, ce póte donapartismulu ? Redusü în adunare la uă infimă minoritate, care nu valorezâ de câtă ca completare, n’amü puté sé fiă ispitită a face uă lovitură de statu parlamentară, și... câta despre uă lovitură de stată estra-parlamentară, bonapartiștii sciu pre bine cu ce condițiuni isbutesce violența, pentru case se ’ncerceudânsa, sciu că trebuie sĕ ție puterea ’n mână spre a se espune cu succesu pre-carora întreprinderi, și că, déc’a fostă unü 2 Decembre, a fostă ș’uă espedițiune din Boulogne. Asta felu dórit, ori ce motiva amu avé sĕ ne plângema de situațiunea prisinte, totuși are un deslegare positivă : aceaa pe care amu prevértuto-o ș’amfi pre<jisit-o totu-de-una. Acésta deslegare ne va ’mpedeca de locu monarchica majoritate a adunării. Totu ce póte face e s’o ’ntânjie. Doru ș’acesta n’o va puté pentru multü timpu, pentru că neputința ’n care e d’a trăi e ceva mai tare decâtu frica ce are d’a muri. pria ’n care 340 de voturi se pronunțară, la Versailles, pentru disoluțiune, fu uă si profetică. Intre acestea, partita republicană urmeze d’a fi cea a ce a fostü în mijloculu unei crise care i-a pusü înțelepciunea la atât și de aspre ’ncercări; urmeze d’a ’și deschide șirurile tuturora acelora cari, în sinceritate, vom dori se ’și iea locu într’onsele; urmeze !’- — -j----- ț—-v» vLA A fiurat mnf la hor. VIOHnța adversariloru; va drepta chiarü către aceia cărora necunoscută le e dreptatea, ceru libertatea chiarü pentru cei ce o respingă, și va fi dreptu sĕ aibă Republica, căci va fi ’nțelesă-o și va fi meritata-o. POLITICA ROMANESCA. Pressa de Sâmbăta trecută, Intr’una I articulu întitulată Politica străbuniloră, se íncerca a respunde la articululă nostru asupra politicei românesci, prin date istorice și apreciarea loru într’ună modu de totu falsu. De acésta nu ne miráma, dému ne miramu se vedemü atribuinduni-se aserțiuni pe cari noi nici uă data nu le amü serisü. Citima în adevera în acesta articulü: „S’a pretinsă, de exemplu, că străbunii nostri au fostu pentru politica de rasă, pentru alianșia cu popórele de gintea latină. Alături cu acesta ideiă, s’a malifisü că străbunii au lucratu și pentru ideia unei confederatiuni dunărene.“ N’amü fi demni de a invoca autoritatea istoriei, déca amü fi scrisü unü asemenea neadeverit istorica. Nicică data n’amü ‘sisit că străbunii nostrii au predicată politica de rasa, politică datora nouă, nici că s’au gândiții a formată confederațiune dunaróna. Dérü ama susținuta: 1 că istoria ne aresca, prin exemplele cele mai isbitore, câ, déca poporele dunărene nu vor tinde a forma uă confederațiune, ele vor fi slabe; 2 că consecința modernă a politicei de cumpănire, urmărită de marii nosterii Domni, este avanșia cu Francia și Italia, și prin acesta politica de ginte. Aceste doua puncturî sunt de demonstrată: Câteva cuvinte sunt de ajunsă pentru cele d’ântâiă. Ce ne arătá în adevera istoria poporeloru dunărene ? Ea ne pune în vedere că fiecare popora, la rândul ei său, a tinsă la aservirea celora-lalte. Grecii ântâi fi, apoi Românii supt Ioniță, apoi Sârbii supt Ștefană Dușană; că ei n’afi solută a se uni, și că desbinările i-au facutü a cade supt Turci. Acestea fiindu faptele istorice, cară se raționămă astafelu: déca mâne dispare Turcia, elementele ce au fostu în luptă în trecută se voru găsi din nou faciă în facia. Bose trecutulu arăta că politica de cotropire n a reeșit și de câtă a slăbi puterile fiecărei națiuni în parte. Acesta politică trebuie déja părăsită. Admițândă eosé principiulu: fiecare în ale séle și toți uniți, admițând si ideia unei confederation, atunci aceste popóre, cari, desbinate ară fi fostă slabe, vor înfucișată putere impuitóre. Amu cjisa dorit, în acesta punctă, tocmai contrariulți de cea-a ce pretinde autorilü articolului Politica sträbunilorü. Trecemü la alü douilea. Ar étándü calea pe care credemu c’am trebui sé mergu popórele dunărene, ama căutată totu-d’ua-datá și politica care a fostu urmată de strămoșii noștril; ama vrută sé tragemă lecțiuni din trecută pentru presiune, plecândă de la ideia că bună a trebuită sé fiă politica strămoșiloră noștrii, de vreme ce au solutut sĕ trécá prin atâtea nevoi grele și sĕ ne conserve până astăzi limba, religiunea și naționalitatea. Adversarulu nostru ne atribuie aci unu anacronismu cu atâta mai grava, cu câtă elu nu este de date, ci de iaci. Truac dLuu «il»u acu Ore, »u «*»ticolulu nostru, că „a intrată în spirit culü strabunilor, ideia unei aliande cu popórele de ginte latină“? N’erau vorbită nici măcar și despre faimósa scrisóre a Papei către Ioniță, ca se putu bănui c’ama suptînțelesă măcară uă politică de ginte în cugetulu strâmoșilor si nostrii. Politica de ginte este una principia nou, și noi n’amü demonstrată de câtü numai că politica părințilori nostril a fost u uă politică de ecilibru, întemeiată pe sprijinulü platitu alü Turciei, pe cele mai strînse legături cu dânsa, și p’uă pază ne’ncetată mai cu semn despre Austria și Ungaria. Dreptu răspunsa la acesta, adversarul nostru vine a ne țfice că politica sträbuniloru este Românismule. Pré frumosu, dérü acésta nu răspunde câtuși de puțină la politica României faciă cu puterile ce o înconjura. Românismulö este cea mai nobilă și mai sântă aspirațiune a nóstra, déru nu astafelu se póte întitula politica, diplomația întreținută din vécuri cu puterile străine. Dérü sé urmárimil și sânta ideiă a Românismului, și vomü vedé déca nu consacră și ea conclusiunile nóstre. Este adeverata că, după îndelunga și greua perioda de formațiune a țârei muntenesc, Mircea a încercată a se da de urmașii ai Asanilorü. Este adevérata că, în secolulu alü NI-lea, timpii de lupte civile pentru țâra muntenésca, Domnii Moldovei au încercată a urmări aceași politică, nu case spre sud, ci spre apusu : Stefanu celu-Mare și, în secolul următorii, fiiulü lui Ștefan, Petru Rareșiu, ocupă cetăți în Transilvania. După acești Domni, Mihail Vitezula, mere§ându-se pre mult, în puterile țârei deja sleite prin robirea țăranului, reia marea ideiă a Românismului, și era aprape d’a o esecuta, déca ar fi trăită. Adversarul nostru esclamă: „Adec&Michaiu arü fi putută sĕ aibă nu mai multu de câtă două vieți de omu, România ar fi fostă îucă de multă aceaa ce voiesce sĕ fiă și ce va fi de sicură într’uâ <fi!“ Credemu că lui Michaiu i-aru fi fostu destulă că singură viațâ de omu, déca aceată viață n’aru fi fostu scurtată de Austria. Ah! trădarea de la Turda, iată de ce nu vorbesce adversarulu nostru , iată de ce-amü fi trebuita se vorbesch. Este adeveratü că celu mai mare principiu politică alu sträbuniloru a fostu adunarea tuturoru Româniloru într’ună singura statu. Déra acesta politică românescá și Stefanű, și Rareșiâ, și Miehaiu, au îndreptatu-o contra Austriei, contra puterii cotropitore și amenințâtore. Ne miramü ca aceste fapte se fiă reamintite tocmai de autorele unui articolă ce tinde a ne dovedi că trebuie să căutămă ajutorulă și sprijinulu Austriei în contra Turciei. Conclusiunile, cari resultă din aceste fapte amintite de adversarulü nostru, am trebui se fiă cele puțină logice, și anume: în contra Austriei, în contra Ungariei s’au luptată și Mircea, și Ștefanu, și Petru Rareșiă, și Mihaiu Vitézulü, deci ele suntu inamicele. In contra lor, trebuie să luptamü, apărându-ne celu puțină pe câta puteme, din momentul ce recunoscemu că nu suntem în stare de a relua marea politică a sträbunilor noștri!. Noiamü demonstrată două lucruri: 1 că Domnii noștri au privită pe Unguri și pe Austriaci ca inamicii nulbiți . Înîl înta prorMim 8’ după Miehaiu, ori sub Cantacozinesel, țara s’a ’ncrezutu în Austria pentru peirea sea. 2 cu Austria, de cândă a intrată în relațiuni cu Românii, n’a facutu de câtă se’l încele. RareșiO, pentru că s’a aliată cu dânsa, și-a perdută tronulu; Miehaiu și Brâncovénulu și-a fi perdută capulu. Mai târziiu Austria ne ’ncelâ sfâșiândă Muntenia în 1718 și anesându’și Banatulu, ne ’ncelâ anesându’și Bucovina în 1776, fără a mai vorbi despre Transilvania, despre marea încetăciune a unirii bisericelorü și de marea încetâciune sâvârșită de Iosif II, care pune pe steguri: Dacia rediviva și omorâ în chinuri pe Hora și Cloșca. Iată fapte asupra cărora tace adversarul nostru: Credere că Austro-Ungaria ne vrea acum binele ? Atunci de ce escluderea nostru din cestiunea Porțilori-de-Feri, de ce uniunea Transilvaniei cu Ungaria, de ce acele amenințări în contra nostru în camera ungară? Singura schimbare ce o vedem astăzi este că acvila Austriei avea dü două capete, unula ne surîde, pe cându celo-lalta rânjasce. Adversarul nostru grămădesce fapte, arotânde că în cutareană Mircea s’a aliază cu Ungurii, și ’n cutare Stefanii cu Polonii. Dérü faptele istorice, pentru a fi bine înțelese, trebuie privite din înălțimea filosofiei istoriei; cându ești într’uă câmpiâ, nu vei fi decâtă amenuntele, nu VO fi întregulu peisagiu. Suie te cnsé pe celü dólü, și atunci aronuntele dispari, și marele linii ale tabloului apară în totu magnificența loru. Astafelü și pentru istoriă. Nu mai înălțându-se cineva asupra particularului, înțelege bine succesiunea faptelor și logica loru. 1 Noi amü demonstrată ca strămoșii noștri au urmată uâ politică de ecilibru, a cărei acțiune se póte arăta astafelu : în contra puterilorü de la nordu, aliancia cu Turcia, opunerea Turciei, când ea devine cotropitore. Acesta din urmă ca să explice alianțele despre cari vorbesce adversarulu nostru. Se se recitâscă cu atențiune pe d-lui ânsuși, și va vede că, fără se voiéscu negrijitü, recunosce cu istoria în mână ceaa ce <Jiserămă și noi, singură demonstră câtă de eronată este tema ce voiesce a susținâ. iată ce citimă în articolulü d-sele: „Déca Stefanii aru fi gasitü la popórele din jurulu séu unu sprijinű seriosii și statornicii, déca s'arü fi putută alia cu una din cele trei puteri creștine din jurulu séu, sau déca arü fi pututu forma una Statu română tare și puternică, ea arü fi continuatű a lupta contra Turciloru“. Dérü pe două parte nu putea forma una Statu mare română, pe de alta nu se putea încrede în Poloni séu în Unguri, precum Rareșiă și urmașii săi nu se putură încrede în Austria ei, și de aceaa cântară unü sprijinit în Turcia. Aceași politică fu urmată și de urmașii lui Mircea și lui Ștefanü. Radu de la Afumați, Neagoe-Vodă, mai târziu Ionücelu-Cumplită, se mulțămeseul de-a nu lăsa pe Turci să facă ce vreau la noi. Mai târziu Mihaiu Vitezulü se opresce după Calugăreni. Mateiu Basarabu, Vasile Lupu face din nou reacțiune în contra abuzurilor Turciei, fără ca se a rupe cu dânsa. Totu acesta politică a fost și a lui Vladimirescu, precum și a divanului ad-hoc, pânâ supt regimuri actuale, căci acesta este politica sanetasa, acesta este politica strămoșască. Dérü se va dice póte : Austria ne promite coneursulü séü, trebuie sé’lü refusámü ? Spre a réspunde la acestá întrebare, politica românesca ne obligă a câmpeni mai ântâiu bine preciumu cu care ni se oferő acesta concursă, și a urma apoi povața ce ne o dă ânsuși adversarulu nostru: „d’a refusa concursulu unei puteri, cândă ni s’amu oferi cu preciulu drepturiloru și intereselorü nóstre“. Nesce glumeți guvernamentali au pretinșii că nuanțele prin carí amu câ ne deosebimil de d. Paufcazi Ghika în Cronica Bucuresciloru, pe care o publicarămă în Românulu de la 14 cuvinte, ard fi opiniunile d-sale pré estreme ca membru alü oposițiuniî. Fiindui-că trebuiescu lămuriri mai precise, suntem mulțămiți a ne folosi de ocasiune spre a spune că cestiunile în cari diferima de opiniune cu d-sea, este mai ántâiu alegațiunea,—unü lapsus calami negrefita, — că puterile străine au trimisu la manevrele armatei române căpitani, pe când noi trimiserămă generali și coloneii. Faptul este că, afară de mnulü singură, toți oficialii străini cari veniră cu ocasiunea ultimelor manevre erau coloneii. Diferimți mai cu semn de opiniune, în ceea ce privește imposibilitatea pe care o vede d-sea pentru junimea română, în condițiunile în cari se află, de-a lungă parte activă, preponderantă și bine-facotare, la conducerea afacerilor Statului. Unul din bărbații nouei generațiuni, care se află încă în Paris, ne trimite traducerea unei convorbiri politice ce apăra de curéndü în Revue politique sunt titlul„ Unu capitolu nou din „Spiritulu legiloru“. Acésta scriere, pe care a^i avemu plăcerea d’a o puté comunica cititorilorii Românului, se recomandă forte, și supt tóte piuiturile de privire. Forma, stilul, alegerea cuvintelor și, tăria și profunditatea principielortîespuse cu atâta simplicitate, situați-