Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)

1874-11-08

> electorale. Ce­va mai multă, ea crează ună privilegiă pentru celă bogată. Nu rămâne clură de­câtă facerea unei legi, care să oblige la plata acesteiă chiultuieli prin constringere corporală, pentru ca alegétorulü săracă, care ’și­­a esercitată dreptul­ său, să m­erga a espia ună asemenea curagiă în tem­niță, alături cu facétorii-de-rele. Camera regimenui se póte ilustra în acesta ultimă sesiune com­pletân­­du’I opera. ROMANULÜ 8 NOEMBRE.1874 ce voiți a­trage împrejurulă orașe­­lor, ca cum aceste interese n’ar­ fi de­câtă în orașe. Astă­felă d-sea sus­­ținândă că inteligința, industria și comerciala potă fi și afară din orașe, cu alte cuvinte manifestate prin darea de 80 lei vechi către stată, toți cei ce plătescă acesta dare potă figura în colegiulű al­ IlI-lea. Pretindă locui­torii din orașe,­­fice d. procurore­ gene­­rale, că colegiul­ orașelor, va fi nă­vălită de cei ce nu locuiesc­ în­ orașe? Acesta nu este adevărată. Departe de a fi năvăliți locuitorii din orașe, ei sunt­ năvălitori. Asia, explică d. Viorenii , orășenii, cari ad­ună venită de la 800 galbeni în susű, voteza și în colegiulă I; cei cu 100—800 voteză și în cole­giul­ ală II, uitândă d. procurore­ ge­­nerale că toți aceștia nu mai au drep­­tul­ d’a vota și în colegiul­ ală IlI-lea ală orașelor­, după disposițiunile pre­cise ale legii electorale, și că, daca vo­­teza în cele două colegiuri, nu voteza ca orășeni, ci după interese de proprietari mari și mici. Procurorele gener­als n’a adusă ănsă alte argumente și n’a res­­punsă nimică la argumentulă d-lui Fleva, relativă la casuță cândă s’ară spori contribuțiunile și tótá lumea ară plăti 80 lei vechi! D-sea a $isă, in a­­devără, ce­va în acésta privință, ănsă fisele sale nu potă fi considerate ca ună răspunsă, căci contra argum­ente­­lor, trebuia să aducă totă­­ argu­mente. Astă­felă de procurore­ gene­­rale a­tisu că, în asemenea, casă, le­­giuitorele, ca să fie consecințe, ară tr­e­­­bui să modifice și se sporesc o censulă cerută de legea electorală, adecă, a răspunsă mărturisindă că, cu teoria d-sele, crescerea dăriloră este strînsă legată de schimbarea Constituțiunii, lucru ce admitem­ și noi, însă nu di­n punctul­ de vedere ală d-lui procu­­rore-generale, ci din punctul­ de ve­dere ală sporirii unora dări, pe cari poporulă n’ară mai pute să le ducă. D-sea termină­­ Jicăndă că ase­menea interpretare este și democra­tică, și se miră cum persóne cari 88 făliscă a ave principii înaintate vină să susțiă idei din veacuru de mij­locă, ca acea ideiă a privilegiului orașielară, a dreptului esclusivă ca nu­mai locuito­rii loră se figureze în colegiulă $isu­ală oraștelară. Cere, prin urmare, res­pingerea recursului. Curtea intrândă în camera de chib­­suire și deliberândă, d. prim­ă-preșe­­dinte reapare după vre 15 m­inute și pronuncia respingerea recursului, prin urmare admiterea celor­ 1700 locui­tori de prin sate, ca bine înscriși în colegiul­ orașelor­. D. președinte decla­ră totă-d’uă-dată că curtea condamnă pe recurență și la chiăltuiăli de ju­decată, în sumă de 2000 lei N­OUI. Așia derit, prin acesta­otărîre, cole­giulă ală III din Ploiești se póte afirma că nu mai există, și cu tote simțimintele democratice ce păreau a anima pe d. procurore-generale, d-sea pute­rice celă ântâiă, în urma teoriei susținută și admisă, că și coleg­ială III va deveni uă minciună. Asta înțelege d. procu­­rore-generăle democrația; era cei cari își cunoscă țeza și voiescă în adevără progresul­ și libertatea, ce nu potă esista fără uă represintațiune liberă și indipendintă de putere, dă tată dreptul ă a înțelege alte­fele demo­crația. Acesta­otărîre, condamnândă pe re­curentă î­n materia electorală și la 2000 lei noul chiăltuieli de judecată, tinde a prevesti de pe acum cari potă fi consecințele pentru toți cetățenii câți ară­mai cutesa­ să facă uă contes­­tațiune la întocmirea viitorelor­ liste Câte­va î ntrebări la adresa d-lui ministru alu instrucțiunii. In alocuțiunea ținută la deschiderea sesiunii de la 25 Octombre a sinodului, părintele mitropolită <zise că “legea instrucțiunii publice este a se modi­fica, după cum nu ne îndoaim­, chiară în sesiunea din acestă ană a corpuri­­lor­ legiuitore“. Acesta formală în cunoscințare ne face să bănuimă că ministrulă va fi pregătită deja ună noă proiectă de lege asupra instrucțiunii, pe care ’lă va supune desbaterii camerelor’. In casulă acesta, nu crede d-lă mi­nistru c’ară fi bine să facă cunoscută acelă proiectă, ca atâtă corpurile di­dactice, câtă și toți câți se intereseza de progresele instrucțiunii sé’li putá discuta și contribui astă­feră, prin lu­­minele și prin esperiința loră, la cre­area unei legi conforme cu adevăra­tele interese ale învățământului nos­tru? * . Se scie că d. Maiorescu, îndată după venirea s­a la ministeriă, ceru recto­­rului universității din Iași să’l rapor­teze daca unii din profesorii acelui înaltă institută de cultură aă titluri academice și alte antecedinte, probate prin scrieri literare, prin prelegeri populare, ca să’i putá întări definitivă. Apoi la ori-ce numire făcută In ad­­ministrațiunea centrală a ministeriu­­lui, ținu ca cei numiți să poseda C’a ori-ce prețu titluri academice. In re­­sumată , păn’aci avu constanta pre­­tensiune d’a rădica ’n sistemă însuși­rea de titluri­, de antecedinte mai multă sau mai puțină bune, de către aceia pe cari i-a pusă într’uă funcți­une ore­care. Ei bine, unele acte ale d-lui mi­nistru desminză in câtă­ va acesta con­duită. Vomă da câte­va esemple. Cei mai mulți cunoscă cum un o fostă directore ală unui giranastă din Bucuresci lua lefile profesorilor­ acelei scule și bani de pe la unii din mem­brii societății Economia și fugi la Vi­­ena, părăsindu’și femeia și copiii, cum poliția ’i dete de urmă și’să aduse ca fugară în Bucuresci. Acestă domnă e numită profesore la Târgoviște de că­tre consiliul­ județană, era ministrul­ instrucțiunii, care după lege e ținută a nu tolera ori­cui i-ară veni acesta poftă să exercite mărețul ă sacerdoțiă ală învățământului, i­a tolereza în asemenea calitate de mai multe luni de­­ Jile. Acum câtu­va timpă se numiră mai mulți domni în postură de revisori școlari, și ’ntre dânșii persane care nu scrmă să fi posedeadă împământenirea saă calitățile cerute pentru uă misi­une atâtă de însemnată ca acea­ a d’a inspecta sculele din țară. Cum se ’nvoiesce deja sistema d-lui Maiorescu cu aceste acte, a căroră îndreptare dorimă s’o vedem­ă reali­­sată câtă de curendă ? * Fiindă­ că fu vorba despre împă­mântenire, să semnalămă aci­uă ano­maliă care se practică de mai multă timpă. Fórte mulți susțină că Românii de peste Carpați, stabiliți la noi in țară, trebuie se dobolilesca naturalisarea prin votul­ camerei spre a pute fi admiși într’u­ funcțiune publică. Ade­sea s’aă văd­ută respingendu-se cereri d’asemenea natură unoră tineri tran­silvăneni, cari nu ’ndepliniseră acesta formalitate. Amă dori Să scimă cum urmază d. ministru ală instrucțiunii în acesta privință, căci, déca ară fi d’aceași pă­rere — pe care noi n’o împărtășim fi — atunci trebuie se recunoscu că s’a contrazisă prin numirea d-lui T. Nica în postură de directore ală ministeriu­­lui d-sale, ca și ’n alte numiri pentru cari putemă cita mai multe nume. *£.1 Uă ultimă ’ntrebare pentru astă­­dată: De unde și de cândă numirea de “doctorandă“ póte servi ca titlu aca­demică aniiomă, ca se ocupe uă func­țiune pre­care ? Nici legea instrucțiu­nii, nici usură de păn’acum n’am ad­misă acestă­ cuvântă și nu i-aă dată însemnătatea de titlu academică, căci în realitate nici nu e ună titlu. In adevară, în alte țâri se <ifice „licen­­țiandă“ și „doctorandu“ celor ce suntă în afu­ă d’a obține aceste grade aca­demice, însé n’aă nici uă altă valore de­câtă d’a consola pe cei ce nu le posedă âncă. Pentru C’ dtâră d. minis­tru admite și recunosce aceste titluri chiară în acte oficiale, basândă pe dânsele unele numiri în funcțiuni ? »Licențiandă și doctorandă“ însem­­nândă »candidată de licențiată și doc­­toră“ în cutare senvită, dup’acesta metodă ori­ce candidată de ministru, de deputată și de alte asemenea dem­nități póte suptsemna cu acestă titlu și pretinde, în virtutea lui, cine mai scie ce funcțiuni sau onorî însemnate, mai espresă, a nu legalisa asem­­enea acte­d câtă după uă cercetare scrnpulosă, pentru a se i­deca indivizii cari cumpără asemenea pamânturi sunt și în condițiunile prescrisi de legea rurale, adică sătrani adevărați, căc­i’a observată că unele tribunale se mu­lță­­mescă cu nesce certificate, căpătate de la primarii locali, de tată fernlă de indiviz­i străini de comunele rurali. Asemenea certificate n’au nici oă valore legală absolută și nu dispensă câtuși de pu­țină pe tribunală d’a se informa, prin tote mi­­locele de cari dispune, despre adevărata calitate a celui care voieșee să se presinte pentru a cumpăra terenuri date locuitori­­­lor­. Ministerium va lua cele mai severe măsuri daca va mai constata asemenea fapte și ’n viitoră. Primiți asigurarea consideration mele. Ministru: Al. Lahovari. No. 17.071. 1874, Noembre 1. ACTE OFICIALE. Monitorele oficiale de a-fi conține decrete și acte prin cari se deschide una­ credită de 300 lei ministeriului de interne și mai multe credite în sumă de 11.000 lei.—D. Ionă Calenderu, fostă membru alu admi­­nistrațiunii domenielor­ și­ păduriloru sta­tului, se numesce membru la curtea de ca­­sațiune în locul ă ce era vacantă. D. G. Rusu se numesce președinte la tribunalul­ Dorohoiă, d. Șt. Mandrea președinte la sec­țiunea IV a tribunalului Iași, d. I. Jelescu comptabile la direcțiunea căiei ferate Iași- Ungheni.—Totă azi Monitorele publică ur­­mătorea circulare a ministrului de justiția către toți președinții tribunalelor­ din țară. Domnule președinte. După art. 7 din legea pentru regularea proprietății rurale, sciți că sătiami sau moștenitorii lor, nu potă înstrăina nici ipoteca pământurilor, date după lege, nici prin testamentă, nici prin acte intre vii, nu termină de 30 ani de la promulgarea le­gii, și numai când­ înstrăinarea se face că­tre comună sau către vre ună altă sătiană, ea este permisă de lege. Cu tote acestea, amu informațiuni că unele tribunale lega­­liseră acte pentru înstrăinarea unor­ ase­menea pământuri, fără a observa cu esac­­titate disposițiunile legii, căci s’a dovedită că une­orî se legaliseră acte pentru trans­miterea proprietății aceloră pământuri u­­noră omeni cari nu suntă sătianî, ci per­sons stabilite d’una scurtă timpă prin co­mune cu diferite comercialî. Aceștia pro­­ducândă cu înlesnire certificate din partea primăriei oră respective, că nu voiescă a cum­păra pe semn co­munei acele pământuri, din lipsă de fonduri, potă ree și se dobândescă, chiară prin tribunală, proprietatea aceloră pământuri. Atragă dord seriosa atențiune a d-vóstre asupra cașului și ne invită, în modulă celă felurimi Cee­a ce scrie astăzi primulă și demnulă organă ală guvernului la a­­dresa Românului, în privirea inaugu­rării ce eraă se facă școlarii statuei lui Michaiu, este pré înjosită, stilulă și forma suntă pré ordinare, că se ne coborîmă a’i röspunde. Tată îndrugă de copii și serii de copii, se pare case, după acestă modă de a scri", că în­­suși autorul­ aceloră invective este ună copilă atâtă de stricată, în­câtă nu i-s’a putută da nici uă crescere, și în locu da a’i permite se mânjască colanele unui Ziar­ă, mai nemerită ară fi de a’să înregimenta între agenții polițienesci, daca nu este deja și înre­gimentată. * Legea de timbru, pe ori­unde esistă, nu este numai impovoratare, ci și im­posibilă de aplicată, ba chiară ruină­­tate fiscului prin colosalele fraude ce se facă cu dânsa. In Francia, numai în depar­tamentulü Seine tesaurulă perde pe fie­care ană câte 600,000 franci, din causa fraudelor, ce se co­mită prin spălarea timbreloru ștam­pilate. El bine, spre a pune capeta acestora specule, administrațiunea tim­breloru din Francia se pare că a isbu­­titu să descopere secretulu composi­­țiunii unui fel­ de cernelă, care nu se mai póte spăla și care resistă acți­unii ori­cârui reactivă cunoscută. Gra­­ție acestei invențiuni, se va pute pu­ne capăta numeraselor­ fraude comi­se ’n prejudiciul­­tesaurului și cari constau in a da albuța primitivă unei h­ârtii timbrate care fusese deja în­trebuințată. Acesta cernéla va fi im­pusă d’aci ’nainte tuturoră impiega­­ților­ publici, însărcinați cu redacta­rea de acte timbrate, și se va vinde, împreună cu timbrele, la tóte debite­le, întrebuințarea iei fiindu obligatoriu printr’unu regulamenta administra­tivă. * Cum se póte numi, deca nu »mai multă de­câtă curiosă“, uă țară ’n care esistă industrii de felulă celei de mai la vale, industria cum pe facla pământului nu se mai găsesce ca se ’i­semene. late cuprinsulă unui afiștă, care se cifcia acum câte­va zile pe zi­durile Londrei: »Profesorele Lazare Rooney își da libertatea d’a anuncia publicului c’a­fundată ună colegiă pentru învețâ­­mêntulu practică ale cerșiătoriei în șese secțiuni. Dâosulă se însarcineza se ’i­­­vețe pe copiii încredințați îngrijiriloră sele se ’și schimbe înfăcișiarea și se se prefacă că au tată soiulă de be­­teșiuguri, fără tema d’a ’și vătăma să­nătatea. Pentru una preță învoită, 985 profesorele arăta cele mai bune me­­tode d’a esploata lumea prin suburbele caritabile. Se ’nchiriază cârje, emplas­­tre artificiale, câni pentru orbi și ge­meni lipiți. Se espediază și’n provincia, Iuțată și discrețiune. A se adresa franco, Princessf Street, 21. S. Gilles.“ * țiclele trecute s’aă vândută la Lon­dra prin licitațiune , obiectele docto­­relui Livingston, cu cari a’a servită în esplorațiunile sale. Aceste obiecte sunt ă : Vă saltea vechiă, uă părechiă de ghete și uă mănuștă din drepta, vân­dute pe 100 lei; uă strecuratore și uă cupă de pere, vândute pe 125 lei; uă pușcă vechia cu două țevi, 212 lei și 50 bani; șapte talere de metală, 94 lei; patru tighii și ună vasă de ceară (boiă) 25 lei. In totală 705 lei. Cumpărătorii voiescă se depuie a­­ceste obiecte în diferite museuri. Tote sunt­ declarate de autentice de către autoritățile respective din Zanzibar. SOCIETATEA ECONOMIA ROMANA DIN PETRA. Situația casei în sera de 31 Octom­bre 1874. Lei bani 113,070 23 Era capitalul­ asociațiloră în sera de 30 Septembre a­­nulă curinte. 4,480 » încasați din rate în decur­sul­­­unei Octombre pâne în sera de 31.­1,703 » încasați din diverse venituri de la 1 Octombre pene în sera de 31 Octombre. 119.253 66 Totală. In speciă acestă capitală se com­pune din urmatorele surse: Lei bani 62,042 » Capitalul­ asociaților­ la fi­nele anului espirată. 44,460 » încasați din rate de la 1 Ia­nuarie anulă curiute pâne în sera de 31 Octombre. 12,751 66 încasați din diverse veni­turi de la 1 Ianuariă pene în sera de 31 Octombre. 119,253 66 Totalulă. In respectul­ productivității sale, a­­cestă capitală stă astă-felă : Lei bani 101,101 56 In diverse create, polițe scornituri etc. 15,188 51 In numerarură aflată în casă în sera de 31 Octombre, din care 9,605 lei 19 bani, în monedă și 5,583 lei 32 bani în trei bonuri rurale; și 2,963 59 întrebuințați astă­felă: 998 lei 75 bani în cumpărarea casei de fere și 1,964 lei 84 bani, întrebuințați în diferite chieltuiăli, conformă bugetu­lui, și în plata remisei casia­­rului de 16 la sută din ve­­nitulă netă pene in sera de 31 Septembre. 119,253 66 Totalulă. Casiarul­ societății: V. Vid­eni. 31 Octombre, 1874. (Corespondința provinciale). TEATRULU Tea­trulu-circu. Compania dramatică, represintată și dirigintă de Al. Pas­­caly, Vineri, la 8 Noembre, mare ser­bare naționale cu pensiunea inaugurării statu­ lui Michaiu. Partial, Mi­h­ail­­Vitezulu după Fahrgerem, episodu­ln versuri de Bolintinenu și Pascaly; partea II, Ultima nópte a lui Mi­chail­, tablou în versuri de Bolintinenu; partea III, Uciderea lui Michail la Turda, acțiune ’n versuri de Bolinti­­nenu; partea IV, Descopta-te Ro­­m­âne, umbra lui Murășanu, Geniuu­l României, tablou in versuri, par­tea V, Inaugurarea statuei lui Michail. Advocatura N. Blaremberg s’a mutată de la Sf. Dimtrie trecuta, în cassele D-lui Popovici ceasornica­rul peste drum de passagiă, Strada Mogoșidiei, No 48.

Next